Echilibrul ecologic

Echilibrul ecologic (echilibrul natural) reprezint starea n care se afl un

ecosistem natural n care lanul trofic este corect echilibrat. Existena
echilibrului ecologic a fost constatat empiric nc din trecut, dar analizat i
fundamentat teoretic n sec. XX, ca urmare a distrugerilor provocate de
interveniile umane n lanul trofic.
Ca urmare a dezechilibrului ecologic provocat de rile industrializate att pe
teritoriul lor ct i pe teritoriul altor state s-a putut constata c natura nu
dispune ntotdeauna de mijloace pentru refacerea echilibrului ecologic, n foarte
multe situaii fiind necesar intervenia recuperatoare a omului.

Cauzele dezechilibrelor ecologice

Omul este parte integrant a naturii. Toate elementele din natur
se afl ntro relaie de interdependen, ceea ce conduce la
echilibrul natural. Acesta se menine att timp ct nu intervin
factori ce pot determina stricarea lui.
Echilibrul ecologic actual este afectat de o mulime de cauze, aflndu-se la
polul opus polurii.
Cauzele dezastrelor ecologice, dup raportul dintre factorii naturali i cei
antropici, pot fi:
- naturale, care i au originea n caracteristicile componentelor fizicochimice
ale mediului i n care implicarea uman este absent sau nesemnificativ,
cum sunt:
manifestrile vulcanice, cutremurele, inundatiile, alunecrile de teren,
extinderea deerturilor ca rezultat al schimbrilor n circulatia general a
atmosferei ca o continuare a nclzirii postglaciare, unele fenomene
meteorologice ca nghetul, viscolul, avalanele, seceta prelungit a aerului i
solului etc.
- antropice, determinate de evolutia istoric a societtii umane, care a avut ca
efect modificarea unor elemente naturale.
Cauzele antropice se impart in:
1.Supraexploatarea resurselor biosferei
extragerea unei cantitati de biomasa mai mare decat sporul ei
natural.rezultatul este distrugerea specilor asupra carora se exercita;
2.Restrangerea ecosistemelor naturale
Omul primitiv, culegator si vanator se integra organic in ecosistemele
naturale punand in primejdie multe specii, mai ales pe consumatorii de
varf , care au nevoie de un spatiu mai mare de hranire. Multe specii nu se
mai pot reproduce deoarece chiar in spatiul in care le-a mai ramas nu au
linistea necesara sau nu mai au baza trofica suficienta pentru
reproducere;

3.Restrangerea biodiversitatii
ecosistemele naturale devin tot mai sarace in specii si, din aceasta
cauza, din ce in ce mai instabile;
4.Introducerea unor specii noi in ecosisteme
efectivul nu mai este controlat de dusmanii naturali din ecosistemul de
origine;
5.Poluarea
procesul de alterare a mediilor biotice i abiotice, a mediului natural i a
mediului artificial, prin activiti umane sau ca rezultat al fenomenelor
naturale.
Mediul i factorii de mediu sunt afectai n cea mai mare msur de poluare,
capabil s afecteze i s deterioreze echilibrul ecologic. Mult timp, toate
vieuitoarele de pe Pmnt au convieuit ntr-un echilibru ecologic ce a
constituit condiia esenial a existenei i continuitii vieii. Omul a intervenit
asupra ecosistemului existent, transformndu-l potrivit nevoilor i intereselor
sale. Paralel cu crearea mediului artificial, ca rezultat al agresiunii activitilor
umane, calitatea mediului natural s-a degredat treptat.

Poluarea si efectele ei
Viata pe Pmnt nu este posibil dect printr-un consum nentrerupt de aer. Drept
urmare, pentru a asigura continuitatea vietii, este absolut necesar mentinerea
purittii i caracteristicilor naturale ale atmosferei. Aceast cerint fundamental
trebuie avut in vedere n toate activittile economice i sociale pentru ca omul s
poat tri sntos i cu toate vietuitoarele din jurul lui, s-i poat ndeplini rostul pe
Pmnt.

Poluarea se poate clasifica:

1.Dup natura sursei
poluare natural
poluare artificial: chimic, fizic, biologic
2.Dup substratul asupra cruia actioneaz
poluarea apei
poluarea solului
poluarea aerului

Def & Clasificare

Poluarea aerului const n schimbarea compozitiei cu efecte duntoare asupra
biocenozelor i biotopurilor. Poluarea provine din surse naturale i surse
antoropice.
Sursele naturale pot fi:
solul, din care se elimin pesticidele solide sub form de praf;
gaze i vapori de ap;
animalele si plantele care elimin n aer polen;

 eruptiile vulcanice, cutremurele generatoare de praf n aer;

praful cosmic i meteoritii.
Sursele artificiale sunt de fapt activitti umane desfurate n industrie,
transport,
agricultur. Sursele de poluare atmosferic pot fi fixe sau mobile.
Sursele fixe sunt constituite din dispozitive de combustie industrial i
menajer
care emit pulberi, acizi de carbon, siliciu, azot si, de asemenea, din instalatiile
industriale din chimie, metalurgie, care elimina oxizi de Fe, Mn, Cr, Ni, Zn, Pb.
Sursele mobile mprtie la distante mari diveri poluanti. n aceast
categorie intr
vntul, psrile, apa.

Efecte
In fiecare an atmosfera se mbogtete" cu cca 200 milioane tone de oxizi de
carbon,
50 milioane tone de hidrocarburi, 150 milioane tone de bioxid de sulf, 120
milioane tone de
cenu i mii de tone de alte substante chimice nocive.
Ca urmare a acestei mbogtiri anuale", atmosfera poluat exercit o serie de
efecte
negative precum:
a) Distrugerea progresiv a stratului de ozon din straturile superioare ale
atmosferei ca urmare a acumulrii masive de oxizi de carbon, in special de
bioxid de
carbon. Oamenii de tiint estimeaz c efectele distrugerii stratului de ozon
sunt multiple
dintre care enumerm:
creterea nivelului de iradiere cu radiatii ultraviolete,
creterea procentului de cancer de piele, leucemie, cataracte,
scaderea productiei de plancton, in special din Antartica,
scderea productiei de pete marin,
reducerea productiei agricole (gru, porumb, soia, cartofi, orez).
b) Formarea ozonului troposferic are efecte deosebit de grave asupra strii de
sntate a oamenilor i a snttii i productivittii plantelor i animalelor ca
urmare a dereglrii mecanismului de fotosintez.
c) Ploile acide produc efecte negative att asupra mediului natural, ct i
asupra
celui artificial. Efectele asupra mediului natural se resimt prin modificarea
calittii apelor
de suprafat i de adncime, producerea de arsuri la nivelul plantelor i
animalelor i

chiar intoxicarea acestora.

d) Accentuarea efectului de ser care produce schimbri climatice, cum ar fi:
creterea temperaturilor medii anuale (nclzirea global),
aparitia unor fenomene meteorologice devastatoare (canicul
insuportabil i prelungit, geruri nprasnice, uragane, taifunuri i
furtuni devastatoare),
reducerea productiei de alimente,
disparitia unor specii de plante i animale,
nruttirea strii de sntate i pierderea de vieti omeneti.

Masuri de prevenire si combatere a dezechilibrelor

ecologice
In combaterea poluarii aerului se porneste de la principiul ca maximul se
poate realiza la sursa . Aceasta in sensul ca reducerea evacuarilor de poluanti
si a pierderilor de la sursa sunt in acelasi timp masuri preventive, de limitare a
poluarii aerului si masuri care vizeaza valorificarea integrala a materiilor prime.
Retinerea substantelor reziduale pentru valorificarea complexa a materiei
prime este si mult mai usor de realizat decat dupa ce acestea s-au ejectat in
atmosfera .
Pentru a realiza o productie nepoluanta exista mai multe posibilitati: alegerea
sau pregatirea unur materii prime fara impuritati , spalarea combustibililor,
ermetizarea instalatiilor in care se desfasoara procese de productie
generatoare de pulberi si gaze, dirijarea pulberilor si gazelor spre instalatiile de
epurare .
Cele mai sensibile strategii de control ale polurii atmosferice implic metode
ce reduc, colecteaz, capteaz sau rein poluani nainte ca ei s intre n
atmosfer. Din punct de vedere ecologic, reducnd emisiile poluante cu o
mrire a randamentului energetic i prin msuri de conservare, precum arderea
de mai puin combustibil este strategia preferat. Influennd oamenii s
foloseasc transportul n comun n locul autovehiculelor personale, ajut de
asemenea la mbuntirea calitii aerului urban. Poluanii industriali pot fi la
rndul lor captai n filtre sau in precipitatori electrostatici.
Principalele masuri concrete de realizare a protectiei aerului constau in :

exploatarea rationala a instalatiilor tehnologice selectionate pentru o anumita

productie ca fiind cele mai putin poluante;
recuperarea si valorificarea substantelor reziduale utilizabile ;
amplasarea surselor de poluare bazata pe un studiu stiintific al consecintelor
pe care le are situarea intr-o anumita ambianta geoclimatica;
adoptarea de sisteme si mijloace de transport cat mai putin poluante;