Viata cotidiana in

timpul Primului Razboi

Mondial
-Echipa formata din-
- Bichir Alexandra Florentina
- Anghelus Alexia Geanina
- Sandulescu Robert Cristian
-
 Introducerea in Razboi
Primul Război Mondial a izbucnit în urma
asasinării arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul
tronului austro-ungar, de către un naționalist sârb, pe
28 iunie 1914, la Sarajevo. Oamenii care au pornit la
luptă în august 1914 credeau că războiul va dura
câteva săptămâni sau, cel mult, câteva luni. Puțini au
prevăzut dezastrul care avea să schilodească Europa
în următorii patru ani.
 Cauzele Razboiului
1914 a fost un an de cotitură pentru Europa. Era puterea dominantă la nivel mondial pe
plan politic, economic și cultural.
Însă Primul Război Mondial, care a fost și primul război industrializat în masă, a provocat
pagube fără precedent pe câmpul de luptă și în societate în general. Acești patru ani de
război au zguduit Europa din temelii și au târât-o într-un conflict global fără precedent.
Această catastrofă a declanșat cel mai sângeros secol din istoria europeană, iar efectele
sale traumatizante au avut un impact profund asupra memoriei europene.
Ca urmare a Primului Război Mondial, foste imperii s-au destrămat și noi state au fost
create. Pacifismul și ideea de integrare europeană au dobândit o influență mai mare.
 Inceputul Razboiului
În august 1914, guvernele statelor combatante și opinia publică
consideră că războiul va fi de scurtă durată. Cei mai mulți soldați, din
ambele tabere, cred că vor petrece sărbătorile de iarnă acasă. ( ” La
Karlsbad toți erau încântați, toți considerau că războiul va fi scurt…și toți
erau siguri de victoria germană…până în ziua de 4 august când a sosit
vestea intrării Angliei în război ” – Constantin Argetoianu „Pentru cei de
mâine „). Viața cotidiană își schimbă dintr- o dată ritmul: alimentele sunt
tot mai greu de găsit, pâinea devine atât pentru armată cât și pentru civili,
hrana de bază. Dar,statele combatante, nu își pot asigura producția de
grâu necesară trupelor și populației. Situația aceasta duce la apariția
speculei, dar și la necesitatea raționalizării alimentelor de bază. Puterea de
cumpărare a monedelor naționale scade, apar inflația și creșterea
prețurilor. Bărbații sunt mobilizați pentru perioade nedeterminate. O
parte nu se mai întorc sau revin cu un handicap fizic sau psihic. Fabricile și
uzinele angajează, de nevoie, femei și copii. Viața cotidiană este cu mult
mai grea : marșuri obositoare, hrană neîndestulătoare, boli din cauza
rănilor și a mizeriei. Sunt organizate spitale de campanie care însă nu fac
față cerințelor.
 Orașul cunoaște mari transformări. Fiecare știre importantă apare imediat în edițiile speciale ale ziarelor. Evenimentele sunt
subiecte favorite atât în cafenele, dar și în saloanele de recepție. Centrul orașului devine gara: trenurile cu soldații care pleacă pe
front; răniții care își revăd familia; prizonieri de război, știri senzaționale transmise prin telegraf. O teamă morbidă cupr inde întreaga
societate. Locuințele sunt distruse de bombardamente. ( ” O parte de sate fuseseră părăsite de locuitori. În altele, oamenii se
adăposteau în pivnițe săpate adânc în pământ. Aceste sate erau alcătuite din mormane de moloz și piatră spartă…ca niște ogoar e
părăginite, lipsite de vegetație. Pe suprafața lor femei scormoneau în cenușă, fiecare în ruinele propriei case..” Boris Past ernak-
„Doctor Jivago „). Mulțimile de refugiați, cuprinse de panică, merg și sute de kilometri. ( Trenurile erau îmbâcsite de călăt ori,
vagoanele arhipline, încărcate chiar și pe acoperișurile lor de oameni de toate vârstele…Convoaie întregi de sute de fugari, zăpăciți,
trași la față, mai mult neîmbrăcați. Trăsuri, căruțe încărcate cu tot felul de obiecte și printre ele copii înghesuiți…toate astea se
scurgeau zi și noapte și nu se mai sfârșeau…Mulți săraci pleacă pe jos cu bagajele în spinare…Toată lumea este cuprinsă de pa nică.
Pâinea s- a împuținat încât se stătea la coadă la ușa brutăriilor…De multe ori lumea dă buzna în bucătăria restaurantelor și ia oalele cu
mâncare de pe foc, chiar și dacă legumele și carnea nu sunt fierte încă bine, le duce în stradă împărțindu - le cum poate.
 Instalarea Trupelor Germane
Râmnicu Vâlcea s-a aflat sub ocupaţie germană timp de doi ani, începând
cu luna noiembrie a anului 1916. Venirea armatei germane în oraş a însemnat
raţionalizarea consumului, speculă şi, totodată, mai multe taxe şi impozite
pentru râmnicenii care nu au apucat să părăsească oraşul.
După instalarea trupelor germane, toate resursele din oraş, inclusiv cele
alimentare, au fost rechiziţionate. În 1917, armata a confiscat aproape toate
animalele, producţia de vin, nuci şi fasole. Locuitorilor li s-a impus să adune
castane, jir şi seminţe de dovleac şi să predea nemţilor “carâmbi de cizme
vechi, bucăţi de orice fel de piele, bucăţi mici de orice fel de postav, bucăţi
de olandă pentru saltele, rufărie pentru îmbrăcăminte ca:izmene, cămăşi,
mănuşi şi schimburi pentru paturi”.
În acelaşi an, autorităţile oraşului au strâns 25 000 de lei în
urma colectării taxelor şi impozitelor, cu 50 % mai puţin faţă de
anii trecuţi. Astfel, s-a ajuns în situaţia de a se introduce noi taxe
printre care şi cea pentru “ţinerea
de câini”.
 Consiliul Comunal a hotărât să introducă şi o taxă pe pâine pentru a putea susţine cantina unde mânca
populaţia foarte săracă a Râmnicului. Primăria a stabilit o taxă de 2 bani pe bucată în condiţiile în care o pâine
costa 30 de bani.
Din documentele păstrate la DJVAN rezultă că, pe lângă faptul că pâinea avea un preţ destul de
ridicat, negustorul care se ocupa de aprovizionarea oraşului îşi bătea joc de oameni. Pâinea era de o
calitate inferioară şi cântărea mult mai puţin decât susţinea vânzătorul.
 Războiul i-a îmbogăţit pe
speculanţi
Măsurile dispuse de nemţi privind raţionalizarea hranei
i-a îmbogăţit pe speculanţi. Aceştia achiziţionau fructe,
carne, ouă sau lapte de la ţăranii din alte localităţi şi le
vindeau la suprapreţ în timp ce majoritatea râmnicenilor
suferea din cauza foamei.
 În tranșee: viața cotidiană pe front
Luptele din vara anului 1917 s-au dat în principal în așa numitul triunghi al morții, format
din spațiul cuprins între zonele Mărăști, Mărășești și Oituz într-un areal geografic oscilând
între zone de deal și câmpie. Un relief care nu s-a arătat a fi problematic în mod
special pentru forțele beligerante. Mult mai dificilă s-a dovedit a fi însă clima. Literatura
memorialistică a consemnat în majoritatea lucrărilor foștilor combatanți atât omniprezenta
arșiță năucitoare, cât și muștele și setea care-i chinuie pe cei aproape un milion de soldați care
se luptă de ambele părți. Cea mai bună dovadă în acest sens este furnizată de povestea unui
atac celebru al armatei române, atacul Regimentului 32 Mircea unde, toropiți de căldură,
soldații au renunțat la vestimentație, luptând în cămăși.

Exceptând luptele de la Mărăști care au fost o operațiune ofensivă, cea

mai mare parte a acțiunilor militare desfășurate de armata română la
Mărășești și Oituz sunt acțiuni de defensivă, iar războiul este unul de
poziții. Ca atare, perioada conflictului este petrecută în majoritate de către
soldați în tranșee. Acestea le devin case, spații ale petrecerii timpului liber,
loc de luptă sau pentru unii chiar mormânt.
 În spatele tranșeelor se află o puternică infrastructură: spitale, aprovizionare etc. Toate acestea
sunt gestionate de o altă armată, cea care se ocupă de logistică: transportă muniție, mâncare și
orice alte produse necesare purtării luptei, are grijă de bolnavi. Adolescenți, copii, femei, bătrâni,
dar și „învârtiții de front” cum sunt numiți privilegiații din familiile cu stare, declarați fictiv inapți
pentru tranșee, fac parte din forța ce susține întregul efort de război din spatele frontului.
 Locuirea a fost precară, evident că nu a fost „ca la mama-acasă”, însă nu trebuie să uităm că deseori
acoperişul însemna cerul liber, fie iarnă, fie vară, cu ploi reci ori zile geroase. Militarii români de rând au dat
încă o dată dovadă de stoicism, de rezistenţă fizică, însă nici ofiţerii de campanie n-au dus-o prea bine.
Să reţinem că în urma pierderilor din anul 1916, corpul ofiţeresc din prima linie provenea din rezervişti, cei
mai mulţi învăţători de ţară.
Spitalele şi lazaretele ofereau condiţii mai bune de locuit. În tranşee, situaţia cred că vă este cunoscută. Cu
sârmă ghimpată, locaşuri de tragere, inundabile, cu şobolani, umezeală, păduchi.
Odihna militarilor a fost cea mai deficitară chestiune de pe tot frontul. Desigur că se
schimbau liniile pentru refacere în spatele frontului, însă tensiunea luptelor care
alternau ziua şi noaptea, cu timpul duceau la uzura psihică a combatanţilor.
Bolile molipsitoare nu au lipsit nici pe parcursul desfăşurării campaniilor. Dacă un
militar avea noroc şi scăpa de moartea prin glonţ, cel mai probabil nu putea scăpa de
tifos sau febra recurentă care au făcut ravagii în iarna anilor 1916-1917 pe frontul din
Moldova, atât printre militari, cât şi printre civili.
Scrisorile ajunseseră singurul mijloc de comunicare cu cei de-acasă. Acestea au
constituit de cele mai multe ori un sprijin moral efectiv şi eficient pentru păstrarea
sănătăţii mentale a combatanţilor.
Credinţa şi misiunea preoţilor militari în rândul militarilor români a fost un alt punct
de reazăm pentru supravieţuirea pe parcursul campaniilor. Marile sărbători ale anului
creştin au fost onorate chiar şi de membri familie regale, aceste momente rare de
comuniune sufletească au servit şi ele cauza.
 Incheierea Razboiului
In 1918 se incheie razboiul , dupa 52 de luni de batalii cumplite, unconflict
ale carui cauze au fost uitate de toata lumea , care s-a soldat cu distrugeri
ingrozitaore : 8.000.000 de morti , 20.000.000 de raniti si mutilati .
Viata economica este subordonata practic exigentelor operatiunilor militare
. In uzine muncitorii trimisi pe front au fost inlocuiti cufemei si muncitori
straini , se abandoneaza productia obisnuita si se fabrica pentru armata
uniforme , arme , munitie . Niciodata , nici un razboi European nu a necesitat o
astfel de concentrare de energie si de resurse materiale . La marea oboseala a
combatantilor se adauga dificultatile cu care se confrunta familiile care traiesc
in spatele frontului . Renuntarea la liberalism , conditiile de viata dificile atrag
dupa sine aprovizionarea cu alimente insuficienta , caciproviziile sunt rezervate
in primul rand armatei . Blocada maritimainstituita de Franta si Anglia , le
obliga practic sa traiasca in anarhie si conditii de restrictie severe .
In marile orase izbucnesc revolte provocate de foamete si de cumplita
oboseala a populatiei . Sub presiunea militantilor , partidele
socialiste parasesc guvernele , propaganda sindicala este reluata mai
ales in uzinele de armament . Se produc dezbinari ce dau nastere la
curente pacifiste care se transforma in miscari revolutionare .
 Bibliografie:
- https://historia.ro/sectiune/general/viata-cotidiana-in-timpul-ocupatiei-germane-din-586971.html
- https://microistoria.wordpress.com/2021/03/06/viata-cotidiana-in-timpul-primului-razboi-mondial-
sinteza-vladi-ld/
- https://historia-europa.ep.eu/ro/expozitia-permanenta/europa-ruine
- https://historia.ro/sectiune/general/cum-s-a-declansat-primul-razboi-mondial-fara-ca-
578162.html