Importanţa competenţelor comunicaţionale este cu atât mai mare cu cât conceptul
despre noi înşine se alimentează din abilitatea proprie de a aprecia cât de
satisfăcătoare sunt relațiile noastre cu ceilalți şi cât de satisfăcătoare ne sunt relaţiile cu lumea materială proximă. Fiecare aplică grilele proprii pentru a distinge ceea ce este real de ceea ce este imaginar şi pentru a-şi adapta comportamentul, atitudinile, emoţiile, valorile şi stilul de viață la ceea ce-şi doreşte să fie sau să devină. Prin comunicare, relația interpersonală îmbină definiția pe care noi o acordăm cu cea pe care şi-o acordă, în mod voluntar sau involuntar, interlocutorul nostru. Comunicarea cu ceilalţi îşi revendică un rol decisiv în a defini şi în a ne construi şi proteja imaginile de sine.
Astfel, pornind de la definiţia ei, comunicarea interpersonală este ,, un mod
fundamental de interacțiune psiho-socială al persoanelor, realizat prin intermediul simbolurilor şi al semnificaţiilor sociale, în vederea obţinerii stabilităţii sau a realizării unor modificări de comportament individual sau la nivel de grup". Prin intermediul comunicării, individul se umanizează, își ordonează comportamentele sub influenţa experienţei sociale, îşi înțelege rolul şi locul printre ceilalți, își formează şi dezvoltă personalitatea. reprezentarea (prin intermediul căreia indivizii fac diverse afirmații despre persoane, obiecte) şi prezentarea (modul în care oamenii prezintă anumite informaţii, mod care va determina şi va defini modalitatea de relaţionare cu alţi semeni).
; procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorită faptului că orice
comunicare,odată iniţiată, are o anumită evoluţie se schimbă şi schimbă persoanele implicate înproces.procesul de comunicare are un caracter ireversibil, în sensul că odată transmis un mesaj,el nu poate fi opritîn drumul lui către destinatar, producând un efect oarecare asupraacestuia;în situaţii de criză, procesul de comunicarea are un ritm mai rapid și o sferă mai mare decuprindere;semnificația dată unui mesaj poate fi diferită atât între partenerii actului de comunicare,cât şi între receptorii aceluiaşi mesaj;orice mesaj are un continut manifest. comunicarea exteriorizată (acţiunile verbale şi nonverbale observabile de către interlocutori), metacomunicarea (ceea ce se înţelege dincolo de cuvinte) şi intracomunicarea (comunicarea realizată de fiecare individ, la nivelul sinelui);orice proces de comunicare se desfăşoară într-un context, adică are loc într-un anume spaţiu psihologic, social, cultural, fizica sau temporal, cu care se află într-o relaţie de strânsă independenţă.
Ea tinde să aducă subiectulîntr-o stare de confuzie mentală care - dacă acest
subiect nu este, pe de o parte foarte solid dinpunct de vedere psihologic, și pe de altă parte într-o poziție care să-i permită să se elibereze de relaţia afectivă ce- l leagă de interlocutor - îl paralizează sau îl determină să facă lucruri confuze. În plus, verbalizarea acestui al doilea ordin poate lua o mulțime de forme, întrucât el poate avea legătură cu orice element al primului ordin. Subiectul aflat în contact cu acest tip de comunicare nu ştie cum să reacţioneze, se află într-o situație ambiguă ce riscă să se întoarcă împotriva lui, orice ar face. Situaţia creată când unui subiect i se dă un ordin paradoxal se numeşte situaţie de dublăconstrângere. Un al doilea ordin care intră în contradicţie cu primul la un nivel mai abstract şi, ca şi primul, întărit de ameninţarea cu pedeapsa. O situație de tip paradoxal în care individul se simte prins fără şansa de a putea ieşi în vreun fel. ,,Ingredientele" necesare unei situații de tip dublă constrângere, așa cum sunt ele prezentate de Bateson şi colaboratorii săi.
Având ca reper rolul fundamental al comunicării în cunoaşterea interpersonală,
Mihai Dinu stabileşte diferențele dintre comunicarea interpersonală, comunicarea interpersonală didactică și comunicarea de grup. Comunicarea directă, interpersonală se referă la transmiterea conținuturilor prin contact direct, nemijlocit între interlocutori, folosind un ansamblu de tehnici naturale/primare caracteristice interacțiunii umane directe: cuvânt, voce, gesturi, distanțe personale. Deci pentru a facilita şi încuraja comunicarea interpersonală se vor transmite mesaje pozitive, se va pune accent pe explicația şi întelegerea acestora, asociind comunicarea verbală cu cea nonverbală (care va avea efect de întărire a mesajelor de verbalizare).
Comunicarea reprezintă elementul indispensabil pentru funcţionarea optimă a
oricăruigrup social, indiferent de natura și mărimea lui, un grup poate exista numai dacă între membri săi există comunicare, manifestată prin interacțiuni sociale. Din punctele de vedere al direcționării activităţii în grupuri, relațiile de comunicare sunt ordonate în reţele de statusuri şi roluri sub diferite forme: lineare (în lanţ), în cerc sau roată, în stea sau cristal, fragmentate, reciproce.
interactivitarea pe parcursul lecției, facilitarea înțelegerii predării unor
noțiuni și concepte abstracte (chimie, fizică), utilizarea jocurilor didactice, utilizarea programelor speciale de predare şi învățare bazate pe utilizarea TIC, utilizarea internetului ca sursă alternativă de informare şi cunoaștere atât pentru cadrele didactice cât şi pentru elevi. Se numeste astfel deoarece ,,este mediată de un suport mai mult sau mai puțin complex din punct de vedere tehnologic (scrisoarea, telefonul, calculatorul) sau de un bun produs de ansamblu de instituții, specialişti și dotări tehnologice (cărțile, filmele, yiarele, radioul, televiziunea, internetul).33Media sau suportul de transmitere al mesajului, se clasifică după Harry Pross în media primare, secundare şi terţiare:. Deoarece în ultimele două decenii calculatorul și implicit internetul precum și noile media sunt omniprezente nu numai în viaţa societății actuale ci şi în activitatea didactică, am consideratoportună o privire de ansamblu asupra acestei forme specifice a comunicării indirecte, mediate. Din această categorie fac parte: scrisul, muzica instrumentală, presa, cărţile.media terţiare (audio-vizuale) suportul tehnic este folosit atât pentru emisie cât şi pentru recepție.
Gestionarea conflictelor în 4 pași: Metode, strategii, tehnici esențiale și abordări operaționale pentru gestionarea și rezolvarea situațiilor de conflict