Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Jurnalist
Atenție, dragi studenți, este posibil ca această carte să afecteze sentimentele și sensibilitatea
dumneavoastră deoarece conține aprecieri „sexiste” și descrie „relații toxice”: astfel sună
avertismentul extrem de serios formulat adresat de colegiul profesorilor de la Universitatea
britanică din Greenwich (Londra).
Absurde și complet deplasate remarci, dar, social vorbind, chiar periculoase deoarece, iată, pot
ajunge să scoată un autor din memoria culturală a unei sau a mai multor generații, într-o
acțiune de „curățire a culturii” în numele unor principii de politică la fel de pasagere ca oricare
dintre motivațiile isteriei care a cuprins acum lumea și care produce în nenumărate țări
asemenea liste cu interdicții formale și aplicate cu fervoare de fanaticii de toate vârstele.
Căci chiar fanatic și cam cu creierii deranjați trebuie să fii pentru a o acuza de sexism și
propagare de stereotipuri tocmai pe Jane Austen, campioana eliberării femeilor într-o epocă
dominată de prejudecățile cele mai dure, autoarea romanului-capodoperă Mândrie și
prejudecată.
Din nefericire, acesta nu este decât un exemplu, cel mai recent, dintr-o foarte lungă serie de
interdicții dintre cele mai absurde și stranii, dovadă că strălucirea democrației este, câteodată
(și nu de puține ori) doar un pospai așezat deasupra stratului gros al memoriei secolelor de
intoleranță, ruguri aprinse pentru lucrările considerate incomode și autorii acestora, de ură
pentru tot ce depășea standardizările declarate de diferite biserici care de care mai feroce în a-
și păstra privilegiile și controlul social sau de politicieni bolnavi de aparențele moralității.
Credeți că e vorba doar despre un simplu experiment izolat al fățărniciei britanice în acțiune?
Chiar vă înșelați. Iată o imagine, desigur incompletă, cu hărțile recent interzise în diferite țări
din lume în 2019, spre exemplu:
Dar, istoric, exemplele sunt multiple. În anul 35 îHr. împăratul Caligula interzisese Odiseea lui
Homer deoarece conținea idei primejdioase asupra libertății. Întreaga Bibliotecă din Alexandria
a fost incendiată -și conținea memoria timpului său - iar cărțile au fost folosite drept
combustibil în băile publice în anul 646 îHr.
Prima listă cunoscută cu cărți interzise, Index Librorum Prohibitorum a fost dată publicității
în 1559 prin decizia Papei Paul al IV-lea, lista rămânând valabilă până în 1948. În biblioteci,
atunci când puteau fi găsite unele dintre titlurile care figurau în Indexul lucrărilor interzise,
purtau această notiță de avertisment:
Găsiți aici sau, chiar mult mai complex și chiar înspăimântător, altul aici un compendiu al
Indexurilor existente și funcționale în diverse epoci. S-a ajuns chiar foarte departe și, ca atare,
reacțiile nu lipsesc, pe măsură. Dimpotrivă, începe o contra-reacție la nivel global și din ce în
ce mai evidentă începând cu SUA, acolo unde fenomenul este foarte evident. Anul trecut, spre
exemplu, Asociația bibliotecilor din SUA a organizat între 18-24 septembrie în toate marile
centre urbane din SUA și nu numai o Săptămână a Cărților Interzise cu accent asupra lucrărilor
care promovează drepturile minorităților sexuale. Dar și asta este o viziune parțială și ar pune
accentul doar pe o latură a unei dezbateri cu mult mai ample – și aceasta are loc acum în
câteva țări din lume, firește nu la noi – și, în acest sens, cred că ar fi extrem de interesant să
vedeți lista (desigur, și ea poate incompletă) a motivațiilor care animă acum această bătălie
pro și conta cărților-vehicule ale ideilor interzise.
Cristian Unteanu