Arborele genealogic al Familiei Regale Române începe nemijlocit de la Carol I

de Hohenzollern. Acesta a devenit domnitor al Principatelor Române unificate

în 1866 după înlăturarea de la tron al domnitorului de atunci, Al-dru Ioan Cuza
printr-un joc politic. Din cauza faptului că puterile europene recunoscuseră
Unirea înfăptuită sub Cuza, conducerea statului român s-a avântat să caute un
prinț străin. Acest lucru se dorea din anumite motive, printre care păstrarea
autonomiei statului român și creșterea prestigiului pe plan european. Carol I a
domnit până în 1881, fiind proclamat în luna martie a aceluiași an Rege al
României. Acesta pune astfel temelia Casei Regale Române. Carol I de
Hohenzollern conduce statul 48 de ani, până la moartea sa în 1914, domnia sa
fiind cea mai lungă din istoria statelor românești, acesta reușind să obțină
independența țării față de forțele externe dar și să declanșeze un avânt al
economiei, pe timpul lui statul dobândind propria monedă.
Din cauza faptului că Regele Carol I a avut un singur copil- Principesa Maria a
României, care a decedat din cauze naturale la vârsta de 4 ani, tronul a revenit
nepotului- fiului fratelui său Leopold- Ferdinand I. Acesta domnește începând
cu 1914, pe parcursul Primului Război Mondial. La sfârșitul războiului se
înfăptuiește Marea Unire a teritoriilor românești dintre râurile Nistru și Tisa,
noul stat român unificat devenind unul național unitar*. Pe timpul lui Ferdinand
I, în 1925 a apărut criza dinastică* în statul Român unificat, care l-a făcut
moștenitor direct pe prințul Mihai. Criza se sfârșește pe 8 iunie 1930, când
Carol II revine la tron. Ferdinand moare în 1927 din cauza unei boli incurabile
la vârsta de 61 de ani.
Carol al II-lea revine la tronul Regatului României în 1930, devenind un
monarh controversat. Pe parcursul vieții sale acesta renunță de două ori la tron-
în 1925 pentru a se căsători cu o persană civilă și în 1940, presat de către
mareșalul Ion Antonescu* după invadarea Basarabiei de către Imperiul Sovietic.
De asemenea, un alt fapt cu care se remarcă Regele Carol II este dictatura regală
constituită în ultimii ani ai domniei sale (1938-40) din cauza obținerii victoriei a
unui partid de extremă dreaptă în alegerile din 1937, Regele formează un
guvern consultativ condus de către Patriarhul Miron Cristea. Acțiunea se arată
de fapt drept o lovitură de stat, fiind abolită Constituția democratică de la 1923
și regimul parlamentar. Carol II abdică de la tron în 1940, în favoarea fiului său
Mihai în 1940 și moare în 1953 din cauze naturale la vârsta de 59 de ani.
Mihai I al României a domnit de două ori pe parcursul vieții sale- între 1927-
1930 sub Regență și între 1940-47. Prima domnie a survenit după renunțarea la
tron a tatălui său, Carol II, la vârsta de doar 6 ani.
Regenții devin principele Nicolae, unchiul lui Mihai, patr. Miron Cristea și
Gheorghe Buzdugan- președintele Înaltei Curți de Casație(înlocuit în 1929 la
moartea sa cu consilierul Constantin Sărățeanu). Mihai I este detronat de către
tatăl său în 1930. Cea de a doua domnie dintre anii 1940-47 a avut loc pe
parcursul unei perioade de timp destul de încordate pentru istoria contemporană.
Carol II abdică de la tron și se depărtează de viața regală, însă îl proclamă pe
gen. Ion Antonescu drept prim-ministru cu drepturi depline, Mihai rămânând un
Rege de formă și comandant suprem al forțelor armate, acesta mai avea
capacitatea de a numi un prim-ministru cu puteri depline. Ion Antonescu a
condus statul Român din 1941 până în 1944, când Regele observă că influența
generalului urmează să împingă statul în aceeași prăpastie ca și Germania
Nazistă. Regele organizează o lovitură de stat și îl obligă pe general să predea
puterea, ajungând să fie arestat pe 23 august. Acesta a fost deținut într-o casă de
vânătoare în URSS timp de doi ani și a fost adus ulterior în România fiind
executat. Ulterior, prin porunca Regelui, armata română schimbă frontul de
luptă, trecând de partea coaliției anti-naziste. Acțiunile înterprinse au dus la
împânzirea influenței sovietice și la instaurarea unei situații tensionate, Regele
fiind nevoit să numească un guvern pro-sovietic în frunte cu Petru Groza. În
pofida faptului că Regele a încercat să țină piept conjuncturii încercând chiar și
o grevă regală, refuzând să semneze decretele noului guvern pro-sovietic, acesta
a fost constrâns să abdice* pe 30 decembrie 1947. În aceeași zi, conducerea
proclamă Republica Populară . Mihai I ajunge în exil în Elveția și pentru scurt
timp, în Marea Britanie. Acesta a încercat de câteva ori să viziteze România
însă nu i s-a dat permisiune deoarece conducerea comunistă credea că acesta
dorește să creeze o lovitură de stat și să reinstaureze monarhia. Acesta a vizitat
Chișinăul la un an după proclamarea independenței Republicii Moldova în 1992
și Bucureștiul în același an, unde 1 milion de oameni veniseră să-l vadă. Regele
Mihai I moare în decembrie 2017 la 96 de ani din cauza unei boli incurabile, la
un an după moartea reginei Ana.
Casa Regală Română a fost desființată în 1947 de către puterea comunistă, de
aceea după moartea Regelui, nu s-a mai numit un alt monarh. La moment
custodele Coroanei Române este Principesa Margareta a României, prima fiică
a regelui, în vârstă de 73 de ani.