Victimele războiului în viața pașnică

și de după război
Războiul poate avea un impact devastator asupra vieții oamenilor, nu numai în
timpul luptelor, ci și în anii care urmează. Victimele războiului nu sunt doar cei
care au fost uciși sau răniți în lupte, ci și cei care au suferit în mod indirect,
precum familiile lor și comunitățile lor.
În cel de-al Doilea Război Mondial au murit, conform
estimărilor, 60 de milioane de oameni. Fața lumii a fost
deformată în mod brutal.
Victimele acestui război au fost numeroase și variate, iar estimările exacte pot varia în
funcție de sursele istorice. Aici sunt câteva aspecte relevante:
1.Victime militare: Aproximativ 21-25 de milioane de militari au pierit în lupte.
Aceste pierderi includ soldați de pe toate fronturile, din toate țările implicate.
2.Victime civile: Pierderile civile au fost, de asemenea, semnificative. Numărul total
al civililor care au murit, fie din cauza bombardamentelor aeriene, a ocupațiilor, a
foametei sau a altor consecințe directe ale războiului, se estimează la aproximativ 50-
55 de milioane de oameni.
3. Holocaustul: Unul dintre cele mai întunecate aspecte ale celui de-al Doilea
Război Mondial a fost Holocaustul, în care aproximativ 6 milioane de evrei,
precum și milioane de alți oameni, inclusiv romi, homosexuali și persoane cu
dizabilități, au fost uciși în lagărele de concentrare naziste.
4. Pierderi economice: Războiul a cauzat distrugeri majore în întreaga lume, cu
orașe întregi distruse și economii afectate grav.
5. Răniți și invalizi : Sute de mii de oameni au fost răniți și mutilați în luptă,
suferind de traume fizice și psihologice.

“Este important să ne amintim de aceste pierderi umane și materiale

pentru a înțelege amploarea tragediei și pentru a contribui la prevenirea
unor astfel de conflicte în viitor.”
Oamenii erau revoltați de nedreptatea ce își avea
locul în lume:
“Murim ca muștele din cauza foametei, dar ieri, Stalin a dat un alt
dineu la Moscova în onoarea lui Eden. Este scandalos! Ei își umplu
burțile acolo, în timp ce noi nu primim nici măcar o bucată de pâine. Se
distrează la tot soiul de recepții strălucitoare, în timp ce noi trăim ca
oamenii peșterilor, ca niște cârtițe oarbe.”

Aceștia aveau din ce în ce mai puțină hrană:

“Pe măsură ce blocada se tot prelungea, locuitorii orașului au ajuns să
mănânce șobolani, pisici, chiar și pământ sau lipici. S-au raportat și cazuri de
canibalism.”
Lupta pentru
supraviețuire de după
război
Probabil, cei mai mulți supraviețuitori
gândeau ca Egon Bahr. Dar numeroase
persoane sunt traumatizate: bărbații de
participarea la lupte, 800.000 până la
două milioane de femei de abuzurile
sexuale suferite, mai ales din partea
soldaților sovietici. Cifrele exacte nu
mai pot fi aflate azi.
Aproape 14 milioane de locuitori din regiunile estice ale fostului "Reich" au fost
nevoiți să fugă sau să fie strămutați, găsindu-și adăpost într-o Germanie devastată de
război. Integrarea acestora în societatea germană a reprezentat o experiență
complexă, iar cei care au supraviețuit și trăiesc și astăzi au dobândit o perspectivă
unică asupra situației actuale a refugiaților.

Germanii s-au confruntat cu ceea ce au numit "orele zero" - o perioadă de luptă

pentru supraviețuire imediat după război. Energia lor reziduală a fost canalizată către
eforturile de reconstrucție, o sarcină aparent imposibilă fără implicarea activă a
femeilor, cunoscute sub numele de "femeile ruinelor" (Trümmerfrauen), care au
devenit legendare în acest context. Germanii au avut de gestionat nu doar distrugerea
fizică, ci și ruinele trecutului lor, într-un efort de uitare și renunțare la
autoînvinovățirea pentru război.
În conlcuzie putem spune că prezentul devenise prioritatea principală, iar resursele
de voință, forță și reziliență au fost concentrate asupra momentului prezent. Mai mult
decât atât, nu exista o motivație suficientă pentru a se proiecta în viitor, dat fiind
efortul necesar pentru a depăși distanța dintre ceea ce au fost și ceea ce doreau să
devină. Omenirea niciodată nu va fi în pace, pentru că ,,Omul nu poate nici măcar
să-și conducă pașii.” (Ieremia 10:23)