Georgescu Sarah-Maria

Ion Antonescu
Ion Antonescu a fost un ofițer de carieră (mareșal) și om
de stat român, șeful Biroului Operațiilor din Marele Cartier
General al Armatei în Primul Război Mondial,
atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii
Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de
război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a
fost cel de-al 43-lea prim-ministru al României cu titlul de
„Conducător al Statului”.
Ion Antonescu a decis intrarea României în Al Doilea
Război Mondial de partea puterilor Axei, pe baza
promisiunilor lui Adolf Hitler că teritoriile românești pierdute în
1940 ca urmare a Dictatului de la Viena și Pactului
Ribbentrop-Molotov vor fi retrocedate României. Politica sa
externă s-a dovedit a fi profund falimentară și, finalmente, el
nu a reușit să recupereze nimic din teritoriile cedate Uniunii
Sovietice, Ungariei și Bulgariei.
După absolvirea claselor primare și a primelor patru clase de liceu a urmat Școala fiilor de
militari Craiova. A luat premiul I în fiecare an, iar la terminarea școlii numele său a fost înscris
pe placa de onoare ca șef de promoție.
Atras din liceu de arma cavaleriei a urmat Școala militară de infanterie și cavalerie din
București pe care a absolvit-o ca șef de promoție cu numele înscris pe placa de onoare. A fost
înaintat la gradul de sublocotenent și repartizat la Regimentul I Roșiori.
În data de 12 martie 1907, tânărul sublocotenent Ion Antonescu a ordonat la Galați
deschiderea focului împotriva unui grup de 200 de țărani aflați în drum spre negocieri la oraș,
ceea ce s-a soldat cu moartea a 12 oameni din grupul de țărani A fost avansat locotenent în
1908. A absolvit Școala superioară de război din București (1911-1913) cu gradul de căpitan.
Al doilea razboi Balcanic
În timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic a fost șef al biroului operații al Diviziei 1
Cavalerie. Între 1 noiembrie 1914 și 1 aprilie 1915 a funcționat la Școala de ofițeri de
cavalerie Până la intrarea României în război a îndeplinit funcția de șef birou operații în statul
major al Corpului IV Armată.
Primul Razboi Mondial
La începutul războiului a fost numit șeful biroului de operații al Armatei de Nord. La 1
noiembrie 1916 este avansat la gradul de maior și apoi numit șeful biroului de operații
al Armatei I
În acest război, Antonescu și-a câștigat reputația de comandant militar priceput și
pragmatic, executant meticulos și dur. Duritatea sa i-a adus porecla de „câinele roșu”, ce
provenea de la părul său blond spre roșcat.
Pentru contribuția la cucerirea Budapestei și
înfrângerea Armatei Roșii ungare (1919),
locotenent-colonelul Ion Antonescu a fost
decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a
(Decretul Regal nr. 5454 din 31 decembrie
1919).
Rebeliunea legionară
Georgescu Sarah-Maria

Simțindu-se amenințat, Antonescu a plecat la 14 ianuarie 1941 la Berlin să ceară ajutorul

lui Hitler pentru înlăturarea legionarilor de la guvernare și dobândirea puterii politice absolute.
Întâlnirea a avut un succes total (Hitler spunea că „în toată Europa cunosc doi șefi de stat cu
care îmi place să lucrez: cu Mussolini și cu generalul Antonescu”) și și-au promis colaborarea
și sprijinul reciproc.
Înarmat cu aprobarea și sprijinul lui Hitler, Antonescu a emis la 28 noiembrie 1940 un
decret-lege privind „reprimarea infracțiunilor în contra ordinei publice și intereselor statului” și
la 5 decembrie 1940 un decret care prevedea pedeapsa cu moartea pentru cei care „instigau
la rebeliune”. A desființat comisiile de românizare controlate de legionari, l-a destituit pe
ministrul de interne, generalul pro-legionar Constantin Petrovicescu, și a înlocuit toti prefectii si
chestionarii legionari.
Razboiul impotriva URSS
Ion Antonescu a decis intrarea României în al Doilea Război Mondial de partea puterilor
Axei, pe baza promisiunilor lui Adolf Hitler că teritoriile românești pierdute în 1940 ca urmare
a Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov vor fi retrocedate României sub
presiunile Germaniei
„Ostași! Vă ordon: treceți Prutul!” Cu acest ordin s-a pornit „războiul sfânt, anticomunist,
drept și național”. La 22 iunie 1941, armata română a trecut Prutul, atacând Uniunea
Sovietică, alături de Germania și aliații săi.
La 10-12 iunie 1941, Antonescu a avut convorbiri cu Hitler la München. Din stenograma
acestor discuții: „La sfârșit s-a mai abordat problema Comandamentului suprem din România.
Führerul i-a explicat lui Antonescu că el (Führerul) intenționează să-l lase să apară în fața
poporului român drept comandant suprem în acest spațiu.”
Față de evidența că războiul antisovietic este pierdut, Antonescu a fost demis de la
conducerea statului de către Regele Mihai I, prin lovitura de stat de la 23 august 1944,
arestat, apoi deținut în Uniunea Sovietică. La 17 mai 1946 a fost condamnat la moarte
pentru crime de război de Tribunalul Poporului din București. La 1 iunie 1946 a
fost executat prin împușcare la închisoarea Jilava.