Fascismul în România

Regatul României sub fascism s-a întins pe o perioadă de șase luni,

reprezentând guvernarea unui partid fascist: Partidul Național Creștin.

Partidul Național Creștin.

Partidul Național Creștin a fost fondat în anul 1935, având o
orientare fascistă și puternic antisemită. În urma alegerilor din 1937,
Octavian Goga a fost desemnat premier pe data de 28 decembrie a acelui
an, guvernarea sa terminându-se pe 10 februarie 1938. În timpul acesteia,
statul român a încălcat aranjamentele internaționale, stricându-și relațiile cu
majoritatea țărilor, dar apropiindu-se de Germania nazistă și Italia fascistă.

Guvernul lui Goga era divizat între simpatizanți germani (A. C. Cuza, Istrate
Micescu, Ion Gigurtu și Eugen Savu) și simpatizanți occidentali (Armand
Călinescu și Ion Antonescu). Deoarece partidul obținuse doar 9% în
alegeri, guvernul a dizolvat parlamentul. Un apropiat de-al lui Adolf Hitler,
premierul Octavian Goga a fost în acea perioadă cel mai cunoscut român
din Germania.
 Antisemitismul
Guvernul Octavian Goga a rămas în istorie pentru antisemitism. În
ciuda faptului că a condus pentru doar puțin timp, acest guvern a adoptat o
varietate de măsuri antisemite, care au dus la sărăcirea României. Evreilor
le-au fost închise afacerile, li s-a luat dreptul de a mai depozita bani în
bănci, de a intra în restaurantele care nu erau făcute special pentru ei, de a
mai avea un loc de muncă, interzicerea ziarelor evreiești și multe altele,
punctul culminant fiind retragerea cetățeniei române la o treime din
populația evreiască locală. România a fost a doua țară din lume care a luat
această măsură (după Germania), motiv pentru care Octavian Goga și
partidul lui au fost considerați mai naziști și decât nemții. Văzând toate
acestea, Regele Carol al II-lea a dat jos guvernul Goga și și a instaurat
dictatura regală.

În ciuda căderii de la putere a lui Goga, antisemitismul a devenit prea

puternic pentru a fi ignorat de către viitoarele guverne. Punerea lui Goga în
funcția de premier a fost privită ca o aprobare a violenței fasciste: evreii au
ajuns să fie bătuți pe stradă zilnic, atât de civili sau de legionari, cât și de
lăncieri (organizația paramilitară a Partidului Național Creștin). Guvernarea
Goga a adus România în pragul unui război civil.

Cu toate acestea, Octavian Goga a fost reabilitat în România, fiind

considerat unul dintre poeții naționali ai țării. Numeroase școli, străzi și
biblioteci sunt numite după el, iar cariera sa politică parcă a fost uitată.

Ion Antonescu

Ion Antonescu (n. 14 iunie 1882, Pitești, România – d. 1 iunie 1946,Jilava,

Ilfov, România) a fost un militar și om de stat român, ofițer de carieră,
(general), șeful Biroului Operațiilor din Marele Cartier General al Armatei în
Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al
Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război,
iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost cel de-al 43-lea
prim-ministru al României cu titlul de „Conducător al Statului”.

La propunerea lui Horia Sima, șeful Mișcării Legionare, a fost numit

președinte al Consiliului de Miniștri de către Carol al II-lea. În contextul
pierderilor teritoriale din 1940, Ion Antonescu l-a constrâns pe rege să
abdice în favoarea foarte tânărului principe moștenitor Mihai (sub a cărui
domnie nominală a guvernat cu puteri dictatoriale). Partidele democrate au
refuzat să colaboreze cu Statul Național-Legionar, desființat ca urmare a

Rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941. După acea dată, Antonescu a
girat singur exercitarea puterii de stat, făcându-se responsabil pentru
atrocitățile comise împotriva evreilor și romilor în România și în teritoriile
controlate de statul român, fiind criminal de război.

Ion Antonescu a decis intrarea României în Al Doilea Război Mondial de

partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Adolf Hitler că teritoriile
românești pierdute în 1940 ca urmare a Dictatului de la Viena și Pactului
Ribbentrop-Molotov vor fi retrocedate României. Politica sa externă profund
falimentară s-a dovedit, inițial, câștigătoare, România reușind să
dobândească pentru scurt timp teritoriile cedate Uniunii Sovietice și
Transnistria.
Soarta războiului antisovietic fiind întoarsă la Stalingrad și teritoriile estice
ocupate de Armata Roșie, Antonescu a fost demis de la conducerea
statului de către rege, prin lovitura de stat de la 23 august 1944, fiind
arestat și predat spre pază comuniștilor, apoi deținut în Uniunea Sovietică.
La 17 mai 1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de război de
Tribunalul Poporului din București. La 1 iunie 1946 a fost executat prin
împușcare la închisoarea Jilava.

“ ”PROCESUL" MARESALULUI ION ANTONESCU : din jandarmeria

româna dinTransnistria, pâna la ierarhia cea mai de jos, deci,
prezumtivii executanti ai "masacrelor". Era obligatoriu ca, măcar la acest
nivel, sa fie prezentate probe concrete cu privire la eventualele crime pe
care le-ar fi comis românii, împotriva unor persoane, ori grupuri de
persoane, din motive de ura ori persecuție rasială.” „Procesul” mareșalului Ion
Antonescu” de Dan Ioan 2005.

Arhip Alessio
Sotir Cosmin
Turlica Alexandru Mirel