Comunica

rea
Comunicarea este procesul de trimitere,receptare şi
interpretare a informaţiilor, sub forma mesajelor simbolice,
prin intermediul unor canale specifice, între două sau mai
multe persoane, unele cu statut de emiţător, altele cu statut
de receptor , prin care noi relaţionăm unii cu ceilalţi şi ne
adaptăm la mediul înconjurător.
Scopul comunicării: este cel de informare,
motivare,convingere, instruire, încurajare.
Obiectivul comunicării: este cel al creării unei modalităţi
prin care mesajele să fie receptate/(auzite, înţelese).
 Comunicarea
Artă sau ştiinţă?

ARTĂ – comunicarea presupune

talent, maleabilitate, implicare afectivă

ŞTIINŢĂ – comunicarea presupune o foarte bună

stăpânire a teoriei comunicării, dar care poate fi
îmbunătăţită doar prin practică, exerciţiu, observaţie.
 Întreaga existenţă se rezumă la capacitatea de a comunica.
Fară nici o exagerare, comunicarea este cheia către succes în
relaţii sau la locul de muncă, pe parcursul întregii noastre vieţi.
Abilitatea de a comunica eficient se datoreaza experienţei.Ea
reprezintă fundamentul dezvoltării personalităţii fiecărui individ,
dezvoltării organizaţiilor, fundamentul realizării unor relaţii între
indivizi, şi între indivizi şi organizaţii, ajută la dezvoltarea
societăţii.
În sens larg, comunicarea umană poate fi înţeleasă ca procesul de
transmitere de idei, informaţii, opinii, păreri, de la un individ la
altul, sau de la un grup la altul . Când comunicăm dorim ca
informaţia să fie înţeleasă aşa cum o percem noi, şi dorim ca
receptorul să creadă informaţia pe care noi o
transmitem. Comunicarea este principalul canal de legătură între
indivizi, prin intermediul comunicării reuşim să ne exprimăm
gândurile, ideile, sentimentele. Viaţa socială a fiecărui individ se
formează prin intermediul comunicării şi al mesajelor transmise.
Componentele
comunicarii
Schema comunicarii
Canale de comunicare
 Regulile
asculatii
•Focalizează-te pe vorbitor;
active
•Pastrează contactul vizual;
•Acordă atenţie sentimentelor vorbitorului;
•Arată că întelegi ce ţi se spune;
•Nu eticheta vorbitorul;
•Când asculţi activ trebuie să îi trimiţi celuilalt
mesajul: “Eşti important pentru mine; vreau să te
inteleg”;
•Nu îl sustragi/întrerupi.
 Feed -back
Feed-back-ul este o altă componentă a comunicării. Acesta este
un raspuns non-verbal sau verbal emis de receptor, prin care confirmă că
a primit mesajul. Sesizarea acestor raspunsuri influenţează decisiv
comportamentul şi acţiunea celor care le recepţionează.

Pentru a fi cu adevarat eficientă, comunicarea trebuie să se desfăşoare

ca un sistem circular care are capacitatea de autoreglare. Elementul de
bază care oferă posibilitatea acestei autoreglări este reprezentat de feed-
back. Existenţa feed-back-ului aduce în discuţie comunicarea bilaterală.
În lipsa acestuia se poate vorbi doar de o comunicare unidirecţională.
Lumea înconjurătoare reprezintă o oglindă – toate reacţiile
acesteia înseamna feed-back şi ne ajută să ne înţelegem
pe noi înşine mai bine.
 Bariere în comunicării
Procesul de comunicare este influenţat de o
serie de factori perturbatori care deteriorează
sau influenţează negativ asupra procesului de
transmitere a informaţiei, ceea ce în final
denaturează sensul informaţiei.Aceşti factori
sunt de natură obiectivă (calitatea mijloacelor
tehnice) cât şi subiectivă (neatenţia, nivelul
de pregătire) care îi mai putem numi
,,bariere”.
Bariera este un obstacol în calea realizării unei
comunicări eficiente. Acestea pot produce efecte
nedorite sau genera chiar blocaje în comunicare.
 diferenţe de percepţie;
tonalitatea vocii;
presiunea timpului;
lipsa feedback-ului;
bariere fizice;
lipsa contactuluii vizual;
limbajul inadecvat;
surplusul/lipsa de informaţii;
ascultarea slabă, etc.
 Tipuri de comunicare
• Comunicarea formala: folosită în business, în
afaceri, în documente (în cele necesare
angajării: CV, scrisoare de intenţie), interviuri;
presupune un registru adecvat şi reguli mai
stricte.

• Comunicarea informală: folosită între prieteni,

cunostiinţe; lasă o mai mare libertate de
exprimare.
 Formele comunicarii
Într-o comunicare orală, informaţia este percepută şi reţinută:
(7%) datorită CUVINTELOR - Limbajul verbal (Ce spui?)
(38%) datorită STIMULILOR SI SEMNALELOR transmise prin tonul,
volumul si ritmul vocii - Limbajul paraverbal (Cum spui?)
 (55%) datorită stimulilor si semnalelor transmise prin: ŢINUTĂ,
POZIŢIE, VESTIMENTAŢIE, MIMICĂ, GESTIĂ, COMPORTAMENT-
Limbajul nonverbal.

Paralimbajul si limbajul nonverbal au rolul de a :

• sustine mesajele verbale: “E haios” – ras
•accentuarea mesajelor verbale: “Iesiti!” – bratul intins spre iesire
•Inlocuirea mesajelor verbale: “Taci, te rog!”(nerostit) inlocuit de ducerea
degetului aratator la buze
•Contrazicerea mesajelor verbale: “M-am suparat pe tine” – zambet larg,
ras
 COMUNICAREA- mijloc de transmitere a
informaţiei
Prin comunicare, oamenii îşi transmit diverse informaţii.
Pentru ca o informaţia să fie de calitate, trebuie să îndeplinească
conditiile:
•exactitate- element de cunoaştere ce asigură o imagine veridică;
trebuie sa verificăm prin mijloace personale căile prin care putem
valorifica informaţia, deasemeni şi sursa trebuie verificată;
•adecvare- capacitatea informaţiei de a fi necesară destinatarului ei.
•oportunitate-reprezinta capacitatea informaţiei de a ajunge la
destinatar în momentul în care este realmente nevoie de ea;
•eficienţa- capacitatea de a asigura un efect determinat, efect ce trebuie
sa fie superior efortului de a obtine informatia respectiva.(adică prin
eforturi puţine depuse din partea destinatarului să se obţină o capacitate
sporită de înţelegere a informaţiei respective)
Realizarea obiectivelor unei comunicări depinde nu numai de circulaţia
informaţiei ci şi de modul de analiză a ei.
 Variabile procesuale ale comunicării:
Transmiterea informaţiei de la emiţător la receptor este
afectată de o serie de variabile care ţin de cei doi agenţi, de
canalul trasmiterii sau structura mesajului:
 Acurateţia – reprezintă menţinerea semnificaţiei acelui mesaj/
informaţii transmise cît şi structurii acestuia. În comunicarea
orală, gradul de acurateţe al transmiterii mesajului este mai mic
dacât în comunicarea scrisă, datorită faptului că înţelegerea
mesajului este dependentă de calităţile receptorului (cu cât
mesajul este mai lung , cu atât el va uita mai multe unităţi de
informaţie şi va înţegege în mai mică măsură mesajul).
 Deschiderea – este o variabilă individuală legată de emiţător:
unii participanţi sunt mai deschişi, au mesaje mai directe şi
lasă să transpară mai multă informaţie despre ei însăşi, alţii
sunt mai închişi, prudenţi. Diplomaţii de exemplu, sunt foarte
închişi, mesajele lor trebuiesc ,,traduse”. De cele mai multe ori
avem tendinţa de a fi mai prudenţi în comunicare cu persoanele
necunoscute şi cu cele cu statut social diferit.
 Distorsiunea- este reproducerea incorectă a unei
informaţii, prin exagerarea unor aspecte, filtrare,
blocare sau omiterea completă a unor date şi poate fi
conştientă sau nu (exemplul cu
subordonatul/angajatul şi superiorul/angajatorul).

 Excesul de informaţie – se produce atunci cînd E

transmite mai multă informaţie decât poate
recepţiona R şi este mai fregvent în comunicarea
organizaţională decât deficitul.Problema este de a
stabili, după caz, limita de la care începe excesul ,
aceasta depinzând de calităţile persoanei care
transmite acea informaţie.
 Apărări faţă de excesul de informaţie- atunci când
capacitatea de recepţie a individului este depăşită, el
se apără prin omisiune (refuză să prelucreze, să
decodifice o parte din informaţie), filtrare (separarea
informaţiei relevante de cea irelevantă), aproximare
(categorizarea informaţei după o shemă
simplificatoare), sau pur şi simplu prin evitarea
informaţiei.
 Deficitul de informaţie- poate sa afecteze în sens
negativ performanţa, mai ales când este legată direct
de procesul muncii (persoana nu primeşte suficientă
informaţie utilă). Deficitul de informaţie este
compensat de apariţia zvonurilor: ele iau naştere prin
emiterea şi raspândirea unor opinii de către un lanş
sau o reţea de comunicare.
 In concluzie, comunicarea eficientă este o abilitate pe
care ar trebui să o stapaneasca atât angajatorii care işi
doresc să obţină cele mai bune performanţe de la angajaţii
lor, cât şi angajaţii care îşi doresc să avanseze cât mai mult
în domeniul lor. Nu în ultimul rând, la nivel personal,
comunicarea eficientă este cea care ne ajută să ne
construim relaţii personale sau profesioanle solide şi de
durată, relaţii care ne pot deschide uşa spre diferite
oportunităţi.
Orice fiinta umana are o nevoie instinctivă de a
comunica. O viaţă fară comunicare, ar fi un şir nesfârşit de
frustrări, deoarece nu am şti cum să ne exprimăm nevoile şi
nici cum să înţelegem care sunt nevoile celor din jur.
Tocmai de aceea, baza relațiilor interumane este
comunicarea, atât ca mijloc de cunoaștere pe sine, cât și a
celor din jur.