VIAȚA PUBLICĂ SI VIAȚA

PRIVATĂ
Realizat de Balogh Allessandra și Păcurar Luisa
Introducere în sec. XX
Majoritatea istoricilor plasează începutul secolului XX nu în
termeni cronologici obişnuiţi, respectiv anul 1901, ci undeva la
sfârşitul Primului Război Mondial luând în consideraţie
substanţialele transformări petrecute în timpul şi mai ales la
sfârşitul primei conflagraţii totale cunoscute de umanitate. 
Primul război mondial prin dimensiunile sale temporale (patru
ani) şi geografice (Europa, Africa, Orientul Mijlociu şi Oceanul
Atlantic în primul rând), prin uriaşele eforturi umane şi materiale
făcute de toate statele combatante, prin caracteristicile sale
militare şi nu în ultimul rând prin numărul nemaiîntâlnit de
victime a marcat, în mod tragic, sfârşitul brusc al unei lumi şi
intrarea într-un secol nou, al violenţei pe scară largă, al
ideologiilor combatante, al totalitarismelor şi al crimelor de masă
programatic induse de stat
 În primul rând războiul a creat un tip social nou – fostul combatant – ce cuprindea milioanele de
europeni întorşi din război şi marcaţi de cei patru ani de teribil conflict. Individualişti, provenind din
medii sociale diferite, educaţi sau analfabeţi, aceşti tineri fuseseră transformaţi de război descoperind o
solidaritate formidabilă a sentimentelor şi intereselor.

Întorşi acasă foştii combatanţi au reprezentat un grup de

presiune extrem de puternic iar în unele cazuri au intrat în
politică încercând să modifice realitatea postbelică. Alţii,
după ce au fost idealizaţi şi transformaţi în eroi, au căutat
în viaţa civilă aceleaşi valori pe care le învăţaseră în
război, înregimentându-se în grupări paramilitare precum
Crucea de Foc (Franţa), Căştile de Oţel, Corpurile France
(Germania). Cei mai mulţi, mai ales în Germania şi Italia,
alienaţi de transformările politice, sociale şi economice,
au îngroşat rândurile simpatizanţilor partidelor extremiste
Naţional Socialist sau Fascist.
Perioada interbelică
După primul război mondial (1914-1918) Europa era ruinată economic, iar SUA,
devine prima putere a lumii. Distrugerile materiale au fost considerabile, mai ales
fiindcă au fost afectate unele dintre cele mai prospere regiuni din Europa de dinainte
de război: Belgia, nordul Italiei, Polonia, vestul Ucrainei. Dacă înainte de război,
Europei i se datorau milioane de dolari de către SUA, după război ,Europa le datorau
11-12 miliarde $ americanilor, iar cei care s-au împrumutat cel mai mult fiind
britanicii. Monedele de aur și argint au dispărut.
Se exportau produse industriale, alimentare, culturale: muzica jazz, desene animate,
filme, blue-jeans. Mitul american spune că orice om poate deveni într-o bună zi bogat.
Banii îți dau putere și autoritate și te ajută să urci pe scara socială. Se răspândește o
societate capitalistă, de consum, bazată pe producția în serie și vânzarea în rate.
Viața privată
Protecția drepturilor omului prin instrumente juridice de
transpunere a acestor drepturi în prevederi legale, a devenit un
imperativ al comunității internaționale după al doilea război
mondial, în urma dezvăluirii atrocităților comise de nazişti, iar
mai târziu, și ca urmare a perpetuării practicii încălcării
drepturilor omului în statele cu regimuri totalitare. Această
necesitate s-a concretizat în reglementări cu caracter universal sau
regional ce au urmat semnării Cartei O.N.U.(26 iunie 1945).
Astfel, Declarația Universală a Drepturilor Omului, proclamată și
adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948
este primul document cu vocație universală în acest domeniu şi
stabilește o concepție unitară a comunității internaționale despre
drepturile și libertățile omului, deschizând calea spre un sistem de
protectie internațională a drepturilor omului. După 1948,
Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat în acest
Viața privată
Respectarea dreptului la viață privată
este un indiciu important cu privire la
caracterul unui regim politic dintr-un
anumit stat. În statele cu regim politic
dictatorial sau totalitar dreptul la viață
privată este încălcat sistematic pentru că
statul își supraveghează proprii cetățeni.
În statele cu regim politic democratic
dreptul la viață privată este respectat, iar
autoritățile statului nu pot interveni în
locuința unei persoane decât dacă există
indicii clare privitoare la încălcarea legii
și doar respectând anumite proceduri.
Viața publică
Valorile fundamentale ale societăţii occidentale sunt regimul politic democratic şi economia
capitalistă. Viaţa publică în statele occidentale este determinată de un factor esenţial: libertatea,
înţeleasă în forme multiple, dar mai ales ca libertate de exprimare, libertate de asociere şi libertate de
întrunire. Oamenii sunt astfel încurajaţi prin legi să facă întâlniri pentru a susţine sau combate o
cauză, să se organizeze în asociaţii diverse (de la partide politice, la organizaţii pentru apărarea
drepturilor sau pentru promovarea unor idei, ori pur şi simplu pentru a întreprinde eficient acţiuni
într-un domeniu). 

Viata publica e tot ceea ce se desfasoara in vazul tuturor, tot ce apartine spatiului public, este supusa
autoritatii magistratilor, deci statului, si nu tolereaza nici o taina. Viata publica inseamna implicarea
in viata politica , in viata societatii, inseamna ca indivizii formeaza institutii guvernamentale,
reprezinta autoritatra publica care este responsabila pentru garantarea drepturilor cetatenesti, pentru
asigurarea protectiei sociale, dar si pentru combaterea saracieisi excluziunii.
Spaţiul public este reprezentat în primul rând de
locul de muncă,  locuri de agrement  (parcuri,
teatre, cinematografe, muzee, săli de concerte, săli
de sport, stadioane, diverse alte locaţii pentru
activităţi culturale, sportive sau de recreere),
localuri unde se pot servi mâncăruri şi băuturi,
locaţii de unde se pot face cumpărături variate
(pieţe, magazine, supermarket-uri, mall-uri). În
aceste spaţii oamenii se reunesc în jurul unor
valori sau interese comune, tendinţa fiind aceea de
a se impune în societate activităţile care adună cei
mai mulţi adepţi.
 Lumea postbelică occidentală
După 1945, până la sfârşitul anilor ’60,  în aproape toate statele europene şi în S.U.A.
se înregistrează o creştere a populaţiei datorată în principal creşterii natalităţii, care a
fost numită baby boom. Creşterea populaţiei se înregistrează şi în anii ’70, dar ea se
datorează îmbunătăţirii condiţiilor de trai, care au dus la prelungirea duratei vieţii, iar
în lumea occidentală este cauzată şi de migraţiile din fostele ţări coloniale. În anii 80
începe o scădere a sporului demografic, care a continuat până astăzi.
Viata privată desfăşoară în cadrul familiei, dar apar schimbări care duc treptat la o
criză a vieţii de familie. Oamenii trăiesc în cuplu, divorţurile sunt foarte frecvente,
numărul copiilor unui cuplu este scăzut.  Conflictele între generaţii sunt foarte
profunde, mai ales în anii ’60-’70, perioada în care se generalizează
libertinajul. Femeile capătă drept de vot după război în toate ţările şi ajung treptat să
ocupe aproximativ aceleaşi munci ca şi bărbaţii. 
 Structura socială a populaţiei s-a modificat profund comparativ
cu perioada interbelică. Schimbările tehnologice au făcut ca
numărul muncitorilor specializaţi să crească, iar numărul
lucrătorilor ocupaţi în munci dure şi periculoase să scadă.
Ţărănimea a devenit o categorie socială cu o pondere foarte
mică în cadrul populaţiei, undeva sub 15% în majoritatea
statelor occidentale. Totuşi, acest lucru nu a dus la reducerea
diferenţelor sociale, ci acestea au continuat să se
adâncească.   Pentru a rezolva aceste probleme, statele din
Europa Occidentală au recurs la măsuri de protecţie socială, care
au constat în asigurarea unui venit minim garantat oricărei
persoane, creşterea alocaţiilor, a pensiilor, acordarea de burse
sau chiar alocarea de echipamente casnice. Populaţia urbană,
care era majoritară în statele capitaliste şi în perioada interbelică,
a crescut la procente uluitoare. Răspândirea învăţământului de
toate gradele şi creşterea constantă a numărului de studenţi este
o altă caracteristică a lumii capitaliste.
Începând din anii ’60 are loc o puternică mişcare
contestatară a valorilor societăţii capitaliste, pornită
din rândul tinerilor. Cel mai reprezentativ pentru
începutul acestei mişcări este curentul hippie, apărut
în California. Acest curent contestă valorile
societăţii de consum şi promovează o întoarcere la
natură, la sursele culturii populare (folk), militează
împotriva poluării, pentru pace şi contestă toate
războaiele,  inclusiv cele duse în numele apărării
drepturilor omului. Tinerii hippie se disting de restul
populaţiei prin hainele lor lejere şi foarte colorate. 
 O altă mişcare contestatară a valorilor capitaliste este cea a
ecologiştilor (verzii). Ecologiştii militează pentru păstrarea unui
mediu curat, pentru conservarea naturii şi împotriva exceselor
industrializării. Această mişcare, devenită foarte populară
începând din anii ’70, a continuat până astăzi. În S.U.A.
ecologiştii s-au exprimat prin crearea a numeroase organizaţii
non-guvernamentale care aveau ca scop protecţia mediului, lupta
cu industria poluantă, apărarea speciilor pe cale de
dispariţie.  Totodată, în ţările democratice s-a născut şi o mişcare
de apărare a drepturilor omului peste tot în lume, care a criticat
implicarea brutală a statelor industrializat în viaţa locuitorilor din
Lumea a III-a. În 1948 Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, semnată de o mare
parte a statelor lumii. Cu toate acestea, multe state semnatare
încalcă drepturile omului, fără ca acestea să fie sancţionate.
Lumea comunistă
postbelică 
Regimul comunist s-a instaurat, după
1945, în Europa centrală şi de est prin
falsificarea alegerilor de către partidele
comuniste, sprijinite de armata
sovietică, rămasă în aceste teritorii din
perioada războiului. Dacă în statele
capitaliste occidentale viaţa publică şi
privată are în centrul său preocuparea
pentru individ şi drepturile sale, în ţările
comuniste statul este cel care confiscă
viaţa publică, dar şi parte din viaţa
privată a cetăţenilor.
 Industrializarea forțată promovată de statele comuniste a dus la înclinarea balanței în favoarea urbanului,
producându-se un exod de la sat la oraș. Acest fenomen a schimbat peisajul urban, unde au apărut
numeroase fabrici şi cartiere muncitoreşti de locuinţe. Locuinţele noi din mediul urban au un confort mai
mare decât casa ţărănească deoarece au apă curentă, energie electrică, sistem de canalizare. Regimul
comunist îşi doreşte o nivelare socială a cetăţenilor, fapt care se produce începând cu standardizarea
spaţiilor de locuit, dar se menţine prin diferenţele mici de salarizare între diversele categorii de lucrători.
O schimbare pozitivă pe care o aduce regimul comunist este şcolarizarea obligatorie până la nivelul
liceului, inclusiv. Diferenţele sociale încep să se creeze mai ales prin nivelul de şcolarizare. Elitele nu sunt
reprezentate de persoane cu venituri substanţial mai mari, ci de persoane care au studii superioare.
Viața privată
Familia reprezintă nucleul vieţii private în comunism. Comuniştii au un cult
pentru familia muncitorească, numeroasă şi fericită. Divorțul este acceptat, însă
persoanele care divorțează nu sunt agreate de regim. Viaţa privată, deşi aparent
fără griji deoarece în regimul comunist statul asigură fiecărei persoane casă şi loc
de muncă, este în realitate supusă la fel de fel de constrângeri. Toate statele
comuniste au fost afectate de un dezechilibru economic marcat de o criză a
alimentelor de bază. În anii ’80 în România uleiul, făina, zahărul şi pâinea se
cumpărau doar pe cartele alimentare. Invadarea spaţiului privat de către stat s-a
realizat prin ascultarea telefoanelor, citirea corespondenţei, urmărirea persoanelor
considerate suspecte de către regim. Cea mai importantă constrângere era
interzicerea călătoriilor în afara graniţelor statelor comuniste.
Viața publică
Viaţa publică era confiscată în totalitate de
către stat. Regimurile comuniste nu
permiteau manifestări de stradă, altele
decât cele organizate sau controlate de
partid. Spaţiul public era invadat de statui,
panouri şi afişe care glorificau regimul
comunist. Manifestările culturale de orice
natură erau cenzurate, urmărindu-se ca
acestea să respecte ideologia
partidului. Fiecare instituţie culturală avea
un secretar de partid care se ocupa de
propagandă şi de cenzurarea oricăror
manifestări libere.
Fiecare întreprindere, dar şi fiecare instituţie
culturală avea un secretar de partid care se
ocupa de propagandă, dar şi de cenzurarea
oricăror manifestări libere. În România în
anii ’50 s-a produs o rusificare a culturii şi o
abandonare a valorilor naţionale, iar în anii
’70 s-a introdus o cenzură severă, care avea
ca scop ca orice producţie culturală să
respecte ideologia de partid. Astfel teatrele,
televiziunea, radioul, toate ansamblurile
culturale trebuiau să îşi prezinte producţiile
culturale cenzorilor şi să le realizeze abia
după ce primeau aprobare.
Epoca contemporană
În ultimii 200 de ani dezvoltarea noțiunii de drepturi ale omului a făcut ca printre
aceste drepturi să fie inclus și dreptul la viața privată. El este înscris și în documente
oficiale, precum Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Organizația
Națiunilor Unite (ONU) în anul 1948 și Convenția europeană a drepturilor omului
adoptată de către Consiliul Europei în 1950.
Respectarea dreptului la viață privată este un indiciu important cu privire la caracterul
unui regim politic dintr-un anumit stat. În statele cu regim politic dictatorial sau
totalitar dreptul la viață privată este încălcat sistematic pentru că statul își
supraveghează proprii cetățeni. În statele cu regim politic democratic dreptul la viață
privată este respectat, iar autoritățile statului nu pot interveni în locuința unei persoane
decât dacă există indicii clare privitoare la încălcarea legii și doar respectând anumite
proceduri.
Social media
Pentru acest inceput de mileniu, intimitatea a devenit un
important subiect in discutiile celor ingrijorati de intruziunea
noilor tehnologii in sfera atat de fragila a “personalului”. Cu
toate ca aceasta invazie a vietii private, personale, poate proveni
din multe surse, principala ingrijorare a oamenilor de stiinta in
ultimii ani este legata de de ceea ce se numeste intimitate
informationala. Aceasta intimitate informationala este cea mai
semnificativa problema aparuta frecvent in dezbaterile pe
marginea subiectului “dreptul al intimitate”.
Se pune intrebarea: este capabila legea sa rezolve aceste
probleme ridicate de schimbarile sociale si tehnologice
neasteptate, ori este nevoie de redefinirea notiunilor de viata
privata sau intimitate. In aceste noi timpuri a cauta o definitie
simpla a intimitatii ar fi un pas gresit, caci intimitatea va ramane
extrem de sensibila la schimbarile istorice si sociale
Bibliografie:
http://www.hiphi.ubbcluj.ro/studii/Public/File/cursuri/suporturi_conversie/Politica-si-societate.pdf
https://ro.wikipedia.org/wiki/Perioada_interbelic%C4%83#Consecin%C8%9Bele_socio-economice
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/harta-si-arta-propaganda-secolului-xx-in-hartile-vremii
https://istorie-bacalaureat-manual.ro/viata-privata-si-viata-publica-in-lumea-postbelica.html 
https://www.istoriacontemporana.info/2013/03/viata-publica-si-viata-privata.html
https://www.legi-internet.ro/articole-drept-it/dreptul-la-intimitate-in-internet.html
Vă mulțumim
pentru atenție!