Regina Maria și Marea Unire

Un eveniment cu profunde implicații în ființarea

noastră ca popor, o sublimare a jertfei celor care au pierit în
Primul Război Mondial pentru ca visul românilor de a
forma un singur stat unitar să devină realitate este Marea
Unire. Sfârșitul anului 1918 ne regăsește întregi ca popor
mai ales prin jertfa eroilor noștri cât și prin performanța
politică, diplomatică a clasei politice în frunte cu Regele
Ferdinand și Regina Maria.

Regina Maria, pe numele ei Maria Alexandra

Victoria, Prințesă de Edinburg este nepoata Reginei Victoria a Angliei și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, filiația ei
paternă asigurându-i sprijin financiar prin ajutoarele de război pe care Regina Maria le primea pentru popor din Rusia țaristă
(ajutor care continuă până la prăbușirea Rusiei în 1917 odată cu Revoluția bolșevică). Pe filieră maternă ajutorul survine în
culisele semnării Tratatului de Pace de la Versailles când Marile Puteri consfințesc intrarea vechilor provincii (Basarabia,
Bucovina de Nord, Ardealul) în configurația statală a României Mari.

După doi ani de neutralitate a României, intrarea în război împotriva Austro-Ungariei în 1916 este premisa care va
determina ulterior și reușita Marii Unirii, care va debuta cu alipirea pe 27 martie 1918 a Basarabiei, va continua la 15/28
noiembrie cu Bucovina și se va încununa pe 18 noiembrie/1 decembrie cu Transilvania.

Momentul Unirii Basarabiei cu România este descris în jurnalul Reginei Maria ca o bucurie umbrită de condițiile
pe care Puterile Centrale le stabileau pentru încheierea
păcii, aceasta fiind percepută ca o compensație pentru
pierderea Ardealului: ”Nu încape îndoială că anexarea
Basarabiei e un mare eveniment pentru țară, e primul
pas către «unirea» poporului român la care am visat. S-
a petrecut în mod neașteptat, prin destrămarea
atotputernicei Rusii – s-a petrecut într-o vreme când
inima îmi e prea îndurerată, ca să se bucure, nu mai
sunt obișnuită cu bucuria și îmi zdrobesc atâtea greutăți
sufletul, încât vestea aceasta bună e înăbușită de
nenorocirea păcii detestabile și de îngrijorarea hidoasă
pe care mi-o provoacă politicile noului guvern”.
Nimeni nu putea prezice evenimentele ce vor avea loc
în decembrie 1918. 

Un rol deosebit de important îl are Regina

Maria în realizarea Marii Uniri, care printr-o
personalitate sinceră, plină de compasiune și iubire,
implicată în numeroase acte caritabile, mergând de la
bolnav la bolnav, de la rănit la rănit pe câmpul de luptă, cu o atitudine hotărâtăafirma: ”Refuz să mă las înfrântă sau să mă
simt înfrântă până nu mi s-a smuls și ultima fărâmă de speranță!”. Determinarea ei, neobosita implicare în susținerea morală,
medicală a soldaților, organizarea de spitale de campanie, colaborarea cu Crucea Roșie, donarea inclusiv din averea personală
de bani și bunuri pentru răniți dar și pentru populație sunt un adevărat propulsor de încredere pentru toți.

Pe lângă acest sprijin, ea fiind un adevărat catalizator, adunând și stimulând energiile ostașilor români, un rol
covârșitor îl are atunci când intervine pentru a nu se ratifica tratatul de pace cu Puterile Centrale, tratat ce ar fi făcut
imposibilă realizarea României Mari și care fusese semnat de Regele Ferdinand. La o discuție cu Averescu ce încerca să îi
explice că uneori trebuie aleasă o cale de compromis, Regina Maria îi răspunde că în venele ei nu curge sânge de sclavă.

Hotărârea ei, determinarea de a avea o Românie întreagă, curajul de a înfrunta Marile Puteri Centrale și de a intra în
război împotriva Austro-Ungariei, compasiunea și răbdarea cu care a susținut pe front ostașii români o plasează între figurile
de marcă ale celor care, prin efortul lor au reușit să contribuie la o ”Românie dodoloață”.

Webbibliografie:

1. http://www.parohiaserbanvoda.ro/actualitati/marea-unire-de-la-1-decembrie-1918-contributia-reginei-maria-la-
faurirea-visului-unitar-romanesc/
2. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/maria-regina-tuturor-romanilor