Ssoar Studiapolitica 2011 3 Chioveanu Femeile - Marele - Razboi - Si - Metamorfozarea

www.ssoar.
info
Femeile, Marele Război şi metamorfozarea

civilizaţiei franceze (1914-1918)
Chioveanu, Mirela
Veröffentlichungsversion / Published Version

Zeitschriftenartikel / journal article
Empfohlene Zitierung / Suggested Citation:

Chioveanu, M. (2011). Femeile, Marele Război şi metamorfozarea civilizaţiei franceze (1914-1918). Studia Politica:
Romanian Political Science Review, 11(3), 423-445. https://nbn-resolving.org/urn:nbn:de:0168-ssoar-448679
Nutzungsbedingungen: Terms of use:

Dieser Text wird unter einer CC BY-NC-ND Lizenz This document is made available under a CC BY-NC-ND Licence
(Namensnennung-Nicht-kommerziell-Keine Bearbeitung) zur (Attribution-Non Comercial-NoDerivatives). For more Information
Verfügung gestellt. Nähere Auskünfte zu den CC-Lizenzen finden see:
Sie hier: https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0
https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0/deed.de
Femeile, Marele Război şi m etam orfozarea
civilizaţiei franceze (1914-1918)
MIRELA CHIOVEANU
Până astăzi, M arele R ăzboi a răm as un teritoriu al d ezbaterilor aprinse. Istoricii

în că d iscută cau zele, caracteru l, m oştenirea acestuia. D in m ulte pu ncte de vedere,
războiu l de la 1914-1918 este u nu l fără precedent: niciod ată nu au fost im plicate
atât de m ulte n aţiuni, n ici u n război anterior nu a absorbit atât de m u lte resurse şi
com batanţi, nici un alt m ăcel până atunci n u a atins aceeaşi m ag n itu d in e şi n ici nu
a fost m ai lipsit d e logică. A fost, totodată, prim ul care a afectat şi im p licat aproape
în treaga popu laţie civilă din ţările beligerante. F em eile au particip at la acest război
total în m u lte feluri, m u lt m ai m u lte decât sugerează de regulă cărţile de istorie, iar
vieţile lor au fost profund alterate în tim pu l con flag raţiei cât şi ca u rm are a acesteia.
Istoricii nu au vru t în să să le găsească şi lor, m u ltă vrem e, un loc în această saga, cu
excepţia câtorva referinţe anecdotice. A ten ţia m ajoră s-a focalizat asupra cauzelor,
obiectivelor, costurilor, strategiei şi tacticii m ilitare etc. A bord ările econ om ice şi
p olitice au pred om inat, de asem enea, în toate m arile lucrări, d e la cele din Carnegie
series1 la faim oasa L'O r et le Sang a lui G eorges-H en ri Sou tou 2. D oar recent, istoria
socială a lu at notă de prezenţa şi contribu ţia fem eilor la efortul gen eral de război3.
L a fel a p roced at istoria fem eilor, care, profund in fluen ţată d e m işcările fem in iste din
anii 1960 şi 1970 a fost m ai curând interesată d e relaţia dintre război şi procesu l de
em ancip are a fem eii, oferind în final o perspectivă m ai m u lt decât en tuziastă4.
Su bm inând întreaga ord ine existentă, con flictu l din 1914-1918 a in d icat faptul că
purtarea în sine a războiu lu i nu m ai p oate fi o activitate exclu siv m asculină. M uncind
în fabricile d e m u niţie, servind ca şoferi d e au tobuz, su rori m ed icale şi cad re m ilitare
auxiliare, fem eile şi-au asu m at respon sabilităţi, bu cu rân d u -se în acelaşi tim p de
u n nou tip de m obilitate socială şi în cred ere de sine. În M area B ritan ie contribu ţia
1 În anii 1920 Carnegie Foundation for International Peace şi Yale University Press au început
publicarea unei serii extinse de studii privind istoria economică şi socială a Marelui Război.
2 Georges-Henri SOUTOU, L'Or et le sang: les buts de guerre economiques de la Premiere Guerre
mondiale, Fayard, Paris, 1989.
3 Pentru Franţa, v. Jean-Jacques BECKER, 1914: comment les Frangais sont entres dans la
guerre, Presses de la Fondation Nationale des Sciences Politiques, Paris, 1977; IDEM, Les Frangais
dans la Grande Guerre, Robert Laffont, Paris, 1980; Antoine PROST, Les Anciens Combattants et la
societe frangaise, Presses de la Fondation Nationale des Sciences Politiques, Paris, 1977. Pentru
Germania şi Marea Britanie, v. Gerald D. FELDMAN, Army, Industry and Labor in Germany,
1914-1918, Berg Publishers, Oxford, 1992; Jürgen KOCKA, Facing Total War: Germany Society,
1914-1918, Berg Publishers Ltd., UK, 1984; Arthur MARWICK, The Deluge: British Society and
the First World War, The Bodley Head, London, 1965; Jay WINTER, The Great War and the British
People, Pandora Press, London, 1986; Richard WALL, Jay WINTER (eds.), The Upheaval of War:
Family, Work, and Welfare in Europe, 1914-1918, Cambridge University Press, Cambridge, 1988.
4 David MITCHELL, Women on the Warpath: The Story o f the Women of the First World War,
Jonathan Cape, London, 1966; Arthur Marwick, Women at War, 1914-1918, Fontana Paperbacks,
London, 1977.
Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

424 M IR ELA C H IO V E A N U
lor la efortu l de război s-a b u cu rat de recu noaştere oficială d in partea W om en's W ar
W ork Subcom m ittee o f the Im perial W ar M useum . În Fran ţa şi G erm ania în să, fem eile au
trebu it să se m u lţum ească cu o noruri neo ficiale oferite de organizaţii precu m L'Effort
F em inin. În anii 1970, atunci când istoricii britan ici au in tervievat particip an te la acest
efort d e război, aproape toate au exp rim at un sen tim en t al eliberării şi o m ândrie
retrospectivă. „Ieşirea d in cu şcă " a fost un sen tim en t adesea reliefat în interviurile
făcu te de cei d e la Im perial W ar M u seu m şi de la M u seu m o f Southam pton1.
C ând războiu l a izbu cnit în E u ropa, în vara lui 1914, deşi iniţial şocaţi de
even im ent, m u lţi civili au dat curând dovad ă de en tu ziasm - p revalen t de regulă în
m ed iile u rbane şi p rintre bărbaţi2. E uropenii erau, m u lţi dintre ei, pregătiţi m ental
p entru război3. În şcolile franceze, m em oria păcii u m ilitoare şi a p rovin ciilor pierdute
la sfârşitul războiu lu i din 1870-1871 fusese perm an en t în treţin ută. G erm ania, m ândră
d e su ccesu l său econom ic şi su p erioritatea in d u strială, intra în război cu d orinţa
d e a cuceri teritoriile din E st d e la „b arb ara" R usie şi p en tru a în frân g e în Vest
„efem in ata" Franţă4. Peste tot, în toate ţările beligerante, plecarea tru p elor pe front
a fost acom paniată de m ari d em onstraţii patriotice d e m asă. R ăzboiul era d efin it în
toate ţările eu ropene ca o m are aventură naţională şi o experien ţă revoluţion ară şi
m od ernizatoare.
La scurt tim p d upă începerea ostilităţilor a d even it în să clar pentru g uvern e, dar
şi pentru civili, că războiu l urm a să dureze m ai m u lt d ecât fusese p lan ificat iniţial, iar
costu rile u m ane şi m ateriale ale acestuia erau deja im p osibil de p reconizat, o ricum peste
toate anticipările. Într-un asem enea context, o ficialităţile fran ceze - asem eni celor m ai
m u lte organism e execu tiv e d in statele belig erante - au pregătit o ad evărată cam panie
p ropagan d istică ce trebuia să pregătească şi să legitim eze so licitările adresate civililor,
inclu siv p opu laţiei fem inin e, îm p reu n ă cu sacrificiile ce se im pun eau acestora. La
7 au gu st 1914, gu vernu l francez făcea deja un prim apel către fem ei, în special către
ţărănci, ale căror servicii au torităţile le consid erau u rgente şi necesare. V izată era în
prim u l rând în locu irea bărbaţilor în co rp o raţi la m u nca păm ântului:
„Ridicaţi-vă, femei şi copii ai Franţei, fiice şi fii ai acestei naţiuni. Luaţi locul,
în câmpul m uncii, al celor care sunt acum pe câmpul de luptă. Fiţi gata să le
arătaţi, cât de curând, pământul lucrat, recolta culeasă, câm purile însămânţate!
În aceste m om ente grele nici un efort nu trebuie cruţat. Tot ce foloseşte patriei
este măreţ. Ridicaţi-vă! La muncă! M âine va fi destulă glorie pentru fiecare"5.
1 Gail BRAYBON, Penny SUMMERFIELD, Out o f the Cage: Women's Experiences in Two
World War, Pandora Press, London, 1987.
2 Frangoise THEBAUD, „The Great War and the Triumph of Sexual Division", in IDEM
(ed.), A History of Women in The West, vol. 5, The Belknap Press of Harvard University Press,
Cambridge, 1994, pp. 24-25.
3 Despre toate acestea, dar şi despre costurile reale ale Primului Război Mondial, v. Robert
WOHL, The Generation of 1914, Harvard University Press, Cambridge, 1979.
4 Jürgen REULECKE, „Männerbund versus the Family: Middle-class Youth Movements
and the Family in the Period of the First World War", in Richard WALL, Jay WINTER (eds.),
The Upheaval o f War... cit., pp. 439-451.
5 Frangoise THEBAUD (ed.), A History of Women...cit., pp. 27-28. Campania de mobilizare
a femeilor Franţei fusese precedată de acţiuni propagandistice similare în Marea Britania.
Sloganuri precum „Doamnelor, ţara voastră are nevoie de voi!" erau promovate prin postere
de recrutare şi discursuri publice, adesea în cercuri feministe, încă din primele săptămâni ale
războiului. V. Arthur MARWICK, The Deluge...cit., p. 27.

Femeile, Marele Război şi m etam orfozarea civilizaţiei franceze (1914-1918) 425
A u u rm at alte m esaje d in partea g uvern ului, p rem ergătoare m ăsu rilor legislative,
su sţinu te de cam p anii de presă, în so ţite d e cenzură, către civilii francezi, către fem eile
n aţiu n ii, către „frontul de acasă" pentru a acoperi n ev o ile in d u striei d e război, pentru
a asigura asistenţa din spitale dar şi p entru a m enţin e m oralul aşa-n u m iţilor Ies poilus,
în cred erea în victoria finală, convingerea că la sfârşitul războiu lu i lu crurile vor intra
în n o rm al şi n aţiun ea va fi m ai p u tern ică ca oricând . A cestea s-au d oved it cu atât m ai
necesare cu cât transform ările p rovocate de război au fost p rofund e şi, cel m ai adesea,
traum atice. Ele au afectat, treptat, viaţa econom ică, politică şi societatea franceză,
în în treaga prim ă d ecadă a secolu lu i X X 1. D acă în 1914, fran cezii p riveau lum ea ca
fiind relativ stabilă sau m ăcar cap abilă d e schim bări len te şi pred ictibile, în ultim ii
ani ai războiu lu i bărbaţi şi fem ei d eopotrivă şi-au exp rim at şocu l referitor la ceea ce
părea să fie o zgud uitoare şi profundă m etam orfoză. A şa se explică faptu l că, în 19172,
senatoru l şi p roem inentul avocat C harles C henu se întreba:
„În ruinele unei lum i răsturnate o lum e nouă este gata să crească. Cine-i
vor fi arhitecţii şi artizanii? [...] Ce putere va fi capabilă să direcţioneze eforturile
acestora astfel încât să asigure armonia şi să prevină conflictul? Eu unul, nu ştiu.
Cum aş putea să ştiu ?"3.
D ar care era situaţia din Franţa în to t acest tim p, cu m erau percepute, de către
p roprii actori, cele două fronturi către care îşi în d rep taseră toată atenţia autorităţile
fran ceze? Literatura perioad ei su rp rind e cu fid elitate apariţia, d upă m om en tele de
entu ziasm general de la în cep u tu l con flictului, a u nei d ih otom ii în tre cele două,
m ai ales d atorată unei lipse reale d e com u nicare - şi aici cenzura are partea sa de
resp onsabilitate - dar şi a im aginii d eform ate d esp re ce se în tâm p la cu adevărat în
fiecare dintre „lu m i". Toate aceste scrieri de război ind ică, cu p risosin ţă, un lucru:
în tim p ce printre civili se contura im agin ea unei prim e linii a lu ptelor şi sacrificiilor
p entru b inele naţiu n ii, în realitate adevărat m alaxor d e vieţi şi d estine, frontul de
acasă devenise, m ai ales p entru sold aţii din tran şee, în acelaşi tim p, obiectul fascinaţiei
d ar şi al urii, d e care se legau d eopotrivă sp eran ţe şi tem eri. In izolarea prelu ngită
generată de războiu l tranşeelor, aceştia au ajuns curând să d ezv olte o logică aproape
p aran oică, bazată pe id eea de opoziţie, care-i va viza în tr-o prim ă fază pe in am icii din
faţa tranşeelor, apoi şi pe cei d e pe frontul de acasă. A cesta din urm ă îi cu prind ea pe
1V. Eugen WEBER, France „Fin-de-siecle", Harvard University Press, Cambridge, 1986, p. 2.
2 Era momentul în care Marele Război se afla în al treilea an. Mareşalul Henri Petain,
comandantul forţelor franceze, avea 61 de ani; Leon Blum, socialistul francez care şi-a petrecut
al Doilea Război Mondial în închisoare, avea 45; Pierre Laval, un binecunoscut colaborator
nazist în guvernul lui Petain de la Vichy din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, avea
34 de ani. Fraţii Lumiere, care au inventat tehnologia filmului, erau în al 50-lea lor an de viaţă;
Debussy, compozitorul avea 55 de ani; Marie Curie, omul de ştiinţă, era la 50 de ani; Matisse,
pictorul, 48. Următoarea generaţie de politicieni, intelectuali şi artişti erau la vârsta marcată
de aspiraţii, dar fără a le concretiza încă. Jean Renoir, regizorul de film, avea 32 de ani; Andre
Breton, scriitorul, 21. Adulţii celui de-al Doilea Război Mondial erau copii; Jean-Paul Sartre
avea 12 ani; Claude Levi-Strauss şi Simone de Beauvoir aveau 9 ani. V. Mary Louise ROBERTS,
Civilization without Sexes. Reconstructing Gender Postwar France, 1917-1927, The University of
Chicago Press, Chicago, 1994, p. viii.
3 Charles Chenu, citat în Suzanne GRINBERG, „Le Role de la femme frangaise apres la
guerre", Renaissance politique, 17 Mars 1917. Apud. Edward BERENSON, The Trial of Madame
Caillaux, University of California Press, Berkeley, 1992.

p oliticieni, pe cei din generaţia vârstnică, pe p rofitorii d e război, d ar şi pe fem ei. Frontul
a d evenit, în im aginaru l u nora, o ţară a bărbaţilor legaţi printr-o experien ţă unică a
su ferinţei şi gloriei la care ceilalţi nu lu au p arte şi pe care nu o p u teau în ţeleg e1. La
acest tablou d eform at, d istorsionat, au con tribu it şi im agini precu m cea a P arisu lu i ca
oraş d om in at de fem ei încep ând cu finalul lui 19142, o im agin e răsturnată a războiu lu i
şi care a d at un în ţeles n ou acestu ia3. C enzura a alim en tat şi m ai m u lt această paranoia
prin în trerup erea co m u nicării între cele două fronturi, prin su pravegh erea oricărei
in form aţii către şi dinspre front, din dorinţa de a în treţin e m oralu l tru p elo r şi n ivelu l
rid icat al sentim entu lu i d atoriei printre civili4. Fem eia era privită cu sarcasm pentru
că devenise, în scu rt tim p, p rototipu l civilului ig n oran t şi profitor, om iţân d u -se astfel,
p o ate cu bună ştiinţă, sacrificiile, d ificultăţile, efortu rile şi resp on sabilităţile pe care
aceasta şi le asu m ase în lipsa b ărbaţilor şi în locul lor5. La în toarcerea acasă, observând
contrastu l m aterial - am sp u n e noi, firesc - dintre viaţa d in tran şee şi cea a civililor,
m u lţi dintre com batanţi au ajuns să-şi adâncească convingerea că frontul de acasă
era o lu m e a extravagan ţelor şi lu xului, a plăcerilor, ce se b u cu rase chiar d e absenţa
lo r6. D upă confruntarea cu im aginea cotid iană a N o-m an 's-land-ului d om in at d e noroi,
1 Drieu la ROCHELLE, La Suite des idees, Au Sens Pareil, Paris, 1927, p. 28. Apud. Mary
Louise ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 2.
2Apud John WILLIAMS, The Other Battleground: The Homefronts, Britain, France and Germany,
Constable and Co., Ltd., London, 1972, p. 29.
3Stephane AUDOIN-ROUZEAU, 1914-1918. Les Combattants des tranchees, Armand Colin,
Paris, 1986, p. 146.
4 V. Andre DUCASSE, Jacques MEYER, Gabriel PERREUX, Vie et mort des Franqais, 1914
1918: Simple histoire de la Grande Guerre, Hachette, Paris, 1959, p. 255. Apud Stephane AUDOIN-
ROUZEAU, 1914-1918.. .cit., p. 143. Ducasse, Meyer şi Perreux au luptat ei înşişi în război.
Audoin-Rouzeau este de părere că soldaţii proveniţi din mediul urban au simţit mai puternic
diferenţele dintre prima linie şi frontul de acasă decât cei proveniţi din mediul rural. V. şi
Jay WINTER, Antoine PROST, The Great War in History. Debates and Controversies, 1914 to the
Present, Cambridge University Press, Cambridge, 2005, pp. 1-2, 18. Autorii sunt de părere că
Marele Război nu mai aparţine nimănui, nici măcar istoricilor. El a fost prezentat, analizat,
abordat într-un număr de lucrări aproape imposibil de cuantificat. Despre lucrarea lui Ducasse,
Meyer şi Perreux autorii sunt de părere că a deschis noi perspective asupra istoriei Primului
Război Mondial, oferind o imagine globală a dezastrului, şi a prezentat o invitaţie pentru
istoricii profesionişti să înveţe puţină modestie. Referitor la distincţia, chiar opoziţia dintre
percepţia frontului de acasă şi cel al luptelor, există şi o serie de interviuri publicate în Solange
BOURRAGUE, Renee GOURLAEN, „Les Femmes dans la guerre: Recueil de temoignages",
Visions contemporaines, no. 4, Mars 1990. Apud Mary Louise ROBERTS, Civilization without
Sexes...cit., p. 22.
5 V. Gabriel PERREUX, La Vie quotidienne des civils en France pendant la grande guerre,
Hachette, Paris, 1966, pp. 247-248. Posibila fisură de interpretare între rolul femeii în război
şi imaginea combatanţilor despre aceasta a început imediat ce a debutat conflictul armat.
De exemplu, în vara lui 1914, Georges Ohnet acuza femeile că nu au înţeles încă „că suntem
în război" şi continua: „Deci! Doamnelor, discutaţi voi înşivă ca nişte femei serioase şi luaţi
aminte la aceste lucruri grave [...]. Voi nu sunteţi rău intenţionate, dar păreţi a nu vă gândi la
toate acestea". Georges OHNET, Journal d'un bourgeois de Paris pendant la guerre de 1914, Societe
d'editions litteraires et artistiques, Paris, 1914, pp. 324-325. Apud Mary Louise ROBERTS,
Civilization without Sexes...cit., p. 23.
6 Urmărind opinia combatanţilor, sunt istorici astăzi care continuă să prezinte în mod
contrastant frontul de acasă cu prima linie, în termenii opoziţiei dintre opulenţă şi mizerie. V.,
de exemplu, John WILLIAMS, The Other Battleground...cit., p. 289; Gabriel PERREUX, La Vie

şobolan i, pădu chi şi p loaie, a cim itirului plin de restu ri u m ane, în care speranţa de
viaţă era adesea d e m axim trei lu ni, percepţia celor m ai m u lţi n ici n u putea fi alta1.
Până şi un d octor psih olog, precu m L ouis H u ot, vorbeşte d espre „stupefacţia sa
p ro fu n d ă" din m om entu l înto arcerii într-u n Paris „lu m inat şi anim at ca în tim p de
pace [ ...] urm ărind să-şi satisfacă in teresele şi p lă cerile", cu o m entalitate total diferită
d e cea a com batan ţilor d isciplinaţi de pe front2.
Jurnalele de front precum Le Pepere au întreţinut şi ele această im agine: „Uitaţi-vă
la teatre! N ici nu vă pu teţi în ch ip u i nu m ăru l de spectacole în care fem eile [ . ] cântă
cu falsă bravad ă despre sacrificiile şi victoria a lia ţilo r"3. C hiar şi cei care n u erau
com batanţi au ajuns uneori să afirm e desp re com p ortam en tu l celor de acasă că este
şocan t şi ofensator: „că P arisu l nu este afectat d e război şi că-şi expu ne prea zgom otos
lu xul şi fericirea"4 .
La sfârşitul lui 1915, părea aproape clar pentru unii civili şi sold aţii d e pe front că
fem eile şi bărbaţii s-au în străin at u nii d e alţii, sep araţi fiind de un zid d e ign oran ţă, de
n ecu n oaştere şi de exp erienţe diferite. Im aginea d in final, cel pu ţin aşa cu m a apărut
în 1919 în articolele d in La R evue m ondiale, era aceea că războiu l a avut u n dublu
rol m oral: pe de o p arte a reînviat prin eroism u l com batan ţilor valorile tradiţionale,
pe d e altă p arte le-a îm p in s în d eclin d atorită coru p ţiei frontului d e acasă5. D esigur,
id eea de coru p ţie făcea trim itere în prim u l rând la profitorii de război, m ai ales la
prop rietarii ind u striilor d e război, fem eile fiind acu zate indirect, prin asociere, cu
id eea d e laxitate m orală, extravagan ţă vestim en tară şi veselie o sten tativă, sim boluri
ale n o ilo r îm bogăţiţi. Ju rn alu l de front La M arm ite era explicit în acest sens în că din
1916 când spu nea că fustele au d even it prea scurte şi libertin aju l prea ev id ent, de
parcă Franţa n ici n u ar fi în război6.
D e asem enea, în best-seller-u l lui H en ri B arbu sse, Le Feu (1916), frontul d e acasă
a ajuns să fie chiar m ai tem ut d e către sold aţi d ecât tran şeele şi prim a linie, de parcă
quotidienne... cit., pp. 273, 338-339. Perreux explică predilecţia civililor din timpul războiului pentru
lux şi plăcerile materiale ca rezultat al câtorva factori, printre care influenţa culturii americane.
1V. Eric LEEDS, No Man's Land: Combat and Identity in World War I, Cambridge University
Press, Cambridge, 1979.
2 Louis HUOT, „La Valeur morale des civils et la guerre", Revue, 1-15 Aoüt 1918, pp. 258
260. V. de asemenea, pamfletul său, Quelques manifestations de revolution psycho-passionnelle
feminine pendant la guerre, G. Roy, Paris, 1919, p. 5. Apud Mary Louise ROBERTS, Civilization
without Sexes...cit., p. 23.
3 Apud. Stephane AUDOIN-ROUZEAU, 1914-1918...cit., p. 125. Georges DUHAMEL, Entre-
tiens dans le tumulte: Chronique contemporaine, 1914-1918, Albert Guillot, Paris, 1949, pp. 153
154. Într-o altă scriere a sa, Duhamel îşi exprima îngrijorarea pentru convertirea unora dintre
„virtuţile Vestului - ca tehnologia sau progresul ştiinţific —, în elemente care distrug totul, până
la sfârşit". V. Georges DUHAMEL, Civilisation, 1914-1917, Mercure de France, Paris, 1918.
4 Maurice DONNAY, „Notes sur la guerre", Revue hebdomaire, 30 Mars 1918, pp. 569, 574;
Georges FABRI, L'Art et la maniere d'accommoder et de raccommoder civ'lots et poilus, Perrin et
Cie, Paris, 1918, p. 1. Apud Stephane AUDOIN-ROUZEAU, 1914-1918...cit., p. 125. Potrivit
lui Audoin-Rouzeau, unele dintre gazetele franţuzeşti au început să-i portretizeze pe civili
într-o lumină nefavorabilă încă de la debutul lui 1915 şi au continuat să o facă pe tot parcursul
războiului.
5 Jean FINOT, „Pour la grandeur morale des frangais", Revue mondiale, 15 Octobre 1919.
Apud Mary Louise ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 24.
6Apud Stephane AUDOIN-ROUZEAU, 1914-1918...cit., p. 151.
d ouă lu m i îi sep arau irevocabil p e fem ei şi pe b ărb aţi1. Sim bolistica era aceeaşi, frontul
d e acasă reprezenta pentru com batanţi un univers alienat şi ofensator, în care actorul
p rincipal, fem eia, n u în ţelegea şi nu respecta, ironiza chiar, su ferin ţele şi sacrificiile
soldaţilor, pentru că trăia într-o lu m e a securităţii, a sen zu alităţii, a lu m inii2. O lum e
pe care acum o d om ina şi în care bărbaţii, od ată reîntorşi, vor trebui să ocu p e locul
d estinat anterior fem eilor, cel d e m arginal su bordon at3. Toate acestea vorbesc despre
anxietatea trăită de bărbaţi, cu trim itere la fantezia in versării totale a rolu rilor celor
d ouă sexe în vrem e d e război4. P en tru că altfel n u se p oate spu ne că fem eile preţuiau
m ai m u lt n o ile şi m ai b in e p lătitele locuri de m uncă din in d u strie d ecât viaţa şi
sigu ran ţa soţilor5. D e altfel, fem eile nu erau nici atât de avantajate econ om ic şi cu atât
m ai pu ţin libere social pe cât au vru t să creadă cei m ai m u lţi dintre b ărbaţi, d upă cum
n u au avut n ici atât de m u lte m om ente de extravaganţă sau v eselie em ancipatoare.
In schim b au experim en tat din plin lipsu rile, in certitu d in ile şi su ferinţele. M ărtu riile
lor contrazic această im agine osten tativ p ozitivă, ind icând totodată faptul că cele m ai
m u lte au realizat efectu l d em oralizator al n o ilor realităţi asupra com batanţilor:
„(Bărbaţii) vor fi furioşi (la întoarcerea acasă) [...] m ândria lor va fi rănită
[...] pentru că noi am reuşit să le luăm locul, pierzându-ne astfel, din nou,
fem initatea"6.
A ltele s-au m u lţum it să le atragă atenţia prin m esaje m u lt m ai sim ple şi m ai directe:
„Să nu uităm însă niciod ată că în ain te de toate nu suntem altceva d ecât fem e i"7.
C u alte cu vinte, cititoarele erau invitate să în ţeleagă n ecesitatea d e a reconfirm a
m asculinatea celor în to rşi de pe front p entru a-i elibera de frustrări şi de sentim entu l
d ezonorării. C u atât m ai m u lt cu cât, aşa cum constata istoricul Frangoise Thebaud,
la toate cele m ai sus m enţion ate se adăuga şi faptul că niciod ată până atunci fem eile
n u m ai fuseseră atât de elogiate d e n enu m ărate acţiuni p u blice p en tru aptitud inile lor
m orale şi intelectu ale, p entru iniţiativă şi curaj, răbdare, an gajam en t şi lo ialitate faţă
d e ţară şi naţiu n e8. Sau, în cu vintele unui ziar d e ep ocă, L a R ev u e, d in m ai 1917:
1 Henri BARBUSSE, Le Feu (journal d'une escouade), Flammarion, Paris, 1916, p. 327.
Barbusse a fost jurnalist înainte de război şi avea deja publicate 3 cărţi, incluzând o colecţie de
poezie simbolistă când a dat tiparului Le Feu. A intrat în război ca voluntar, în 1914, şi a luptat
timp de un an, în ciuda faptului că avea 41 de ani şi era într-o stare precară de sănătate. A
devenit comunist, în 1920, şi a lucrat ca director literar la L'Humanite.
2Ibidem, p. 327.
3 Paul DUCATEL, Histoire de la IIIе Republique, Vue a travers l'imagerie populaire et la presse
satirique, J. Grassin, Paris, 1973, p. 92.
4John WILLIAMS, The Other Battleground...cit., p. 81.
5Lucien DESCAVES, La Maison anxieuse, Georges Cres et Cie, Paris, 1916, pp. 28, 30. Apud
Mary Louise ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 29. Descaves a fost critic literar pentru
publicaţia conservatoare L'Intransigeant, şi director literar pentru Le Journal.
6 Marguerite LESAGE, Journal de guerre d'une franqaise, Editions de la Diffusion du Livre,
Paris, 1938, p. 151. Soţie a unui industriel care a fost mobilizat în timpul războiului, Lesage
provine din teritoriul ocupat, astfel că locuinţa sa şi fabrica soţului au fost devastate. Apud
Mary Louise ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 30.
7Madame H. CLOQUIE, La Femme apres la guerre: Ses droits, son role, son devoir, Chez Malone,
Paris, 1915, pp. 7-14. Apud Mary Louise ROBERTS, Civilization without Sexes... cit., p. 30.
8 Frangoise THEBAUD, La Femme au temps de la guerre de 1914-1918, Stock, Paris, 1986,
pp. 36-39.

„Ele şi-au păstrat şarmul şi eleganţa dar în acelaşi tim p şi-au înălţat inimile
la înălţim ea dramei unde se decidea chiar destinul naţiunii [...] ele au făcut chiar
m ai mult! Şi-au arătat eroismul şi au înfruntat m oartea"1.
Toată această literatu ră era în m od văd it p ropagan d istică, pream ărind in ten ţion at
rolul fem eii franceze, dar nu se p o ate spu ne că nu era şi în m are m ăsu ră sinceră.
U n alt m erit al acestui gen d e literatu ră ţine şi de faptu l că a insistat, d eopotrivă,
şi asupra u nu i alt tip d e im agin e a fem eii, fie ea soră d e caritate, m am ă sau soţie în
u niversu l d om estic, îngrijin d pe cel răn it sau aşteptându -l pe cel d rag să se întoarcă,
am bele sim bolizând id ealu l d e tărie m orală care i-a în cu rajat p e fran cezi să-şi păstreze
speranţa şi cred inţa în cauza d reaptă a războiului. L iteratura d e tranşee a avut şi ea
grijă să contrabalan seze im aginile de care am v orbit m ai sus, aducând în atenţie faptul
că m ulţi cred eau de fap t că fem eile le su n t recu noscătoare pentru sacrificiu l făcut. Şi,
într-ad evăr, aşa cum indică m u lte dintre m em oriile de front, rom anele de război şi
ziarele d e ep ocă, m u lţi d intre com batanţi se agăţau cu d isp erare de ideea loialităţii
fem eilor d e acasă p entru a prezerva ceva din id en titatea lor de soţi, am anţi, logodnici,
fii, de ind ivizi şi bărbaţi prinşi în m ijlocu l unei exp erien ţe d ezu m an izan te şi adesea
em asculatoare.
N u în u ltim u l rând, există texte care ju xtap u n cele d ouă tipu ri id eatice p en tru a
scoate d in ele su bstanţa p atriotism u lu i fran ţu zoaicelor:
„Soţie, m am ă, soră, logodnică [...] Ea şi-a asum at suferinţa de femeie

pentru a putea fi parte din efortul naţional, îm pingând acest sacrificiu până la
abandonarea de sine în m od conştient şi pentru siguranţa ţării"2.
Sacrificiu l de sine al fem eii g enerice îm bin a astfel patriotism u l civic cu recu noaş
terea, de către fem ei, a sacrificiu lu i făcu t d e bărbaţi. B ărbatu l era d irect cetăţean,
fem eia d oar prin susţinerea acestuia până la renunţare de sine.
C onclu zia care se im pune este aceea că valorile trad iţion ale erau prea pu ternic
în răd ăcin ate în cultura franceză p en tru a-şi fi pierd u t total im portanţa în urm a
tran sform ărilor econom ice şi sociale, schim bărilor de statut, a recon figu rării identităţii
sexelor în cond iţiile M arelui R ăzboi. în că d in tim pul con flag raţiei şi m ai ales în
p erioad a im ed iat u rm ătoare, to t m ai m u lţi fran cezi, bărb aţi şi fem ei d eopotrivă, au
adm is că rolul fem eii în societatea lor s-a schim bat în m od irevocabil şi că revenirea la
v echile id entităţi nu m ai este posibilă. Sau , cu m spunea H en ri R obert în tr-o conferinţă
su sţinu tă la Ligue de l'enseignem ent:
„Un lucru este sigur, pentru femei situaţia nu m ai poate fi m âine aşa cum a
fost ieri [...] dom nia femeii păpuşă, ignorantă a dificultăţilor vieţii, fericită doar
să trăiască şi să fie răsfăţată, a lu at sfârşit"3.
1 V. Henri ROBERT, „La Femme et la guerre", Revue, Mai 1917, pp. 244-246. Henri Robert,
câteodată menţionat ca Henri-Robert, a fost preşedinte al Baroului, între 1913 şi 1919. Apud
Mary Louise ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 31.
2 Louis NARQUET, „La Frangaise de demain d'apres sa psychologie de guerre", Revue
bleue, 21-28 Septembre 1918. Apud Mary Louise ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 33.
3 Henri ROBERT, „La Femme et la guerre", cit., p. 252. Apud Mary Louise ROBERTS,

„Frontul de acasă“.
Dimensiunea socială a războiului
M arele R ăzboi, p oate m ai m u lt d ecât oricare alt con flict d in istoria om enirii, a
avut o pu ternică d im en siu ne socială, evid enţiată de altfel în istoriografie. P rezentarea
vieţii civililor în tim pu l con flictului a evoluat de-a lungul a trei axe. „ M a sele", - aşa
cu m erau ele în ţelese în anii '20 şi '30 - oam enii, bărbaţi, fem ei, copii din spatele
lin iilor frontului, erau con figu raţi ca p opu laţii [ce trebu iau să fie] m obilizate, protejate
sau constrânse să facă sacrificii pentru continu area războiului. „H om e fro n t" era văzu t
ca su sţinător al prim ei linii a frontului. A bia în anii 1960, acesta a d even it sem n ificativ
în scrierea istoriei, ca o reflectare a tren d ului din istoriografia m arxistă şi d in istoria
socială. Se prod ucea, astfel, o „întoarcere la o rig in i", la id eea lui Jam es Shotw ell, care
în că d in 1924 afirm a că este n ecesară, în prezentarea P rim u lu i R ăzboi M on d ial, o n ouă
d istin cţie între istoria m ilitară şi istoria p oporu lu i, people's history1. A cestor abordări
li se adăuga cea realizată d in perspectiva g end er-ului, în cep ân d cu anii 1980, când
problem a consensu lu i a în cep u t să în lo cu iască problem a con flictului şi con strân gerii
ca o cheie în istoria societăţii civile.
Fără un sem n de victorie clară în viitoru l im ed iat, cu un front în tin s pe m ai bine
d e 500 000 de m ile, toate ilu ziile şi sp eranţele au d isp ărut, în scu rt tim p d e la în ceperea
catastrofei, în am bele tabere. B ătălii apocalip tice au d ev orat oam en i şi m u n iţii; noi
arm e, tot m ai sofisticate şi m ortale au intrat treptat în acţiune. G uvern ele au stabilit
d estul de cu rând agenţii care să su p ervizeze centralizarea arsen alelor n aţio n ale şi a
fabricilor private într-o singu ră ind u strie de război m od ernă. M obilizarea pe frontul
d e acasă a fost identică cu cea de pe frontul clasic. Lupta era în con tinu are p rivilegiu l
b ărbaţilor - în patru ani şi ju m ătate aproxim ativ 8 m ilioan e d e bărbaţi, peste 60% din
forţa de m uncă, au fost m o bilizaţi în Franţa, 13 m ilioan e în G erm an ia, 5,7 m ilioane
în M area B ritanie - , în tim p ce fem eile au trebu it să-i în lo cu iască acasă2. A şa se face
că, în statul francez, und e p este 7,7 m ilioane de fem ei din care 3,5 m ilioan e ţărănci
lu crau d eja din ainte de 1914, m obilizarea s-a făcu t în m are ad-hoc. A d esea, soldaţii
erau im ed iat înlo cu iţi de m em brii fam iliei lor: soţie, fiică, soră, fap t care a provocat la
u nii dintre ei reacţii dintre cele m ai ostile. A ceastă „su b stitu ire" era tradu să d e unii
sold aţi în term eni lipsiţi de sensibilitate, dar o asem enea interpretare ţinea m ai curând
de tendinţa lor de a exagera dorinţa de independenţă a fem eilor, despre care ajunseseră
să afirm e că n u sunt doar frivole dar le luaseră şi locul de m uncă3. Aşa cum am arătat
în paginile anterioare, războiul tranşeelor, cu toate neajunsurile de acolo, com pletat
cu lipsa de inform aţie reală despre frontul de acasă, datorată cenzurii practicate de
guvern, au generat o percepţie răsturnată a realităţilor şi o stare agravată d e angoasă
trăită de m ajoritatea soldaţilor. D eşi această p ractică, a în lo cu irii b ărb aţilor m obilizaţi
cu un m em bru fem inin al fam iliei era m ai rară în in d u strie, ea era prezentă în com erţ,
sistem ul bancar, transp ortu ri şi com u n icaţii, cât şi în u nele agenţii g uvern am en tale,
1 Jay WINTER, Antoine PROST, The Great War in History...c it, p. 152.
2Potrivit lui Theodore Zeldin, această mobilizare a reprezentat 17,6% din întreaga populaţie
a Franţei, în timp ce în Germania ea a reprezentat 15,1%. Între 1914-1918 Franţa a mobilizat
7 935 000 de bărbaţi. Dacă ne gândim că populaţia masculină a Franţei, cu vârste între 18 şi 46
de ani, era de 8 570 000, se poate afirma că mobilizarea a fost aproape completă. V. Theodore
ZELDIN, France, 1848-1945, Oxford University Press, New York, 1977, p. 183.
3 John WILLIAMS, The Other Battleground...cit., p. 217.

d eoarece fem eile şi-au p u tu t în su şi „din m e rs" cu n oştin ţele şi d eprin d erile im puse
d e aceste m eserii. Se poate afirm a că războiu l a fu n cţio n at cu ajutorul aşa-num itelor
fin an cieres şi chem inottes, n u m ăru l lor crescând continu u, în p aralel cu prelungirea
războiu lu i şi cu înrolarea continu ă a bărbaţilor, care lăsau astfel lib er locul de m u n că1.
în m u lte d in aceste d om enii fem eile aveau să fie plătite m ai prost d ecât bărb aţii al
căror loc d e m uncă îl p relu aseră, iar argum entele pentru aceste situaţii v ariau de
la lipsa d e calificare sau calificarea in su ficientă a fem eilor, până la faptul că acestea
d eveniseră responsabile pentru o fam ilie restrânsă, din care lipsea cel m obilizat în
prim a linie2. La polu l opu s, fem eile erau rar an gajate în fabricile de arm am en t şi
asta d oar în lipsa critică a p ersonalu lu i m asculin. în cep ân d cu finalul lu i 1915 în să,
E tienn e C lem entel, m inistrul com erţu lu i şi A lb ert Th om as, m inistrul (socialist) al
arm am entu lu i i-au forţat pe patroni să angajeze fem ei atu nci când acest lucru era
p osibil şi necesar. Salariile m ari o ferite d e fabricile de arm am en t şi nevoia reală de
locuri de m u ncă au atras n u m eroase reprezentante ale „sexului fru m o s" în acest
d om eniu, acestea părăsind locurile de m u ncă d in ind u stria textilă sau alim entară.
în tre 1915 şi 1918 ap roxim ativ 700 000 de fem ei, în su m ân d p este un sfert d in totalul
forţei de m uncă, au lu crat în indu stria d e război, în ciud a faptu lu i că m u lte dintre
ele s-au lovit, nu d e p u ţine ori, de refu zul bărb aţilor care în că lu crau în aceste fabrici
d e a le ajuta să în v eţe acele m eserii, şi de d isp reţul acestora3. A ltele au lu crat în
tran sp ortu ri, în special la căile ferate, un alt d om eniu dificil, d ar b in e plătit4. D acă şi
în ain te de război au fost fem ei angajate în tran sp ortu ri, m ajoritatea se ocu paseră în
special cu curăţarea m ijloacelor d e transport, erau taxatoare sau în soţitoare. în tim pul
războiu lu i, fem eile au ocu pat, treptat, n u m eroase alte locuri d e m u n că, devenind
v atm aniţe, operatoare de telegraf şi telefonie, m ecanici, in sp ectori etc. N u au ezitat să
facă m unci grele p recu m d escărcarea cărbunelu i, stingerea incendiilor, fabricarea de
g renad e, con d u sul tram vaielor sau curăţarea străzilor, de cele m ai m ulte ori într-un
ritm alert de lucru şi în program e prelu ngite, care uneori se apropiau de 12 ore pe zi.
Şi-au asum at, to todată, p ericu lozitatea n o ilor locuri d e m uncă, cele m ai g rave p ericole
pân d in d u -le tot în fabricile d e m uniţii. A ici, fem eile care lu crau cu su bstan ţe chim ice,
explozive, m an ip ulau m ateriale grele, s-au con fru n tat d eseori cu accid ente care le-au
provocat răni, câteod ată in valid ităţi perm anente.
Su te de m ii de fem ei din m ediul ru ral lu crau în agricultu ră în ain te de război, fie
alături de soţii lor şi ca o com p letare a m u n cii d om estice, fie ca singu ră p osibilitate
d e a su pravieţu i, în sp ecial pentru cele singure. Cu toate acestea, d om en iu l era
consid erat ca fiind cu p red ilecţie m asculin , con sid erân d u -se că fem eile nu aveau
su ficientă forţă fizică sau nefiin d d isp use să p ractice m eserii atât de m u rd are ca cele
d in zootehnie. N evoia crescândă d e hrană din tim pu l războiu lu i a schim bat această
p erspectivă, m u lte fem ei fiind solicitate să se alăture celo r care lu crau păm ân tu l şi
1 Patrick FRIDENSON (ed.), The French Home Front: 1914-1918, Berg Publishers, Oxford,
1992, pp. 123-125.
2Ibidem, p. 125.
3Numărul femeilor angajate în industrie şi comerţ nu a depăşit nivelul de dinainte de 1916
şi doar la finalul lui 1917 numărul angajatelor va atinge un nivel maxim. La acea dată femeile
reprezentau 40% din forţa de muncă, comparat cu 32% înainte de război; în 1917, 684 000 de
femei lucrau în fabricile de muniţii din Paris şi alte oraşe franceze. V. Frangoise THEBAUD, La
Femme au temps de la guerre...cit., p. 30.
4Transportul feroviar a angajat 6000 de femei înainte de război şi alte 57 000 până în 1917.
V. John WILLIAMS, The Other Battleground...cit., pp. 80-81.

creşteau anim ale, cu atât m ai m u lt cu cât d esfăşu rarea şi evoluţia fron tului m icşora
v izibil su prafeţele care p u teau fi lu crate în siguranţă.
Fem eile din clasa d e m ijloc au d evenit şi ele tot m ai active în afara căm inului,
intrând în să m ai ales în serviciile p u blice şi p rofesiun ile liberale, ju rişti, doctori,
pro feso ri1. Toate acestea au părăsit m u nca casnică, alăturându -se celor care lu crau în
sp aţiu l public. M ai m ult, prezenţa lor a în cep u t să se facă sim ţită pe străzi nu d oar
ziua ci şi noap tea2. A facerile soţilor au fost şi ele prelu ate adesea d e către n ev este, care
au ajuns astfel să călătorească frecvent, adesea neîn soţite. Şi în acest sens, procesul
în cep u se d e din ainte d e 1914, fiind d oar accelerat în tim pu l războiului.
In to t acest tim p , în alte state co m batan te, in d iferen t de care p arte a b aricad ei,
situ aţia m o b ilizării fem eilo r în su sţinerea efo rtu lu i de răzb o i se p rezen ta în felu l
u rm ător: In G erm an ia, fem eile au fost m o bilizate prog resiv în in d u stria de război.
La în cep u t, co n tribu ţia lor a fost m inoră şi sp o rad ică, dar recru tările s-au in ten sificat
şi cen tralizat în u ltim a p arte a războ iu lu i, atu n ci cân d econ om ia a fost organizată în
m anieră m ilitară iar g u v ern u l a realizat că victoria n u p o ate fi obţin u tă în absenţa
p articip ării fem eilo r la efo rtu l de război. A stfel, B iro u l de R ăzb o i (G eneral G roener's
K riegsam t) a stabilit u n D ep artam en t p en tru fem ei (Frauenreferat) resp on sab il
cu recru tarea şi u n O ficiu cen tral p en tru m u n ca fem eilo r (F rau en arbeitszen trale)
resp o n sabil cu bu n ăstarea angajatelor. La în ce p u tu l lu i 1 9 1 8 aceste d ep artam en te
aju n seseră să in clu d ă în ju r de 1 0 0 0 de fem ei. M o b ilizarea a con d u s, în u rm a acesto r
m ăsu ri, la u n n u m ăr crescând de fem ei în in d u stria m etalu rg ică, electrică şi chim ică.
D ar con tribu ţia fem eilo r g erm an e la efo rtu l de răzb o i a co n stat în m u lt m ai m ult.
F abricile de haine, m ai ales în zon a P ăd urea N eagră, au trecu t la p rod ucţia de u niform e,
co rtu ri, m ăşti de gaze, iar fem eile d in zonă rep rezen tau u n procen t co n sid erab il din
forţa lor de m u ncă. In A nglia recru tarea fem eilo r a fost accelerată p rin cam p an ii de
în ro lare, su sţin u te de către g u vern în cep ân d cu d ecem brie 1916. S-a ajun s ch iar la o
excelen tă co o p erare gu vern, sind icate, m u n cito ri p en tru câştigarea răzb o iu lu i3. In
b aza aco rd u rilo r dintre g u v ern şi sind icate, fem eile i-au în lo cu it pe b ă rb a ţi în com erţ
şi ad m in istraţie, u nd e sind icatele n u aveau m are in flu en ţă iar m u n ca era con sid erată
resp ectabilă. U lterior, fem eile au in trat şi în alte bran şe, in clu siv în in d u strie. D eşi
atitu d inea g en erală era, de regu lă, m ai ostilă an g ajării fem eilo r d ecât în Franţa,
statisticile in d ică u n n u m ăr crescând de an gajate în tre iu lie 1 9 1 4 (5,9 m ilioan e) şi
n o iem b rie 1918 (7,3 m ilioane).
1 In 1919, erau de 10 ori mai multe femei studente la drept şi de peste 3 ori mai multe
studente la medicină decât în 1914. De altfel, multe femei erau deja medici şi avocaţi şi se
bucurau de succes ca şi omologii lor bărbaţi, plecaţi pe front. V. Frangoise THEBAUD, La Femme
au temps de la guerre...cit., p. 166.
2 Stephen HAUSE, „More Minerva Than Mars: The French Women's Rights Campaign
and the First World War", in Margaret HIGONNET et. all. (eds.) Behind the Lines: Gender and the
Two World Wars, Yale University Press, New Haven, 1987, p. 102.
3 In a doua decadă a secolului XX, mai ales în anii războiului, s-a înregistrat un vârf
al sindicalismului britanic. Liderii de sindicat şi guvernul au cooperat în implementarea
reformelor sociale şi economice. In 1917, sindicatele au fost învestite cu autoritatea de a emite
cărţi de muncă ce-l scuteau pe purtător de serviciu militar. In schimb, sindicatele acceptau
principiul „diluării", conform căruia muncitorii calificaţi chemaţi sub arme puteau fi înlocuiţi
cu muncitori semi sau necalificaţi, cât şi pe cel al „substituirii", ce permitea femeilor să se
angajeze în multe ramuri industriale. V. Alastair REID, „The Impact of the First World War on
British Workers", in Richard WALL, Jay WINTER (eds.), The Upheaval of War...cit., pp. 221-233.

În tim p u l M arelu i R ăzboi, în sp aţiu l francez, fem eile au fost foarte activ e în cad ru l
C ru cii R oşii şi al alto r o rg anizaţii caritabile. P en tru cele d in clasa de m ijloc şi d in elita
socială, fam iliarizate cu m u nca de caritate, răzb o iu l a fost o perioad ă de serviciu
intens. D ep ăşite de n u m ăru l en o rm şi n ep rev ăzu t de răn iţi, sp italele au accep tat m ii
de vo lu n tare d in toate pătu rile sociale, n u m ăru l lo r atin gân d cifra de 7 0 000, faţă de
3 0 0 00 an gajate, şi care se ocu p au n u d oar de su p rav eg h erea şi în grijirea răniţilor,
ci şi de aprovion area cu m ed icam en te, h ain e, len jerie, h ran ă, asigu rarea cu răţen iei,
serv icii p oştale etc.1. O p arte dintre aceste fem ei au fost rep artizate sp italelor au xiliare,
u nd e au fost în tâm p in ate cel pu ţin cu n eîn cred ere de către asisten tele cu pregătire şi
exp erien ţă, altele can tin elo r sau clu bu rilo r de recreere p en tru sold aţi, dar prezenţa
lo r nu a fost accep tată direct p e front, fran cezii d ov ed in d u -se ch iar m ai reticen ţi decât
b ritan icii sub acest asp ect şi o stili id eii de a p rim i fem ei p e u n teritoriu ex clu siv al
b ărb aţilor2. C ele care ştiau să cond u că şi aveau n o ţiu n i de acord area p rim u lu i ajutor
au serv it ca şoferiţe pe am bu lan ţele din zona fron tu lu i, făcân d legătura în tre tren urile
care tran sp o rtau răn iţi şi sp itale, ap o i în tre spitale şi m ijlo acele de tran sp o rt care-i
duceau acasă pe u nii dintre invalizi. În această zonă de acţiu n e a fro n tu lu i fran cez,
s-au în tâ ln it şi co m p letat cu vo lu n tarele din M area B ritan ie, cifra acestora d in urm ă
fiind de ap ro xim ativ 85003. Toate vo lu n tarele b ritan ice erau m em b re ale co rp u lu i
au xiliar de arm ată, W om en's A rm y A u xiliary C orps (W A A C ), în fiin ţa t în p rim ăv ara lu i
1917, şi care până în n o iem b rie 1918 a în ro lat 4 0 0 0 0 de fem ei4. E xisten ţa în preajm a
fro n tu lu i a tu tu ror acesto r fem ei nu a fost d eloc u şoară. C on d iţiile de viaţă erau foarte
d iferite de cele de acasă şi foarte aprop iate de cele d in prim a lin ie, de la sp aţiile de
cazare la cele necesare u nei m inim e în g rijiri şi igiene. Şo b o lan ii, p u recii şi m icrobii
le-au d even it co m p an io n i, în sp ecial p e tim p u l n op ţii. H rana era co n stan t in su ficien tă,
de cele m ai m u lte o ri dorm eau în h ain ele de p este zi şi au fost n ev o ite să-şi tundă
foarte scu rt păru l. C ând erau so licitate să tran sp o rte răn iţii, să aibă grijă de e i sau
să se ocu p e de alte în d ato riri în preajm a p rim ei linii, se p regăteau d oar p rin sim pla
în călţare a ghetelor. C ele m ai m u lte dintre ele lo cu iau în h o telu ri, dar m ai ales în
barăci, co rtu ri sau pivniţe. La toate acestea se ad ău g a u n regim asem en i celu i m ilitar,
cu regu li şi in terd icţii. P roxim itatea fro n tu lu i le-a exp u s pe aceste fem ei riscu rilo r
şi pericolelor. F oarte m u lte dintre ele au fost răn ite în tim p u l atacu rilor in am ice,
in clu siv a celo r cu gaze toxice, sau au fost lu ate prizo n iere; m ii de astfel de fem ei nu
au su p ravieţu it, aşa cu m d escriau în sp ecial gazete b ritan ice în 1918, cele fran ţu zeşti
fiind în că co n tro late de cen zu ră:
1 Frangoise THEBAUD, La Femme au temps de la guerre...cit., p. 41.

2 În cazul Marii Britanii peste 25 000 de femei au ajuns pe front în Europa, Asia şi Africa
ca surori medicale sau doctori, şoferi de ambulanţă etc. Multe au murit sub tirul inamic sau
de boli contagioase, celelalte s-au întors acasă în siguranţă, aducând cu ele medalii şi poveşti
emoţionante. Media a lăudat mai ales efortul făcut de femei în acest domeniu. V. Gill THOMAS,
Life on all Fronts: Women in the First World War, Cambridge, Cambridge University Press, 1989,
pp. 30-36.
3 Toate acestea au servit pe continent ca bucătari, asistenţi medicali, şoferi de ambulanţă.
Nici una nu a servit însă direct ca şi combatant pentru că prezenţa lor în prima linie, alături de
bărbaţi, era considerată inacceptabilă. V. Marylin SHEVIN-COETZEE, Frans COETZEE, World
War I and European Society, Massachusetts, Boston University Press, 1995, pp.160-177. În timpul
acestui război doar armata ţaristă a avut un batalion al morţii, special, format doar din femei.
4 V. Gill THOMAS, Life on all Fronts... cit., p. 9.

„Toate asistentele au refuzat să-şi părăsească pacienţii şi când carnagiul

s-a dezlănţuit, acestea s-au aflat printre paturile bieţilor răniţi, zâmbind şi
străduindu-se din răsputeri să le m enţină curajul"1.
în ciuda u nor asem enea riscuri, m ulte fem ei au con tin u at să se im plice în efortu l
d e război, atrase de un am estec d e aventură cu patriotism . P erico lele nu au fost luate
în calcu l, în m od ul cel m ai direct fem eile au vru t să se im p lice în război. Pare cu atât
m ai n everosim ilă o asem enea situaţie cu cât d espre ea şi desp re n o ile realităţi ale
Franţei cei m ai m ulţi dintre actorii bărbaţi au d ezv o ltat un cu totul alt tablou. Izolaţi
în prim a linie, m u lţi dintre com batanţi n u au în ţeles altceva din toate schim bările
su rven ite în spatele frontului d ecât că „viaţa a con tin u at şi fără E I " 2, că fem eile au
d even it n oii „insiders", iar bărbaţii n oii „outsiders"3, o con statare cu urm ări p sihologice
d evastatoare4. C on ştienţi d e ireversibila răsturn are d e situaţie m u lţi s-au în treb at dacă
v o r m ai putea să-şi im pună autoritatea la în toarcerea acasă:
„La întoarcerea victorioasă [ . ] va suferi (les poilus) găsindu-şi casa părăsită

şi autoritatea nerecunoscută? La întoarcere, i se va spune că nu m ai există nici o
distincţie politică între bărbaţi şi femei, că ambii au drepturi e g a l e .? Va vedea
el în femeie un competitor pentru acelaşi loc de m uncă, pe care el îl vrea şi ea îl
obţine?"5.
în trebaţi adesea d e ce ar vrea să su p ravieţu iască războiu lu i, cei m ai m ulţi

dintre sold aţii obişn u iţi şi-au d eclarat dorinţa de a se în to arce la un căm in sigu r şi
fericit. „în reg im en tarea" fem eilor în m eseriile şi p reocu pările d in tim pu l războiu lu i
trebu iau să în ceteze odată cu ostilităţile de pe front. Fem eile au fost d em obilizate din
d ep artam entele sanitare; în m om entul întoarcerii b ărb aţilor şi în urm a solicitărilor lor
referitoare la locu rile de m u ncă din indu strie, tran sport, ad m in istraţie sau agricultură,
fem eile au fost n ev o ite să se retragă. Era o aşteptare aproape g enerală ca fem eile să
revină la viaţa d om estică, la rolul lor tradiţional. D eşi, m ulţi dintre foştii com batanţi
1"The Times", 24 May 1918. Apud Gill THOMAS, Life on all Fronts... cit., p. 37.
2Paul ABRAM, La Faiblesse de l'homme: Notes d'apres-guerre, Editions des Amities Frangaises,
Paris, 1920, pp. 9-10. Apud Mary Louise ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 26.
3Peter Gay a folosit aceşti termeni pentru intelectualii de la Weimar. V. Peter GAY, Weimar
Culture: The Insider as Outsider, Harper and Row, New York, 1968, p. xiv. Gay vorbeşte despre
artiştii şi intelectualii postbelici de la Weimar ca fiind „propulsaţi de către istorie în interiorul
evenimentului, pentru un moment scurt, anxios şi fragil". Este important de subliniat că el nu
include deloc femeile în acest grup şi vorbeşte mai degrabă despre perioada postbelică decât
despre cea belică, propriu-zisă.
4 Conform opiniei lui Marc FERRO, The Great War, 1914-1918, Routledge and Kegan Paul,
Boston, 1973, p. 225: „Au fost, de asemenea, resentimente împotriva femeilor care au profitat
de război în felul lor, deoarece plecarea pe front a bărbaţilor a făcut posibilă emanciparea
acestora". Acesta menţionează lucrarea L'Identite masculine, a Annelisei Maugne care a fost de
părere, în mod convingător şi argumentat, că a existat o criză în identitatea masculină încă
înainte de război, din cauza mişcării feministe şi a creşterii numărului femeilor cu educaţie
superioară şi cu profesii. Autoarea a examinat, de asemenea, perioada postbelică foarte
succinct şi a considerat că această criză şi-a găsit rezolvarea în timpul războiului, ca urmare
a exaltării de către acesta a virilităţii masculine şi a eroismului. Şi-a bazat argumentaţia pe
analiza fenomenului La Garqonne, dar s-a concentrat numai pe finalul poveştii.
5Apud Stephane AUDOIN-ROUZEAU, 1914-1918...cit., p. 141.
consid erau în acelaşi tim p că revenirea va fi una dificilă pen tru că n ev estele şi
prietenele lor se schim baseră o ricum în m od dram atic.
N u m ăru l victim elor M arelui R ăzboi este de-a drep tu l am eţitor: aproape n ouă
m ilioan e d e m orţi. Franţa a în reg istrat 1,3 m ilioan e m orţi, 10% d in p opu laţia m asculină
activă şi 3% d in întreaga pop u laţie a ţării, în vrem e ce G erm ania a avut 1,8 m ilioane
m orţi, aproape 3% d in p o pu laţie, iar Italia a pierd u t şi ea 750 000 sold aţi, m ajoritatea
foarte tineri. Serbia a p ierd u t un sfert din trupe, în tim p ce R om ân ia a pierd u t unu
d in patru sold aţi şi 10% d in p opu laţia de d inain te de război. In cazu l M arii Britanii
m ai b in e de 6 m ilioan e bărbaţi, 28% din popu laţia m asculin ă, a p articipat la război;
1,7 m illioane au fost răniţi şi 730 000 ucişi. O p eraţiu n ile m ilitare au d ecim at trupele
op erativ e d ar au afectat m ai pu ţin pe civili, m ai ales în O ccid ent, u nd e frontul a fost
d estul d e rapid stabilizat. Totuşi, raidu rile aeriene au făcu t 1 500 d e victim e în A nglia
şi 600 în Paris. La asta trebu ie adăugat, în cazu l fem eilor, faptu l că fiecare a avut
cel pu ţin un apropiat m u tilat sau ucis în război, ceea ce a gen erat efecte p sihologice
adesea greu de cu antificat1.
Actriţe tăcute ale unor mari tragedii
Toate g uvernele belig erante d in Vest, d eci şi cel francez, cu excepţia celu i n ord -
am erican, au introd us ceea ce britan icii au n u m it „separation allow an ces" , o sum ă de
b an i com p ensatorie plătită atât soţiilor legitim e cât şi co n cu b in elor şi care varia în
fu ncţie d e n u m ăru l d e copii. Dar, spre d eosebire de gu vern u l britan ic şi asem eni
celu i germ an, execu tiv u l d e la Paris a consid erat aceste su m e de ban i m ai degrabă
o bonificaţie şi nu un drept, ţinând valoarea lor la un n ivel m inim 2. M u lte soţii de
sold aţi, aparţinând clasei m u ncitoare, p rim eau ziln ic 1,25 franci pentru ele în sele
şi câte 0,50 franci p entru fiecare copil, astfel în câ t se bu cu rau de o in d epen d enţă
fin anciară pe care nu o m ai cu noscu seră niciod ată până atunci, d ecât dacă, în m od
particular, acestea erau p lătite pentru m unca în su sţinerea frontului. U nii istorici sunt
d e părere că aceste stim u len te financiare nu au fost în m ăsu ră să în cu rajeze fem eile în
a-şi d ori prezenţa soţilor lor p e front3. A lţii con sid erau că ajutoarele financiare, care
au variat ca valoare, au avu t sem n ificaţii diferite: p en tru u nele fem ei au în sem n at
su p ravieţu irea, în tim p ce pentru altele frecventarea cin em atografului d e două ori
pe săptăm ână. U n lucru e cert: ind iferent d e valoarea acestor su m e d e ban i, de faptul
că reprezentau singu ra sursă d e ven itu ri sau d oar o com p letare a lor, viaţa d e fiecare
zi de pe fron tul d e acasă era d ep arte d e a fi sigură sau u şoară4. U n u l dintre prim ele
efecte ale războiu lu i a fost cel de n atu ră alim entară. In con d iţiile rech iziţiilor pentru
n evo ile p rim ei linii, a aprovizionării cu p rioritate a soldaţilor, p opu laţia civilă a trebuit
să facă faţă u nor situaţii critice în avalanşă. C antităţile tot m ai m ici de alim ente au
provocat d estul de reped e o explozie a p reţu rilor b u n u rilo r ind ispensabile. D om eniu l
1Susan R. GRAYZEL, Women's Identities at War. Gender, Motherhood, and Politics in Britain and
France during the First World War, The University of North Carolina Press, London, 1999, p. 34.
2 Gill THOMAS, Life on all Fronts...cit., p. 28.
3 V. Mary Louise ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 37.
4 Abia după război şi ca urmare a lecţiei dure învăţate în timpul conflictului, Franţa a creat
un generos sistem de ajutoare financiare pentru famiile grav lovite de război. V. Jay WINTER,
Antoine PROST, The Great War in History...cit., p. 167.

agricol fiind profund afectat de evoluţia frontului, Fran ţa s-a v ăzu t n evoită să apeleze
la im portu l de alim ente, alături de cel m ilitar, prioritar. D in păcate, n u s-a în reg istrat o
regu laritate a acestor tran sportu ri, u nele dintre n av ele b ritan ice care tran sportau aceste
p rod use fiind afectate d e m inele lansate de pe vasele germ an e în C analul M ân ecii1.
A ceste con d iţii au dus, la scu rt tim p de la în cep erea răzb o iu lu i, la p recaritatea u nor
alim en te precu m m arg arin a, carnea, cartofii, zah ăru l. M ai m u lt, au to rităţile fran ceze
au co n statat cu n ep lăcere că o p arte a civ ililo r făceau rezerve de alim en te, cu m p ărân d
m ai m u ltă m ân care d ecât aveau n evoie. Solu ţia im ed iată ad op tată de a u to rităţi a fost
in trod u cerea cartelelor, în so ţită d in 1916 de în fiin ţarea u n o r can tin e p o pu lare, care
v ind eau m ân care la p reţu ri rezon abile. O asem en ea d ecizie a ven it astfel în aju to ru l
fem eilo r care m u n ceau şi cărora, de m u lte ori, le lipsea tim p u l fizic sau energia
p en tru a m ai pregăti m âncarea acasă, la term inarea p rogram ului prelu ngit, d e 10-12
ore, de lucru.
O altă provocare generată d e război în viaţa fem eilor din spatele fron tului a
fost cea a cond iţiilor de locuit. Im p licate în econom ia de război, m u lte dintre aceste
fem ei au fost n evoite să se stabilească, chiar şi tem porar, în oraşele und e funcţiona
această industrie. Prezenţa lor, de ord inu l m iilor, a g en erat o su prapopu lare şi o criză
a sp aţiilor de închiriat. C hiriile au crescut u neori la cote alarm ante, profitorii de război
„im o b iliari" neîntârziind să apară. Im p osibilitatea fem eilo r de a achita asem enea
valori rentiere a gen erat pentru guvernul fran cez n oi p roblem e şi l-a d eterm in at să
cau te solu ţii pentru a-şi asigura forţa de m u ncă din ind u stria d e război. La acestea s-a
ad ăugat faptu l că m u lte localităţi ale Franţei fie au fost d istru se de evoluţia frontului,
fie s-au aflat în tr-o p erm anentă incertitud ine.
D e-a lungul Prim ului R ăzboi M ondial, tinerele din toate clasele sociale s-au bu cu rat
de m u lt m ai m ultă libertate socială, incom parabilă cu cea de pe vrem ea m am elor lor.
D acă înainte de 1914, viaţa socială a tinerelor n ecăsătorite era controlată de fam ilie, în
special cele din clasa de m ijloc şi cele d in rândul aristocraţiei, m ergând până la a avea
în soţitoare când ieşeau în societate sau aveau m u safiri, acest lucru a d evenit im posibil
în noile condiţii. D e-a lungul războiului, foarte m ulte fem ei singure s-au m u tat de
acasă pentru prim a dată, nem aipu tând fi strict controlate sau su pravegheate; m eseriile
d in tim pul războiu lu i le-au adus independenţa financiară, astfel în cât au în cep u t să
frecventeze, în tim pu l liber, spaţiile publice, restaurantele, teatrele sau cinem atografele,
sălile de dans. U nele fem ei au în cep u t chiar să fum eze în public, altele au considerat
că părul lung şi fustele până la gleznă sunt nepractice pentru m unca pe care o prestau
acum în fabrici, în cât nu au ezitat să le scurteze nici pe unele nici pe celelalte. A şa
cum am arătat în paginile anterioare, asem enea schim bări nu au fost pe gustul m u ltor
contem porani, de la soldaţii care, prin prism a n esigu ran ţei şi m izeriei tranşeelor,
ved eau deform at şi exagerat tot ce se petrecea în spatele frontului, până la unii civili,
bărbaţi şi fem ei deopotrivă, aparţinând în special elitei sociale, care n u acceptau aşa
u şor o asem enea răsturnare a ordinii fam iliare, favorabile lor.
În zon ele ocu p ate (m ai ales) de către arm ata g erm ană s-au în reg istrat num eroase
atrocităţi: d istrugeri d e aşezări, execu ţii în m asă ale ostaticilor, confiscarea alim entelor
şi a altor bu n uri, lagăre de m uncă forţată, violuri etc.2. În aceste con d iţii foam etea şi
1 Au fost bombardate şi nave britanice, care aduceau alimente din SUA pentru nevoile
civililor de acasă, deoarece Comandamentul Militar german spera ca, prin înfometare, să
forţeze Marea Britanie să se predea. V. Gill THOMAS, Life on all Fronts...cit., p. 19.
2 V. Stephane AUDOIN-ROUZEAU, 1 9 1 4 -1 9 1 8 .cit., p. 41.

ep id em iile au d evenit curând d oi dintre cavalerii A p ocalip sei, care nu m ai respecta

graniţele şi se m anifesta la fel d e agresiv în am bele tabele com batante. In G erm ania
ap roxim ativ 700 000 civili - în special fam iliile d in m ediul urban cu m u lţi copii şi care
d epind eau d e un ajutor finan ciar fix au fost cele m ai expu se - au m u rit de m alnu triţie1;
tifosu l exantem atic, iar la finalu l războiu lu i, febra sp an iolă, au ucis şi ele zeci de
m ilioane, m ai ales printre tineri. D eloc surprinzător, în aceste cond iţii, num eroase
fem ei din Vest au decis să lu pte îm p o triva războiu lu i, chiar dacă m an ifestări îm p otriva
u nu i asem enea carnagiu par m ai d egrabă izolate. Totuşi, acestea au existat chiar de
la în cep u tu l con flictului, în ciuda u nei opinii g enerale ostile care acuza d e trădare şi
a u nor agresivităţi fizice îm p otriva pacifiştilor, în tim pu l în tâln irilo r acestora. M ulţi
dintre cei care au m an ifestat în favoarea păcii au fost fem ei, deşi su n t prea puţine
su rsele care vorbesc desp re activistele şi pacifistele acelor ani. M an ifestări pacifiste
au avu t loc în toate ţările beligerante. A fost organizat ch iar şi un congres m on d ial în
acest sens, la H aga în 1915, congres la care au p articip at 1136 fem ei d in 12 ţări (A ustria,
B elgia, C anada, D anem arca, G erm ania, M area B ritan ie, U n garia, Italia, O landa,
N orvegia, Su edia, Statele U nite), dintre care 5 erau belig eran te şi ch iar adversare,
p entru a d iscuta solu ţii pentru încetarea conflictului. P articip an tele la congres au
m ilitat pentru crearea unui organism internaţion al n u m it The League fo r P erm anent
P eace2. A u adoptat, în acest sens, d ouăzeci d e rezoluţii, printre care în cetarea im ediată
a ostilităţilor, solu ţii pentru o pace d urabilă, introducerea ed u caţiei pacifiste în şcoli,
drep tu l d e vot pentru fem ei etc. Totodată, au decis să trim ită m esageri d e pace către
toate gu vernele aflate în război cât şi u nora dintre ţările neutre. P acifism ul nu s-a
b u cu rat în să de trecere în tru cât m ajoritatea europenilor, inclu siv m area m ajoritate a
fem eilor continu au să susţină ideea finalităţii prin victoria îm p otriv a duşm anu lu i.
C hiar şi în cond iţii d e război, la vraie fem m e fran qaise era expresia u nu i ideal centrat
pe figura m am ei şi a m aternităţii, b in e ancorată în tim p şi plină d e sem nificaţii. Ei i-au
fost adresate d e către autorităţi, prin interm ed iu l ziarelor, em isiu n ilor radio etc., m esaje
desp re cea m ai m are resp onsabilitate a lor, nu d oar în con d iţii de război: în grijirea
şi ed u carea copiilor. Se sim ţea nevoia revenirii asupra acestei d atorii a populaţiei
fem in ine, fie pentru a în d u lci d uritatea cotid iană cu im aginea cand id ă a copilu lu i,
fie pentru a ream inti şi în acelaşi tim p exploata sen tim en tal id eea de d atorie m aternă
a fiecărei fem ei. M u lte asem enea m esaje, ad evărate cam pan ii prop agan d istice, se
în ch eiau cu ideea că:
„In nici un alt fel o femeie nu putea să-şi servească patria mai bine decât
având grijă de copii, de generaţia viitoare, asigurând perpetuarea naţiunii"3.
La acestea, războiu l a ad ăugat, d atorită p ierd erilor u m an e uriaşe, o exaltare

a natalităţii, su sţinu tă d e au torităţi şi d e către B iserică d eopotrivă, ultim a fiind
confrun tată cu şi şocată de n o u a m odă apărută în rând ul fem eilor, id eea d e planificare
1 Richard WALL, „English and German Families and the First World War, 1914-1918", in
Richard WALL, Jay WINTER (eds.), The Upheaval o f War...cit., pp. 43-105.
2 După război, în 1919, acest organism s-a transformat în Liga Internaţională a Femeilor
pentru Pace şi Libertate şi activează şi în prezent. V. Gill THOMAS, Life on all Fronts...cit., p. 44.
3 V. Patrick FRIDENSON (ed.), The French Home F r o n t .cit. Campanii similare aveau loc
în toate statele beligerante. Guvernul britanic, de exemplu, a mers până acolo încât, în 1916, a
introdus Ziua mamei, pentru a sublinia încă o dată importanţa maternităţii. V. Gill THOMAS,
Life on all Fronts...cit., p. 26.

fam ilială şi d e legitim are a avortului. P e term en scurt, câştig de cauză au avut
n ataliştii şi indirect tradiţionalişti, p rim ii venind cu d ate alarm ante legate d e realitatea
d em ografică su m bră, ceilalţi cu viziu ni ap ocalip tice privind v iitoru l civilizaţiei
în săşi. U ltim ii n u au avut în să câştig de cauză pentru că n u au reuşit o în toarcere la
situaţia de d in ainte d e război. C eilalţi nu au p u tu t n ici ei îm p ied ica d oar prin m ăsuri
n ataliste d eclinul Franţei în plan politic, social şi eco n om ic1. D epopu larea Franţei nu
a fost com bătută prin d am narea d ecadenţei m orale aduse de fem eia m od ernă. Nu
n eap ărat neg ativă, d epopu larea nu reprezenta de altfel d ecât un răspu n s „raţio n al"
al în tregii societăţi la rapid ul proces de u rban izare şi in d u strializare accelerat de
către război2. C u acceptul progresiv al bărbaţilor, fem eia m od ernă a fost to t m ai m ult
p arte a acestu i proces. în m od aproape firesc, s-a făcu t şi p asu l urm ător: societatea,
au torităţile, B iserica, au d evenit m u lt m ai în găd u itori în a accepta fem eile care au dat
naştere copiilor ilegitim i, m ai ales dacă se ştia sau se bănu ia că tatăl era un soldat.
în cond iţiile decim ărilor d e pe front, grija pentru fiecare copil a d even it cu atât m ai
convin gătoare, fiecare viaţă a d even it cu atât m ai preţioasă. Toate acestea au condus,
d upă încetarea conflictului, la derularea u n o r am ple cam p an ii pentru îm bun ătăţirea
cond iţiilor din m aternităţi, pentru d ezvoltarea u nor program e sociale şi financiare de
su sţinere a stării d e m aternitate, d e îngrijire a co p iilo r până la anum ite vârste, cum ar
fi tratam ente m edicale gratu ite pen tru copii cu v ârste de până la cin ci ani3.
Sacrificiile im puse de război fem eilor au păru t palid e în com p araţie cu cel m ai
m are preţ pe care acestea îl p u teau plăti, cu sacrificiu l suprem : pierderea fiilor, soţilor
sau taţilor lor. E n tu ziasm u l gen eral care a în so ţit m obilizarea generală şi prim ele bătălii
şi-a p ierd u t treptat d in intensitate, fiind zd ru ncin at d e nesigu ran ţă, d e lipsa veştilor
sau de în toarcerea în tre patru scând u ri a celor dragi, asta dacă nu cu m va A pocalipsa
d in prim a linie făcea im posibilă recuperarea celor m orţi. D urerea acestor fem ei nu
a p u tu t fi com p ensată nici d e m esajele d e apreciere d in partea g uvern ului, n ici de
m ed alii p ost-m ortem sau de m onum entele eroilor ridicate d upă război. D e cele m ai
m u lte ori, su ferinţa le-a în so ţit până la sfârşitul v ieţii, ch iar dacă au cău tat consolare
în lu crurile pe care le aveau la în d em ân ă, cu m ar fi m unca istovitoare. Su n t d estul
d e p u ţine m ărturiile fem eilor desp re traged iile pe care le-au trăit; u nele în sem n ări
d evenind generice pentru stările tuturor:
„Mă afund în m uncă, cumva, dar fiecare m om ent, fiecare oră de aşteptare
sunt greu de suportat. M ă trezesc gândindu-m ă la el [... ] ştiu că fiecare m am ă
suferă la fel ca m ine şi tot timpul ăsta de suspans este de-a dreptul cru d "4.
1 V., de exemplu, John HUNTER, „The Problem of the French Birth Rate on the Eve of
World War I", French Historical Studies, no. 2, 1962, p. 492. V. şi Eugen WEBER, France „Fin-de-
siecle", cit., p. 12.
2 Angus McLAREN, Sexuality and the Social Order: The Debate over the Fertility o f Women and
Workers in France, 1770-1920, Holmes and Meier, New York, 1983, p. 15. Cea mai acceptată teorie
este aceea potrivit căreia în societatea industrială, modernă, copiii nu au mai fost văzuţi de către
părinţii lor nişte instrumente de muncă ieftină, ci mai degrabă investiţii scumpe în termeni de
haine, hrană şi educaţie. Există teoria potrivit căreia, bazându-se pe această schimbare a „valorii
utile" a copiilor, părinţii au luat o decizie raţională de a limita numărul descendenţilor lor.
3 Aceste campanii au apărut, imediat după război, în Marea Britanie, dar curând au trecut
Canalul Mânecii, pe teritoriul francez. V. Gill THOMAS, Life on all Fronts...cit., p. 26
4 V. Patrick FRIDENSON (ed.), The French Home F r o n t . cit., p. 129. Autorul a inclus aici
câteva mărturii ale unor femei care şi-au găsit refugiu în jurnale.

Femeile, Marele Război şi metamorfozarea civilizaţiei franceze (1914-1918) 439
Marele Război şi emanciparea femeilor
C ând va o naţiu n e bogată, Franţa a ieşit d in război ruinată fin an ciar şi cu întreg
sistem ul de prod ucţie serios avariat. L up tele d in tim pu l războiu lu i i-au d istrus sate
şi oraşe întregi, iar m ai bine de opt m ilioan e de acri de păm ân t au fost transform aţi
în d eşert1. A şa nu m iţii A n i R oşii d e d upă război - cu n en u m ăratele lor greve şi
fond area P artid ului C om u n ist Fran cez - au provocat tem eri că o revoluţie socialistă
la nivel m on d ial era oricând posibilă. F alim en tu l şi inflaţia au lovit în treaga clasă
d e m ijloc. Francu l a pierd u t 50% d in puterea sa de cu m părare în m ai pu ţin d e un
an şi a răm as cronic instabil tim p de u n d ecen iu 2. În aceste cond iţii, în toarcerea la
n o rm alitate a răm as o d orinţă arzătoare d ar şi un vis frustrant3. Istoricii au stud iat
în d etaliu schim bările d em ografice, econom ice şi sociale ce au avut loc în aceşti ani,
d ar au dat m ai puţină atenţie m od u lu i în care au în ţeles fran cezii schim barea, cum
şi-au reprezentat-o în texte şi im agini, cu m au îm brăţişat-o sau au lu p tat contra ei,
cu m au îm p ăcat-o cu tradiţia. O bsesia d iscursivă privind id entitatea fem inină în
aceşti ani relevă faptu l că o m are p arte dintre fran cezi i-au d at o im portanţă aparte
în cad ru l u nu i p roiect id eologic m ai am plu: cu m să ajungi la un con sen s cu rapid ele
schim bări sociale şi cu ltu rale şi cum să articulezi o n ouă şi m ai adecvată ord ine a
relaţiilor sociale. Pentru a da un sens acestor schim bări provocate d e război, francezii
au trebu it în prim u l rând să le tradu că în term eni fam iliari. P en tru bărb aţii francezi
era m ai sim plu , d e exem plu , să g ândească schim bările d ram atice prin in term ed iu l
n o u lu i co m p ortam ent al soţiilor lor sau prin m odă d ecât prin raportare la n oţiun i
abstracte sau p roblem atica d evalorizării francu lu i şi a d eclin u lu i clasei de m ijloc.
Istoria fem eilor a ignorat de regulă funcţia crucială a genului în reconstru cţia culturală
a lu m ii p ostbelice. Pentru autori celebri p recu m Jam es M cM illan , m u lt m ai im portantă
a fost înţelegerea războiu lu i ca stagiu d ecisiv al procesu lu i d e em ancip are a fem eilor
d in Franţa. C onclu zia la care aceştia au ajuns d e regulă a fost aceea că schim bările
p rod use n u au fost perm anente atunci când s-a pus problem a rolului fem eii, în ciuda
aparenţelor legate de un m ai relaxat co m p ortam en t social. C ele m ai m u lte dintre fem ei
au continu at, în fapt, să-şi d efinească funcţia socială prin in term ed iu l căsătoriei şi al
m atern ităţii4. La polu l opus, Frangoise Thebaud şi D om in iq u e D esanti au argum entat
în să că războiu l a sem nalat în cep u tu l erei fem in ism u lu i m od ern , în care fem eia din
bu rghezia franceză: „a d evenit conştientă că în afara căm inului [ ...] stă posibilitatea
d e a-şi asum a noi responsabilităţi, de a fi in d epen d entă, d e a-şi lărgi o riz o n tu l"5.
C ele două tabere au ajuns totuşi la un con sen s m inim : războiu l a sch im b at viaţa
fem eilor prin faptu l că a d eschis porţile către ep oca fem eii em ancip ate de astăzi.
P erspectiva pe term en lu ng propusă de aceşti autori nu a lu at în să în serios im pactul
1 V. Philippe BERNARD, Henri DUBIEF, The Decline of the Third Republic, 1914-1938,
Cambridge University Press, Cambridge, 1985, pp. 78-79.
2 O analiză revelatoare asupra economiei franceze în interbelic a realizat Alfred SAUVY,
Histoire economique de la France entre les deux guerres, Fayard, Paris, 1965-1970.
3 Pentru a înţelege dorinţa arzătoare de întoarcere la normalitate, dominantă în Franţa
la sfârşitul războiului, v. Jean-Jacques BECKER, Serge BERSTEIN, Nouvelle histoire de la France
contemporaine, vol. 12, Seuil, Paris, 1990, p. 165.
4James McMILLAN, Housewife or Harlot: The Position o f Women in French Society, St. Martin's
Press, New York, 1980, pp. 99, 120-22.
5 Frangoise THEBAUD, La Femme au temps de la guerre...cit., p. 296; Dominique DESANTI,
La Femme au temps des annees folles, Stock, Paris, 1985, p. 119.

im ed iat al războiu lu i, m od u l în care a fost înţeleasă în epocă schim barea, cu m a fost

folosită şi cum s-a ajuns la u n com p rom is în tre aceasta şi tradiţie. Or, la o privire m ai
atentă, toate tezele privind triu m fu l fem inism u lu i, com p ortam en tu l de tip m asculin
al fem eilor, refu zul m atern ităţii etc., par m ai curând forţate. N ici m ăcar în cazul
fem eilor tinere n u există o bază statistică care să n e în d rep tăţească să v orbim despre
o em ancip are g eneralizată1. Tot ce pu tem spu ne şi decela în ep ocă ţine m ai curând
d e preocu pările, grijile, traum ele gen erate printre fran cezii de am bele sexe de aceste
schim bări abia p erceptibile cultural. Su ficien t în să ar spu ne unii, dacă avem în vedere
faptu l că un P ierre D rieu la R ochelle a in terp retat fragilitatea civilizaţiei tocm ai prin
estom parea v ech ii d iviziu ni dintre sexe. Tot aşa, un G asto n R ageot, a v orbit d esp re un
d ezastru generat d e şubrezirea, în tim pu l războiu lu i, a relaţiei con v en ţion ale dintre
sexe, baza în tregii ordini existente. La o prim ă exam inare, făcută în 1919, asupra
particip ării fem eilor în p rod ucţie în tim pu l războiu lu i R ageot se întreba:
„Au iniţiat femeile prin faptul că au m ers la m uncă o nouă epocă în

civilizaţie? [... ] D acă esenţa fiecărei culturi este noţiunea relaţiilor dintre sexe,
cum va putea oare rămâne a noastră neinfluenţată în ziua în care femeile vor
înceta a m ai fi văzute ca fem ei?"2
P entru R ageot orice instabilitate în raportu rile dintre sexe n u putea d uce d ecât la
sfârşitu l unei ere a civilizaţiei fran ceze3. Ca şi el, m u lţi alţi fran cezi au fost preocupaţi
d e acest su biect, încercând să-şi explice schim bările m ajore şi rapid e prin prism a
relaţiilor dintre cele d ouă sexe. Lucru altm interi logic dacă ţin em seam a d e faptu l că,
cel pu ţin în p erioad a m odernă, raportu rile dintre sexe au servit ca o prim ă m od alitate
d e definire a id en tităţii şi a pu terii în p olitica, cultura şi societatea franceză. M ai
ales în m om ente d e profundă şi rad icală schim bare, precu m cel al R evolu ţiei d e la
1789, restabilirea term enilor şi a organizării acestor relaţii a ju cat un rol fu n d am ental
în procesu l d e legitim are a n o u lu i regim republican. Id eologia Jacobin ă a elim inat
d iferenţierea de naştere şi clasă d ar nu n eap ărat şi pe cea sexuală. C ategorii sim bolice
p u ternice ce legau id eea d e pu tere de m ascu lin itate ajutau la structu rarea u nor
ierarhii sociale bazate pe g end er în tr-u n m om en t în care acestea n u p u teau fi refutate.
N u d e alta d ar chiar id ealu l republican d e virtu te propus de R ou sseau se b aza strict
pe relaţiile sociale dintre bărbaţi, fem eilo r fiin d u -le rezervat d oar sp aţiu l dom estic
p rivat4. U lterior, în perioad a de tranziţie de la finalul de secol X V III-în cep u tu l d e secol
1 V. James McMILLAN, Housewife or Harlot...cit., p. 163.

2 Gaston RAGEOT, La Franqaise dans la guerre, Attinger Freres, Paris, 1919, p. 29. Rageot
a fost critic dramatic pentru La Revue bleue şi un susţinător onest al natalităţii. Rageot era de
părere că o diviziune clară, corectă între sexe era necesară pentru civilizaţie, reflectând încredere
puternică în ştiinţa evolutivă de la sfârşitul secolului XIX. Apud Mary Louise ROBERTS,
3 Pentru alte exemple de francezi, bărbaţi şi femei, din perioada postbelică, care considerau
că gender-ul era o variabilă fundamentală a culturii şi civilizaţiei franceze v. Mary Louise
ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 7.
4 Pentru o explicaţie teoretică a felului în care gender-ul construieşte identitatea şi puterea,
v. Joan W. SCOTT, Gender and the Politics o f History, Columbia University Press, New York,
1988. Pentru noi accente asupra diferenţelor de gender în secolul XVIII, v. Tom LAQUER,
Making Sex: Body and Gender from the Greeks to Freud, Harvard University Press, Cambridge,
1990. Pentru istoriografia recentă a centralităţii gender-ului în Revoluţia Franceză, v. Lynn
HUNT, The Family Romance of the French Revolution, University of California Press, Berkeley,

X IX , asocierea fem eii cu sp aţiu l d om estic a ven it să dea form ă tu tu ror in stituţiilor
fran ceze m od ern e, de la fam ilie la stat1.
P riv ile g iere a ra p o rtu rilo r d e g en în ca d ru l co n fru n tă rii p o stb elice cu id eea de
sch im b are îş i are răd ăcin ile isto rice în ch iar ex p e rie n ţa răzb o iu lu i. P rim u l efect a l
ră z b o iu lu i şi c e l m a i co m e n ta t a ţin u t d e fa p tu l că ro lu l co n v e n ţio n a l a trib u it celo r
d o u ă sexe n u m a i era a tâ t d e clar. In tim p u l ră z b o iu lu i m u lţi d in tre co m b a ta n ţi
(b ă rb a ţii) au v o rb it d esp re se n tim e n tu l ex ilu lu i la m a rg in e a civ iliz a ţie i, în tr-u n
N o M an 's lan d d o m in a t d e m o arte. A u o b serv a t în a ce la şi tim p , a lă tu ri d e civ ili,
fa p tu l că ră z b o iu l le-a sch im b a t ra d ica l m o d u l d e v ia ţă fem eilo r. H e n ry B o rd ea u x,
p ro e m in en t ro m an cier şi m e m b ru a l A c a d e m ie i F ra n ce z e a v ea să a firm e, d e a ltfel,
în 1922:
„Dacă războiul a îngrădit oarecum orizontul bărbaţilor şi le-a lim itat

studiile şi cultura [...] prin contrast, el a contribuit la dezvoltarea inteligenţei şi a
spiritului de inţiativă al fem eilor"2.
A tu nci când sold aţii s-au în to rs de p e front şi-au găsit soţiile, prieten ele şi am antele
asu m ându -şi rolu ri şi jo b u ri tradiţional m asculin e d im p reu nă cu resp on sabilităţile de
fam ilie clasice. Pe stradă cond u ceau tram vaie, în şcoli prelu aseră locul profesorilor
plecaţi pe front şi, în gen eral se bu cu rau de op ortu n ităţi econ om ice fără preced en t3.
F em eile au obţin u t acces egal în în v ăţăm ân tu l liceal şi universitar. Invăţăm ântu l
tehn ic şi cel econom ic d eschiseseră porţile fem eilor în că din perioada războiu lu i;
bacalau reatu l pentru fem ei a fost introd us în 1919, în cep ân d cu 1924 cu rricu la a d evenit
aceeaşi pentru şcolile secund are d e băieţi şi fete. „F em in izarea" sectoru lu i terţiar
a făcu t posibilă urm area u nei cariere profesionale m ai ales de către fetele d in clasa
d e m ijloc. A cestea su nt, de altfel, cele care au b en eficiat cu ad evărat de schim bările
provocate de război. D ovad ă faptu l că cele m ai m u lte au con ştien tizat im ed iat că viaţa
lor nu m ai este aceeaşi cu a m am elor lor. D e aici şi explicaţia p en tru intensa anxietate
la un Pierre D rieu la R och elle şi G aston R ageot4. In acest fel, schim barea produsă în
1992. Pentru J.J. Rousseau, v. Barbara CORRADO POPE, „The Influence of Rousseau's Ideology
of Domesticity", in Marilyn BOXER, Jean QUATAERT (eds.), Connecting Spheres: Women in the
Western World, 1500 to the Present, Oxford University Press, New York, 1987.
1 Joan LANDES, Women in the Public Sphere in the Age ofthe French Revolution, Cornell
University Press, Ithaca, 1988.
2 Henry BORDEAUX, „Les Jeunes filles nouvelles", Journal des demoiselles, 1er Janvier 1922,
p. 1. Apud Mary Louise ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 8.
3 James LONGENBACH, „The Women and Men of 1914", în Helen COOPER, Adrienne
MINICH, Susan SQUIER (eds.) Arms and the Woman: War, Gender and Literary Representation,
University of North Carolina Press, Chapel Hill, 1989. Pentru a înţelege impactul psihologic al
războiului asupra soldatului, sunt două studii contemporane, Maurice DIDE, Les Emotions de
la guerre, Felix Alcan, Paris, 1918 şi Louis HUOT, Paul VOIVENEL, La Psychologie du soldat, La
Renaissance du Livre, Paris, 1918.
4 Conform opiniei istoricului de artă, Beth Irwin Lewis, anxietatea masculină privind rolul
femeilor a fost, de asemenea, trăită din plin de societatea germană după război şi s-a manifestat
în munca unor artişti ca George Grosz şi Otto Dix. Lewis e de părere că o dezbatere generală,
similară celei din Franţa, despre ceea ce istoricul numeşte „chestiunea feminină" a avut loc în
Germania postbelică. V. Beth Irwin LEWIS „Lustmord: Inside the Windows of the Metropolis",
in Charles W. HAXTHAUSEN, Heidrun SUHR (eds.) Berlin: Culture and Metropolis, University
of Minnesota, Minneapolis, 1990.

viaţa fem eilor d ar şi a bărbaţilor a ajuns să fie p arte a cataclism u lu i general produs de
război şi sem n clar al sfârşitului civilizaţiei franceze.
Trei im agini în particular aveau să dom ine dezbaterea postbelică despre fem ei
şi identitatea fem inină: „fem eia m o d ern ă", „m am a" şi „fem eia sin g u ră". A ceste trei
im agini au pu tu t fi în general definite ca m od uri de a im agina fem eia în săşi. D eşi au fost
m ai curând construcţii idealizate, atât bărbaţii cât şi fem eile din Franţa au avut tendinţa
de a le prezenta ca adevăruri naturale despre ceea ce este sau ar trebui să fie fem eia.
Logica dialectică a în co rsetat astfel, prin im agini, identitatea fem inină. D ezbaterea ce
a u rm at s-a plasat autom at între polii antitetici ai m am ei, ca icoană a vieţii dom estice,
şi fem eia m od ernă, sim boluri com prehensive şi provocatoare ale v echii şi noii ordini,
generată de război. Fem eia m odernă a fost asociată cu traum a produsă de schim barea
prea rapidă, fiind descrisă de unii contem porani în m anieră dram atică:
„Creatura tânără şi inocentă de ieri (l'oie blanche) a lăsat locul acestei

gargonne de astăzi. Şi, în acest fel, războiul, ca un vânt devastator, ne-a influenţat
viaţa. Adăugaţi aici sportul, filmele, dansul, m aşinile, nevoia nesănătoasă de a fi
m ereu în m işcare, această întreagă americanizare a vechii Europe, şi veţi înţelege
secretul din spatele acestei complete bulversări a oam enilor şi lucrurilor"1.
În d ezbaterea desp re fem ei, cea m od ernă a d even it un sim bol p rivilegiat al
tu tu ror anxietăţilor cu lturale şi sexu ale p ostb elice şi o reprezentare d om inantă a
în săşi id eii de schim bare. Prin con trast, nevasta şi m am a erau sim bolul continu ităţii,
al id ealu rilor trad iţionale precu m fam ilia, d isciplina, sacrificiu l. G eorge D uham el,
p roem in en t rom ancier, care a servit la Verdun ca ofiţer m edical, recom and a retragerea
în viaţa in terioară ca antidot la cin ism u l şi disperarea n oii epoci:
„Cei care au înţelepciunea şi curajul de a se retrage rapid spre sine au

regăsit o viaţă interioară înnobilată şi îmbogăţită. Această viaţă interioară este
soţia loială care ţine casa lum inoasă, este gata să consoleze şi toarce în spatele
uşii aşteptând să te întorci"2.
D uham el se folosea, astfel, de im aginea idealizată a fem eii pentru a proiecta

id ealu l de viaţă interioară restabilită. Fem eia lui D uh am el era în să d oar o m etaforă
p entru nevoia de stabilitate în vrem uri de nebu n ie şi schim bare in tem p estivă, d e crise
de l'esprit3. D acă fem eia m od ernă era sim bolu l schim bării, m am a era iluzia con tin u ităţii
şi cea care uşura trecerea peste traum a experienţei de război.
D eşi şi-au exprim at cred inţa că stau pe ru in ele u nei lum i, şi că viaţa tradiţională
d evenise un ideal în v ech it şi n ep ractic4, m ajoritatea scriitorilor, legislatorilor,
reform atorilor sociali, ju rn aliştilo r au deplâns, în acelaşi tim p, p racticile şi valorile
tim pu lu i trecut, iar u nii dintre ei au m ers până acolo în câ t să solicite în toarcerea de
urgenţă la epoca de secu ritate şi linişte de d inainte de război.
1V. Mary Louise ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 9.

2Ibidem.
3 Expresii alternative care să descrie „la crise de l'esprit", au fost „la fin de l'eternel",
aparţinând lui Julien Benda şi cea a lui Marcel Arland „le nouveau mal du siecle". V. Barrie
CADWALLADER, Crisis o f the European Mind: A Study of Andre Malraux and Drieu la Rochelle,
University of Wales Press, Cardiff, 1981, p. 7.
4V. Mary Louise ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 10.
C u m d evenea în să tot m ai evid ent faptul că vechea şi n o u a lu m e trebuiau într-un

fel sau altul reconciliate, cea de-a treia icoană, cea a fem eii singure, avea să-i ajute pe
fran cezi să negocieze conflictu l în tre tradiţie şi schim bare. Fem eia singură era în acel
m om en t n u m ele d at celor de 1,5 la 3 m ilioan e de fem ei d esp re care se credea că vor
fi nevoite să-şi trăiască viaţa în solitu d in e datorită n u m ăru lu i foarte m are d e b ărbaţi
u cişi în război1. C u m acestea nu se p u teau în cad ra în tiparu l trad iţion al, căsătorie şi
copii, lum ea a p u tu t m ai uşor să le perceapă ca sim bol al lu m ii p ostb elice cu toate
schim bările ei socio-econom ice. P lasată la frontiera id en tităţilor fem in in e în schim bare,
ea a d even it p rod usul im pactului războiu lu i asupra organizării sociale b azate p e sexe.
Tot prin in term ed iu l ei putea fi acum integrată în tr-u n tablou u nitar şi rata în creştere
a divorţurilor, vocala m işcare fem inistă, n en u m ăratele crim e pasionale şi cazu ri de
adulter, sem ne ale instabilităţii id eologiei d om estice în cep ân d cu fin de siecle2.
P erioada p ostbelică a în reg istrat schim bări p rofund e în n atu ra vieţii dom estice.
U n n u m ăr apreciabil de tinere din clasa de m ijloc au în cep u t să refu ze tradiţiile de
fam ilie şi să-şi cau te locuri de m u n că, forţate de situaţia m aterială p recară, d e lipsa unei
persp ective în întem eierea unei fam ilii, cât şi d atorită in flaţiei galopante. P ionieratu l
în acest sens în cep u se cu câteva d ecenii în ain te când au apărut p rim ele „fem ei d e tip
n o u " care în cep u seră să m u ncească şi să locuiască singu re3. M ai m u lt decât oricare
alt factor, războiu l a fost cel care a accelerat drastic această tend inţă, transform ând
m u nca în afara căm in u lu i d in faptă reprobabilă în practică com u n ă printre fem eile
d in rând ul bu rgh eziei4. R ăzboiul a fost cel care, prin n u m ăru l m are de astfel d e fem ei
angajate perm an ent, a gen eralizat practica şi a dat n aştere u nei categ orii sociale
d istincte. Cea m ai m are barieră, elim inată de război, a fost cea m orală, bu rghezia de
secol X IX privind de regulă cu d isp reţ şi în grijorare pe toţi cei d in clasa m u ncitoare,
cărora credeau că trebu ie să le im pună valorile lor. Valori pe care acu m le respingeau
chiar tinerele d in clasa lor, su bm inând astfel ceea ce era con sid erat ordinea n atu rală a
id ealu lu i de viaţă d om estică bu rgheză5.
1Jean RABAUT, Histoire des feminismes franqais, Stock, Paris, 1978, p. 276. Autorul estimează
că erau cu 30% mai multe femei decât bărbaţi cu vârste cuprinse între 25 şi 30 de ani de-a lungul
anilor 1920.
2 Pentru o discuţie despre câteva dintre fragilităţile ideologiei domestice în Franţa lui belle
epoque, v. Jennifer WAELTI-WALTERS, Feminist Novelists of the Belle Epoque, Indiana University
Press, Bloomington, 1990, pp. 8-9. Pentru dezbaterea despre divorţ şi căsătorie la sfârşitul
secolului XIX-începutul secolului XX, v. Edward BERENSON, The Trial of Madame Caillaux,
cit. Pentru mişcarea feministă franceză de la sfârşitul secolului XIX, v. Claire MOSES, French
Feminism in the Nineteenth Century, State University of New York Press, Albany, 1984; Stephen
HAUSE, Anne KENNEY, Women's Suffrage and Social Politics in the French Third Republic,
Princeton University Press, Princeton, 1984. Rolul proeminent al mişcării feministe antebelice
pe care aceasta l-a avut în schimbarea organizării sociale a gender-ului este ilustrat de faptul că
războiul, deşi părea să dilueze coeziunea, unitatea acestei mişcări, a fost în mod frecvent interpretat
ca o victorie a feminismului. V., Mary Louise ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 11.
3 Pentru o dezbatere despre „femeia nouă", v. Michelle PERROT, „The New Eve and the
Old Adam: French Women's Condition at the Turn of the Century", in Margaret HIGONNET
(ed.), Behind the Lines: Gender and the Two World Wars, Yale University Press, New Haven, 1987.
4 Frangoise THEBAUD, Donner la vie: Histoire de la maternite en France entre les deux guerres,
These du troisieme cycle, Universite de Paris VII, 1984, p. 289.
5 Mary POOVEY, Uneven Developments: The Ideological Work ofGender in Mid-Victorian
Britain, University of Chicago Press, Chicago, 1988, p. 3.

A u toritatea vechii cu lturi d om estice avea să fie d eteriorată şi de faptul că fem eile
ce se angajau în sectoru l terţiar dar n u n um ai, au ajuns în anii războiu lu i să plece de
acasă, sau în orice caz să nu se m ai p reocu pe d e în d ato ririle clasice. Tot ele au fost
cele care, pentru a-şi uşura m u nca casnică au ad optat aspiratoru l, m aşina d e cu su t şi
centrala term ică. Integritatea vieţii private era acum pusă în pericol de con su m erism
cât şi de nou d escoperita p asiune pentru reviste şi p en tru cin em atografie, pentru
clu bu ri şi pentru sp o rt1.
D upă război, to t m ai m ulţi scriitori şi o bserv atori sociali au în cep u t să vorbească
desp re această n ouă „creatu ră", nu m ită peiorativ la gargonne. În 1924, Jacqu es
Boulenger, ed itoru l săptăm ânalu lu i literar L'O pinion, o descria în acest fel:
„Războiul a avut în m od indubitabil o influenţă enormă asupra tinerelor

fete şi femei; şi vă asigur, din nou, că «femme moderne» este înainte de toate o
creaţie a războiului. Fără dubiu, ea este m ai liberă în comportament decât femeile
de dinainte de război [...] Cuibărită în braţele partenerului ei, ea dansează fără
corset, înoată în m aieu [...] peste toate astea, ea are un apetit deosebit pentru
independenţă, [... ] este absolut hotărâtă să fie independentă"2.
O asem enea im agine a fem eii m od ern e, scand aloasă prin ţinută şi m aniere, a
d even it aproape generalizată la n iv elu l anilor 19203. D oar că, în urm a războiu lu i,
această im agine nu m ai era una generată de avangardă, în tâln ită la m arginea societăţii
respectabile şi obiect al criticii cu lturii d e tip v ictorian ci o prezenţă cotid iană ce
ream intea tu tu ror d e n oile id ealu ri fem iniste, d e ideea d e in d epen d enţă cu lturală,
socială, econ om ică şi sexu ală4.
Într-o asem enea con junctu ră, d ezbaterea şi decizia politică asupra d rep tu lu i de
v o t pentru fem ei a avut, aproape în m od firesc, o evolu ţie sinu oasă şi, în final, fără
rezultate pe term en scurt. D upă m u lte ezitări, C om itetul pentru Sufragiu U niversal a
decis să ofere drept de vo t celor care treceau de 30 de ani, fără d eosebire d e sex. D acă
p roiectul a trecu t de C am era D ep u taţilor în m ai 1919, Sen atu l a am ânat discutarea
lu i până când iniţiativa a m u rit d e la sine. În n oiem brie 1922, sen atorii şi-au justificat
d ecizia susţinând că fem eile n u -şi au locul pe scena politică şi, parad oxal, reprezentanţii
P artid ului R ad ical (de stânga) şi-au exp rim at tem erea că votu l fem eilor ar da câştig de
cau ză conservatorism ului.
G reu de spus dacă P rim u l R ăzboi M o n d ial a reprezen tat o v eritabilă revoluţie
în istoria fem eilor europene. C e se p oate su sţine este faptul că războiu l le-a schim bat
ireversibil statu tu l în societate, cât şi percepţia d e sine. M ărtu ria lu i C laire M . Tylee şi
a m u ltor altor particip an te este cât se p oate de explicită în acest sens:
1 V. Louise A. TILLY, Joan W. SCOTT, Women, Work, and Family, Holt, Rinehart, and
Winston, New York, 1978.
2 Jacques BOULENGER, „La Femme moderne: Devant Ie feu", Illustration, 6 decembre
1924. Apud Mary Louise ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 12.
3 Pentru Franţa, v. Dominique DESANTI, La Femme au temps des annees folles, cit. Pentru
Europa, în general, v. Bonnie SMITH, Changing Lives: Women in European History Since 170, D.C.
Heath, Lexington, Mass., 1989. Pentru SUA, v. Rayna RAPP, Ellen RO s S, „The Twenties: Feminism,
Consumerism and Political Backlash in the United States", in Judith FRIEDLANDER (ed.), Women
in Culture and Politics: A Century o f Change, Indiana University Press, Bloomington, 1986.
4 Mary Louise ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 19.

„La începutul M arelui Război, femeile erau încurajate să stea acasă, să lase
războiul, o ocupaţie m asculină, bărbaţilor. M ulte femei au refuzat să facă asta.
Pentru ele războiul a reprezentat posibilitatea unei «aventuri». Au decis, astfel,
să scape de constrângerile vieţii casnice. Prin munca de război de o mie de feluri,
pentru care s-au oferit voluntare sau pe care au iniţiat-o, ele au dovedit că pot
face faţă şi pot fi disciplinate şi câştiga respectul altora pentru toate femeile,
[...] era timpul ca cineva să le ofere încredere şi respect şi să le încurajeze să se
comporte ca nişte oameni, nu ju cării"1.
1 Claire M. TYLEE, The Great War and Women's Consciousness: Images o f Militarism and
Womanhood in Women's Writings, 1914-64, The MacMillan Press Ltd., London, 1990, pp. 252-253.

Ssoar Studiapolitica 2011 3 Chioveanu Femeile - Marele - Razboi - Si - Metamorfozarea

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ssoar Studiapolitica 2011 3 Chioveanu Femeile - Marele - Razboi - Si - Metamorfozarea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.ssoar.

Femeile, Marele Război şi metamorfozarea

Veröffentlichungsversion / Published Version

Empfohlene Zitierung / Suggested Citation:

Nutzungsbedingungen: Terms of use:

Până astăzi, M arele R ăzboi a răm as un teritoriu al d ezbaterilor aprinse. Istoricii

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

„Soţie, m am ă, soră, logodnică [...] Ea şi-a asum at suferinţa de femeie

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

1 Frangoise THEBAUD, La Femme au temps de la guerre...cit., p. 41.

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

„Toate asistentele au refuzat să-şi părăsească pacienţii şi când carnagiul

„La întoarcerea victorioasă [ . ] va suferi (les poilus) găsindu-şi casa părăsită

în trebaţi adesea d e ce ar vrea să su p ravieţu iască războiu lu i, cei m ai m ulţi

Actriţe tăcute ale unor mari tragedii

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

ep id em iile au d evenit curând d oi dintre cavalerii A p ocalip sei, care nu m ai respecta

La acestea, războiu l a ad ăugat, d atorită p ierd erilor u m an e uriaşe, o exaltare

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

Marele Război şi emanciparea femeilor

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

im ed iat al războiu lu i, m od u l în care a fost înţeleasă în epocă schim barea, cu m a fost

„Au iniţiat femeile prin faptul că au m ers la m uncă o nouă epocă în

1 V. James McMILLAN, Housewife or Harlot...cit., p. 163.

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

„Dacă războiul a îngrădit oarecum orizontul bărbaţilor şi le-a lim itat

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

„Creatura tânără şi inocentă de ieri (l'oie blanche) a lăsat locul acestei

„Cei care au înţelepciunea şi curajul de a se retrage rapid spre sine au

D uham el se folosea, astfel, de im aginea idealizată a fem eii pentru a proiecta

1V. Mary Louise ROBERTS, Civilization without Sexes...cit., p. 9.

C u m d evenea în să tot m ai evid ent faptul că vechea şi n o u a lu m e trebuiau într-un

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

„Războiul a avut în m od indubitabil o influenţă enormă asupra tinerelor

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

Rom anian Political Science Review • vol. X I • no. 3 • 2011

S-ar putea să vă placă și