Mihai s-a născut la 

Sinaia, ca fiu al principelui Carol (viitorul rege Carol al II-lea) și al

prințesei Elena a Greciei. Din partea tatălui este nepot al regelui Ferdinand I și al Reginei
Maria, iar din partea mamei nepot al regelui Constantin I al Greciei. Astfel, Mihai al României
este descendentul celor mai importante familii regale și imperiale ale Europei, printre ele
numărându-se familiile regale britanică, rusă și habsburgică, strămoși direcți ai săi fiind
țarii Nicolae I și Alexandru al II-lea al Rusiei, regina Victoria a Marii Britanii, împărați
habsburgi, regi ai Prusiei, Portugaliei etc.

Prima domnie (1927-1930)

Mihai a devenit pentru prima dată rege al României în 1927, după moartea bunicului său Ferdinand I,
întrucât tatăl său renunțase în decembrie 1925 la tron și rămăsese în străinătate. Deoarece Mihai
avea doar 6 ani și nu putea guverna, o regență a fost formată din principele Nicolae (al doilea fiu al
regelui Ferdinand I și unchiul lui Mihai), patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele
Înaltei Curți de Casație (până la 7 octombrie 1929 când a murit, fiind înlocuit cu Constantin
Sărățeanu, consilier la Curtea de Casație). Este notabilă absența reginei Maria din regență, una din
figurile de autoritate de până atunci. Jurământul a fost depus în fața parlamentului de noul rege și de
regență pe data de 20 iulie 1927.El fiind minor, atribuțiile regale erau îndeplinite de regență, care nu
s-a ridicat la nivelul problemelor vieții politice, întoarcerea inopinată și ilegală din iunie 1930 a lui
Carol neîntâmpinând rezistență. Detronat de tatăl său, Mihai a primit titlul creat ad-hoc de Mare
Voievod de Alba-Iulia. Următorul deceniu a fost marcat de exilul mamei sale, pe care putea să o vadă
doar câteva săptămâni pe an, când o vizita la Florența. Privat de o veritabilă afecțiune familială,
principele Mihai a beneficiat în schimb de o educație aleasă, dar nu a fost pregătit pentru domnie.

A doua domnie (1940-1947) În septembrie 1940, Carol al II-lea i-a acordat puteri discreționare
generalului Ion Antonescu, care i-a impus să abdice în favoarea fiului său. Mihai, în vârstă de 18 ani, a
fost proclamat rege fără depunerea vreunui jurământ pe constituție (suspendată printr-un decret din
5 septembrie 1940 al regelui Carol al II-lea) și fără votul de aprobare al parlamentului (dizolvat tot
prin acel decret și redeschis abia în 1946).În august 1944, pe măsură ce armatele Uniunii Sovietice se
apropiau de frontiera estică a României, Mihai s-a alăturat politicienilor favorabili Aliaților, care îi
includea pe comuniști.La 6 martie 1945, la presiunile ocupantului militar sovietic, regele Mihai a fost
silit să accepte un guvern prosovietic dominat de Partidul Comunist Român, prim-ministru fiind numit
Petru Groza. Guvernul Groza a fost un guvern minoritar, acceptat numai în urma promisiunilor
britanice și americane de a menține un regim democratic în România chiar și în cazul în care sunt
îndeplinite cererile politice ale Rusiei. Guvernul era controlat de Frontul Național Democrat, dominat
de comuniști.

În noiembrie 1947, Mihai a călătorit la Londra la nunta viitoarei regine Elisabeta a II-a, ocazie cu care
a cunoscut-o pe prințesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soție. Regele Mihai „nu a vrut
să se întoarcă, dar personalități americane și britanice [prezente la nunta regală] l-au încurajat să o
facă”, conform unor „cercuri regaliste românești” citate de Washington Post[59]. Mihai a revenit
acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care „se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că «mai
presus de orice, un rege trebuie să fie curajos»”. Potrivit propriei sale relatări[60], regele Mihai nu a
avut astfel de intenții de a nu reveni acasă.
După întoarcerea sa în România, Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. Petru Groza și
Gheorghiu-Dej i-au cerut regelui, în seara zilei de 29 decembrie, să vină la București de la reședința sa
din Sinaia sub pretextul discutării unei probleme „familiale” importante și urgente și i-au prezentat o
declarație de abdicare.

La 3 ianuarie 1948, regele Mihai a fost silit să părăsească țara, urmat la peste o săptămână[65], de
principesele Elisabeta de România și Ileana de Habsburg, care, potrivit ziarului The New York Times,
au colaborat atât de strâns cu rușii, încât au devenit cunoscute drept «mătușile roșii» ale Regelui.[66]

SURSA: WIKIPEDIA