Domnia Regelui Carol al II-lea

Spre deosebire de tatăl său, regele Carol al II-lea nu a avut intenția de a guverna ca un monarh
constituțional, acționând doar ca un factor de echilibrare în politica internă. Carol a vrut să fie un
rege implicat activ, cu prerogative mai solide. Ca atare, domnia sa a fost caracterizată
de:dezvoltare economică semnificativă;o instabilitate politică acută, cauzată de o creștere a
autorității monarhice;de o slăbire a partidelor politice;de un avans al partidelor
extremiste.Campania agresivă a regelui Carol al II-lea împotriva sistemului democratic s-a
încheiat în 1938, când a fost instaurat un nou tip de regim, ca monarh autoritar, urmând modelul
multor state din Europa. Constituția din 1923 a fost înlocuită cu una care i-a conferit regelui mai
multă putere. Astfel Carol al II-lea a reușit în planurile sale de a deveni un rege care guvernează,
acționând împotriva intereselor țării sale. Prestigiul său a scăzut dramatic, iar acest fapt a avut
consecinte grave in 1939-1940 cand Romania va cadea prada presiunilor international.

Destrămarea României Mari, în vara anului 1940, prin capitularea forțată a Basarabiei,
Bucovinei de Nord, Transilvaniei și sudului Dobrogei a pus capăt domniei lui Carol al II-lea. Pe
plan național, regele Carol a văzut în generalul Ion Antonescu un om capabil să aducă echilibrul
în țară și să refacă ordinea, iar pe 4 septembrie 1940 l-a numit Președinte al Consiliului de
miniștri, având apoi puteri depline în stat. Revoltele populației l-au determinat pe Ion Antonescu,
două zile mai târziu, să-l forțeze pe regele Carol al II-lea să abdice, iar tronul a revenit pentru a
doua oară la Mihai.După aceste evenimente, pe 7 septembrie 1940, Carol a plecat din nou în exil,
însoțit de Elena Lupescu, dar nu s-a mai întors niciodată. A murit în exil, în Portugalia, în 1953,
din pricina unui infarct

Ion Antonescu

Ion Antonescu a fost un ofițer de carieră (mareșal) și om de stat român, Regele Carol al II-lea, la
propunerea lui Horia Sima, șeful Mișcării Legionare, l-a numit președinte al Consiliului de
Miniștri. Antonescu, în urma situației conflictuale mai vechi cu Carol al II-lea și în contextul
pierderilor teritoriale ale României din anul 1940, l-a constrâns pe rege să abdice în favoarea
foarte tânărului principe moștenitor Mihai. După Rebeliunea legionară din 21–23 ianuarie 1941,
Antonescu a desființat Statul Național-Legionar - cu care partidele democrate refuzaseră să
colaboreze - și a girat singur exercitarea puterii de stat, ca dictator, și responsabil pentru
atrocitățile comise împotriva evreilor și romilor în România și în teritoriile controlate de statul
român.Ion Antonescu a decis intrarea României în Al Doilea Război Mondial de partea puterilor
Axei, pe baza promisiunilor lui Adolf Hitler că teritoriile românești pierdute în 1940 ca urmare a
Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop Molotov vor fi retrocedate Romaniei.Politica sa
externa sa dovedit a fi profund falimentara si finalmente ,el nu a reusit sa recupereze nimic din
teritoriile cedate Uniunii Sovietice ,Bulgariei si Ungariei.

La 1 iunie 1946 a fost executat prin împușcare la închisoarea Jilava.