Metoda predării-învățării reciproce

Această metodă a fost introdusă de pedagogii Annemarie Sullivan Palincsar și

Ann L. Brown în 1984 și constă în împărțirea colectivului clasei în grupe de predare-
învățare reciprocă. Se pune accentul pe dezvoltarea dialogului elev-elev, rolul
profesorului fiind preluat de elevi, care au misiunea de a-și instrui colegii.
Metoda predării-învățării reciproce este centrată pe patru strategii de învățare:
– rezumarea (expunerea a ceea ce este mai important din ceea ce s-a citit);
– formularea de întrebări referitoare la ceea ce s-a citit;
– clarificarea datelor (discutarea informațiilor neclare, prin apelul la diferite surse și
soluționarea neînțelegerilor);
– precizarea (exprimarea a ceea ce cred elevii că se va întâmpla în continuare).

Etape:
1. Explicarea scopului și descrierea metodei, respectiv a celor patru strategii;
2. Împărțirea rolurilor elevilor;
3. Organizarea pe grupe;
4. Lucrul pe text;
5. Realizarea învățării reciproce;
6. Aprecieri și comentarii.

Metoda are două variante de utilizare:

1. Clasa primește același text de studiat și este împărțită în patru grupuri, în fiecare
dintre acestea elevii având același rol: primul grup este format din rezumatori, al doilea
din ,,întrebători”, al treilea din clarificatori iar al patrulea din prezicători. În final, după
lucrul pe text fiecare grup își exercită rolul în fața celorlalte grupuri.
2. În a doua variantă, după ce se împarte textul în părți logice, clasa este divizată în
atâtea grupe câte părți are textul respectiv, în fiecare grupă există câte patru elevi –
un rezumator, un întrebător, un clarificator și un prezicător. După lucrul pe text, fiecare
grupă află de la cealaltă despre ce a citit, apoi fiecare membru al fiecărei echipe îi
învață pe colegii din alte grupe ceea ce a lucrat.

Efectul de învățare este evident: elevul are un beneficiu mai mare dacă îi învață pe
colegi ceea ce el a învățat anterior, el însuși putând să-și fixeze și sistematizeze
informațiile dobândite.

Avantaje:
– dezvoltă operațiile gândirii (analiza, sinteza, concretizarea, generalizarea etc.)
– stimulează atenția, capacitatea de exprimare, dar și de ascultare activă;
– ajută elevii în învățarea metodelor și a tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă
intelectuală pe care le pot folosi apoi și în mod independent.

Dezavantaje:
– obișnuirea elevilor cu un anumit rol și, implicit, dificultatea lor de a se acomoda cu
un altul;
– după lucrul în grup elevul poate obosi și nu se mai concentreaă suficient atunci când
un coleg îi predă.
 EXEMPLU DE UTILIZARE IN CRAIOVA
Utilizarea metodei predării-învățării reciproce (reciprocal teaching) în cadrul
orelor de istorie
6 septembrie 2019 • Viorica Ciurea • Școala Gimnazială Anton
Pann, Craiova
Deoarece elevii trebuie să-şi dezvolte abilitatea de a soluţiona eventualele conflicte în
mod constructiv, rolul școlii s-a modificat în direcția dobândirii unei experiențe sociale,
bazată pe cooperare (colaborare).

Strategiile didactice interactive oferă ocazia unei învăţări productive și participative din
partea celor implicați în procesul educațional. În cadrul grupului apar relaţii de
comunicare și de participare prin schimb de informaţii, relaţii care depind de
caracteristicile personale ale membrilor grupului și de relaţionările inter- şi intragrupale
(Marta Iuliana Vicol, 2009, p. 67).

Acest obiectiv se poate realiza prin promovarea în şcoli a învăţării bazate pe cooperare
(colaborare). Învăţarea în cooperare (colaborare) este o metodă de predare şi învăţare
în care elevii lucrează împreună pentru a rezolva un aceeaşi problemă sau pentru a
explora o temă nouă. Cooperarea (colaborarea) şi competiţia sunt pârghii care pot fi
folosite de cadrele didactice în procesul instructiv-educativ în ponderi diferite.
Învățarea prin cooperare (colaborare) ”reprezintă mai degrabă o filosofie instrucțională
decât o metodă aparte” ( Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară, 2005, p. 168).
Crenguţa-Lăcrămioara Oprea susține ideea potrivit căreia strategiile didactice
interactive de grup sunt modalităţi de organizare a activităţii prin care sunt favorizate
schimburile interrelaţionale dintre participanţii la activitate prin procese interumane de
cooperare şi competiţie, stimulând activismul (Crenguţa-Lăcrămioara Oprea, 2009, p.
9.).

Strategiile didactice cooperante au ca efect superior dezvoltarea abilităţilor de

comunicare, a gândirii critice, dezvoltarea competenţelor cognitive, promovează
toleranţa și participarea activă la îndeplinirea sarcinii colective, ameliorarea relaţiilor
interpersonale și dezvoltarea inteligenţei interpersonale, ameliorarea calității învățării,
realizarea transferului de cunoștințe, confruntarea ideilor, dezvoltarea autonomiei,
asumarea și interpretarea unor roluri variate în cadrul grupului, etc. ( Luminița
Drăghicescu, 2011, p. 130).

Învăţarea prin cooperare sau prin colaborare reprezintă o strategie pedagogică ce

încurajează actorii participanţi la procesul educaţional să lucreze împreună în
microgrupuri, de maxim 6 persoane, în vederea îndeplinirii unui scop comun.

Munca în grup presupune cooperare şi activitate comună în rezolvarea unor sarcini de

instruire. Mărimea grupului este importantă în realizarea învăţării, deoarece acasta
depinde de natura şi complexitatea sarcinii. Metoda învăţării prin cooperare
(colaborare), în grupuri mici, are la bază principiul întăririi coeziunii grupului de lucru şi
al sporirii gradului de interacţiune între membri.
Pentru început este recomandabil să se lucreze în perechi, iar treptat să se treacă la
structuri mai complexe. O eficienţă mai mare o au grupurile de lucru constituite din 4-
6 membrii în funcţie de vârsta şi nivelul elevilor.

Grupurile eterogene sunt de preferat celor omogene. Implicarea elevilor mai slabi sau
cu anumite dificultăţi de învăţare în îndeplinirea unor sarcini în cadrul grupului este
benefică pentru ambele părți, deoarece elevii mai slabi au de câştigat dintr-o activitate
la care participă alături de elevi buni iar elevii buni învaţă şi ei atunci când sunt puşi în
situaţia de a-i ajuta pe colegii lor mai slabi.

Potrivit mai multor clasificări de ordin pedagogic în categoria metodelor (procedeelor)

didactice care se bazează pe cooperare (colaborare) pot fi incluse: Metoda
predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar), Metoda Jigsaw
(Mozaicul), Cascada (Cascade), STAD (Student Teams Achievement Division) –
Metoda învăţării pe grupe mici, TGT (Teams/Games/Tournaments) – Metoda
turnirurilor între echipe, Metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles), Metoda
piramidei (Metoda bulgărelui de zăpadă,), Fishbone maps (scheletul de peşte),
Diagrama cauzelor şi a efectului, Știu/ Vreau să știu/ Am învățat, Brainstorming,
Ciorchinele, Metoda Gândiţi – Lucraţi în perechi – Comunicaţi (Think-Pair-Share),
Diagrama Venn, Pânza de păianjăn ( Spider map – Webs), Tehnica florii de nufăr
(Lotus Blossom Technique), Metoda R.A.I., Brainstorming, Starbursting (Explozia
stelară), Metoda Pălăriilor Gânditoare (Thinking hats – Edward de Bono),
Caruselul, Multi-voting, Interviul de grup, Studiul de caz, Incidentul critic, Phillips 6/6,
Tehnica 6/3/5 (Brainwriting), Fishbowl (tehnica acvariului), Tehnica focus grup, Patru
colţuri (Four corners), Metoda Frisco, Sinectica, Buzz-groups, Metoda Delphi, Mai
multe capete la un loc, Tehnica florii de nufăr, SINELG, Tehnica Blazonului, Turul
Galeriei, Creioanele la mijloc, Interviul în trei trepte etc.

Cooperarea și competiția în cadrul grupurilor sunt importante în crearea

interdependențelor pozitive sau negative în atingerea obiectivelor și scopurilor
individuale sau a ale celorlalți (David W. Johnson și Roger T. Johnson, 2001, p. 95-
105.).

În eficientizarea metodelor de cooperare trebuie îndeplinite anumite condiții sine qua

non: interdependența pozitivă, interacțiunea față în față, responsabilitatea individuală
și de grup, formarea și dezvoltarea unor sarcini sociale și evaluarea muncii de grup
prin clarificarea și îmbunătățirea contribuției fiecărui elev în atingerea sarcinii de
rezolvat (Carmen Lungu-Tranole, 2014, p. 269-272)

Metoda „Predarea/ Învățarea reciprocă” (Reciprocal teaching) (Rezumând, Întrebând,

Clarificând, Prezicând) este o tehnică concepută de Annemarie Sullivan Palincsar și
colegii săi.

Această metodă didactică pornește de la ideea potrivit căreia ”Învățarea reciprocă este
cea mai eficientă în contextul investigației colaborative la nivel de grup mic…” iar elevii
pot experimenta rolul cadrului didactic, fiecare elev predând, va învăța cel mai
bine (Mohammad Reza Ghorbani, Atefeh Ardeshir Gangeraj, Sahar Zahed
Alavi, 2013, p.1-12) .
Numărul elevilor din grupuri poate fi de la patru până la şapte, fiecare dintre ei având
la îndemână acelaşi text, împărţit în fragmente, de către cadrul didactic. Prin această
metodă didactică elevii sunt puşi în situaţia de a fi ei înşişi profesori, de a explica
colegilor rezolvarea unor probleme.

Elevii sunt împărţiţi în grupe de câte 4 în care fiecare are un rol bine definit:
Rezumatorul – cel care face un scurt rezumat al textului citit, expune ceea ce este
important; Întrebătorul – cel care pune întrebări clarificatoare (unde se petrece
acţiunea? , de ce personajul a reactionat aşa?, ce înseamnă?); Clarificatorul – el
trebuie să aibă o viziune de ansamblu, să încerce să răspundă întrebărilor grupului și
să discute termenii necunoscuți; Prezicătorul – cel care îşi va imagina, în colaborare
cu ceilalţi care va fi cursul evenimentelor.

Realizarea acestei metode presupune parcurgerea mai multor etape:

• Explicarea scopului şi descrierea metodei şi celor patru strategii.

• Împărţirea rolurilor elevilor.
• Organizarea pe grupe. Lucrul asupra textului.
• Realizarea învăţării reciproce.
• Aprecieri, completări, comentarii.

Aplicarea Metodei Predării/ Învățării reciproce presupune alegerea uneia din cele două
variante posibile:

Varianta nr. 1 – elevilor li se oferă acelaşi text spre studiu, după care sunt împărţiţi în
patru grupuri corespunzătoare celor patru roluri, membrii unui grup cooperând în
realizarea aceluiaşi rol. De exemplu, grupul A este responsabil de rezumarea textului,
grupul B face o listă de întrebări pe care le vor adresa în final tuturor colegilor, grupul
C are în vedere clarificarea termenilor noi, iar grupul D dezvoltă predicţii. În final,
fiecare grup işi exercită rolul asumat.

Varianta nr. 2 – se împarte textul în părţi logice; se organizează colectivul în grupe a

cate 4 elevi; aceştia au fiecare câte un rol: rezumator, întrebător, clarificator și
prezicător.
Se distribuie părţile textului fiecărui grup în parte. Echipele lucrează cu textul, fiecare
membru concentrându-se asupra rolului asumat.

Trebuie precizat că pentru a încuraja învăţarea prin cooperare, în cadrul unui grup mai
numeros, acelaşi rol poate fi împărţit între doi sau trei elevi. În final, fiecare grup află
de la celălalt despre ce a citit; membrii fiecărui grup îşi exercită rolurile, informându-i
pe ceilalţi colegi (din alte grupuri) despre textul citit de ei, stimulând discuţia la temele
studiate.

Această metodă didactică poate fi folosită pentru studierea textelor literare şi ştiinţifice.
Elevii aceleiaşi grupe vor colabora în întelegerea textului şi în rezolvarea sarcinilor de
lucru, urmând ca frontal să se concluzioneze soluţiile.

Fiecare elev care joacă acest rol trebuie să realizeze următoarele demersuri: rezumă
ceea ce a citit, pune o întrebare despre text, la care ceilalţi trebuie să răspundă,
clarifică lucrurile neclare pentru ceilalţi și face predicţii asupra fragmentului care
urmează, vor urmări dacă ea se va adeveri pe parcursul fragmentului următor și cere
celorlalţi să citească fragmentul următor, precizând care este acesta.

Elevii aceleiaşi grupe vor colabora în întelegerea textului şi în rezolvarea sarcinilor de

lucru, urmând ca frontal să se concluzioneze soluţiile. Grupele pot avea texte diferite
pe aceeaşi temă, sau pot avea fragmente ale aceluiaşi text. Ei pot lucra pe fişe diferite,
urmând ca în completarea lor să fie o strânsă colaborare sau pot lucra pe o singură
fişă pe care fiecare să aibă o sarcină precisă (Marta Iuliana Vicol, 2009, p. 68).

Aplicarea acestei metode la o lecție despre ”Constituția României din anul 1866 ” de
la clasa a VIII-a (textul integral legislatie.resurse-pentru-
democratie.org/constitutie/constitutiunea-din-1866.php), elevii primesc un text cu
conținutul acesteia și încearcă să rezolve sarcinile:

Rezumatorul: Constituția adoptată proclama suveranitatea națională, introducea

principiul responsabilității guvernamentale și al separării puterilor în stat, monarhia
reprezenta forma de guvernământ, stabilea libertăți și drepturi cetățenești, includea un
nou sistem electoral, bazat pe votul cenzitar, instituțiile centrale ale statului erau:
monarhia ereditară, în familie pe linie bărbătească, moștenitorii tronului urmând să fie
crescuți în religia ortodoxă, guvernul reprezenta puterea executivă și era condus de
prim ministru, Parlamentul era bicameral (Senat și Camera Deputaților) și reprezenta
puterea legislativă.
Întrebătorul: Când a fost adoptată? În anul 1866. De ce a fost adoptată? A fost prima
constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de
manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția
colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român
pe baze moderne și democratice.
Clarificatorul : este prima constituție internă românească și a fost elaborată după
modelul Constituției Belgiene din 1831, introducea dreptul de veto (mă opun) al
monarhului.
Prezicătorul : adoptarea Constituției din 1866 a însemnat un prim pas spre obținerea
independenței, transformarea României în regat și modernizarea statului român.

Avantajele Metodei Predării/ Învățării reciproce sunt multiple: stimulează şi motivează,

ajută elevii în învăţarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu textul, și a tehnicilor de
muncă intelectuală pe care le poate folosi apoi în mod independent, dezvoltă
capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea cu operaţiile ei şi capacitatea de ascultare
activă și stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de citit şi priceperea
de a selecţiona esenţialul.

Însă există și anumite limite în aplicarea acestei metode didactice la clasă: obişnuirea
elevilor cu un anumit rol şi, implicit, dificultatea lor de a se acomoda cu un altul și faptul
că după lucrul în grup, elevul poate obosi şi nu se mai concentrează suficient atunci
când un coleg îi predă. Modul de evaluare al acestei metode didactice se poate realiza
prin observare, corectare reciprocă și autocorectare.

Bibliografie:
1. Drăghicescu, Luminița, Strategii didactice interactive bazate pe învățarea prin
colaborare în volumul Educație și dezvoltare profesională, coordonatori Valentin
Dogaru-Ulieru și Luminița Drăghicescu, Fundația-Editura Scrisul Românesc, Craiova,
2011.
2. Ghorbani, Mohammad Reza, Gangeraj, Atefeh Ardeshir, Alavi, Sahar
Zahed, Reciprocal Teaching of Comprehension Strategies Improves EFL Learners
Writing Ability, Current Issue in Education, Volume 16, Number 1, January 30, 2013,
p.1-12, cie.asu.edu/ojs/index.php/ cieatasu/article/…/416/, accesat 25 mai 2018.
3. Carmen Lungu-Tranole, Utilizarea metodelor de cooperare în învățare, în
”Columna”, nr.3, 2014, p. 269-272, columna.crifst.ro/sites/
columna.crifst.ro/files/articole/columna_2014_3_04.pdf, acccesat 24 mai 2018.
4. Negreț-Dobridor, Ion, Pânișoară, Ion-Ovidiu, Știința învățării. De la teorie la
practică, Editura Polirom, Iași, 2005.
5. Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara , Strategii didactice interactive, ediția a III-a, Editura
Didactică şi Pedagogică, București, 2009.
6. Vicol, Marta Iuliana, Strategii didactice interactive- Repere metodologice de predare/
învățare prin cooperare, în ”Studia Universitatis”, Revistă Științifică a Universității de
Stat din Moldova, 2009, nr.9 (29), p. 67-68, studiamsu.eu/wp-content/ uploads/11.pdf.,
accesat 23 mai 2018.