NUME ȘI PRENUME

ANUL ȘI GRUPA

Reorganizarea armatei române după campania anului 1916

La finele anului 1916, ca urmare a înfrângerilor succesive în bătăliile de la Turtucaia,

Sibiu, Braşov, pe Jiu şi culminând cu pierderea capitalei după bătălia de pa Argeş-Neajlov,
autorităţile române şi o mare parte a armatei au fost obligate să se retragă în teritoriul Moldovei.
Refacerea armatei române era imperios necesară datorită pierderilor umane şi materiale
suferite în bătăliile date în cea de-a doua jumătate a anului 1916. Realizarea unui plan de
reorganizare şi punerea lui în aplicare cât mai rapid era prioritatea conducerii Marelui Cartier
General Român. Era solicitat sprijinul aliaţilor pentru reorganizarea armatei române. Francezii au
fost cei care au răspuns rapid acestei solicitări disperate a autorităţilor române. A fost trimisă o
misiune militară franceză condusă de generalul Henri Mathias Berthelot.
Prezenţa generalului Berthelot, s-a dovedit benefică, acesta implicându-se activ în
rezolvarea unor probleme cu reprezentanţii statelor aliate. De astfel, în ianuarie 1917, Berthelot a
făcut demersuri la Petrograd pentru a susţine cauza românească şi a Franţei, unde a avut un
schimb de replici cu şeful Marelui Cartier General Rus din aceea perioadă, generalul V.I. Gurko.
Generalul V. Petin îl va menţiona în memoriile sale publicate în 1932 la Paris astfel:
„Schimburile de vederi dintre generalul Berthelot şi generalul Gurko, care apără punctul de
vedere rusesc, au fost aprinse şi au pus în evidenţă divergenţele profunde. Sunteţi mai român
decât românii, i-a spus într-o zi Gurko lui Berthelot.”1.
Tot în acest context al polemicii franco-ruse pe tema reorganizării armatei române,
Rusia face presiuni prin generalul Belaev ca cele două armate române să intre sub comanda
Marelui Cartier General Rus, iar Marele Cartier General Român să fie contopit cu acesta. În
definitiv, acest fapt însemna pierderea controlului românesc asupra propriilor trupe. I.G. Duca şi
mai ales Ion I.C. Brătianu au făcut intervenţii la aliaţii occidentali care au sprijinit autorităţile
române. Generalul Berthelot a susţinut punctul de vedere al autorităţilor române. Astfel,
conducerea armatei române va rămâne în continuare în mâinile Marelui Cartier General Român,
chiar dacă s-au făcut unele concesii de autoritate.2
Dar, pretenţiile ruseşti nu s-au oprit aici. În prima jumătate a lunii decembrie 1916
cererile misiunii ruse de pe lângă Marele Cartier General Român au culminat cu solicitarea ca
reorganizarea armatei române să se facă în afara teritoriului naţional, dincolo de Nistru, în jurul
Odessei. Cum planul a fost prezentat la 4 decembrie 1916 în cele mai mici detalii, iar la 20
decembrie se făcea propunerea oficială a comandantului regiunii militare Odessa demonstrează
că planul acesta era de mult timp realizat şi că scopul lui era altul decât acela de ajuta armata
română să se refacă pentru noile confruntări ce urmau.3
Printre altele, în documentul transmis autorităţilor române, se preciza că urmau să se
mute la Odessa sau chiar la Moscova, dacă situaţia o va impune, întreprinderile care lucrau
pentru producţia de război, personalul necesar, evacuarea militarilor românilor răniţi în spitalele
din Rusia, iar materialul sanitar să intre în depozitele ruseşti existente. De asemenea, materialul
de război care urma să vină din partea aliaţilor prin Rusia, inclusiv cel sanitar, să intre direct în
depozitele ruseşti urmând să fie distribuite de aici fără ca acestea să mai ajungă în posesia
autorităţilor române.4
1
Petin Victor, Drama României, 1916 - 1918, București, Ed. Militară, 2016, p. 45.
2
Duca Ion Gh., Memorii, Bucureşti, Ed. Machiavelli, 1994, vol. III, p. 113.
3
Giurcă Ion, România sub presiunea autorităţilor ruse la sfârşitul anului 1916 şi în ianuarie 1917, în
volumul colectiv România şi Primul Război Mondial, coord. Gheorghe Buzatu, Valeriu Dobrinescu,
Horia Dumitrescu, Focşani, Ed. Empro, 1998, p. 145.
4
Ibidem, p. 146.

1
 Răspunsul prompt al autorităţilor române a venit la 21 decembrie 1916 a fost în sensul
păstrării controlului asupra corpurilor de armată române de către Marele Cartier General Român,
chiar dacă se lua în considerare ca o parte a armatei operative să fie refăcute pe teritoriul propus
de Rusia. În ceea ce priveşte evacuarea răniţilor, partea română solicita ca într-o „anume regiune
să fie evacuaţi toţi răniţii pentru ca, controlul sanitar superior şi îngrijirea bolnavilor să se facă
cu înlesnire. Transportul răniţilor să se facă cu trenuri complete, însoţiţi de personalul sanitar
român şi materialul necesar”.5
Poziţia de forţă a Rusiei a provocat o vie dezbatere între membrii guvernului care
vedeau clar pericolul pierderii controlului asupra armatei de operaţii române dacă se accepta
planul rusesc. De aceeaşi părere era şi regele Ferdinand care prin vocea Marelui Cartier General
făcea cunoscut generalului Zaharov, comandantul Marelui Cartier Rus că „…trupele române
rămân în zonele actuale de reorganizare şi că trecerea lor în Basarabia se va face în caz de
forţă majoră”.6
Deşi poziţia guvernului şi a regelui erau clare, comandantul Marelui Cartier General
Român, generalul Cosntantin Prezan înclina spre acceptarea planului rusesc. A fost necesară
intervenţia energică a primului ministru Ion I.C. Brătianu ca atitudinea generalului Prezan să se
tempereze. Cu toate acestea, în ianuarie 1917, generalul Prezan a numit o comisie formată din
generalul Referendaru şi locotenent-colonel Grigorescu care să întocmească instrucţiuni
referitoare la modul şi condiţiile pregătirii cantonamentelor şi al depozitelor în cazul trecerii
trupelor române la est de Nistru. Pe baza acestor instrucţiuni şi în urma negocierilor cu partea
rusă se ajunge la semnarea unei convenţii pe baza căreia se statua evacuarea trupelor române,
modul de deplasare, cantonare, echipare, hrănire, depozite etc.7
Cu toate acestea, autorităţile române au mers pe varianta fericită a susţinerii generalului
Berthelot în planurile sale de reorganizare militară şi nu pe cea rusească. Astfel, Misiunea
militară franceză a fost completată, la începutul anului 1917, cu un mare număr de ofiţeri şi
tehnicieni din toate armele şi specialităţile: 277 de ofiţeri, 37 piloţi şi observatori, 88 medici,
farmacişti şi veterinari, 4 ofiţeri de marină şi 8 ofiţeri de intendenţă. Un număr de 1150 de grade
inferioare şi soldaţi, printre care numeroşi specialişti, completau misiunea care ajungea astfel la
peste 3300 de persoane. Ofiţerii francezi au fost repartizaţi pe lângă toate comandamentele, ca
sfetnici şi instructori: pe lângă Marele Cartier General, corpuri de armată, divizii, regimente de
infanterie şi de artilerie grea. Generalul Berthelot a fost secondat de generalul Pétin, şeful
statului major al misiunii, de generalul Vouillemain, inspectorul artileriei şi ajutorul său,
colonelul Laffont.
La 13 decembrie 1916 generalul Berthelot informa Parisul: „în afara diviziilor din munţi
nu a mai rămas nimic din armata română”. Pierderile suferite de români în campania anului 1916
erau şocante: 163.515 morţi, grav răniţi sau dispăruţi şi 146.000 luaţi prizonieri. Practic, din cei
505.000 de soldaţi mobilizaţi în vara anului 1916 de armata română, numai 194.945 de militari
sau mai prezentat la unităţilor lor în Moldova.
Implicarea generalului Berthelot şi a colaboratorilor săi în procesul de reorganizare al
armatei a avut în prima jumătate a anului 1917 rezultate remarcabile. Sub îndrumarea şi
supravegherea atentă a generalului francez au fost construite marile unităţi, au fost organizate
centrele de insurecţie şi a şcolile militare, soldaţii francezi oferind de asemenea un sprijin
substanţial acestor activităţi. Numărul diviziilor de infanterie a fost redus de la 23 la 15. Primele
10 divizii trebuiau să fie compuse din cate două brigăzi de infanterie, artilerie terestră, ingineri şi
personal de serviciu şi două escadroane de cavalerie pentru recunoaştere. Aceste divizii de
infanterie erau astfel pregătite să lupte independent. Acestea erau susţinute de două divizii de
cavalerie, un batalion de vânători de munte şi 4 regimente de artilerie grea, unul de artilerie de

5
Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice, fond Marele Cartier General, 1916, dosar nr.
1037, f. 26.
6
Ibidem, f. 105.
7
Giurcă Ion, România sub presiunea autorităţilor ruse, p. 153.

2
munte şi un corp de aviaţie.8
Toate aceste forţe au fost grupate în Armata I şi Armata a II-a. Reorganizarea trupelor
Armatei a II-a s-a realizat în apropierea frontului, iar a celor care formau Armata I a în interiorul
teritoriului Moldovei. Sub conducerea generalului Henri Mathias Berthelot, divizii întregi au fost
rapid aduse înapoi la ordinea de luptă. În timpul lunilor de iarnă şi de primăvară, un inventar
enorm de arme a ajuns în România prin intermediul liniilor de cale ferată din Rusia, inclusiv 199
de avioane de luptă şi de recunoaştere, 2.700 de mitraliere, 1,37 milioane de grenade, 220.000 de
puşti, 100 de milioane de cartuşe, 2 milioane obuze de artilerie, precum şi alte materiale de
război de strictă necesitate.9
Reorganizarea s-a făcut, după cum se exprima Berthelot, „într-o mare mizerie
fiziologică”. Soldaţii români prost adăpostiţi, prost îmbrăcaţi, prost hrăniţi, din interior sau de pe
front, erau extrem de vulnerabili la bolile fatale. După verificarea Corpului V român, generalul
Berthelor afirma cu amărăciune „...este o mizerie cruntă, aproape că se poate vorbi de foamete”.
Pe acest fond au apărut, pe lângă holera apărută la începutul anului 1916, tifosul exantematic
pentru care nu exista vaccin, însoţită de febra tifoidă, febra recurentă, dizenterie, gălbinarea şi
gripa contagioasă. Toate aceste au făcut peste 100.000 de victime din rândurile armatei. Cum
serviciul medical al armatei era depăşit de situaţie, regele l-a numit pe dr. Ion Cantacuzino în
fruntea serviciilor medicale militare şi civile. Acesta a reuşit printr-un plan bine pus la punct şi
măsuri dictatoriale să limiteze şi să stingă focarul de epidemie până la sfârşitul anului 1917.
În cele mai dificile condiţii, reorganizarea armatei române a fost încheiată până în iunie
1917, iar planul de acţiune pentru frontul din Moldova a fost finalizat. Efortul de reorganizare al
armatei române a fost forte bine caracterizat de Argetoianu „francezii ne-au arătat drumul, dar
noi l-am parcurs”. Succesul colaborării româno-franceze în procesul de reorganizare a armatei
române a fost demonstrat într-un mod impresionant în cursul operaţiilor militare din vara anului
1917.

Bibliografie
Duca Ion Gh., Memorii, Bucureşti, Ed. Machiavelli, 1994, vol. III.
Giurcă Ion, România sub presiunea autorităţilor ruse la sfârşitul anului 1916 şi în ianuarie
1917, în volumul colectiv România şi Primul Război Mondial, coord. Gheorghe Buzatu,
Valeriu Dobrinescu, Horia Dumitrescu, Focşani, Ed. Empro, 1998.
Giurcă Ion, Generalul Henri Mathias Berthelot-150 de ani de la naştere, în „Gândirea Militară
Românească”, nr. 6/2011.
Petin Victor, Drama României, 1916 - 1918, București, Ed. Militară, 2016.
Torrrey Glenn E., România în Primul Război Mondial, Bucureşti, Ed. Meteor, 2004.

8
Idem, Generalul Henri Mathias Berthelot-150 de ani de la naştere, în„Gândirea Militară Românească”,
nr. 6/2011, p. 154.
9
Torrrey Glenn E., România în Primul Război Mondial, Ed. Meteor, Bucureşti, 2004, p. 200.