Materia componenta a universului

--- ESTE CEA MAI MICA PARTICULA CE CARACTERIZEAZA UN ELEMENT

CHIMIC, RESPECTIV ESTE CEA MAI MICA PARTICULA DINTR-O
SUBSTANTA CARE PRIN PROCEDEE CHIMICE OBISNUITE NU POATE FI
FRAGMENTATA ÎN ALTE PARTICULE MAI SIMPLE. ACESTA CONSTA ÎNTR-
UN NOR DE ELECTRONI CARE ÎNCONJOARA UN NUCLEU ATOMIC DENS.
NUCLEUL CONTINE SARCINI ELECTRICE ÎNCARCATE POZITIV (PROTONI)
SI SARCINI ELECTRICE NEUTRE (NEUTRONI), FIIND INCONJURAT DE
NORUL ELECTRONIC ÎNCARCAT NEGATIV(ELECTRONI) . CAND NUMARUL
ELECTRONILOR SI AL PROTONILOR ESTE EGAL, ATUNCI ATOMUL ESTE
NEUTRU DIN PUNCT DE VEDERE ELECTRIC; DACA ACEST LUCRU NU SE
ÎNTÂMPLA, ATUNCI ATOMUL DEVINE UN ION, CARE POATE AVEA SARCINA
POZITIVA SAU NEGATIVA. ATOMUL ESTE CLASIFICAT DUPA NUMARUL DE
PROTONI SI NEUTRONI: NUMARUL PROTONILOR DETERMINA NUMARUL
ATOMIC(Z) SI NEUTRONII IZOTOPII ACELUI ELEMENT.

ORBITELE ATOMULUI SUNT DE DOUA FELURI, ORBITELE ELECTRONICE

SI NUCLEARE.

INVELISUL ELECTRONIC AL ATOMULUI SE COMPUNE DIN ORBITELE

ELECTRONICE PE CARE SUNT ASEZATI SI SE ROTESC ELECTRONII.

ORBITELE ELECTRONICE SUNT DISPUSE LA EXTERIORUL NUCLEULUI

ATOMIC PE SAPTE STRATURI K, L, M, N, O, P, Q SI SAPTE SUBSTRATURI S,
P, D, F, G, H, I CARE CONTIN UN NUMAR DE 140 DE ORBITE ELECTRONICE
INDIFERENT DE NATURA ATOMULUI.

ELECTRONII SUNT PARTICULE INCARCATE DIN PUNCT DE VEDERE

ELECTRIC NEGATIV.

NUCLEUL ATOMIC SE COMPUNE DIN ORBITELE NUCLEARE PE CARE

SUNT ASEZATI SI SE ROTESC NUCLEONII: PROTONII SI NEUTRONII.

ORBITELE NUCLEARE SUNT DISPUSE IN INTERIORUL NUCLEULUI

ATOMIC PE SAPTE STRATURI A, B, C, D, E, F, G SI CONTIN UN NUMAR DE
SAPTE ORBITE NUCLEARE INCHISE IN JURUL UNUI CENTRU DE MASA,
INDIFERENT DE NATURA ATOMULUI.
 PROTONII SUNT PARTICULE INCARCATE DIN PUNCT DE VEDERE
ELECTRIC POZITIV.

NEUTRONII SUNT PARTICULE NEUTRE DIN PUNCT DE VEDERE

ELECTRIC.

UN ATOM ESTE UN SISTEM NEUTRU DIN PUNCT DE VEDERE

ELECTRIC, DEOARECE NUMARUL SARCINILOR ELECTRICE NEGATIVE,
ELECTRONII ESTE EGAL CU NUMARUL SARCINILOR ELECTRICE POZITIVE,
PROTONII.

Modelul atomic Rutherford

Modelul atomic Rutherford, elaborat de Ernest

Rutherford în 1911, este primul model planetar al
atomului. Conform acestui model, atomul este format
din nucleu, în care este concentrată sarcina pozitivă, și
electroni care se rotesc în jurul nucleului pe orbite
circulare, asemeni planetelor în Sistemul Solar.

Modelul a fost dezvoltat în urma experimentelor

realizate de către Hans Geiger și Ernest Marsden în anul
1909. Ei au studiat, sub îndrumarea lui Ernest
Rutherford, împrăștierea particulelor α la trecerea printr-
o foiță subțire din aur. Conform modelului atomic
elaborat de Thomson, particulele trebuiau să fie deviate
cu câteva grade la trecerea prin metal din cauza forțelor
electrostatice. S-a constatat, însă, că unele dintre ele
erau deviate cu unghiuri mai mari decât 90° sau chiar cu
180°. Acest fapt a fost explicat prin existența unei
neuniformități a distribuției de sarcină electrică în
interiorul atomului. Pe baza observațiilor efectuate,
Rutherford a propus un nou model în care sarcina
pozitivă era concentrată în centrul atomului, iar
electronii orbitau în jurul acesteia.

Noul model introducea noțiunea de nucleu, fără a-l numi

astfel. Rutherford se referea, în lucrarea sa din 1911, la
o concentrare a sarcinii electrice pozitive:

"Se consideră trecerea unei particule de mare viteză

printr-un atom având o sarcină pozitivă centrală N e,
compensată de sarcina a N electroni."

El a estimat, din considerente energetice, că, pentru

atomul de aur, aceasta ar avea o rază de cel mult 3.4 x
10-14 metri (valoarea actuală este egală cu aproximativ
o cincime din aceasta). Mărimea razei atomului de aur
era estimată la 10-10 metri, de aproape 3000 de ori mai
mare decât cea a nucleului. Rutherford a presupus că
mărimea sarcinii pozitive ar fi proporțională cu masa
atomică exprimată în unități atomice, având jumătate
din valoarea acesteia. A obținut pentru aur o masă
atomică de 196 (față de 197, valoarea actuală). El nu a
făcut corelația cu numărul atomic Z, estimând valoarea
sarcinii la 98 e, față de 79, unde e reprezintă sarcina
electronului. Modelul propus de Rutherford descrie
nucleul, dar nu atribuie nici o structură orbitelor
electronilor. Totuși, în lucrare este menționat modelul
saturnian al lui Hantaro Nagaoka, în care electronii sunt
aranjați pe inele.