Chivulescu Alexandra - Draghici Bianca

Rolul femeilor în Primul Război Mondial

Rolul femeilor este prea puțin prezent ori cunoscut în istoria românească a anilor 1916-1918. A fost
nevoie de aproape un secol pentru ca perspectiva societății să se schimbe și astăzi să redescoperim rolul
crucial al femeilor române în vreme de război.

În vreme de război, rolul femeii în spațiul românesc nu diferă de

rolul celorlalte femei din spațiul european. Desigur, există și anumite
particularități, care derivă din stadiul de dezvoltare economică a țării
noastre la acea vreme - româncele nu muncesc în fabrici de muniție
precum cele din Occident
- pentru că noi nu aveam
atunci o industrie de
apărare, din faptul că
unele femei își duc viața în
zona liberă a statului
român, în Moldova, iar
altele rămân sub ocupația
inamicului în zona
Munteniei.

În spațiul românesc, femeile sunt aproape absente din istoria

războiului, cu două excepții notabile: Regina Maria și Ecaterina
Teodoroiu. Chipurile lor au fost
utilizate cu valoare simbolică:
mama și ocrotitoarea, în cazul
reginei, și eroina care se jertfește
pentru patrie, în cazul Ecaterinei
Teodoroiu.

Trebuie spus că rolul

femeilor este remarcabil pe
dimensiunile: politică,
economică și creștină.
Femeile aparținând elitei -
Regina Maria, femeile din
familia Brătianu, dar și din
familiile altor lideri politici, chiar dacă oficial nu sunt implicate în viața
politică, joacă un rol important în marile decizii care privesc soarta națiunii. Ele sunt cele care, prin tactul,
prin puterea lor de argumentare, conving și susțin oamenii politici să aibă puterea de a rezista greutăților.
 Chivulescu Alexandra - Draghici Bianca

De departe, se remarcă figura Reginei Maria, căreia

toți istoricii îi recunosc rolul primordial jucat în vremea
Războiului și a Marii Uniri. A fost unul dintre cei mai
activi susţinători, prin acţiuni publice sau în
cadrul Familiei Regale, ai intrării României în război
alături de puterile Antantei. Regina a organizat spitale de
campanie şi a fost prezentă ca soră medicală printre cei
suferinzi, împărţind medicamente, mâncare şi pături
soldaţilor răniţi pe front sau bolnavilor de tifos. Pentru
atitudinea sa curajoasă din timpul Primului Război
Mondial era numită ”Regina-soldat” sau ”Mama
răniților”.

Regina este cea care negociază, impune și decide,

eclipsându-l de multe ori pe rege. Mama și surorile lui Ion. I.C. Brătianu, primul-ministru al țării, au și ele o
misiune nobilă: rămase în teritoriul ocupat de dușmani, încurajează populația, negociază și veghează ca
dușmanul să nu comită abuzuri asupra românilor din Muntenia.

Din perspectiva economiei, implicarea femeilor în război a fost

una covârșitoare. România era o țară predominant agrară, astfel că
întregul proces agricol este desfășurat de femei. Prin munca lor,
soldații și copiii au hrana asigurată.

Ele își desfășurau activitatea în

industria textilă, producând
îmbrăcăminte și încălțăminte pentru
armată, au fost nevoite să
muncească în fabrici, făcând treaba
pe care, până nu demult, o făceau doar bărbații si de multe ori ele participă
cu entuziasm la transportul munițiilor, susținând aprovizionarea trupelor pe
front. Avem cazuri
documentate de femei
care s-au solidarizat cu
cauza naţională –
războiul pentru
reîntregire – fie că se găseau în reţeaua de asistenţă
mobilă medicală, fie că se întâlneau în linia întâi a
frontului, ca observatori militari, în serviciul auxiliar, ca
agent de informaţii sau chiar voluntare cu arma în mână.
 Chivulescu Alexandra - Draghici Bianca

Dimensiunea creștină a
contribuției femeilor la
supraviețuirea societății române în
vreme de război este data de miile
de femei care au stat alături de cei
aflați în suferință și în nevoi,
îngrijindu-i cu un devotament rar:
răniți aflați în spitale, copii orfani
sau bătrâni. Acestea au fondat și condus societăţi filantropice, au organizat
spitale de campanie, trenuri sanitare, orfelinate și cantine. Datorită lor,
prizonierii din lagărele din străinătate și răniții din spitalele din țară au avut suferințe mai ușoare.

Fără această dragoste de aproape, fără sentimentele lor profund

creștine, cu siguranță tuturor le-a fost mai greu. E drept că în vreme
de război coeziunea socială poate fi mai accentuată de circumstanțele
speciale create de
eveniment în sine,
dar credem că
dragostea față de
aproape și
compasiunea față de
cei suferinzi s-au bazat în primul rând pe un solid fundament
creștin. Au fost multe cazuri în care femeile și-au jertfit viața
în Marele Război, fiind victime sau eroine.

Am dorit doar ca prin aceste rânduri să facem o

cuvenită reverență memoriei femeilor care acum un
veac, prin truda lor, au contribuit la supraviețuirea
acestei națiuni și la făurirea României Mari.