REZUMAT

Războiul cel Mare,

Războiul Națiunilor, denumit,
în timpul celui de Al Doilea
Război Mondial, Primul
Război Mondial, a fost un
conflict militar de dimensiuni
mondiale. A fost un război
global declanșat în Europa,
care a durat de la 28 iulie 1914
până pe 11 noiembrie 1918, la
care au participat peste 70 de
milioane de militari, inclusiv
60 de milioane de europeni,
PRIMUL RAZBOI mobilizați într-unul dintre cele
mai mari războaie din istorie.

Alexia Cucorada
MONDIAL
1914-1918
 Alexia Cucorada
PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Primul Razboi Mondial

Referat de Cucorada Alexia

2
 Alexia Cucorada
PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Cuprins
Introducere .................................................................................................................................. 4
Capitolul I - Denumirea .............................................................................................................. 5
Subcapitol I............................................................................................................................. 5
Subcapitol II ........................................................................................................................... 5
Capitol II – Cauze ....................................................................................................................... 6
Subcapitol II - Cauze și responsabilități ................................................................................. 7
Subcapitol II – Alte cauze ...................................................................................................... 8
Subcapitol III - Intrarea României în Primul Război Mondial ............................................... 9
Concluzii................................................................................................................................... 11
Bibliografie ............................................................................................................................... 13
Anexa Tabele ............................................................................................................................ 14
Anexa Figuri ............................................................................................................................. 15

3
 Alexia Cucorada
PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Introducere
Primul Război Mondial a izbucnit în vara anului 1914, pretextul său fiind asasinarea
arhiducelui Franz Ferdinand (moștenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar) la Sarajevo.
Confruntarea militară la care au participat 33 de state de pe cinci continente, pe parcursul a 52 de luni,
a fost fără precedent în istoria omenirii, ca amploare, arie de desfășurare și durată. Cele două mari
alianțe politico-militare care s-au confruntat au fost Antanta sau Tripla Înțelegere (Franța, Imperiul
Britanic, Imperiul Țarist) și Tripla Alianță sau Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria), fiecare
cu aliații săi. Mai mult de 9 milioane de persoane au fost ucise pe câmpurile de luptă ale războiului iar,
pe lângă acestea, mai mulți și-au pierdut viața în spatele liniilor frontului, datorită lipsei resurselor de
bază - mâncare, căldură sau combustibil. Primul Război Mondial a marcat dispariția marilor imperiii
(Austro-Ungar, Țarist, German, Otoman) și apariția unui număr mare de state naționale.

Figură 1 Tranșee pe Frontul de Vest, avioane biplane germane (Albatros D.III), tancul britanic Mark I, servantul
unei mitraliere Vickers purtând o mască de gaze, scufundarea navei britanice HMS Iresistible, din cauza unei mine, la
Dardanele.

4
 Alexia Cucorada
PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Capitolul I - Denumirea

Subcapitol I

În octombrie 1914, revista canadiană Maclean a scris: „Unele războaie se autonumesc. Acesta
este Marele Război”. Cu toate acestea, istoricul John Holland Rose descria în 1911 războaiele din
1793-1815 împotriva Franței ca Marele Război. Această a fost validată de cartea lui Gareth Glover din
2015, Waterloo în 100 fapte, în care afirmă: „Această declarație de deschidere va provoca o serie de
nedumeriri față de mulți care au crescut cu numirea Marelui Război aplicat ferm la primul război
mondial din 1914-18. Dar pentru oricine trăia înainte de 1918, titlul Războiului cel Mare a fost aplicat
în Războaiele Napoleoniene în care Marea Britanie a luptat aproape continuu împotriva Franței timp
de 22 de ani între anii 1793-1815.”

Subcapitol II

Anterior, au mai fost războaie franco-britanice majore precum: Războiul Succesiunii Spaniole
(1701-1714), Războiul de Succesiune Austriacă (1740-1748), Războiul de Șapte Ani (1756-1763) și
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii (1775-1783), petrecute pe fronturile a două-
trei continente.
În Germania denumirea „Marele război” a fost folosit istoric pentru Războiul de treizeci de ani
din 1618-1648, cunoscut și sub numele de „Marele război german” sau „Marea schismă”. Una dintre
cele mai lungi și mai distrugătoare conflicte din istoria omenirii a condus la opt milioane de decese
cauzate de acțiuni militare, violență, foamete și ciumă, majoritatea acestora fiind din statele germane
din Sfântul Imperiu Roman. În ceea ce privește pierderile și distrugerile proporționale din Germania, a
fost depășită doar între ianuarie și mai 1945; vizibilitatea sa de durată este parțial rezultatul pan-
germanismului din secolul al XIX-lea. Indiferent de terminologie, rămâne cea mai mare traumă de
război în memoria germană, așa cum s-a demonstrat în dezbaterile despre convențiile de numire pentru
centenarul din 1914-1918.

5
 Alexia Cucorada
PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Capitol II – Cauze
Ca urmare a înțelegerilor adoptate la Congresul de la Berlin, în august 1878 Bosnia-
Herțegovina a fost invadată și în scurt timp ocupată de trupele austro-ungare, deși formal aceasta a
rămas parte a Imperiului Otoman. Invazia s-a lovit de o opoziție îndârjită, atât din partea populației
musulmane cât și a celei creștin-ortodoxe, armata austriacă pierzând în confruntări repetate peste 5000
de soldați.[1] În contrast cu ce se întâmplase cu Serbia, care a devenit un stat independent la începutul
veacului, Bosnia-Herțegovina a schimbat deci statutul de provincie otomană pentru acela de
protectorat austro-ungar, fapt care a dus la un exod al populației slave, din sudul provinciei.[2] În 1908
austriecii fac un pas în plus pe calea aproprierii provinciei, anexând-o. Anexarea Bosniei-Herțegovina
de către Austro-Ungaria în 1908 a devenit o problemă politică în Imperiul Țarist, care auto-declarat
apărător al slavilor de la sud fiind, s-a eschivat de la declanșarea unui război întru apărarea populației
slave și creștin-ortodoxe a Bosniei anexate de austrieci, și asta pentru că atât Rusia, cât și aliații ei
(Franța), nu doreau un război cu Austria și Germania.[3]

Lipsa de mijloace politice (un proces politic spre independență sau autodeterminare) sau
militare (o intervenție a Rusiei și Franței în apărarea intereselor sârbilor bosniaci) care să răspundă
aspirațiilor populației slave creștine a Bosniei, pare a fi lăsat acestora, ca unică opțiune de ripostă,
terorismul: în data de 28 iunie 1914, Franz Ferdinand, arhiduce al Austriei și moștenitor al tronului
Austro-Ungariei, a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student sârb bosniac. Acesta făcea
parte dintr-un grup de cincisprezece complici, susținuți de Mâna Neagră, o societate secretă fondata de
naționaliști pro-sârbi cu legături în armata Serbiei, stat care era victima unor încercări brutale ale
Austro-Ungariei de a-l controla prin tratate comerciale și piedici la exporturile sârbești.[4] .

Într-o epocă a imperiilor multinaționale, dintre care multe erau conduse în mod nedemocratic,
de către niște aristocrații militariste (precum se întâmpla în Imperiul Austro-Ungar, Imperiul German
("Deutsches Kaiserreich") , Imperiul Otoman și Imperiul Țarist), terorismul, ca ultimă metodă de
opoziție la refuzul de acceptare a aspirațiilor naționale ale popoarelor înglobate, era o realitate
omniprezentă pe continent.[5] Deși în Europa terorismul politic și religios era, în epocă, prezent din
Imperiul Britanic, în vest, până în Imperiul Otoman sau Țarist, în est, datorită modului injust, rasist
(moștenitorul tronului habsburgic înainte de a fi asasinat la Saraievo, Franz Ferdinand, îi considera pe
slavii din imperiu niște sub-oameni, pe sârbi considerându-i niște porci.[6]) și brutal în care erau
tratate minoritățile negermane si nemaghiare ale Austro-Ungariei, Imperiul Habsburgic era o
permanentă și predilectă țintă a terorismului naționalist: de exemplu, românii, în frunte cu Ilie Cătărău,
i-au trimis prin poștă adjunctului episcopului catolic al Transilvaniei, în martie 1914 o bombă cu ceas,
care l-a omorât, iar un pic mai înainte, în iunie 1912, un elev croat a tras un foc de armă contra
guvernatorului Croației, ratându-și ținta însă rănind un alt membru al administrației imperiale.[7] Soția
împăratului Franz Joseph, împărăteasa Elisabeta, a fost înjunghiată mortal în 1898, de un anarhist
italian, în timp ce voia să se îmbarce pe o navă la Geneva. Doar 10 ani mai târziu, un student ucrainean
l-a asasinat pe guvernatorul Galiției austriece, anume pe contele Potocki. Un american de origine
croată, născut în Wisconsin, care a tras și el cu pistolul contra unui alt înalt funcționar austro-ungar,
răspundea la întrebarea judecătorului dacă e justificat să omori oameni, că "în acest caz este justificat,
asta fiind opinia generală în America, de acord cu el fiind jumătate de milion de croați americani,
atacul contra vieții demnitarilor fiind singura lor armă."[8]

Asasinatul a sporit tensiunea, deja mare, care exista în Europa. La Sarajevo au avut loc
rebeliuni în urma decesului arhiducelui, acestea fiind animate de minoritatea sârbă. Deși acest asasinat
a fost considerat ca motivul direct pentru izbucnirea Primului Război Mondial, cauzele reale ale

6
 Alexia Cucorada
PRIMUL RAZBOI MONDIAL

războiului merg mai în urmă, în rețeaua complexă a alianțelor și contrabalansărilor care s-au dezvoltat
între diferite puteri europene în urma înfrângerii Franței și a formării statului german sub conducerea
lui Otto von Bismarck în 1871. Cauzele Primului Război Mondial reprezintă o problemă complicată;
sunt mulți, factorii politici care au condus la război. Cei mai importanți pot fi considerați:
naționalismul, disputele anterioare nerezolvate, sistemul de alianțe, guvernarea fragmentară, întârzieri
și neînțelegeri în comunicația diplomatică, cursa înarmărilor, etc.

Figură 2Afisul britanic de recrutare cu mesajul: Kitchener wants you!

Subcapitol II - Cauze și responsabilități

Cauza principală a Primului Război Mondial a fost refuzul imperiilor de a acorda populațiilor
lor dreptul la auto-determinare.[15][16] Bosnia a fost anexată de către Imperiul Austro-Ungar în 1908,
în disprețul sentimentelor sau dorințelor populației, Austro-Ungaria însăși fiind deja, la acel moment,
un stat multi-etnic în care numeroase minorități erau dominate de o clică de nemți și unguri.[17] La fel

7
 Alexia Cucorada
PRIMUL RAZBOI MONDIAL

cum românii transilvăneni aflați sub opresiunea austro-ungară priveau cu speranță de ajutor spre
românii deja liberi din regatul României, tot așa și sârbii din Bosnia și din restul Imperiului Austro-
Ungar priveau cu speranță spre frații lor din regatul independent al Serbiei.[18]

Monarhia habsburgică se baza mai mult pe forță împotriva popoarelor care trăiau în interiorul
statului multinațional austro-ungar, decât pe loialitatea acestor popoare, și la începutul secolului al
XX-lea această loialitate, în mod vădit, se dilua.[19] Popoarele aflate în interiorul imperiilor
multinaționale erau nemulțumite de frontierele existente la acel moment, precum și de modul în care
aceste frontiere erau menținute prin instituții politico-statale conservatoare.[20] De altfel, unul dintre
puținele câștiguri obținute în urma Primului Război Mondial a fost chiar acest drept al popoarelor la
autodeterminare.[21] În epocă, observatorii avizați considerau că aristocrații care conduceau Imperiul
Austro-Ungar promovau politici expansioniste nebunești, care erau contra propriilor lor interese:
imperiul gemea deja sub greutatea propriilor contradicții și a frustrării minorităților oprimate, în timp
ce conducerea îngloba Bosnia-Herțegovina, o altă provincie cu populație diversă religios și etnic.[22]

Există multe ipoteze care încearcă să explice cine, sau de ce, a fost vinovat pentru începutul
Primului Război Mondial. Primele explicații, prevalente în 1920–1930, accentuau versiunea oficială,
care, în conformitate cu Tratatul de la Versailles și Tratatul de la Trianon, plasa întreaga
responsabilitate asupra Germaniei și aliaților săi. Versiunea oficială a fost o ipoteză bazată pe ideea că
războiul a început când Austro-Ungaria a invadat Serbia, susținută de Germania care a invadat, fără
provocare, Belgia și Luxemburg. În această viziune, ipoteza este că responsabilitatea pentru război s-a
creat prin agresiunea Germaniei și a Austro-Ungariei, în timp ce Rusia, Franța și Marea Britanie au
ripostat legitim acestei agresiuni. Această idee a fost, ulterior, apărată de istorici ca Franz Fischer,
Imanuel Geiss, Hans-Ulrich Wehler, Wolfgang Mommsen și V.R. Berghahn. Cu timpul, alți analiști
au luat în considerație și factori suplimentari precum, de exemplu, rigiditatea planurilor militare ruse și
germane, dată fiind importanța concepției de a ataca primul și de a executa planurile militare într-un
ritm rapid).

Pe parcursul mai multor decenii, britanicii au fost obișnuiți cu războaie coloniale, unde au
triumfat rapid și ușor, iar din aceste considerente au întâmpinat Marele Război cu entuziasm. Totuși,
dificultățile întâlnite de Marea Britanie în războiul Zulu (1879) și în cel de-al doilea război bur (1899-
1902), au redus probabilitatea că britanicii au fost naivi în privința potențialului unui război major.
Faptul că nicio forță politică importantă nu s-a opus războiului a însemnat că cei care nu erau de acord
cu el nu aveau destulă putere pentru a organiza o opoziție viabilă, cu toate că pe durata războiului au
existat proteste minore.

Subcapitol II – Alte cauze

O altă cauză a războiului a fost dezvoltarea industriei de armament, care a dus la formarea de
alianțe cu substrat militarist. Un exemplu de militarism a fost construirea vasului HMS Dreadnought, o
navă de luptă revoluționară, care avea o superioritate majoră față de navele anterioare, numite „pre-
dreadnought”. Noul vas a mărit puterea maritimă a Marii Britanii și a lansat o competiție acerbă în
construcția vaselor între Marea Britanie și Germania din cauza neoimperialismului. În general,
națiunile care făceau parte din Tripla Înțelegere (Antanta) se temeau de cele care aparțineau la Tripla
Alianță și vice versa.

8
 Alexia Cucorada
PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Liderii civili ai puterilor europene se aflau în mijlocul mai multor valuri de fervoare
naționalistă, care a crescut, treptat, în Europa, pe parcursul deceniilor anterioare. Această evoluție a
redus opțiunile viabile ale politicienilor în iulie 1914. Eforturile diplomatice intense, menite să
medieze conflictul austro-sârb, deveniseră irelevante, deoarece acțiunile agresive din partea Germaniei
și a Rusiei[necesită citare] nu făceau altceva decât să sporească, treptat, gravitatea conflictului.

Capacitatea redusă a mijloacelor de comunicare folosite în 1914 a contribuit la agravarea

conflictului: toate națiunile utilizau încă telegraful și ambasadorii lor ca principală metodă de
comunicare, cauzând, astfel, întârzieri de ore sau chiar de zile întregi.

Subcapitol III - Intrarea României în Primul Război Mondial

În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei
„acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de
partea Antantei, deși situația de pe fronturile de luptă nu era dintre cele mai bune.

România a intrat în lupta într-un moment defavorabil. Se apreciază în zilele noastre că, dacă ar
fi intrat în război de partea Antantei în 1914 sau 1915, s-ar fi putut evita cucerirea Serbiei. La
începutul anului 1916, românii ar fi putut sprijini Ofensiva Brusilov. Cauza principală a întârzierii
intrării în război a României a fost neîncrederea cvasigenerală a liderilor politici și militari români în
Rusia.
România și-a negociat cu grijă condițiile pentru intrarea în război de partea Aliaților. Astfel,
Bucureștiul cerea recunoașterea drepturilor României asupra teritoriului Transilvaniei.

Aliații au acceptat condițiile românilor în vara anului 1916. Dacă România s-ar fi alăturat
(Intrarea romaniei in PRM, fără an)foarte posibil ca rușii să fi reușit să obțină o mare victorie.[6]
Anumiți istorici militari apreciază că Rusia a întârziat aprobarea cererilor României, deoarece se temea
că va fi pusă în discuție și situația teritoriului smuls din trupul Moldovei în 1812, Basarabia.[7]
Istoricul militar britanic John Keegan afirmă că, mai înainte de intrarea în război a României, Aliații
căzuseră de acord în secret să nu-și onoreze după război angajamentele cu privire la expansiunea
teritorială românească.[8] Guvernul român a semnat un tratat cu Aliații pe 17 august 1916, după care a
declarat război Puterilor Centrale pe 27 august același an.

9
 Alexia Cucorada
PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Figură 3Trupe românești la Bătălia de la Mărășești din 1917

10
 Alexia Cucorada
PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Concluzii
Luptele din Primul Război Mondial s-au încheiat la ora 11:00 a zilei de 11 noiembrie 1918,
după semnarea convenției de armistițiu.
Prin urmările sale, încheierea Primului Război Mondial a afectat profund ordinea politică,
socială și culturală a întregii lumi, chiar și a zonelor neimplicate direct în conflagrație. Au apărut noi
state pe harta politică a lumii, altele vechi au dispărut sau și-au modificat radical granițele, au fost
înființate organizații internaționale, iar noi idei politice și economice și-au câștigat locul în lume.
Deși fusese semnat un armistițiu, Aliații au menținut o blocadă navală împotriva Germaniei,
blocadă care fusese impusă încă din timpul războiului. Termenii armistițiului permiteau transporturile
de alimente pe cale maritimă către Germania. Aliații au pretins ca Germania să asigure vapoarele
necesare transportului. Guvernului german i s-a cerut să-și folosească rezervele de aur, după ce nu a
reușit să obțină un împrumut de la Statele Unite.[1] Unii istorici merg până acolo, încât afirmă că
proasta aprovizionare cu alimente cu mijloacele navale a fost una dintre principalele cauze ale
izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. Există însă și acum voci care afirmă că tratamentul
aplicat de Aliați Germaniei trebuia să fie mai aspru.
Blocada maritimă nu a fost ridicată până în iunie 1919, când Tratatul de la Versailles fusese
semnat de majoritatea națiunilor participante la conflict.
După ce negocierile Conferinței de pace de la Paris din 1919 s-au încheiat, a fost semnat
Tratatul de la Versailles pe 28 iunie 1919, document care punea în mod oficial capăt războiului. Între
cele 440 de articole ale tratatului se aflau cele care cereau ca Germania să-și asume în mod oficial
responsabilitatea pentru declanșarea conflagrației și ca ea să plătească despăgubiri de război foarte
ridicate. Tratatul privea numai Germania, pentru celelalte țări membre ale alianței Puterilor Centrale
fiind semnate după câtăva vreme tratate separate. Tratatul includea o clauză pentru crearea Ligii
Națiunilor. Senatul Statelor Unite nu a ratificat niciodată tratatul, iar Statele Unite nu a făcut niciodată
parte din Liga Națiunilor, în ciuda faptului că președintele american Woodrow Wilson a fost cel mai
mare susținător al acestei organizații internaționale. Statele Unite au negociat o pace separată cu
Germania, semnată în august 1921.
Un eveniment separat, dar legat de conflagrația mondială, a fost pandemia de gripă. O tulpină
nouă de gripă, originară din SUA, dar denumită în mod eronat ca "Gripa spaniolă", a fost adusă în mod
accidental în Europa de militarii americani. Boala s-a răspândit rapid pe tot continentul american și
european, iar până la urmă pe tot globul, infectând peste 500.000.000 de persoane din cca 2 miliarde
de locuitori cât avea atunci Terra. Unul din patru americani s-a îmbolnăvit de gripă. Numărul exact al
morților nu este cunoscut, dar este apreciat ca fiind între 20 și 100 de milioane de oameni în întreaga
lume. În 2005, conform unui studiu, „virusul din 1918 dezvoltat la păsări a fost similar cu «gripa
aviară» care ne amenință cu o nouă epidemie mondială”

11
 Alexia Cucorada
PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Tabel 1/Pierderi Primul Razboi Mondial

Morti 5.530.000
Raniti 12.832.000
Disparuti 4.121.000

12
 Alexia Cucorada
PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Bibliografie
Intrarea romaniei in PRM. (fără an). Preluat de pe Wikipedia:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Intrarea_Rom%C3%A2niei_%C3%AEn_Primul_R%C4%83zboi
_Mondial
Introducere. (fără an). Preluat de pe Marele Razboi: https://www.marelerazboi.ro/
Primul Razboi Mondial. (fără an). Preluat de pe Wikipedia:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Primul_R%C4%83zboi_Mondial

13
 Alexia Cucorada
PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Anexa Tabele
Tabel 1/Pierderi Primul Razboi Mondial .................................................................................. 12

14
 Alexia Cucorada
PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Anexa Figuri
Figură 1 Tranșee pe Frontul de Vest, avioane biplane germane (Albatros D.III), tancul britanic
Mark I, servantul unei mitraliere Vickers purtând o mască de gaze, scufundarea navei britanice HMS
Iresistible, din cauza unei mine, la Dardanele. ........................................................................................ 4
Figură 2Afisul britanic de recrutare cu mesajul: Kitchener wants you! ..................................... 7
Figură 3Trupe românești la Bătălia de la Mărășești din 1917 .................................................. 10

15