REFERAT

ION ANTONESCU
NĂSCUT:2 IUNIE 1882, PITEŞTI
DECEDAT:1 IUNIE 1946,
JILAVA
CAUZĂ DECES:CONDAMNAT
LA MOARTE
OCUPAȚIE:MILITAR

Preşedintele
Consiliului de Miniştri:
Mandat-
4 septembrie 1940 - 23
august 1944
 ION ANTONESCU
• Ion Antonescu (n. 2 iunie 1882, Piteşti - d. 1 iunie
1946, Jilava), general, apoi mareşal al Armatei
Române, preşedinte al Consiliului de miniştri,
„conducător” al statului. Ion Antonescu este una
dintre cele mai controversate personalităţi din
istoria României.
• A avut o ascensiune fulminantă în ierarhia
militară, ajungând şef al Statului Major General,
apoi ministru al Apărării Naţionale. În timpul
regimului carlist intră în dizgraţia regelui.
Reapare pe scena publică în contextul creat de
pierderile teritoriale din vara anului 1940, numit
preşedinte al Consiliului de Miniştri şi învestit cu
puteri depline. După abdicarea regelui Carol al
II-lea, preia efectiv conducerea statului şi
formează un guvern alături de Mişcarea
Legionară, alăturând România Puterilor Axei.
• După îndepărtarea legionarilor, Antonescu
instaurează un regim autoritar, iar la 22 iunie 1941
România participa alături de Germania la invadarea
Uniunii Sovietice, cu scopul de a elibera Basarabia
şi nordul Bucovinei. Odată cu schimbarea cursului
războiului în favoarea Aliaţilor, situaţia României a
devenit dramatică, existând posibilitatea ocupaţiei
sovietice. Negocierile paralele pentru ieşirea din
război demarate pe de o parte pe cale oficială, de
guvern, şi pe cale neoficială, de regele Mihai şi
opoziţie, nu au adus nici un rezultat concret.
• Antonescu nu a dorit să încheie un armistiţiu
defavorabil pentru ţara noastră, ceea ce ar fi
însemnat capitularea necondiţionată. Regele Mihai,
temându-se de o catastrofă naţională l-a demis şi
arestat printr-o lovitură de palat. Antonescu a
fost judecat în perioada guvernului comunist, fiind
acuzat că în timpul războiului a ordonat asasinarea
şi deportarea în Transnistria a zeci de mii de
evrei. A fost condamnat la moarte pentru crime de
război şi executat la 1 iunie 1946.
ASCENSIUNEA ÎN IERARHIA MILITARĂ.
ŞEF DE STAT MAJOR
• În calitate de căpitan-şef al Biroului de operaţii în cadrul Statului Major al Diviziei 1 cavalerie, Antonescu a
participat la Al Doilea Război Balcanic din anul 1913. Pentru meritele sale din campania militară îi este
acordată distincţia „Virtutea militară”. Între 1 noiembrie 1914 şi 1 aprilie 1915, activează la Şcoala militară
de cavalerie.În timpul Războiului pentru Întregirea Neamului (1916 - 1918), Ion Antonescu a fost şef al
Biroului operaţii la Corpul 4 armată (1 aprilie 1915 - 1 noiembrie 1916), al Biroului operaţii la Grupul de
armate comandat de generalul Constantin Prezan (12 noiembrie - 5 decembrie 1916) şi al Biroului operaţii de
la Marele Cartier General (5 decembrie 1916 - 1 aprilie 1918). Având gradul de maior, Antonescu este trimis
în aprilie 1917 la Petrograd ca delegat al Marelui Cartier General, pentru a stabili planul colaborării ruso-
române. De asemenea, Antonescu este cel care a conceput planurile bătăliei de la Mărăşeşti din vara anului
1917, când armata română a obţinut o răsunătoare victorie. Pentru aceasta este decorat de către regele
Ferdinand I cu „Ordinul Mihai Viteazul”, cu acest prilej adresându-i cuvintele: „Antonescu, nimeni altul nu
poate şti mai bine decât regele tău marile servicii pe care le-ai adus ţării în acest război”. Din 1918, devine
şeful Secţiei operaţii din cadrul Marelui Cartier General. În iulie 1919, revolta populară din Ungaria a
încurajat trupele maghiare să redeschidă ostilităţile împotriva trupelor române staţionate în munţii Apuseni.
Antonescu este trimis la Constantinopol şi Belgrad ca delegat al Marelui Cartier General pentru a discuta
planul de operaţii contra Ungariei. În câteva săptămâni armata bolşevică ungară este înfrântă, iar soldaţii
români intră victorioşi în Budapesta.
Ion Antonescu - şef al Marelui Stat Major
• Din aprilie 1920 este numit comandant al Şcolii speciale de cavalerie de la Târgovişte, iar în septembrie 1922
este trimis ca ataşat militar pe lângă Legaţia României de la Paris, apoi pe lângă cea de la Londra (1 ianuarie
1924 - 14 iulie 1926). Rechemat în ţară, Antonescu este numit comandant al centrului de instrucţie al
cavaleriei din Sibiu, apoi, timp de un an, îndeplineşte funcţia de comandant al Şcolii superioare de Război
(iulie 1927 - aprilie 1928). Pentru scurtă vreme, este numit secretar general la Ministerul Apărării Naţionale.
.
 CONTEXTUL ASCENSIUNII LA PUTERE. PIERDERILE
TERITORIALE DIN VARA ANULUI 1940

• La 25 decembrie 1937, Ion Antonescu

este înaintat la gradul de general de
divizie. Trei zile mai târziu este cooptat
în guvernul condus de Octavian Goga, ca
ministru al Apărării Naţionale. Prin
lovitura de stat din 10 februarie 1938,
Carol al II-lea l-a demis pe Goga de la
preşedinţia Consiliului de miniştri şi a
constituit un guvern în frunte cu
patriarhul Miron Cristea. Noul regim a
fost instituţionalizat prin Constituţia din
27 februarie 1938 [1]. Antonescu şi-a
păstrat portofoliul de ministru al
Apărării. Politica regelui Carol nu a fost
pe placul său şi, în urma unui memoriu pe
care şeful statului l-a considerat jignitor,
Antonescu nu a mai primit nici un
portofoliu ministerial în momentul
formării celui de-al doilea cabinet condus
de Miron Cristea. În schimb, a fost trimis
pentru „a se disciplina” la comanda
Corpului 4 Teritorial. La 9 iulie 1940, i se
impune domiciliu forţat la mănăstirea
Bistriţa.
 AL DOILEA RAZBOI BALCANIC
. Primul Război Mondial
• În timpul celui de-Al Doilea
Război Balcanic a fost șef al
biroului operații al Diviziei 1
Cavalerie. Între 1 noiembrie
1914 și 1 aprilie 1915 a
funcționat la Școala de ofițeri de
cavalerie.Până la intrarea
României în război a îndeplinit
funcția de șef birou operații în
statul major al Corpului IV
Armată.
• La începutul războiului a fost numit
șeful biroului de operații al Armatei de
Nord. La 1 noiembrie 1916 este avansat
la gradul de maior și apoi numit șeful
biroului de operații al Armatei I.
• În acest război, Antonescu și-a câștigat
reputația de comandant militar priceput
și pragmatic, executant meticulos și
dur. Duritatea sa i-a adus porecla de
„câinele roșu” ce provenea de la părul
său blond spre roșcat.
• Ion Antonescu a decis
intrarea României în Al
Doilea Război Mondial de
partea puterilor Axei, pe
baza promisiunilor lui
Adolf Hitler că teritoriile
românești pierdute în 1940
ca urmare a Dictatului de
la Viena și Pactului
Ribbentrop-Molotov vor fi
retrocedate României.