Eremia Grigorescu

Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863, Galați – d. 21 iulie 1919, București)

a fost unul dintre generalii Armatei Româ niei din Primul Ră zboi Mondial.
În timpul primului ră zboi mondial a îndeplinit funcții de comandant de divizie și de
armată , în campaniile anilor 1916 și 1917. Pentru modul cum a comandat trupele din
subordine în Prima bă tă lie de la Oituz, A doua bă tă lie de la Oituz și Bă tă lia de la
Mă ră șești a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, și clasa II.
„Pe aici nu se trece!”, a fost deviza care a stat la baza curajului nebunesc al
româ nilor,rostita de generalul Eremia Grigorescu, comandantul Armatei 1 româ ne, în
momentul în care a trecut de pe frontul de la Oituz la acela de la Mă ră şeşti, în luna
august a anului 1917. Ș i nu, nu s-a trecut.
După Bă tă lia de la Mă ră șești, a vorbit armatei și a rostit aceste cuvinte memorabile:
„Timp de aproape două luni, prin rezistența îndâ rjită ce ați opus cu piepturile voastre la
Mă ră șești și Muncelu nă vă lirii dușmanului cotropitor, ați fă cut să se întunece visurile de
cucerire ușoară a pă rții ce ne-a mai ră mas din scumpa noastră țară . La Siret, în focul urii
ră zbună toare, nesocotind lipsa sâ ngelui, ați smuls biruința cea mare, ați fă cut să reînvie
în mintea tuturor amintirea glorioasă a stră bunilor noștri, ați atras admirația lumii
întregi. Din sâ ngele vostru se va ridica, curat și mă reț, o țară româ nească a tuturor
româ nilor.”
Pentru o scurtă perioadă a fost ministru de ră zboi în guvernul condus de generalul
Constantin Coandă , în perioada 24 octombrie - 28 noiembrie 1918.
Pentru a se putea întreține în facultate a fost nevoit să dea meditații, prilej cu care a
cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Elena Arapu, care provenea dintr-o familie de militari.
Acest fapt l-a determinat să renunțe la studierea medicinei și să aleagă cariera militară ,
în urma admiterii în anul 1882 la Ș coala Militară de Infanterie și Cavalerie, din
București, In perioada primului ră zboi mondial, o cunoaște pe Elena Negropontes, fiica
lui George Ulise Negropontes, în conacul că reia din Oituz fusese instalat comandamentul
Diviziei 15 Infanterie. În anul 1918 Eremia Grigorescu a divorțat de soție și se
că să toreste cu Elena Negropontes. In anul 1919, cu puțin înaintea morții generalului,
Elena și Eremia Grigorescu au fost nași de că să torie a că pitanului de artilerie Ion
Tâ mpeanu cu cea care avea să devină celebra Elena Lupescu.
Generalul Eremia Grigorescu s-a îmbolnă vit de gripă spaniolă si a murit pe 21 iulie
1919, la vâ rsta de 55 de ani, la București. Ulterior, la 29 august 1924, a fost reînhumat în
sarcofagul central din Mausoleul de la Mă ră șești. Pe placa tombală este înscrisă
inscripția: „Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaș făcând
stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz și Cașin: «Pe aici
nu se trece»