Tipuri de comunicare eficientă: cum să-i înțelegi mai bine pe cei din jur

Când trebuie sa defineasca comunicarea, majoritatea vorbitorilor se gândesc la „a aduce la

cunostinta ”, „a da de stire”, sau „a informa”. Comunicarea înteleasa ca proces are la baza patru
componente fundamentale:
• emitatorul,
• canalul de comunicare
• informatia de transmis
• receptorul.

Esenta procesului consta în transferul sau trimiterea informatiei de la receptor la emitator.

Acest model elementar trebuie însa extins, deoarece comunicarea nu se încheie niciodata cu
simpla preluare sau receptare a informatiei.
În primul rând nu trebuie omisa circulatia informatiei în sens invers (feed-back), deoarece, de
obicei, comunicarea se realizeaza în vederea obtinerii unui raspuns.
În al doilea rând, comunicarea este un proces intentional: emitatorul transmite receptorului o
informatie prin intermediul unui canal cu scopul de a produce anumite efecte asupra
receptorului.
În al treilea rând, tot acest proces nu s-ar dovedi pe deplin eficient, daca nu s-ar acorda
importanta atât codajului cât si decodajului mesajului transmis.
În al patrulea rând, nu trebuie ignorata nici posibilitatea aparitiilor unor erori de codare sau
decodare, precum si imixtiunea unor factori perturbatori. Toate aceste elemente vor diminua
reusita comunicarii.
Privita ca un act de punere în relatie a emitatorului cu receptorul, comunicarea poate fi
înteleasa drept ansamblul proceselor fizice si psihologice prin care se efectueaza operatia
punerii în relatie cu una sau mai multe persoane în vederea obtinerii unor anumite obiective.
• Comunicarea reprezinta procesul prin care un emitator transmite un mesaj sub forma
unui Cod prin intermediul unui Canal catre un Receptor.
• Comunicarea umana este procesul prin care emitem opinii, valori, norme, per-ceptii
catre un receptor.
• Comunicarea umana este un proces prin care un individ transmite stimuli cu scopul de a
schimba comportamentul altor indivizi.
• Comunicarea umana reprezinta un ansamblu de principii si norme care traver-seaza
planul gândirii si cel comportamental.
Comunicarea în lumea animală e destul de simplă: păsările cântă ca să-și atragă partenerul,
câinii latră ca să sperie intrușii, iar pisicile torc ca să arate plăcere. Mesajele sunt destul de clare
și e puțin spațiu pentru neînțelegeri. Acestea sunt înțelese și apoi sunt fie acceptate, fie nu.
Despre comunicarea umană, în schimb, nu se poate spune același lucru. Aceasta este
sofisticată, are mai multe niveluri, funcții și tipuri și putem să ne dăm seama de complexitatea
ei numai gândindu-ne la faptul că oamenii vorbesc aproximativ 2700 de limbi pe întreaga
planetă și doar Dicționarul Explicativ al Limbii Române conține peste 67000 de cuvinte.
Ce înseamnă o comunicare eficientă
O comunicare eficientă nu înseamnă doar o transmitere a mesajului într-o formă cât mai clară,
într-un timp cât mai scurt, deoarece concizia nu garantează și înțelegerea. Comunicarea
eficientă va fi întotdeauna mai ușoară dacă există o înțelegere mutuală și experiență
împărtășită între emițător și receptor. Dacă acestea nu există, în schimb, atunci ele trebuie
construite prin dialog, cereri de clarificări și răspunsuri detaliate, astfel încât comunicarea să nu
fie unidirecțională, iar feedback-ul receptorului să fie într-adevăr luat în considerare. Numai
astfel procesul de comunicare poate fi unul eficient.
Tipuri de comunicare în funcție de modul de transmitere a mesajului
Comunicare directă
Comunicarea directă are loc atunci când sunt exprimate explicit adevăratele intenții ale
vorbitorului, nevoile și dorințele sale. Atunci când, spre exemplu, cineva care comunică direct
are ceva de spus referitor la nevoile sale, nu se va sfii să o facă. Acest tip de comunicare nu are
niciun înțeles ascuns și se bazează pe onestitate și franchețe.
Comunicare indirectă
Comunicarea indirectă are loc atunci când adevăratele intenții ale vorbitorului sunt ascunse. Cei
care vorbesc indirect nu vor face o afirmație sau nu vor răspunde direct la o întrebare atunci
când știu că e posibil să genereze tensiune și situații inconfortabile. Acest tip de comunicare
apare, de regulă, atunci când politețea prevalează asupra onestității, iar vorbitorul dorește să-și
„salveze fața”, un concept sociologic care se referă la felul în care este perceput acesta din
exterior, sau de către un grup de oameni. Pentru a nu răni stima de sine a altor persoane, unii
vorbitori preferă comunicarea indirectă.
Niveluri de comunicare
Comunicare verbală
Comunicarea verbală poate fi o comunicare orală sau scrisă, care se realizează cu ajutorul unei
limbi cunoscute de toți participanții la actul comunicării. Importanța comunicării verbale,
așadar a cuvintelor, în întregul act de comunicare, în schimb, nu este atât de mare. Ea
reprezintă doar 7% din actul de comunicare, iar acesteia i se adaugă comunicarea paraverbală și
nonverbală.
Comunicare paraverbală
Comunicarea paraverbală se referă la aspectele legate de voce (ritm, volum, modulație) și la
pauzele în vorbire, toate acestea având încărcături semantice care se adaugă la ceea ce se
comunică efectiv doar prin intermediul cuvintelor. Ea reprezintă 38% din actul de comunicare.
Comunicare nonverbală
Comunicarea nonverbală are loc cu ajutorul gesturilor, al mimicii sau chiar prin sisteme de
comunicare special create, cum este limbajul semnelor, folosit de cei cu deficiențe de auz. Ea
reprezintă 55% din actul comunicării și, de asemenea, include mai multe tipuri de comunicare
nonverbală: gestica, mimica, poziția corporală și aspectul fizic sunt cele mai importante
componente ale acesteia.
Tipuri de comunicare în funcție de participanți
Formele comunicării diferă și în funcție de numărul de participanți. Aceasta se poate realiza și
cu un singur participant, fiind un fel de dialog cu propria persoană, cu doi participanți, cu un
grup de persoane sau cu un public larg.
Comunicare interpersonală
Comunicarea interpersonală este un schimb de informații între două sau mai multe persoane
care sunt interdependente și cunosc mai multe lucruri unele despre altele. În această categorie
intră comunicarea dintre tată și fiu, dintre angajat și angajator, dintre două surori, dintre un
profesor și studentul său, între doi prieteni, între parteneri de viață și așa mai departe. Deși, de
multe ori, comunicarea interpersonală are loc între perechi de persoane, ea poate fi extinsă
pentru a include și grupuri mici, așa cum este familia sau grupul de prieteni. Acest tip de
comunicare poate avea loc atât față în față, dar și prin alte mijloace, cum sunt platformele de
social media.
Comunicare de grup
Membrii unui grup interacționează și se influențează unul pe altul la nivel personal. Un grup
poate fi format din cel puțin trei persoane care au o relație comună și dezvoltă un simț de
apartenență mutual care diferă de orice relație interpersonală ce ar putea exista între oricare
doi membri ai grupului. Aceștia împărtășesc același scop, au așteptări unii de la alții, creează
identități pentru grup și membrii săi și se influențează unii pe alții, dezvoltând strategii și tactici
despre cum să mențină acel grup. Comunicarea de grup este, așadar, orice mesaj care e
transmis de membrii grupului în interiorul său. O echipă de fotbal, o familie, o companie mică
pot fi considerate grupuri din punct de vedere sociologic.
Comunicare în masă
Comunicarea în masă este procesul de distribuire și de schimb de informații prin intermediul
mass media (sau prin mijloacele de comunicare în masă) către segmente mari de populație.
Jurnalismul și advertising-ul sunt doar două industrii în care comunicarea în masă este la
ordinea zilei. Acest tip de comunicare poate avea ca rezultat schimbarea comportamentelor, a
atitudinilor, a opiniilor și a emoțiilor numeroșilor oameni care primesc informația.
Comunicare intrapersonală
Comunicarea intrapersonală reprezintă dialogul individului cu el însuși și are un rol foarte
important în atingerea echilibrului psihic al ființelor umane. Planificarea, rezolvarea
problemelor, rezolvarea conflictelor interne, judecățile de sine și pe care le emitem despre alte
persoane, toate pot fi rezultate ale comunicării interpersonale. Deși aceasta are loc fără a fi
externalizată, ea se bazează pe interacțiunea anterioară cu lumea exterioară.
Tipuri de comunicare în funcție de intenția emițătorului
Funcțiile comunicării pot fi diferite, în conformitate cu intenția emițătorului. Comunicarea,
astfel, poate fi informativă, educativă, pentru divertisment, sau persuasivă.
Comunicare informativă
Motivul principal din spatele comunicării informative este transmiterea de informații. Acest tip
de comunicare poate apărea, spre exemplu, într-o conversație despre ce s-a întâmplat în
ultimele zile într-un grup de prieteni, dar se întâmplă și atunci când vizionezi anumite tipuri de
videoclipuri (despre prepararea unui anumit tip de mâncare, despre repararea unui obiect etc)
sau când citești o carte istorică sau inspirată dintr-o poveste reală.
În cazul în care gradul de subiectivitate pe care îl are emitentul devine disproporționat, atunci,
pe măsură ce imparțialitatea se diminuează, comunicarea informativă se transformă în
comunicare persuasivă.
Comunicare educativă
Comunicarea educativă apare atunci când emițătorul dorește să-și ajute interlocutorii să
dobândească noi cunoștințe. Aceasta poate să se manifeste atât într-un cadru formal, cum sunt
sălile de clasă sau de curs, în timpul conferințelor sau seminariilor, cât și în cel informal, așa
cum este o simplă conversație între părinte și copil.
Comunicare pentru divertisment
Comunicarea pentru divertisment este cel mai informal tip de comunicare. Ea implică schimbul
de informații cu intenția de divertisment și distracție, fără să servească niciun alt scop. Poate
apărea în aceleași contexte în care apare și comunicarea informativă, dar este mai puțin
formală. Se poate întâmpla în cazul unei discuții între prieteni, atunci când aceștia încep să
glumească, în timpul vizionării unui spectacol, sau chiar în timpul vizionării unui simplu videoclip
plin de umor.
Comunicare persuasivă
Scopul principal al comunicării persuasive este să schimbe emoțiile, gândurile sau atitudinile
unui grup sau a unei persoane, astfel încât să se apropie de cele pe care emițătorul dorește să le
genereze. Astfel, o discuție între prieteni se poate transforma foarte ușor într-o situație în care
unul dintre ei comunică persuasiv, dar din această categorie pot face parte și știrile de
televiziune, mitingurile politice sau articolele de opinie.
Comunicarea umană este complexă și are multe subtilități pe care nu întotdeauna le poți „citi”
atât de ușor. Fiecare persoană are metoda sau stilul său de comunicare care îi sunt proprii, însă
adevărul este că anumite lucruri, cum sunt limbajul nonverbal, spre exemplu, sunt aproape
universale. Pentru a putea comunica eficient cu ceilalți este nevoie să te pui în pielea lor, să te
înarmezi cu răbdare și să fii un bun ascultător.