Fenomene optice ondulatorii observabile în natură

Optica ondulatorie este o ramură a fizicii și a opticii în particular în care fenomene ca difracția,
interferența și polarizarea luminii sunt explicate prin considerentul că lumina este un fenomen
de natură ondulatorie, mai concret o undă electromagnetică. Acest lucru a fost arătat de
Maxwell care a afirmat că lumina face parte din spectrul undelor electromagnetice, și deci, ca și
celelalte unde electromagnetice, se propagă prin aer cu viteza luminii.

Exemple de fenomene optice ondulatorii observabile în natură:

●CURCUBEUL

Curcubeul este un fenomen optic si meteorologic care se manifestă prin aparitia pe cer a unul
spectru de forma unul arc coloratatunci cand lumina soarelui se refractă in picăturile de apă din
atmosferă. De cele mai multe ori curcubeul se observă după ploaie, când soarele este apropiat
de orizont.

Centrul curcubeului este in partea opusă soarelui față de observator. Trecerea de la o culoare la
alta se face continuu, dar in mod traditional curcubeul este descris ca având un anumit număr
de culori; acest numar diferă de la o cultură la alta, de exemplu in traditia românească secventa
culorilor este adesea prezentată astfel: rosu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo și
violet, si memorată sub forma acronimului ROGVAIV. Ordinea culorilor este de la rosu în
exteriorul arcului la violet in interior. În condiții de vizibilitate bună uneori se poate observa și un
curcubeu mai slab, concentric cu primul, ceva mai mare si cu ordinea culorilor inversata.
Teoretic există nu numai acest curcubeu secundar, dio infinitate de ordine superioare, dar
practic cu ochiul liber au fost observate doar primele patru; al treilea si al patrulea sunt si mai
slabe si se află de aceeași parte cu soarele, ceea ce ingreunează mult observarea.
Acelaşi fenomen are loc si in alte conditii, de exemplu cu lumina lunii (sau orice altă sursa de
lumină) în loc de soare, cu picături de apă provenite de la spargerea valurilor, fântáni arteziene,
cascade, stropitori etc., cu alte lichide in loc de apă ori cu oblecte solide si transparente (sticla,
polistiren etc.) in forma sferică ş.a.m.d.

●AURORA POLARĂ

Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul
nocturn in regiunile din
proximitateazonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul
magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de
aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire
la zeita romană a zorilor,Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. Apare in mod
normal in intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie. Înemisfera sudică, fenomenul
poartă numele de aurora australă, după James Cook,o referintă directă la faptul că apare in
sud.
Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și pe alte planete din sistemul solar,precum
Jupiter, Saturn, Marte si Venus. Totodată, fenomenul este de origine naturală, deși poate fi
reprodus artificial prin explozii
nucleare sau în laborator.

●HALOUL

Haloul este un inel luminos, multicolor, care poate apărea pe bolta cerească in jurul Soarelui
sau al Lunii în conditii atmosferice propice. Apare din cauza reflexiei sau refractiei luminii în
cristale de gheata care sunt prezente la nori de mare altitudine. Fenomenul halo (cunoscut si ca
nimb sau aureola) reprezinta un grup de fenomene optice sau luminoase, care se formeaza in
rezultatul refractiei si reflectiei razelor solare in cristalele hexagonale de gheata, care se contin
in norii
cirostratus la inaltimea de 7-12 km, unde temperatura este de -30 de grade.
Multe sunt aproape de soare sau luna, dar altele sunt in alta parte si chiar in partea opusa a
cerului. Ele se pot forma, de asemenea, in jurul luminii artificiale, in vreme foarte rece, atunci
cand cristalele de gheata numite "praf de diamant" plutesc in aerul din apropiere, "Toata apa
este inghetata, adica sub forma de cristale hexagonale de gheata. Si atunci cand turbulenta
este puternica, dar turbulenta poate fi atunci cand este
foarte cald, hexagoanele acestea se misca haotic si atunci razele solare nimeresc
sub unghiuri diferite. Astfel apare fenomenul optic de halou" (Ilie Boian pentru
BBC)

●MIRAJUL

Mirajul este un
fenomen optic datorat devierii razelor de lumină la trecerea printr-un mediu neomogen, in
particular prin straturi de aer aflate la temperaturi diferite.

Cuvântul provine din francezul mirage, care la rândul său provine din latinul mirare, care
înseamnă "a părea"

●UMBRA

Umbra este o zonă în care lumina directă, generată de o sursă de lumină, nu poate ajunge
datorită împiedicării trasmiterii acesteia prin existenta unui obiect opac intre sursa de lumină și
zona umbrei. Umbra este o proiectie bidimensională a obiectului opac interpus, reproducând cu
o oarecare precizie silueta corpului tridimensional. Precizia siluetei depinde de mai multor
factori, dar în primul rând de unghiul sub care se găseşte suprafata pe care este proiectată
umbra față de bisectoarea conului unghiului solid al difuzării luminii.
Un obiect astronomic creează o umbră vizibilă de dimensiuni mari pe suprafata planetei
noastre, atunci cândmagnitudinea aparentă a corpului ceresc este egală sau mai mică decât - 4
LA, Un astfel de caz de umbră se produce în timpul fenomenului astronomic cunoscut ca
eclipsă. Actualmente singurele corpuri cerești capabile de a produce umbre semnificative pe
Pământ sunt Soarele, Luna și, în anumite condiții, planeta Venus