Eroul din Vaslui

În cursul istoriei, diferite porțiuni din teritoriul actual al României au fost sub ocupația
Imperiului Roman, Imperiului Otoman, Imperiului Rus și Imperiului Austro-Ungar.
Un pas important în dorința de unire a românilor a fost realizat în anul 1859, prin dubla
alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în Moldova şi Ţara Românească. Marele domnitor a
făcut reforme îndrăzneţe pentru modernizarea Principatelor Unite, precum reforma agrară şi cea
electorală, pe care le-ar fi continuat cu siguranţă, dacă nu ar fi fost obligat să abdice în 1866, în
favoarea lui Carol de Hohenzollern–Sigmaringen.
Pe 10 mai 1866, Carol depune jurământul în faţa Parlamentului şi devine principe al
României până la 10 mai 1881, dată când România este proclamată Regat, iar Carol I devine
rege. Ziua de 10 mai va deveni Sărbătoarea Națională a Regatului României până în 1947.
Pe 29 iunie 1866, se adoptă o nouă Constituţie, care instituie principiile monarhiei
parlamentare, a separării puterilor în stat şi a votului cenzitar.
România şi-a proclamat independenţa faţă de Poartă pe 9 mai 1877, opţiune
fundamentală apărată pe câmpul de luptă (Plevna, Smârdan, Rahova, Vidin). Noua situaţie
creată este recunoscută pe plan mondial prin Tratatul de pace de la San Stefano (1878), care
consfiinţea totodată autoritatea României asupra Dobrogei, însă teritoriile Cahul, Bolgrad şi
Ismail din sudul Basarabiei (retrocedate Moldovei în 1856 prin Tratatul de la Paris) sunt
încorporate Imperiului ţarist.
Regele Carol I a murit în 1914, iar după doi ani s-a stins din viaţă şi Regina Elisabeta.
Trupurile acestora se află la biserica din Curtea de Argeş, ctitorie a lui Neagoe Basarab.
O amintire lăsată pentru posteritate de perechea regală o constituie Castelul Peleş, care a
fost realizat în perioada 1873 – 1883, în stilul neo-renaşterii germane. Lângă acesta se află
Castelul Pelişor, construit între 1899 şi 1902, în stilul Art – Nouveau.
Peneș Curcanul, cunoscut din poezia cu același nume a lui Vasile Alecsandri, a existat
într-adevăr, numele său real fiind Constantin Țurcanu, sergentul-erou care s-a născut la 1 martie
1854 în Vaslui și a participat la Războiul de Independenţă (1877 – 1878).
Încă de la primele versuri, reiese starea de spirit a ostașilor:
Plecat-am nouă din Vaslui,
Şi cu sergentul, zece,
Şi nu-i era, zău, nimănui
În piept inima rece.
Voioşi ca şoimul cel uşor
Ce zboară de pe munte,
Aveam chiar pene la picior,
Ş-aveam şi pene-n frunte.
Toţi dorobanţi, toţi căciulari,
Români de viţă veche,
Purtând opinci, suman, iţari
Şi cuşma pe-o ureche.
1
Ne dase nume de Curcani
Un hâtru bun de glume,
Noi am schimbat lângă Balcani
Porecla în renume! ( ... )
La vârsta de 21 de ani, fiul lui Gheorghe și al Mariei Țurcanu a fost înregimentat în
cadrul Regimentului 13 Dorobanți, pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu.
Atacul de la Smârdan, din ianuarie 1878, a avut un rol decisiv în cucerirea liniei
fortificate a Cetății Vidin de către trupele armatei române, fiind reprezentat magistral în pictura
lui Nicolae Grigorescu.

Regimentul 13 Dorobanți a participat la asaltul general asupra Plevnei, sergentul

Constantin Țurcanu fiind rănit la cucerirea redutei Grivița 1. A fost transportat la Turnu
Măgurele pentru îngrijiri medicale, iar după vindecare a fost decorat de către regele Carol I cu
ordinul „Steaua României” pentru curajul de care a dat dovadă.
Pentru posteritate, au rămas la Arhivele Naționale ale României consemnările eroului
vasluian: „Eu mă numesc din botez Constantin Țurcanu, însă în războiul din 1877, marele poet
mi-a schimbat numele și prenumele zicându-mi Peneș Curcanu. Aceasta s-a auzit că am fost cel
dintâi care am intrat în redanul luat la 27 august 1877. (...) La luarea redanului am fost decorat de
domnitorul Carol cu «Virtutea Militară», iar la 31 august la Grivița tot de domnitorul Carol I am
fost decorat cu «Steaua României» în gradul de cavaler. Acest atac l-am dat pe ziua de 31 august
1877. (...) Tot în acel an la reduta nr.2 am dat un atac fals și am fost rănit la acea redută. La 7

2
octombrie tot la această redută am fost prins de cange și, dacă nu se rupea mantaua, trebuia să
fiu tras în șanț și tăiat bucăți. Că tot acolo a fost prins un sublocotenent și l-au tăiat în bucăți și l-
au aruncat pe malul șanțului. (...) Am stat în spital până ce m-am internat. Așa că în noiembrie
1877, reîntors la Regimentul meu 13 Dorobanți Iași Vaslui, însă regimentul fiind distrus am fost
la luptă că nu mai rămăseseră decât 300 de oameni din 1200. (...)
La 1 Decembrie 1877 am plecat la București cu 10.000 de prizonieri turci și într-o zi,
plimbându-mă pe Calea Victoriei, m-am întâlnit cu un domn care m-a întrebat de unde sunt, cum
mă numesc, ce grad am și dacă am fost rănit. I-am răspuns că sunt din orașul Vaslui și mă
numesc Constantin Țurcanu, am gradul de sergent și am fost rănit. În anul 1881, eu fiind eliberat,
am văzut poezia «Plecat-am 9 din Vaslui și cu sergentul 10». În 1913 aveam servici ca picher de
stat și eram plătit cu 150 lunar. Mi-am lăsat serviciul și m-am înscris ca voluntar în Regimentul
25 de a merge contra bulgarilor. Tot ca voluntar în 1916, idem în 1918, idem în 1922, 1923 și de
astăzi până la moarte în armată“.

Pe lângă Războiul de Independență (1877-1878), eroul de la Vaslui a participat și la

operațiuni militare din al Doilea Război Balcanic (1913), Primul Război Mondial (1916-1918)
și Campania Armatei Române din Ungaria (1919).
Pentru meritele sale deosebite, a fost decorat în fiecare din cele patru campanii militare,
numărul decorațiilor pe care le-a primit ajungând la 12. 
Este sugestiv faptul că, deși a fost trecut în rezervă după Războiul de Independență,
Constantin Ţurcanu s-a prezentat ca voluntar în celelalte trei acțiuni militare ale Armatei
Române, iar la vîrsta de 65 de ani, a participat cu gradul de plutonier major la Campania de pe
Tisa din anul 1919.
Eroul Constantin Țurcanu a murit la 15 noiembrie 1932, fiind înmormântat la Cimitirul
Eternitatea din Vaslui.
Există o legendă impresionantă, care spune că la înmormântarea cu onoruri militare a
poetului Vasile Alecsandri din 1890, atunci când sicriul trebuia ridicat, s-a auzit comanda: „Cei
nouă din Vaslui şi cu sergentul zece...Ridicaţi!” - omagiul curcanilor lui Peneş.
În anul 1934, pentru a cinsti memoria militarilor vasluieni care au luptat în Războiul de
Independență și în Primul război mondial, a fost construit în cimitir Mausoleul Peneș Curcanul,

3
realizat din marmură, piatră și bronz, după planurile sculptorului I. Scutari, de către meșterii
italieni Luise Severiano și Victor Bibuitto.

https://iteach.ro/pg/blog/vasile.tudor/read/124702/eroul-din-vaslui

https://www.academia.edu/95955152/Eroul_din_Vaslui