Contribuția evreilor din Galați

la Primul Război Mondial, 1916-1918

În timpul Primului Război Mondial, au fost înrolați și au luptat în armata română peste
25.000 de soldaţi evrei, fără a avea însă dreptul de a accede la grade superioare. În această
perioadă de restriște, toți evreii din România au sprijinit armata română și prin acţiuni
caritabile şi donaţii băneşti.
În anul 1917, armata rusă era cantonată în Moldova, într-un număr foarte mare. Aderând
la revoluţia bolşevică din octombrie, aceştia abandonează lupta şi ameninţau Galaţiul. În
timpul luptelor ce au avut loc, ruşii au bombardat oraşul şi au dezarmat trupele române, deşi
erau aliate în război. Românii contraatacă cu furie iar ruşii se vor preda armatei germane.
Luptele de la Galaţi au fost singurele din acest război duse pe pământ, apă şi aer.
Galații a pătimit mult din cauza deselor bombardamente care s-au abătut asupra lui,
omorând, rănind și ținând sub teroare populația. Multe bombardamente veneau de peste
Dunăre. La 12 decembrie 1916 au căzut trei bombe dintr-un zepelin, din fericire în locuri
unde nu se aflau oameni (una pe strada Cuza Vodă, alte două în apropiere, pe strada Lascăr
Catargi/ Gării, în curțile oamenilor); la 9, 10 și 28 februarie 1917, la 8 martie și la 30 mai –
„afară de numeroase bombe aruncate în timpul nopții de bateriile inamice ascunse în munții
Dobrogei” (Galații, Gh. N. Munteanu – Bârlad).
O altă mare spaimă a suferit populația Galațiului când „pe 7,8 și 9 ianuarie 1918, două
divizii rusești au atacat orașul, pentru a se uni cu a treia divizie care se afla în oraș. Atunci, un
batalion de infanterie, împreună cu câteva sute de marinari de pe vasele fluviale, ajutați și de
alte trupe sosite la vreme de pe front au respins atacul răzvrătiților din armata rusească,
dezarmând divizia rusească din Galați și capturându-i o mare cantitate de material de război.
Ca recunoștință, un comitet de cetățeni fruntași a strâns atunci fonduri pentru ajutorul
ostașilor răniți și pentru înălțarea, pe strada Brăilei, a unui monument pentru eroii căzuți”
(acest monument, cu un vultur deasupra, din păcate astăzi nu mai există).
Ca o dovadă a aprecierii suferințelor îndurate de gălățeni în timpul războiului,
guvernele țărilor aliate, italian și francez, au trimis pe mareșalul italian Bodoglio, în mai, 1921
și pe generalul francez Berthelot, în 1922, pentru a decora orașul cu medalia „Crucea de
război” (după „Galații”, Gh. N. Munteanu-Bârlad).
Fostul prefect al județului Covurlui, Alex. Gussi și director al Poștelor, care semnează
prefața la broșura intitulată „Galații în timpul războiului” de George Munteanu, scrie:
„În această perioadă nenorocită, orașul Galați a avut un rol din cele mai importante,
căci prin Galați s-a făcut retragerea spre Moldova, atât a o parte importantă a armatei, cât și a
spitalelor cu răniți și a populației ivile care se duceau spre nordul Moldovei. În câteva zile,
populația orașului, care pe atunci era de numai 80 de mii de locuitori, se dublase. În Galați
eram pregătiți cu toate cele necesare pentru a primi și îngriji în buine cindițiuni 5.500 de
răniți. În curând însă, numărul răniților sosiți la Galați cu trenurile care nu mai conteteau erau
peste 15.000. S-au înființat cu ce s-a putut spitale provizorii prin magaziile din docuri și chiar
prin biserici și sinagogi. Populația la care m-am adresat în acele grele și triste momente mi-a
dat un ajutor neprețuit, contribuind cu rufărie și cu toate cele necesare spitalelor de răniți. Nu
pot încheia aceste rânduri fără a aduce cel mai călduros omagiu Doamnelor din societatea
gălățeană, cari cu un devotament fără margini ne-au dat un concurs neprețuit pentru a îngriji
pe răniții din spitalele Crucii Roșii, dintre care cel mai de seamă era al Crucii Roșii gălățene
instalat în localul liceului „Vasile Alecsandri” condus de soția mea Maria Alex. Gussi.”
La 21 august 1913, ofițerul de armată N. Herjeu îi mulțumea Rowenei Schwartz
(profesoară la Școala profesională de fete „Lumina” din Galați), pentru efectele trimise în
folosul armatei. (Bibl. V.A.Urechia, Ms II/272)
 La 14 august 1916, Regele Ferdinand a semnat chemarea sub arme a oștirii române
pentru „întregirea neamului românesc”.
Pe toată desfășurarea războiului, școlile evreiești, ca și celelalte școli din oraș, au fost
rechiziționate pentru a adăposti spitale militare.
Comunitatea israelită din Galați a organizat în acest timp Ospătăria Populară, care a
funcționat de la 4 septembrie 1916 până la 31 august 1918 (645 zile), când au fost distribuite
460.000 de porții de mâncare.
Evreii din Galați au adus în războiul din 1916-18 un tribut de sânge proporțional cu al
populației majoritare: 128 de eroi au căzut atunci pe câmpurile de luptă, memoria lor a fost
eternizată pe un monument în Cimitirul israelit.
În „Galațiul nostru. Însemnări istorice și culturale”, învățătorul Dimitrie Faur scrie,
referitor la acest episod din istoria orașului Galați: „Drumul calvarului. În 1914 izbucnește
marele război început în Germania cu ajutorul Austro-Ungariei, apoi al Turciei și Bulgariei.
Împotriva lor s-a ridicat o lume întreagă: Franța, Anglia, Rusia, SUA, Italia, Japonia și alte
țări mai mici.
În noaptea de 14/15 august 1916, soldații români au intrat în Transilvania. Regimentul
11 Siret (din Galați – n.n.) se avântă pe valea Buzăului, drumul invaziei lui Mihai Viteazul în
1599.”
În privința refugiaților: „Gălățenii i-au văzut. Aproape de la începutul războiului s-a
văzut trecând prin Galați convoiul dureros și de neuitat al refugiaților, al celor care-și
părăsiseră avutul, gospodăria, luând drumul pribegiei, drumul calvarului mai târziu, în
atmosfera umedă și înghețată a sfârșitului de noiembrie, pe străzile noroioase și desfundate ale
Galațiului, luând drumul Tecuciului, al Bârladului, Iașului.
În gară, vagoanele gemeau de soldați, de rufugiați. Pe acoperișul vagoanelor era
furnicar, tineretul ce pleca să fie înrolat, singurii care mai răspândeau în jurul lor veselie și
speranțe.”
Bombardamentele veneau din aeroplane, din zepeline, care aruncau bombe la
București, Giurgiu, Cernavodă, Galați, Turnu Severin și au făcut multe victime.
La 28 septembrie 1917, bateriile dușmane de peste Dunăre, de pe dealul Buceac, au
deschis un bombardament violent asupra orașului Galați. Și au fost multe de acestea.
Obiectivul principal la Galați era spitalul de răniți organizat de Institutul călugărițelor
franceze „Notre Dame de Sion”, asupra căruia s-au tras 32 de proiectile de 150 mm. O schijă
nemțească a ucis-o atunci pe fiica lui Șt. O. Iosif, Corina. „S-a rătăcit în odaia unde se juca o
copiliță” (după cum scria Eugen Lovinescu, „În cumpăna vremii”).
Crucea roșie. Cu câțiva ani înainte de războiul balcanic a luat ființă la Galați Crucea
Roșie a Doamnelor din România, care s-a unit cu vechea Cruce Roșie înființată la 1877, dând
„Societatea Națională de Cruce Roșie”. La Galați, Mihai Orleanu (șeful organizației liberale
de Covurlui-n.n.) și Alex. Gussi (prefectul de Covurlui-n.n.) au adunat frunașii orașului,
făcând apel la sentimentele patriotice pentru strângerea de fonduri cu care să se monteze
spitale. Amenajarea spitalelor a fost încredințată doamnei Ecaterina Dr. Carnabel, președinta
filialei și Dnei Maria ing. A. Constantinescu, sub îngrijirea Dr. Carnabel.
La 14 august 1916 s-au înființat la Galați două spitale ale Crucii Roșii: Spitalul nr.
191, în localul Liceului Vasile Alecsandri și Spitalul nr. 192, în Școala primară de băieți nr. 2
și de fete nr. 4, care corespundeau prin fundul curții liceului, făcând un corp comun. Din
cauza aglomerării de răniți s-a montat în curtea liceului o baracă cu 50 de paturi și o anexă a
Spitalului nr. 191 în casele Papadopol din str. Mavromol, vis-a-vis de liceu. La 25 august
spitalele funcționau în deplină activitate. Între 25 august-25 decembrie, ele au fost conduse de
dr. Carnabel, medicul șef al spitalelor din Galați, ajutat de dr. Mihăilescu și dr. Nicolae Macri,
medic benevol. Iar la spitalul nr. 192 de dna dr. Maria Piasseschy. Zi și noapte soseau răniți.
 Dl Alfons Dall`Orso nu găsea odihnă decât după ce toți răniții erau instalați pe la
diferite spitale, împlinind această sarcină cu mult devotament. Dna Maria Alex. Gussi a depus
mult efort pentru înființarea de noi spitale.
În spitalele Crucii Roșii de la liceul Vasile Alecsandri, doamnele care s-au pus ca
infirmiere în slujba răniților au fost: Rozalia Barbieri, Anni C. Codreanu, dra Olga Dall`Orso,
dna Maria Săndulescu și dra Maria Tohăneanu la sala de operații și pansamente. Multe alte
doamne aplicau pansamente destul de grele, altele stăteau noaptea la patul răniților.
În administrația generală a doamnelor de caritate gălățene se agflau dnele Ecaterina
Dr. Carnabel, Calipso Botez și Maria ing. Constantinescu. În aceste spitale ale Crucii Roșii au
fost îngrijiți 2862 răniți.
A doua perioadă a fost între 20 decembrie 1916 – 1 mai 1918. După evacuarea
orașului Galați, conducerea spitalului nr. 191 a fost preluată de medicul evreu dr. I. David
(care mai târziu a primit Legiunea de onoare franceză). La triajul bolnavilor contagioși care se
făcea în acest spital, dna dr. Mausa Economu de la triaj a contractat tifos exantematic. Cu
toate acestea, domnișoarele Olga Dall`Orso și Maria Tohăneanu îl secondau pe dl doctor,
înfruntând orice pericol.
În luna mai 1917, dr. I. David a fost rechemat pe front, iar în locul lui vine eminentul
chirurg francez dr. Pierre Sejournet, care a mărit faima spitalelor Crucii Roșii din Galați. La
27 februarie 1918, dr. Sejournet a fost chemat în Franța și în locul lui vine un medic militar,
cpt. dr. Protopopescu, care conduce spitalul.
În administrație, după plecarea dnei Carnabel la 15 decembrie, locul de președintă este
încredințat dnei Calipso Botez, iar după două luni, când ea a părăsit orașul, a fost înlocuită ca
președintă de Maria Gussi.
Crucea Roșie, organizație garantată de convenția internațională de la Geneva, avea
spitale la. Călărași, Tulcea, iar la Galați: Institutul „Notre Dame de Sion” (200 paturi),
Spitalul „Sf. Spiridon” (100 paturi), Spitalul „Izolarea” (100 paturi), Colonia Elenă (35
paturi), Spitalul „Elisabeta Doamna” (100 paturi). La Spitalul Notre Dame de Sion, dra
Constanța Niculescu, membră în comitetul Crucii Roșii, era detașată ca administratoră. Tot
aici lucra și dra Perpetua Pacu, venită de la Paris, unde îngrijise bolnavii francezi.
Părintele Arșic, cu un zel cu adevărat apostolic, a întărit și însuflețit bravii soldați în
spitalele Crucii Roșii.
Pastorul Johnson a transformat școala în atelier unde elevele torceau și împleteau lână,
din material dat de Crucea Roșie, pentru ciorapi și mănuși destinate celor 32 de copii refugiați
pe care i-au adăpostit.
În toate spitalele din Galați, doamnele au fost la înălțimea misiunilor.
La Spitalul Spiridoniei, dr. H. Nicolini a îngrijit bolnavii de tifos exantematic și a
căzut la datorie, victimă a acestei boli. După moartea sa și până la încheierea armistițiului, dna
Maria Dumitru, supraveghetoare și subchirurg aici, a îngrijit singură bolnavii de tifos, dând
„un infim procent de morți”.
În spitalele filialei s-au acordat 3232 consultații gartuite, 4636 pansamente.
De la intrarea în război și până a început retragerea și evacuările, spitalele Crucii Roșii
au avut și sprijinul elevilor, prin cohortele cercetășești care s-au format.”
Artileria inamică de la Bugeac își regla tirul bombardamentelor mai ales asupra
cazărmilor și a aerodromului din dealul orașului, ceea ce presupune că populația din această
zonă (unde locuiau și cei mai mulți evrei) era cel mai grav afectată.
Recunoaștință veșnică
În 1924, la Liceul „Vasile Alecsandri” s-a inaugurat o plăcuță memorială cu numele de
„Segal Osias Burăh, plutonier” – așezată prin bunăvoința prof. D. D. Dacianu, pe care au fost
gravate următoarele cuvinte: „Pioasă amintire fostului profesor și elevilor Liceului „Vasile
Alecsandri” cari s-au jertfit pentru întregirea neamului în războiul dintre anii 1916-1918”.
 Un alt erou pe care Comunitatea Evreilor din Galați îl cunoaște este tatăl fostului
președinte Vacs Avram, pe nume Vacs Maier, care a primit Medalia „Avântul Țării”,
pentru campania din 1913 și „Crucea comemorativă a răsboiului 1916-1918″. Din aceeași
familie, tatăl lui Maier și bunicul lui Avram, anume Leibu Vacs, participant la Războiul
pentru Independență în Regimentul 15 Dorobanți, a fost decorat cu „Diploma Domnească
pentru servire sub drapel”.

Monumentul Eroilor din Cimitirul Israelit, Galați, inaugurat la 5 iunie 1924 (în
timpul președintelui B. Gottesmann – 1907-1925) amintește sacrificiul pentru patrie al eroilor
evrei morți pe front în Marele Război pentru întregirea țării (1916-1918). Acest monument
este o adevărată operă de artă și a fost ridicat de Societatea sacră. La inaugurare au luat parte
toate autoritățile civile și militare ale orașului.
Așa cum se arată în articolul apărut în „Curierul israelit” din 29 iunie 1924, generalul
Ionescu Marin, comandantul Corpului III teritorial, în cuvântul adresat celor prezenți la
eveniment, a spus: „Cetățenii orașului Galați trebuie să vadă în acest monument o pildă”. De
asemenea, la inaugurare, dr. I. David a depus o coroană de flori în numele Uniunii Evreilor
Români și a ținut un discurs.
Evreii din Galați și-au dat tributul lor de sânge într-un procent proporțional cu
populația majoritară, 128 de eroi căzând pentru Patrie în războiul din 1916. Mărturie rămâne
acest Monument din Cimitirul Evreiesc gălățean, unde numele lor sunt înscrise în piatră
pentru veșnicie:

REGIMENTUL 11 SIRET
Friedman Mihel, plutonier
Avram Mendel
Brandes Solomon
Buies Simon
Boltman Leon
Eisenberg Isaac
Feinștein H. Leibu
Fendler Tobias
Ghedale M.Mendel
Ghedalisohn Bernhard
Goldenberg Avram
Goldenberg Leibu
Goldenberg Meilech
Goldenberg Strul Leib
Goldștein Șmil
Gotlieb Leibu Strul Aron
Grunberg Avram
Herșcovici Michel
Iancovici Leon
Ițic Aron
Lazăr M. Lazăr
Leibovici Moise
Maierștein Marcu
Marcovici Aizic
Moișe Elie
Rosenberg Ițic
Rechenștein Moritz
Schwartz Ițic
Schwartz Avram
Schein Michel Micu
Șur Burăh David
Speter Iancu
Schnierer Solomon
Topper Haim
Țipkis Saul
Țipkis Iancu Wolf
Waldman Tulea
Weintraub Marcu
Weissman Ițic Șloim
Witner Marcu
Zilberman Avram
Zilberștein Solomon
REGIMENTUL 51 INFANTERIE
Balan Adolphe
Bernștein Ilie
Berl Iosub zis Herșcovici
Bercovici Strul
Braunstein Moise
Braunstein Ilie
Bruher David
Burichovici Șmil
Eisner Carol
Enzer Oscar
Grunberg Moise
Grunfeld Ioil
Herșcovici Marcu
Herșcovici Adolf
Hirschensohn Isac
Kaufman Leon
Leibovici Șeim
Leibovici David
Leibu Iosub
Leib Iosub Haim
Marcovici Meier
Moscovici Avram
Nusim Moise
Nuță sin Strul zis Natan
Prifer Haim
Rufulovici Moise
Șeinfeld Haim
Samoil Moise
Weissenberg Alexandru
Zalman Iancu
REGIMENTUL 7 VÂNĂTORI
Ciobotaru Berl zis Bittman
Hart Șapse
Herșcu Avram
Iacob Ghedale Mantel
Kiwu Mendel Avram
Lowenthal W. Ioseph
Nadler Iancu
Zilber Haim Leib
DIVERSE REGIMENTE INFANTERIE
Fingher Israel – R. 8 Inf.
Walder Ionă - R.13 Inf.
Leibovici Maier – R. 14 Inf.
Croitoru Burăh – R. 29 Inf.
Grunberg Strul – R. 33 Inf.
Blum Leibu – R. 37 Inf.
Bercovici Iosef – R. 38 Inf.
Goldenberg Israel – R.38 Inf.
Goldenberg Strul Beer – R. 38 Inf.
Juster Solomon – R. 40 Inf.
Căciularu Bercu Perla – R. 50 Inf.
Efroim Moise Aron – R. 53 Inf.
Schwartz Bercu – R. 73 Inf.
Zilberștein Froim – R. 73 Inf.
Strul sin Zeilig – R.77 Inf.
Șmilovici Șmil – R. 77 Inf.
Grunberg Moise Wolf – R. 78 Inf.
Messianu Lupu – R. 78 Inf.
Wittner Lupu – R 78 Inf.
Weinberg Mișu – R. 78 Inf.
DIVERSE UNITĂȚI
Avram I. Avram – R. 17 Art.
Bril Leibu – Man. Centr.
Căciularu Bercu – R. 10 Vânători
Caner Isidor Strul – Gr. 1 Aviație
Cornblit Șloim – Comp. 3 A. Subs.
Feibiș Leibiș - Cerc. Rec. Bacău
Fischer Aizic – R. 23 Art.
Grunberg Isaac – Comp. 5 Sanit.
Grunberg Herșcu – R. 8 Vânători
Grunberg Haim Rubin – R. 6 Mihai Viteazu
Goldștein M. Buium – R. 8 Vânători
Iancu Iancu – Cerc. Rec. Cov.
Iancovici Bernard – R. 6 Roșiori
Kivu Avram – Cerc. Rec. Cov.
Leizer Moise – Div. 3 Tren.
Lieberman Iancu – R. 3 Art. Grea
Lupovici Moise – Comp. 5 Sunst.
Leibu S. Iancu – R. 8 Vânători
Lichter Isac – R. 11 Călărași
Pincas Haim – Cerc. Rec. Botoșani
Rosin Elias – R. 3 Pionieri
Roling Beniamin – R. 16 Obuz.
Șaraga Heinrich – R. 10 Vânători
Șloim Șmil – R.10 Putna
Șapira Avram – R. 3 Vânători
Șapira Solomon – R.3 Pionieri
Solomon Iosif – R. 5 Obuz.
Șmil Iancu – Comp. 3 Subst.
Șperling Iancu – R. 9 Călărași
Țipchis Simche - sanitar

Se cuvine să amintim aici, la încheierea enumerării acestui șir de eroi martiri,

rugăciunile închinate lor și rostite în Templul Coral din Galați din strada Cuza Vodă (demolat
în urma cutremurului din 1940), la ceremoniile divine și pe care le-am găsit înscrise în cronica
acestui lăcaș de cult, aflată în arhiva Comunității Evreilor din Galați:
„Eroilor cari s-au unit în fața morții, fă Dumnezeule ca egalitatea să domnească între
toți fiii acestei țări, cari plâng pe morții lor uniți în același mormânt pentru fericirea Patriei
mume. Sădește, Dumnezeule, amintirea lor în inimile generațiilor viitoare pentru pomenirea
de vecinică laudă. AMEN.”
„Rogu-te, Bunule Atotputernic Părinte, primește în Slava Ta sufletele acestor eroi,
trimite alinare inimilor zdrobite ale familiilor și prietenilor acestor viteji sacrificați pe altarul
Patriei; cu mormintele acestor eroi închide șirul suferințelor omenești și fă ca pacea, armonia,
dreptatea și unirea să răsară din mormintele lor”.
„Să ne aducem aminte cu piozitate și de acei eroi care și-au dat ultima suflare pe
câmpul de războiu, cari s-au sacrificat pentru fericirea Patriei. Să înălțăm ruga nostră către
Creator, pentru odihna sufletelor acestor martiri ai idealurilor Patriei!”

Violeta Ionescu
(Fragment din monografia în curs de apariție „O istorie a evreilor din Galați, de la
începuturi până la marea emigrare”, de Violeta Ionescu și dr. Lucian Zeev Herșcovici)