Eseu: “Ion Antonescu- eroul sau antieroul neamului romanesc”
Profesor: Uretii Dumitru
Elev: Cojocari Ana Conducătorul care a luat unele dintre cele mai importante decizii în numele românilor în cel de- al Doilea Război Mondial a fost Ion Antonescu, cel care a condus România timp de patru ani, din 4 septembrie 1940 până la 23 august 1944. Antonescu s-a autoproclamat „Conducător al Statului”, funcţie creată pe loc şi aproximativ echivalentă celei de Führer pe care Adolf Hitler şi-o arogase în Germania cu şapte ani mai devreme. Dacă Hitler dobândise controlul absolut al Germaniei cumulând puterile funcţiei de cancelar cu ale celei de preşedinte, Antonescu se mărginise la a reduce Casa Regală la un rol formal, pentru a concentra aproape toată puterea de stat în mâinile sale. Ion Antonescu rămâne în istorie drept cel care a decis intrarea Armatei Române în al Doilea Război Mondial în iunie 1941 de partea Germaniei şi Italiei, pe baza promisiunilor lui Adolf Hitler că României îi vor fi retrocedate Basarabia şi Transilvania de Nord. Justificarea lui Ion Antonescu pentru rămânerea Armatei Române de partea Germaniei într-un război pe care era tot mai clar că Hitler îl pierde era necesitatea obţinerii de la Aliaţi a unei garanţii că Basarabia va fi returnată României. Fără îndoială, păstrarea Basarabiei era un obiectiv nobil, însă mareşalului i-a servit ca pretext la îndemână pentru a continua până în pânzele albe să lupte alături de Hitler, faţă de care Antonescu şi-a dat cuvântul. Însă in viziunea mea, cuvântul şi onoarea unui militar nu valorează mai mult decât viitorul naţiunii sale. Mareşalul nu era lipsit de calităţi, însă dacă ar fi avut fler de politician, intuia din timp jocul necinstit al lui Hitler şi înţelegea repede că un paranoic nu oferă încredere într-un parteneriat. Un politician abil ar fi ştiut când şi cum să trădeze în avantajul său. Antonescu a girat dezastrul de la Stalingrad, unde peste 100.000 de soldaţi români au fost măcelăriţi de sovietici din vara lui 1942 până în februarie 1943. Dincolo de inabilitatea sa politică şi de faptul că a sacrificat pe altarul propriei vanităţi ţara căreia i-a jurat credinţă, cea mai apăsătoare moştenire a lui Antonescu este pata pe care a lăsat-o pe obrazul Armatei Românie prin implicarea ei în crime de război. Încă de la instalarea cabinetului său, la finele anului 1940 a început în România jefuirea etatizată a averilor evreieşti, o parte din pradă umplând buzunarele unor legionari hrăpăreţi. Dar cel mai odios episod din regimul antonescian avea să înceapă la 27-29 iunie 1941, când peste 13.000 de evrei au fost ucişi în cadrul infamului Pogrom de la Iaşi ca prim pas al unei acţiuni de purificare etnică numită „Curăţirea terenului”. Uciderile au fost iniţiate chiar de către autorităţile de stat – armată, jandarmerie, poliţie – şi continuate de bande de legionari care acţionau cu impunitate pe străzile municipiului, omorând familii întregi pentru a le jefui. Cei care au scăpat măcelului iniţial au fost îmbarcaţi în „trenurile morţii” şi trimişi în lagăre de concentrare din ţară şi din Transnistria. Din ordinul direct al mareşalului Antonescu s-a desăşurat ceea ce s-a numit Holocaustul ţigănesc, o altă crimă în masă a statului român împotriva propriilor cetăţeni. Barbaria a fost depăşită doar de Masacrul de la Odesa, din octombrie 1941, în care zeci de mii de civili au fost împuşcaţi, spânzuraţi sau arşi de vii prin acţiuni ale Armatei Române. In concluzie, Fiecare om este suma deciziilor şi alegerilor pe care le face în viaţă. Însă destinul colectiv al unui popor este în mare parte trasat de deciziile pe care conducătorii le iau în numele său. Pentru crimele împotriva umanităţii pe care le-a ordonat, mareşalul ar fi avut însă aceeaşi soartă şi dacă avea parte de o judecată militară la standardele celei de la Nürnberg. Faptul că a fost condamnat la moarte şi executat de regimul comunist obedient sovieticilor nu îl face eroul nostru naţional. Deci, sunt de parerea ca Ion Antonescu este antieroul poporului nostrum,fapt determinat de actiunile sale.