Romantismul

Romantismul (numit și Perioada Romantică) a fost o mișcare artistică, literară și intelectuală apărută în
Europa pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, atingând apogeul pe la începutul anilor 1800.
Sursele romantismului:
Din perspectiva istorică, romantismul este considerat:
a) o reacţie artistică la consecinţele Marii Revoluţii Franceze (1789–1799), îndreptate împotriva
feudalismului stagnant și a monarhiei oprimante (deviza republicană – libertate, egalitate, fraternitate);
b) o reacţie la dominarea puterilor despotice din Europa Occidentală (războaie napoleoniene,
imperialismul britanic), Europa de Est(consecinţele Războiului Patriotic din 1812 și ţarismul în Rusia) și
din Orient (Imperiul Otoman);
c) o reacţie la efectele revoluției industriale din Anglia.
Din perspectiva ideologică și fi lozofică, romantismul se impune ca o reactive la raţionalismul iluminist
dominant în secolul XVIII. Ideea supremaţiei raţiunii se abandonează în favoarea cultului sentimentului,
fanteziei creatoare libere, imaginaţiei nemărginite.
Din perspectiva estetică, romantismul prezintă o reacţie la arta normativa a clasicismului. Negarea și
desfi inţarea principiilor și regulilor artistice clasiciste este prezentă pe tot traseul afi rmării curentului
romantic.

Principiile romantismului:
– Sensibilității;
– Cultivarea fanteziei creatoare (fantasticul)
– Evaziunea în trecut, istorie, mit, vis;
– Iubirea – temă romantică în măsura în care apare că ideal, utopie a iubirii împlinite;
– Contemplarea naturii
– Atracția pentru spații exotice;
– Preocuparea pentru redarea culorii – înclinația spre meditația filosofică;
– Interesul pentru folclor, pentru specificul național;
– Personajul romantic este dominat de trăsături extreme de caracter (construit din lumini și umbre), un,
animat de idealuri mărețe sau pesimist;
– Personajul romantic este tiranul, geniul, nebunul;
– Ironia, autoironia – modalități romantice de raportare la lume sau la sine;
– Libertatea totală în creație; valorificarea urâtului, surprindere a extremelor naturii;
Trăsăturile personajului romantic: în linii generale, acesta e un personaj excepțional în împrejurări
excepţionale; totodată, se evidențiază tipul inadaptabilului romantic (nostalgic, melancolic, plictisit,
idealist),
- tipul răzvrătitului (revoltat, orgolios, singuratic, dezamăgit de o lume meschină și nedreaptă, neînţeles
de cei din jur și de sine însuși, dornic de libertate), tipul geniului neînțeles și singur (artistul, muzicantul,
îngerul decăzut etc.).
Specii abordate
Romantismul cultivă o serie largă de specii literare, cuprinzând:
- elegia ("Miezul nopței" de Grigore Alexandrescu, "O fată tânără pe patul morții" de Dimitrie
Bolintineanu)
epopeea istorică ("Mihaiada" de Ion Heliade-Rădulescu)
epopeea cosmogonică ("Anatolida" de I. Heliade-Rădulescu)
epistola ("Epistolă domnului Iancu Văcărescu" de Grigore Alexandrescu)
oda ("Odă lui Schiller" de I. Heliade-Rădulescu)
balada istorică ("Muma lui Ștefan cel Mare" de D. Bolintineanu)
balada fantastică ("Mihnea și baba" de D. Bolintineanu)
meditația ("Umbra lui Mircea la Cozia" de G. Alexandrescu)
satira ("Satiră. Duhului meu" de G. Alexandrescu)
fabula ("Toporul și pădurea", "Câinele și cățelul" de G. Alexandrescu)
Reprezentanți ai romantismului în literatura română:
Reprezentanți:

 Mihail Kogălniceanu
 Constantin Negruzzi
 Vasile Alecsandri
 Dimitrie Bolintineanu
 Mihai Eminescu
 George Coșbuc
 Octavian Goga
 Alexandru Macedonski
 Barbu Ștefănescu Delavrancea
Reprezentanți: Novalis, Hoffmann, Heine (Germania), W. Scott, Byron, Shelley (Anglia), V. Hugo,
Lamartine, A. de Vigny, A. de Musset (Franța), Alessandro Manzoni și Giacomo Leopardi (Italia),
Pușkin, Lermontov (Rusia), M. Eminescu,…
Reprezentanți:

 Wilhelm Hauff - povestitor,

 Heinrich Heine - poet
 Johann Gottlieb Fichte - a formulat idealul fericirii
 Friedrich Wilhelm Schelling - a creat idealismul ca directivă a romantismului
 Friedrich Hölderlin - creatorul poeziei romantice germane.