Proiect istorie

-Eremia Grigorescu-
-Batalia de la Marasesti-

Elev:Costan Octavian
Profesor:Mihai Lostun
Clasa 10F
 Generalul Eremia Grigorescu

Unul dintre eroii victoriei Armatei României de la

Mărășești a fost generalul Eremia Grigorescu. S-a născut la 28
noiembrie 1863, în localitatea Târgu Bujor, a absolvit Școala
de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie în anul 1882 la București,
apoi în anul 1886 a absolvit Școala Specială de Artilerie și
Geniu, în anul 1886. În perioada 1887-1889 a urmat un stagiu
de perfecționare în arma artilerie și în probleme de
administrație militară pe lângă Ministerul de Război Francez,
concomitent absolvind Facultatea de Matematică de la
Sorbona.
A îndeplinit mai multe funcții
militare, iar după ce a devenit
comandantul Brigăzii 3 Artilerie. în anul
1911. de la 6 aprilie 1913 până la 18
februarie 1914 a exercitat funcția de
Director superior al Direcției
personalului din Ministerul de Război,
ulterior revenind la comanda Brigăzii 3
Artilerie, până la 1 noiembrie 1915,
când a fost numit la comanda Diviziei
14 Infanterie.
Intrarea României în Primului Război Mondial, în 1916, îl
găseşte pe post de comandant al Diviziei 15 infanterie.
Obţine victoriile de la Mulciova şi Arabagi în Dobrogea. De
aici este trimis de urgenţă cu divizia sa la Oituz. Aici va câştiga
trei bătălii decisive, reuşind să stabilizeze frontul.
În timpul bătăliei de la Mărășești din iulie – august 1917
generalul Eremia Grigorescu a fost numit comandant al
Armatei 1, pe care a condus-o la victoria ce avea să-l
consacre definitiv în galeria marilor conducători de oști din
istoria militară. Marile unități din subordinea sa – constituite
în dispozitivul defensiv din poarta Focșanilor, bazat pe
principiul apărării active – au oprit ofensiva Grupului de
armate al feldmareșalului
August von Mackensen,
silindu-l prin contraatacuri
viguroase să bată în retragere.
Referindu-se la calitățile de
comandant ale generalului
Eremia Grigorescu, mareșalul
Alexandru Averescu îl
considera un adevărat
“general de câmp” .
Peste puțin timp, la 21 iulie 1919, generalul Eremia
Grigorescu a încetat din viață, în urma unei scurte suferințe.
A doua zi, Nicolae Iorga scria: “Generalul care coboară în
mormânt după ce așa frumos l-a luminat o așa de curată
glorie, a însemnat pentru poporul nostru mult încercat,
reazămul pe care nimic nu l-a putut zdrobi. Generalul Eremia
Grigorescu a contribuit esențial la izbânda de la Mărășești
prin acea însușire fericită între cele fericite, care siguranța de
sine, încrederea absolută în succes [...].
 Bătălia de la Mărășești

Bătălia de la Mărăşeşti, pe unde nu se trece s-a

desfăşurat în trei etape, din 24 iulie/6 august până în 21
august/3 septembrie 1917, pe o lungime a frontului de
aproximativ 35 km şi a fost cea mai importantă confruntare
miliară de pe frontul român din vara anului 1917.
Contextul bataliei: După victoria românilor la Mărăşti,
germanii încearcă
străpungerea
frontului atât în
zona Oituz, cât şi,
concomitent, printr-
un atac în sudul
Moldovei, între
cotul Carpaţilor şi
Siret (zona situată la
Nord de Focşani,
având ca punct strategic Mărăşeşti). Prin cele două acţiuni
ofensive, aflate în strânsă legătură, Germania şi aliaţii săi de
pe Frontul de Est (Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia) urmărea
scoaterea României din război şi pătrunderea în sudul
Ucrainei, ceea ce ar fi creat premisele câştigării războiului în
est. „Erau puţini ofiţeri profesionişti, dotare insuficientă şi
soldaţii slab pregătiţi”.
Prima etapă. Puterile Centrale câştigă teren
În prima fază a confruntării, Puterile Centrale obțin
avantaje teritoriale semnificative. Începutul ostilităților, în
dimineața zilei de 24 iulie/6 august, a fost marcat de atacul
Corpului I german, sub comanda gen. Kurt von Morgen,
asupra Diviziei 34 de infanterie ruse, soldat cu penetrarea
frontului pe 3 km adâncime și 10 km lungime. În replică, gen.
Constantin Christescu a mobilizat Divizia 5 de infanterie,
oprind înaintarea germanilor la trecerile peste râul Siret. Însă,
presiunea germană a continuat, iar în ciuda eforturilor
contraofensive, inclusiv a trupelor Antantei, recâștigarea
satului Doaga a fost imposibilă, generând tensiuni între
comandanții româno-rusi.
A doua etapă. Marea victorie a românilor
În cea de-a doua etapă, începută la 31 iulie/13 august,
germanii au declanșat o ofensivă la Panciu, forțând
retragerea trupelor ruse cu 6 km. Gen. Ragoza a dispus
alinierea trupelor române la noul front, renunțând la
Mărășești, ceea ce a stârnit contestații din partea gen.
Grigorescu. Criza comandamentului s-a soluționat prin
demiterea lui Ragoza. La 1/14 august, von Mackensen a
atacat puternic trupele româno-ruse, avansând către Chicera,
amenințând aliniamentul de apărare. Un contraatac român
din spatele liniilor ruse a evitat străpungerea. La 6/19 august,
atacul general al Puterilor Centrale a marcat apogeul luptelor
de la Mărășești. În timpul celei de-a treia etape – 7/20 august
– 21 august/3 septembrie – s-a înregistrat o slăbire a
intensităţii confruntărilor, germanii făcând un ultim efort de
atac pentru îmbunătăţirea poziţiilor, în zona Varniţa-
Muncelu. La sfârşitul războiului, generalul Kurt von Morgen,
consemna în memoriile sale: "Rezistența dușmanului, în
special a românilor, a fost neobișnuit de dârză și s-a
manifestat prin 61 de contraatacuri, în decursul celor 14 zile
de luptă. Ele au condus mai ales la lupta cu baioneta." În
imaginarul românesc, bătălia rămâne o piatră de hotar a
istoriei pentru eroismul de care au dat dovadă soldaţii
români, remarcându-se atât căpitanul Grigore Ignat şi
generalul Eremia Grigorescu, precum şi eroina de la
Mărăşeşti, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu.
Bătălia de la Mărăşeşti a durat 28 de zile, dintre care 15 au
fost de luptă, iar 13 de acalmie relativă. În timpul
confruntărilor, Armata I română a pierdut 27.410 oameni –
anume 16% din efectivul trupelor române la începutul
luptelor – dintre care 5.125 de morţi, 9.818 de dispăruţi şi
12.467 de răniţi. Armata IV rusă a suferit şi ea pierderi umane
semnificative, aproximate la 25.650 de oameni – 7.083 de
morţi, 10.400 de răniţi şi 8.167 de dispăruţi. În tabăra
germană, Armata IX a totalizat un număr cuprins între
60.000-65.000 de oameni morţi, răniţi şi dispăruţi.