Particularitati ale comunicarii

interpersonale in contextul actual

-CONCEPT, FORME, TIPURI-
Munteanu Diana Andreea
  Ce este comunicarea interpersonală?
 Comunicarea interpersonală este schimbul de
informații între două sau mai multe
persoane. Diferența cheie dintre comunicarea
interpersonală și alte forme de comunicare, cum ar fi
comunicarea în masă, este interactivitatea sau
interacțiunea oportună și reciprocă între părți. Cu alte
cuvinte, în timp ce comunicarea de masă implică o

Introducere comunicare unidirecțională între o sursă - ca un post

de televiziune - și o audiență care primește,
comunicarea interpersonală implică un schimb de
informații în două sensuri.
 Comunicarea interpersonală este, de
asemenea , relațională , ceea ce înseamnă că are ca
scop construirea și susținerea relațiilor între
oameni. În schimb, comunicarea impersonală este
doar tranzacțională, iar oamenii sunt priviți ca obiecte.
 Exemple de comunicare interpersonală
 Comunicarea interpersonală cuprinde o gamă largă de comportamente pe care oamenii le fac de
mai multe ori pe zi în fiecare zi:
 Cel mai evident exemplu de comunicare interpersonală este o conversație în care ambele părți
participă activ și încearcă să se înțeleagă.
 Un interviu pentru un loc de muncă este un exemplu de comunicare interpersonală, deoarece
întrebările interviului nu sunt doar tranzacționale; de multe ori, intervievatorii urmăresc să
construiască o relație cu persoana intervievată, deoarece relațiile puternice sunt esențiale pentru
un loc de muncă productiv.
 Un argument este un exemplu excelent de comunicare interpersonală, deoarece echilibrează
întreținerea relației cu negocierea unor obiective contrastante.
 Chaturile online sunt un exemplu de comunicare interpersonală, chiar dacă nu sunt în persoană.
 În mod similar, o întâlnire virtuală prin Zoom sau Skype este un exemplu de comunicare
interpersonală între un grup de oameni.
 De ce este importantă comunicarea interpersonală?
 Comunicarea interpersonală este crucială pentru toate aspectele vieții, dar este deosebit de importantă la locul de
muncă. De fapt, timp de zeci de ani, angajatorii din toate domeniile au raportat că comunicarea interpersonală este
crucială pentru a găsi un loc de muncă și pentru a avansa într-o carieră. De ce este acesta cazul?
 Atingerea obiectivelor: Munca este în cele din urmă despre „a face” lucruri, fie că este vorba de construirea unei case sau
de repararea unei interfețe greoaie pentru un site web. Sarcinile comune la locul de muncă implică toate încercarea de a
motiva și coordona indivizii pentru a atinge obiectivele colective.
 Relații: relațiile puternice sunt motoarele locurilor de muncă productive. Relațiile se construiesc și se susțin doar prin
comunicarea interpersonală.
 Leadership: Conducerea eficientă implică capacitatea de a motiva membrii echipei să lucreze spre un scop comun. Pentru
a face acest lucru, liderii trebuie să posede abilitățile de comunicare interpersonală necesare pentru a-și motiva echipele.
 Ascultarea: Comunicarea interpersonală nu înseamnă doar vorbire. De asemenea, implică ascultarea, care este un
ingredient cheie al rezolvării problemelor și al luării deciziilor.
 Rezolvarea conflictelor: Lucrul cu alți oameni implică de obicei negocierea unei forme de conflict. Pentru a rezolva
conflictele, lucrătorii trebuie să aibă mai întâi capacitatea de a-și exprima preocupările și de a se susține, menținând în
același timp relații puternice.
  Caracteristicile comunicării interpersonale
 După cum am menționat mai sus, comunicarea interpersonală nu cuprinde toate
tipurile de interacțiuni umane. Cercetătorii disting comunicarea interpersonală
subliniind cinci dintre caracteristicile sale cheie:

 Ea implică indivizi independenți . Cu alte cuvinte, comunicarea interpersonală se

referă la interactivitatea indivizilor care au fiecare propriile motivații, așteptări și
interpretări ale comunicării.

 Implica autodezvăluirea sau dezvăluirea gândurilor, sentimentelor și reflecțiilor

personale.

Caracteristici  Este rațional . Important, „rațional” nu înseamnă corect, veridic sau chiar

logic. Comunicarea interpersonală este rațională deoarece este menită să fie
înțeleasă de ceilalți.

 Implica alegerea personala . În cele din urmă, oamenii aleg ceea ce spun și cum o
spun, ceea ce face din comunicarea interpersonală o abilitate care poate fi
învățată și nu un proces înnăscut.

 Este constantă și inevitabilă . Deoarece oamenii au nevoie de relații cu alți

oameni pentru a supraviețui, comunicarea interpersonală este un fapt permanent
și inevitabil al vieții.
  Comunicarea interpersonală și tipurile ei
 Comunicarea interpersonală nu se referă doar la ceea ce oamenii spun în mod
explicit cu voce tare. Există patru tipuri diferite de comunicare interpersonală:
 Comunicare verbală : Informații comunicate prin vorbire.
 Comunicare nonverbală : Informație comunicată fără a fi vorbită. Unele exemple
includ limbajul corpului, cum ar fi gesturile și intonația vocală.
 Comunicare scrisă : Informații comunicate printr-un mediu scris. Aceasta este

Tipuri ale
diferită de comunicarea verbală deoarece, chiar și atunci când este
interpersonală sau interactivă, nu are aceeași bogăție. Aceasta înseamnă că
înțelegerea comunicării scrise este adesea mai dificilă, deoarece nu se poate baza

comunicarii pe indicii nonverbale și de context.

 Ascultarea: Comunicarea interpersonală nu este nimic fără ascultare. Spre
interpersonale deosebire de simpla auzire a ceea ce se spune, ascultarea interpersonală este
încercarea activă de a înțelege și de a se angaja cu o altă persoană.
 Nu toată comunicarea verbală, nonverbală și scrisă este
interpersonală. Comunicarea impersonalăsau comunicarea în care cel puțin o
persoană o vede pe cealaltă ca un obiect sau doar un scop, poate lua toate
formele de mai sus. De exemplu, a spune „mulțumesc” unui casier, a direcționa
traficul cu semnale de mână și a trimite e-mailuri spam sunt toate forme de
comunicare impersonală care nu implică interdependență și construirea relațiilor.
  Deși s-ar putea crede că comunicarea interpersonală este o abilitate înnăscută pe care o au toți
oamenii, abilitățile de comunicare interpersonală sunt învățate. Deoarece comunicarea
pricepută depinde de context, cercetătorii în comunicare numesc abilități de învățare
competență de comunicare . Competența de comunicare interpersonală este capacitatea de a
comunica atât eficient, cât și adecvat. Eficacitatea se referă la a fi înțeles și a obține rezultatele
dorite, în timp ce adecvarea se referă la a face acest lucru într-un mod care construiește și
menține relații. De exemplu, ar putea fi eficient să intimidați un vecin de alături să-și taie
tufișurile, dar nu ar fi potrivit.

Definitie si  Cercetătorii în comunicare au identificat trei abilități principale pentru competența de

comunicare interpersonală.

exemple ale  Complexitatea cognitivă: Aceasta este capacitatea de a înțelege și reflecta asupra situațiilor
din mai multe puncte de vedere. De exemplu, o asistentă îi spune unei paciente să ia trei pastile
pe zi, iar pacienta se întoarce și raportează că nu a luat medicamentul. O asistentă ar folosi

abilitatii complexitatea cognitivă pentru a înțelege problema dintr-o varietate de puncte de vedere. În
loc să presupună că pacientul nu a respectat în mod intenționat, ea s-ar putea întreba dacă

interpersonale
instrucțiunile au fost neclare sau ambigue?
 Empatie: Odată ce se poate vedea că există mai multe moduri de a înțelege orice problemă de
comunicare, este important să empatizezi cu cealaltă persoană. Empatia presupune asumarea
perspectivei altei persoane. De exemplu, asistenta ar putea încerca să-și imagineze viața din
perspectiva pacientului. Ce fel de situații de viață ar îngreuna medicamentul pentru pacient?
 Adaptabilitate : După ce au reușit să reflecteze asupra unei situații și să empatizeze,
comunicatorii pricepuți trebuie să fie capabili să se adapteze astfel încât să folosească cea mai
potrivită comunicare pentru context. De exemplu, dacă asistenta observă că pacientul nu este
în general neîncrezător în sfatul medical, ea ar putea construi încredere întrebând pacientul
despre propriile convingeri despre medicină sau vorbind despre rezultate de succes.
  1. Albu, Gabriel, 2008, Comunicarea interpersonală, București:
Institutul European
 .2 .Chiru, Irene, 2003, Comunicarea interpersonală, Bucureşti:
Bibliografie Editura Tritonic.

Webografie  3. Dinu, Mihai, 2004, Fundamentele comunicării

interpersonale, Bucureşti: Editura All.
 https://ro.scribd.com/document/47074570/Comunicarea-
interpersonal%C4%83