Fenomene optice ondulatorii

 Optica ondulatorie este o ramură a fizicii și a

opticii în particular în care fenomene ca difracția,
interferența și polarizarea luminii sunt explicate prin
considerentul că lumina este un fenomen de natură
ondulatorie, mai concret o undă electromagnetică. Acest
lucru a fost arătat de Maxwell care a afirmat că lumina
face parte din spectrul undelor electromagnetice, și deci,
ca și celelalte unde electromagnetice, se propagă prin aer
cu viteza luminii.
 Ionizarea în atmosferă:
Soarele are o mare influență asupra Pământului. Variațiile
periodice ale activităților soarelui se reflectă în primul rând în
starea atmosferei terestre, unde induc diferite procese. Emisiile
solare de radiații ultra violete și gamma produc ionizarea
stratelor superioare ale atmosferei terestre unde se găsește
Ionosfera.
Ionosfera absoarbe în mod continuu energie radiată de către
Soare, motiv pentru care ea are o structură dinamică și
stratificată.

 Aurora polară:
Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o
strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din
proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului
particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când
apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele
de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu
referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care
reprezenta vânturile, Boreas. Apare în mod normal în
intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie. În emisfera
sudică, fenomenul poartă numele de auroră australă,
după James Cook, o referință directă la faptul că apare în sud.
Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și pe
alte planete din sistemul solar,
precum Jupiter, Saturn, Marte și Venus. Totodată, fenomenul
este de origine naturală, deși poate fi reprodus artificial
prin explozii nucleare sau în laborator.

 Curcubeul:
Curcubeul este un
fenomen optic și meteorologic atmosferic care
se manifestă prin apariția pe cer a
unui spectru de forma unui arc colorat atunci
când lumina soarelui se refractă în picăturile
de apă din atmosferă. De cele mai multe ori
curcubeul  se observă după ploaie, când
soarele este apropiat de orizont.
Centrul curcubeului este în partea opusă
soarelui față de observator. Trecerea de la o
culoare la alta se face continuu, dar în mod
tradițional curcubeul este descris ca având un
anumit număr de culori; acest număr diferă de
la o cultură la alta, de exemplu în tradiția
românească secvența culorilor este adesea
prezentată astfel: roșu, portocaliu (oranj),
galben, verde, albastru, indigo și violet, și
memorată sub forma acronimului ROGVAIV.
Ordinea culorilor este de la roșu în exteriorul
arcului la violet în interior.
În condiții de vizibilitate bună uneori se poate
observa și un curcubeu mai slab, concentric cu
primul, ceva mai mare și cu ordinea culorilor
inversată. Teoretic există nu numai acest
curcubeu secundar, ci o infinitate de ordine
superioare, dar practic cu ochiul liber au fost
observate doar primele patru; al treilea și al
patrulea sunt și mai slabe și se află de aceeași
parte cu soarele, ceea ce îngreunează mult
observarea.
Același fenomen are loc și în alte condiții, de
exemplu cu lumina lunii (sau orice altă sursă
de lumină) în loc de soare, cu picături de apă
provenite de la spargerea valurilor, fântâni
arteziene, cascade, stropitori etc., cu alte
lichide în loc de apă ori cu obiecte solide și
transparente (sticlă, polistiren etc.) în formă
sferică ș.a.m.d.