23 august 1944. Cum a reușit Regele Mihai I al României să evite dist... https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/1989-anul-care-a-schim...

22.08.2019 14:35

În vremea comunismului, momentul 23 august 1944 a fost prezentat

ca fiind opera întregului popor. Istoria oficială păstrase doar
personajul negativ, pe mareșalul Ion Antonescu.

Născut la 25 octombrie 1921, la Castelul Foişor, Mihai I a domnit în două rânduri.

Prima dată a devenit rege în iulie 1927, sub o Regenţă. Tatăl său, Carol, renunţase
la tron din cauza unei afaceri amoroase, iar regele Ferdinand, bolnav de cancer, îl
desemnase moştenitor pe Mihai. Peste trei ani, acesta a fost detronat de tatăl
întors la Bucureşti. Susţinut de cei mai influenţi politicieni, Carol al II-lea şi-a
asumat prerogativele regale prin votul unanim al Parlamentului, la 8 iunie 1930.

Pentru Mihai au urmat anii de formare, marcaţi însă de absenţa mamei, regina
Elena. Din cauza divorţului care a survenit în 1931, dar mai ales din cauza
rigidităţii lui Carol al II lea, copilul nu îşi putea vedea mama, exilată la Florenţa,
decât o lună pe an. Trăind mare parte a timpului într-un ambianţă familială rece
şi conflictuală, Mihai s-a refugiat în învăţătură. Colegii de clasă proveneau din
toate categoriile sociale şi din toate regiunile ţării, iar numeroasele lecţii de
sinteză, mai ales cele de istorie şi geografie, le primeau în locurile relevante. În
plus, Marele Voievod de Alba Iulia urma şi o şcoală militară, cu un regim strict. A
ajuns astfel să bată ţara în lung şi în lat încă din adolescenţă.

Bacalaureatul Marelui Voievod de Alba Iulia a coincis cu primul mare episod din
tragedia României unite. Examenele orale fuseseră programate la 27 iunie 1940
într-o sală a Palatului Regal, iar ultimatum-ul sovietic pentru cedarea Basarabiei
şi a Bucovinei de Nord a sosit în noaptea dinainte. Dimineaţa, viitorul rege, abia
ieşit de la examen, a urcat scara voievozilor şi l-a auzit pe Nicolae Iorga, ieşind
furios din Consiliul de Coroană şi făcându-i trădători pe cei care deciseseră
înăuntru cedarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord fără luptă.

La 30 august 1940 a urmat Dictatul de la Viena, arbitrajul lui Hitler și Mussolini,

prin care România a pierdut Transilvania de Nord în favoarea Ungariei. Apoi
cedarea Cadrilaterului, către Bulgaria, inclusiv cu Balcicul Reginei Maria. Inima
ei, depusă în Capela Stella Maris, a fost dusă la Bran. Era ultimul act din
prăbușirea României unite pentru care muncise atât de mult regina.

Catastrofa graniţelor a dus la o catastrofă politică. La 6 septembrie 1940, cu

1 of 4 23-Aug-19, 01:52
23 august 1944. Cum a reușit Regele Mihai I al României să evite dist... https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/1989-anul-care-a-schim...

Palatul Regal înconjurat de manifestanţi furioşi şi grupuri de legionari care

defilau trăgând în aer, Carol al II lea a renunţat la tron îndemnat de generalul Ion
Antonescu care, la fel ca mulţi alţii, nu vedea altă ieşire. La cei 19 ani ai săi, Mihai
depune jurământul şi este uns Rege de patriarhul Nicodim.

Dar rolul noului suveran era formal. România devine stat naţional-legionar, iar
generalul Ion Antonescu, conducătorul statului. Acesta l-a ţinut pe Mihai departe
de marile decizii politice sau militare. Vestea intrării în război alături de
Germania, contra Uniunii Sovietice, pentru recuperarea Basarabiei şi Bucovinei, a
aflat-o de la BBC.

Tânărul de 20 de ani refuză insistenţele mareşalului Antonescu de a vizita

Transnistria, teritoriu ocupat de administraţia românească şi în care au pierit
între 200 şi 300 de mii de evrei deportaţi din România. Mihai ia parte la
eforturile reginei Elena de a obţine întoarcerea în ţară a orfanilor de acolo. Graţie
ei şi în ciuda ameninţărilor lui Adolf Eichmann însuşi, mii de suflete sunt salvate.
În paralel, regele îi vizitează fără reţinere pe militarii americani şi britanici
deveniţi prizonieri în România, spre disperarea unor rude de limbă germană,
ofiţeri nazişti.

Înfrângerea de la Stalingrad, din iarna 1942-'43, apoi ieşirea Italiei din război au
periclitat apoi drastic situaţia României. Maturizat înainte de vreme, regele se află
în fruntea liderilor democraţi care voiau retragerea României din alianţa cu
naziştii.

Deşi a acceptat emisari din şi spre Occident, Ion Antonescu nu s-a putut hotărî
nici după debarcarea din Normandia, din iunie 1944, şi nici măcar după ce
Armata Roşie ajunsese în apropiere de Iaşi, să îl părăsească pe Hitler.

Cosmin Popa, istoric, Institutul "N. Iorga": Eu unul am dubii mari cu privire la
calităţile militare ale lui Ion Antonescu. Calităţile lui de strateg militar. Faptul
că a preferat ca România să fie implicată în război mizând pe principiul
contingentelor mari, în condiţiile în care și germanii cereau reducerea numerică
a armatei, dar o mai bună instruire, o mai bună înarmare. A mers... practic nu
a existat o presiune germană, în prima parte a războiului a Blitzkriegului, în
care înaintarea germană era spectaculoasă, nu a existat o presiune constantă și
vigurioasă pentru o participare atât de mare a României la război.

Îndepărtarea lui Ion Antonescu, decisă împreună cu ţărănistul Iuliu Maniu și

liberalul Constantin Brătianu, a revenit însă în momentul critic exclusiv Regelui.
Liderii politici nu au putut fi găsiţi ca să ia parte la confruntarea Regelui de 23 de

2 of 4 23-Aug-19, 01:52
23 august 1944. Cum a reușit Regele Mihai I al României să evite dist... https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/1989-anul-care-a-schim...

ani cu generalul Antonescu. Acesta a refuzat din nou să îl părăsească pe Hitler și

atunci Mihai I a ordonat arestarea lui de către 4 subofiţeri.

Stupoarea comuniştilor Lucreţiu Pătrăşcanu şi Emil Bodnăraş, veniţi de urgenţă

la Rege, a arătat că lovitura de Palat de la 23 august 1944 era exact ce nu doreau
sovieticii. Ei voiau să zdrobească militar România, nu un aliat cu revendicări
teritoriale îndreptăţite.

Din nefericire, aliaţii occidentali nu au găsit de cuviinţă să îi informeze pe

reprezentanţii legitimi ai ţării de înţelegerile care plasau România în sfera de
influenţă sovietică - Teheran/1943, de la Moscova/în toamna lui 1944, Yalta şi
Potsdam/1945.

Confruntat cu jumătăţile de adevăruri ale diplomaţilor occidentali de la Bucureşti,

Regele Mihai a întâlnit aceeaşi eschivă din partea ale marilor responsabili ai
vremii şi la Londra, unde a mers în noiembrie 1947 pentru nunta verişoarei
Elisabeta.

Cosmin Popa, istoric, Institutul "N. Iorga": Roosevelt pleca de la premisa că

dându-i lui Stalin ceea ce deja câștigase militar, ceea ce merita având în vedere
dreptul învingătorului, poate colabora cu el pe termen lung astfel încât
administrarea postbelică a lumii să se petreacă în anumite limite politice și
morale. Sigur că Roosevelt își punea problema felului în care se va exercita
această putere sovietică covârșitoare în Europa Orientală și avea foarte multe
semne despre cum urma să arate ea la încheierea războiului. Asta nu înseamnă
că Uniunea Sovietică era îndreptăţită să impună în aceste ţări un alt tip de
totalitarism. Practic, gândiţi-vă că s-a trecut de la un tip de totalitarism, la un
altul, la fel de criminal din multe puncte de vedere, orice ar spune astăzi, oricine,
esenţa criminală a comunismului este de netăgăduit și cred că nu avem aici
nicio discuţie, nici măcar de ordin terminologic. Asta nu înseamnă că Stalin/
sovieticii era îndreptăţit să impună noi regimuri de teroare, cu scopul
subordonării.

Totuși, rude regale și prieteni l-au sfătuit pe rege și pe mama sa să nu se întoarcă

în România. O ţară destinată dictaturii comuniste nu putea avea rege. Regentul
Bulgariei fusese ucis. La fel și apărătorul monarhiei sârbe, Mila Dragici. Dar
Mihai se întoarce. Scena abdicării forţate din 30 decembrie 1947 a fost declanșată
de doi trădători: dr. Petru Groza, un avocat din Orăștie prin care NKVD își plătea
de mulţi ani agenţii infiltraţi în România, devenit premier în urma presiunilor
sovietice, și Gheorghe Gheorghiu Dej, șeful Partidului Comunist tutelat de
Moscova, viitorul dictator în Republica Populară Română.

3 of 4 23-Aug-19, 01:52
23 august 1944. Cum a reușit Regele Mihai I al României să evite dist... https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/1989-anul-care-a-schim...

A urmat exilul. Lung. Iniţial, regele a girat rezistenţa sub egida Consiliului
Naţional Român, guvernul României în exil. Dar pe măsură ce Occidentul stabilea
legături cu autorităţile comunist de la București, Regelui i s-a transmis pe diverse
canale să tacă, ceea ce a refuzat. Dar nu avea resurse financiare să se facă auzit. În
plus, prin infiltrarea anturajului, Mihai I a fost tot timpul urmărit de Securitate. O
vreme nu a mai putut să își înregistreze nici măcar mesajul de Anul Nou la
Europa Liberă, postul de radio finanţat de Statele Unite pentru naţiunile captive
dincolo de Cortina de Fier. Vizita lui Nicolae Ceaușescu la regina Elisabeta a Marii
Britanii, verișoara regelui Mihai, nu a fost singurul moment dureros.

Nici după Revoluţia din 1989, Regele Mihai nu s-a putut întoarce acasă cu
adevărat. Aşa-numitele retrocedări, parţiale şi grevate de obligaţii incompatibile
cu respectarea proprietăţii, şi mai ales lipsa unei dezbateri reale cu privire la
România, l-au ţintuit pe rege într-un fel de exil perpetuu. A petrecut totuşi câţiva
ani la Săvârşin şi s-a întâlnit cu nenumăraţi români obişnuiţi, fugind de formulele
seci de protocol.

Zilele de doliu pentru Regele Mihai au fost ca şi cum tragedia României din
secolul XX a fost răscumpărată de această coloana vertebrală rămasă dreaptă. În
ciuda propagandei şi a miilor de kilometri distanţă, Regele Mihai a fost de la
început până la sfârşit Regele Mihai - întruparea a ceea ce trebuia să fie România
Felix - ţara în care educaţia contează, în care oamenii se pasionează de inovaţiile
tehnice şi de sporturi, în care bunul simţ, umorul şi credinţa te ajută să treci peste
necazuri. Regele Mihai, un obraz întors încă spre agresori în aşteptarea unor zile
bune.

Editor web: Alina Popescu

4 of 4 23-Aug-19, 01:52