Misiunea Militară Franceză în România

în Primul Război Mondial

Prof. Kramer Marius

Primul Război Mondial, suntem în anul 1916, România intră în război de partea
Antantei cu scopul de a-și desăvârși unitatea națională. În vâltoarea războiul, Antanta
promisese României sprijin politic dar și militar (de exemplu: )Ajutorul promis
României a întârziat să apară, astfel forțele Puterilor Centrale au reușit să pătrundă în
țară, atât prin Carpați cât și pe linia Dunării, forțând în toamna anul 1916 autoritățile
și trupele române să se retragă în Nordul Moldovei, pentru o refacere și reorganizare
militară.
Antanta dorea totuși să păstreze combativitatea României, ca un ghimpe în coasta
Puterilor Centrale, deși se știa că intrase în acest conflict mondial cu resurse materiale
de război foarte limitate și avea de luptat pe un front imens de 1.200 de km. În aceste
condiții, în timp ce Armata Română se afla copleșită de puterea inamicului și încerca
să reziste pe linia Carpaților, ăăăăÎșîțșșșțșțățțăâțțî
Implicarea generalului Berthelot a fost hotărâtoarea pentru soarta României. Într-
o discuție mai aprinsă pe seama linii frontului din estul Europei, generalul rus Gurko
îi spune generalului Berthelot ,,Sunteți mai român decât românii”!. Din punct de
vedere militar, ățâșșțșțăț, astfel au fost readuse la ordinea de luptă, divizii întregi în
care sau înscris sute de voluntari (mulți dintre aceștia fiind ardeleni și bucovineni).
ioane obuze de artilerie, În ciuda tuturor condițiilor grele, în luna martie a anului
1917, armata română număra un număr de 492403 de cadre militare.
Autoritățiile române au apreciat într-un mod deosebit activitatea generalului
Berthelot, astfel acesta a fost numit ,,Cetățean de Onoare al României”, pe data de 17
iulie 1917. Fiind s
În luna iulie armata română era pregătită să elibereze Muntenia, generalul
Berthelot menționând ,,soldații sunt dornici să își facă datoria”. Primele succese nu au
întârziat să apară: ocuparea orașului Mărăști, dar au fost rapid stopate de refuzul
armatelor rusești de a mai lupta alături de soldații români (revoluția bolșevică din
Rusia). Pe 7 august s-a hotărât ,,să se apere pământul Moldovei, metru cu metru”,
astfel pe front s-au dat bătălii foarte grele, culminând cu victoria de la Mărășești și
Oituz ( e de remarcat eroismul românilor conduși de generalul Eremia Grigorescu).
 Henri M. Berthelot remarca prin intermediul unui raport adresat superiorilor săi,
progresele armatei române, dar şi faptele de vitejie ale soldatului român, care conform
celor remarcate de acesta „soldatul este bun, foarte puternic, foarte rezistent,
mărşăluitor, nu se plânge niciodată. Românului nu îi este frică de gloanţe. Atacă plin
de vitejie în profida mitralierelor şi salvei de focuri a inamicului, cât despre ofiţeri, cu
câteva excepţii au dat dovadă de curaj şi devotament, mai ales ofiţerii militari”. Pe
lângă remarcile adresate soldaţilor români, generalul Berthelot evidenţiază şi
numeroşi ofiţeri francezi, pe care de asemenea acesta îi va menţiona într-un raport
expediat în Franţa, la 19 august 1917.
De altfel, generalul commandant al Armatei I-a române, Eremia Grigorescu, şi-a
exprimat recunoştiinţa faţă de ofiţerii francezi pentru serviciile aduse României,
printr-o scrisoare adresată şefului Misiunii Franceze, H.M. Berthelot. Generalul
roman a menţionat următoarele: „Am găsit la dânşii un neţărmuit devotament, o grijă
unică să asigure succesul şi dispreţul complet al primejdiei”.
Prin toate acestea se poate spune că
În luna martie a anului 1918 notează Regina Maria în Povestea vieţii mele, „în
casa regelui (n.r.: Muzeul Unirii de azi, de pe strada Lăpuşneanu, din Iaşi) s-a dat un
mare dejun militar, la care au fost poftiţi toţi ofiţerii francezi de seamă. Berthelot a
ţinut o cuvântare înduioşătoare şi plânserăm toţi în hohote, pe când el de-abia putea
vorbi din pricina lacrimilor ce-i curgeau pe obraji”.
Două zile mai târziu, cei care puseseră pe picioare armata română au plecat din
gara Iaşi, de unde au fost conduşi într-un val de entuziasm popular. În frunte le-a stat,
ca şi la sosire, generalul Berthelot. Francezul cu inimă de român.
 Bibliografie:
1. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/generalul-berthelot-un-francez-

cu-suflet-de-roman
2. http://www.acad.ro/mediaAR/com2018/c0612-OmagiereGeneralBerthelot.htm

3. https://romanialibera.ro/social/ioan-aurel-pop-despre-generalul-berthelot-

putina-lume-se-mai-gandeste-la-el-735267
4. Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Istoria României, Editura Corint, București
2007