Scopurile comunicării:

Potrivit opiniei lui De Vito (1988), comunicarea are cinci scopuri esențiale:

 decoperirea personală – comunicarea ne ajută să învă ță m despre noi și despre

alții, să ne descoperim (în special prin intermediul comunică rii sociale) și să ne
evaluă m;
 descoperirea lumii externe – comunicarea oferă o bună înțelegere a realită ții
exterioare, a obiectelor și a evenimentelor;
 stabilirea relațiilor cu sens – comunicarea oferă posibilitatea de a stabili și de a
menține relații strâ nse cu alte persoane;
 schimbarea atitudinii și comportamentului – se referă în special la
comunicarea realizată prin mass-media, cu rol semnificativ în schimbarea
atitudinilor și comportamentelor noastre;
 joc și distracții – comunicarea reprezintă un mijloc de a ne distra, de a râ de și de
a ne simți bine.

Rolul comunicării:
Comunicarea este pur și simplu actul de transfer al informațiilor. Transmiterea
mesajului de la expeditor la destinatar poate fi afectată de o gamă uriașă de lucruri. Ea
include emoțiile persoanelor implicate, situația culturală , mediul folosit pentru a
comunica și chiar locația. Complexitatea întregului proces este motivul pentru care
abilită țile de comunicare sunt atat de apreciate: un transfer de informații precis, eficient
și lipsit de ambiguitate este, de fapt, extrem de greu de realizat.
 
Asta inseamna că rolul comunică rii e mai mult decâ t simpla transmitere a unor
informații. Această artă necesită anumite abilită ți în transmiterea sau primirea unui
mesaj, indiferent dacă este vorba despre simple noută ți, idei sau emoții.

Tipuri de comunicare:
 Comunicarea verbală – recurge la cuvinte (scrise sau rostite) pentru a
transmite gâ nduri, idei și sentimente.
 Comunicarea nonverbală - presupune utilizarea limbajului corpului, gesturilor
și expresiilor faciale pentru a transmite informații. Ea poate fi utilizată atâ t
intenționat, câ t și fă ră să îți dai seama. De exemplu, s-ar putea sa zâ mbești fă ră să
îți propui asta câ nd auzi o idee sau o informație.
 Comunicarea scrisă - este actul de a scrie, tasta sau tipă ri simboluri precum
litere și cifre, cu scopul de a transmite informații. E-mail-urile, mesajele și
discuțiile avute prin intermediul tehnologiei sunt o formă comuna de comunicare
scrisă .
 Comunicarea vizuală - în cadrul ei se utilizează fotografii, desene, schițe, grafice
sau diagrame pentru a face schimb de informații. Acest tip de comunicare este
folosit adesea în timpul prezentă rilor pentru a oferi un context util ală turi de
comunicarea verbală .
Tehnici ale unei comunicări eficiente:
1. Fii atent la ce transmiți nonverbal. Este esențial să folosești limbajul corpului
pentru a-ți comunica intențiile pozitive. La urma urmei, nimeni nu-și dorește să
comunice cu o persoană negativă sau critică .
2. Pentru a menține un limbaj corporal bun, primul pas este să faci contact vizual.
Asta înseamnă să -l privești pe interlocutor în ochi atunci câ nd vorbește cu tine,
dar și ori de câ te ori îi vorbești tu. Nu face asta într-un mod insistent. Uneori,
privește în depă rtare și dă -i șansa să “respire ușurat”. Apoi, încearcă să nu
exprimi emoții negative precum șoc, panică sau mâ nie. Ai grijă , de asemenea, la
poziția corpului și folosește-te cu încredere de umor pentru a crea un raport bun
cu interlocutorul.
3. Încearcă să înțelegi ce spune celălalt. Multe persoane își așteaptă râ ndul de a
vorbi, uitâ nd că o comunicare să nă toasa înseamnă să privești dincolo de
cuvintele partenerului de discuție. Încearcă să te gâ ndești la mesajul pe care vrea
să ți-l comunice pentru a-i înțelege nevoile. Câ nd vei avea ră spunsul, poți replica
într-un mod care să dea dovadă de încredere. În acest fel, el va știi că l-ai ascultat
și că iți pasă cu adevă rat.
4. Pune întrebări deschise. Sunt cele la care nu se poate ră spunde ușor cu „da”
sau „nu”. Pentru a avea încredere în cei cu care comunici, trebuie să îi îndrumi,
pentru a-ți putea dezvă lui adevă ratele idei și dorințe.
5. Acceptă că alții gândesc diferit. Nu trebuie sa iți schimbi opiniile doar pentru
că sunt diferite de ale altora. Se poate dovedi obositor pentru ambii participanți
la discuție. Acceptă doar că oamenii sunt diferiți, iar pă rerile lor la fel.