Mondial -Echipa formata din- - Bichir Alexandra Florentina - Anghelus Alexia Geanina - Sandulescu Robert Cristian - Inceptul Razboiului În august 1914, guvernele statelor combatante și opinia publică consideră că războiul va fi de scurtă durată. Cei mai mulți soldați, din ambele tabere, cred că vor petrece sărbătorile de iarnă acasă. ( ” La Karlsbad toți erau încântați, toți considerau că războiul va fi scurt…și toți erau siguri de victoria germană…până în ziua de 4 august când a sosit vestea intrării Angliei în război ” – Constantin Argetoianu „Pentru cei de mâine „). Viața cotidiană își schimbă dintr- o dată ritmul: alimentele sunt tot mai greu de găsit, pâinea devine atât pentru armată cât și pentru civili, hrana de bază. Dar,statele combatante, nu își pot asigura producția de grâu necesară trupelor și populației. Situația aceasta duce la apariția speculei, dar și la necesitatea raționalizării alimentelor de bază. Puterea de cumpărare a monedelor naționale scade apar inflația și creșterea prețurilor. Bărbații sunt mobilizați pentru perioade nedeterminate. O parte nu se mai întorc sau revin cu un handicap fizic sau psihic. Fabricile și uzinele angajează, de nevoie, femei și copii. Viața cotidiană este cu mult mai grea : marșuri obositoare, hrană neîndestulătoare, boli din cauza rănilor și a mizeriei. Sunt organizate spitale de campanie care însă nu fac față cerințelor. Orașul cunoaște mari transformări. Fiecare știre importantă apare imediat în edițiile speciale ale ziarelor. Evenimentele sunt subiecte favorite atât în cafenele, dar și în saloanele de recepție. Centrul orașului devine gara: trenurile cu soldații care pleacă pe front; răniții care își revăd familia; prizonieri de război, știri senzaționale transmise prin telegraf. O teamă morbidă cupr inde întreaga societate. Locuințele sunt distruse de bombardamente. ( ” O parte de sate fuseseră părăsite de locuitori. În altele, oamenii se adăposteau în pivnițe săpate adânc în pământ. Aceste sate erau alcătuite din mormane de moloz și piatră spartă…ca niște ogoar e părăginite, lipsite de vegetație. Pe suprafața lor femei scormoneau în cenușă, fiecare în ruinele propriei case..” Boris Past ernak- „Doctor Jivago „). Mulțimile de refugiați, cuprinse de panică, merg și sute de kilometri. ( Trenurile erau îmbâcsite de călăt ori, vagoanele arhipline, încărcate chiar și pe acoperișurile lor de oameni de toate vârstele…Convoaie întregi de sute de fugari, zăpăciți, trași la față, mai mult neîmbrăcați. Trăsuri, căruțe încărcate cu tot felul de obiecte și printre ele copii înghesuiți…toate astea se scurgeau zi și noapte și nu se mai sfârșeau…Mulți săraci pleacă pe jos cu bagajele în spinare…Toată lumea este cuprinsă de pa nică. Pâinea s- a împuținat încât se stătea la coadă la ușa brutăriilor…De multe ori lumea dă buzna în bucătăria restaurantelor și ia oalele cu mâncare de pe foc, chiar și dacă legumele și carnea nu sunt fierte încă bine, le duce în stradă împărțindu - le cum poate. Instalarea Trupelor Germane Râmnicu Vâlcea s-a aflat sub ocupaţie germană timp de doi ani, începând cu luna noiembrie a anului 1916. Venirea armatei germane în oraş a însemnat raţionalizarea consumului, speculă şi, totodată, mai multe taxe şi impozite pentru râmnicenii care nu au apucat să părăsească oraşul. După instalarea trupelor germane, toate resursele din oraş, inclusiv cele alimentare, au fost rechiziţionate. În 1917, armata a confiscat aproape toate animalele, producţia de vin, nuci şi fasole. Locuitorilor li s-a impus să adune castane, jir şi seminţe de dovleac şi să predea nemţilor “carâmbi de cizme vechi, bucăţi de orice fel de piele, bucăţi mici de orice fel de postav, bucăţi de olandă pentru saltele, rufărie pentru îmbrăcăminte ca:izmene, cămăşi, mănuşi şi schimburi pentru paturi”. În acelaşi an, autorităţile oraşului au strâns 25 000 de lei în urma colectării taxelor şi impozitelor, cu 50 % mai puţin faţă de anii trecuţi. Astfel, s-a ajuns în situaţia de a se introduce noi taxe printre care şi cea pentru “ţinerea de câini”. Consiliul Comunal a hotărât să introducă şi o taxă pe pâine pentru a putea susţine cantina unde mânca populaţia foarte săracă a Râmnicului. Primăria a stabilit o taxă de 2 bani pe bucată în condiţiile în care o pâine costa 30 de bani. Din documentele păstrate la DJVAN rezultă că, pe lângă faptul că pâinea avea un preţ destul de ridicat, negustorul care se ocupa de aprovizionarea oraşului îşi bătea joc de oameni. Pâinea era de o calitate inferioară şi cântărea mult mai puţin decât susţinea vânzătorul. Războiul i-a îmbogăţit pe speculanţi Măsurile dispuse de nemţi privind raţionalizarea hranei i-a îmbogăţit pe speculanţi. Aceştia achiziţionau fructe, carne, ouă sau lapte de la ţăranii din alte localităţi şi le vindeau la suprapreţ în timp ce majoritatea râmnicenilor suferea din cauza foamei. “În acea perioadă, specula bântuia ca un flagel. Specula alimentelor aducea câştiguri frumuşele, iar comerţul ilegal a înflorit, chiar cu sprijinul unor funcţionari”, afirmă Bogdan Aleca. În septembrie 1917, agentul comunal Budişteanu informa municipalitatea că o femeie din Brezoi a intrat în oraş pentru a vinde diverse. Vânzătoarea a scăpat basma curată pentru că s-a înţeles cu un reprezentant al poliţiei locale. În tranșee: viața cotidiană pe front Luptele din vara anului 1917 s-au dat în principal în așa numitul triunghi al morții, format din spațiul cuprins între zonele Mărăști, Mărășești și Oituz într-un areal geografic oscilând între zone de deal și câmpie. Un relief care nu s-a arătat a fi problematic în mod special pentru forțele beligerante. Mult mai dificilă s-a dovedit a fi însă clima. Literatura memorialistică a consemnat în majoritatea lucrărilor foștilor combatanți atât omniprezenta arșiță năucitoare, cât și muștele și setea care-i chinuie pe cei aproape un milion de soldați care se luptă de ambele părți. Cea mai bună dovadă în acest sens este furnizată de povestea unui atac celebru al armatei române, atacul Regimentului 32 Mircea unde, toropiți de căldură, soldații au renunțat la vestimentație, luptând în cămăși.
Exceptând luptele de la Mărăști care au fost o operațiune ofensivă, cea
mai mare parte a acțiunilor militare desfășurate de armata română la Mărășești și Oituz sunt acțiuni de defensivă, iar războiul este unul de poziții. Ca atare, perioada conflictului este petrecută în majoritate de către soldați în tranșee. Acestea le devin case, spații ale petrecerii timpului liber, loc de luptă sau pentru unii chiar mormânt. În spatele tranșeelor se află o puternică infrastructură: spitale, aprovizionare etc. Toate acestea sunt gestionate de o altă armată, cea care se ocupă de logistică: transportă muniție, mâncare și orice alte produse necesare purtării luptei, are grijă de bolnavi. Adolescenți, copii, femei, bătrâni, dar și „învârtiții de front” cum sunt numiți privilegiații din familiile cu stare, declarați fictiv inapți pentru tranșee, fac parte din forța ce susține întregul efort de război din spatele frontului. Locuirea a fost precară, evident că nu a fost „ca la mama-acasă”, însă nu trebuie să uităm că deseori acoperişul însemna cerul liber, fie iarnă, fie vară, cu ploi reci ori zile geroase. Militarii români de rând au dat încă o dată dovadă de stoicism, de rezistenţă fizică, însă nici ofiţerii de campanie n-au dus-o prea bine. Să reţinem că în urma pierderilor din anul 1916, corpul ofiţeresc din prima linie provenea din rezervişti, cei mai mulţi învăţători de ţară. Spitalele şi lazaretele ofereau condiţii mai bune de locuit. În tranşee, situaţia cred că vă este cunoscută. Cu sârmă ghimpată, locaşuri de tragere, inundabile, cu şobolani, umezeală, păduchi. Odihna militarilor a fost cea mai deficitară chestiune de pe tot frontul. Desigur că se schimbau liniile pentru refacere în spatele frontului, însă tensiunea luptelor care alternau ziua şi noaptea, cu timpul duceau la uzura psihică a combatanţilor. Bolile molipsitoare nu au lipsit nici pe parcursul desfăşurării campaniilor. Dacă un militar avea noroc şi scăpa de moartea prin glonţ, cel mai probabil nu putea scăpa de tifos sau febra recurentă care au făcut ravagii în iarna anilor 1916-1917 pe frontul din Moldova, atât printre militari, cât şi printre civili. Scrisorile ajunseseră singurul mijloc de comunicare cu cei de-acasă. Acestea au constituit de cele mai multe ori un sprijin moral efectiv şi eficient pentru păstrarea sănătăţii mentale a combatanţilor. Credinţa şi misiunea preoţilor militari în rândul militarilor români a fost un alt punct de reazăm pentru supravieţuirea pe parcursul campaniilor. Marile sărbători ale anului creştin au fost onorate chiar şi de membri familie regale, aceste momente rare de comuniune sufletească au servit şi ele cauza. Incheierea Razboiului In 1918 se incheie razboiul , dupa 52 de luni de batalii cumplite, unconflict ale carui cauze au fost uitate de toata lumea , care s-a soldat cu distrugeri ingrozitaore : 8.000.000 de morti , 20.000.000 de raniti si mutilati . Viata economica este subordonata practic exigentelor operatiunilor militare . In uzine muncitorii trimisi pe front au fost inlocuiti cufemei si muncitori straini , se abandoneaza productia obisnuita si se fabrica pentru armata uniforme , arme , muunitie . Niciodata , nici un razboi European nu a necesitat o astfel de concentrare de energie si de resurse materiale . La marea oboseala a combatantilor se adauga dificultatile cu care se confrunta familiile care traiesc in spatele frontului . Renuntarea la liberalism , conditiile de viata dificile atrag dupa sine aprovizionarea cu alimente insuficienta , caciproviziile sunt rezervate in primul rand armatei . Blocada maritimainstituita de Franta si Anglia , le obliga practic sa traiasca in anarhie si conditii de restrictie severe . In marile orase izbucesc revolte provocate de foamete si de cumplita oboseala a populatiei . Sub presiunea militantilor , partidele socialiste parasesc guvernele , propaganda sindicala este reluata mai ales in uzinele de armament . Se produc dezbinari ce dau nastere la curente pacifiste care se transforma in miscari revolutionare . Surse: - https://historia.ro/sectiune/general/viata-cotidiana-in-timpul-ocupatiei-germane-din-586971.html - https://microistoria.wordpress.com/2021/03/06/viata-cotidiana-in-timpul-primului-razboi-mondial- sinteza-vladi-ld/
Cultura - Istorie - Apostolii Stalin Ana Pauker Cea Mai Puternica Femeie Legendele Cominternistei Fata Ura Savarinele 1 - 54002b4b0d133766a8add5e9 - Index PDF
Aspecte Privind Contributia Stiintifica A Functionarilor Domeniilor Coroanei La Sfârsitul Secolului Al XIX Lea Si În Primele Doua Decenii Ale Secolului XX