Idealul Educațional în România

Dicţionarului de pedagogie: Finalităţile pedagogice reprezintă orientările asumate la nivel de

politică a evederea realizării activităţii de formare – dezvoltare a personalităţii umane conform anumitor
vaducaţiei în lori angajate în proiectarea sistemului şi a procesului de învăţământ (S. Cristea, p. 144)

Idealul educaţional exprimă cerinţele şi aspiraţiile unei societăţi într-o anumită etapă istorică
sub forma unui model dezirabil de personalitate umană, fiind în fapt una dintre legăturile principale
prin intermediul căreia se realizează interdependenţa dintre acţiunea educativă şi sistemul socio-
economic în general
Idealul educaţional concentrează în esenţa sa modelul sau tipul de personalitate solicitat de
condiţiile sociale ale unei etape istorice pe care educaţia este chemată să-l formeze în procesul
desfăşurării ei.

Idealul educaţional este extras din idealul social al epocii.

 Idealul social: tipul sau modelul de personalitate dezirabilă al unei societăţi.
 Idealul social european (al unei societăţi de tip european) – “cetăţeanul”
 Cetăţeanul - o concretizare a unor valoriabstracte.
Cetateanul:
Valorile fundamentale ale “cetăţeanului” ca model dezirabil de personalitate;Binele, Frumosul, Adevărul,
Credinţa creştină, Libertatea, Egalitatea, Fraternitatea, Legalitatea.
Idealul educaţional poartă amprenta societăţii care-l elaborează, are un caracter social.

Idealul educaţional nu este un model descriptiv exhaustiv al unei personalităţi standard şi nu trebuie
perceput ca o instanţă care tinde să uniformizaze personalitatea membrilor societăţii, să-I depersonalizeze, ci ca
un model orientativ care tinde către cultivarea unui minim de însuşiri necesare fiecărui membru al societăţii
pentru autorealizare permanentă şi participare activă la progresul social
Dimensiunile idealului educational
 Dimensiunea socială: relaţia directă cu idealul social, din care este extras.
 Dimensiunea psihologică: idealul educaţional este construit în limitele şi posibilitzăţile de dezvoltare ale
fiinţei umane, pe care nu le transcede.
 Dimensiunea pedagogică: Idealul educaţional poate fi transpus în scopuri şi obiective educaţionale
concrete

Idealul educaţional este exprimat într-o noţiune sau o sintagmă care are un accentuat caracter abstract şi
relevă însuşirile considerate a fi esenţiale pentru omul de mâine făcând abstracţie de cele neesenţiale din
urmează:punctul de vedere al interesului şi dezirabilităţii sociale.

Înţelesul sintagmei “ideal educaţional” este explicat în literatura de specialitate în termeni diferiţi; unii îl
asociază cu “omul ideal”, “omul perfect”, interpretare care pune în discuţie fezabilitatea acestuia, alţii îl
consideră un model mental concretizabil într-o infinitate de particularizări în care însuşirile stipulate de ideal
intră în dimensiuni diferite şi structuri complexe diferite
Legea a învăţământului din România (84/1995, republicată în 1999) defineşte idealul educaţional în
articolul 3., după cum urmeză:
 Învăţământul urmăreşte realizarea idealului educaţional, întemeiat pe tradiţiile umaniste, pe valorile
democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti, şi contribuie la păstrarea identităţii naţionale.
 Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii
umane, în formarea personalităţii autonome şi creative.”

Proiectul de lege a învăţământului preuniversitar din România (proiect de lege aflat în dezbatere publică
începând cu data de 17 decembrie 2007) definea idealul educaţional în articolul 3., după cum urmează:

(1) Învatamântul urmareste realizarea idealului educational întemeiat pe valorile democratiei, ale
diversitatii culturale, pe aspiratiile individuale, sociale si contribuie la pastrarea identitatii nationale în contextul
valorilor europene.

(2) Idealul educational al scolii românesti consta în dezvoltarea libera si armonioasa a personalitatii
individului în vederea unei integrari eficiente în societatea bazata pe cunoastere

Proiectul Legii învăţământului preuniversitar din România (proiect de lege propus de Comisia “Micela” 2009)
defineşte idealul educaţional în articolul 3., după cum urmează:

Art. 2 (1) Idealul educaţional al sistemului de învăţământ preuniversitar constă în dezvoltarea liberă,
integrală şi armonioasă a individualităţii umane şi în asumarea reală a unei scale de valori necesară pentru
construcţia unei economii şi societăţi ale cunoaşterii.

(2) Statul oferă cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de
învăţământ preuniversitar, indiferent de condiţia socială şi materială, de sex, rasă, etnie, naţionalitate,
apartenenţă politică sau religioasă

Legea educaţiei naţionale nr. 1 din 2011

Art. 2.(3) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi
armonioasă a individualităţi umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui
sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea
spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru
angajare pe piaţa muncii.
(4) Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de
învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără nicio altă formă de
discriminare.
(7) În România învăţământul constituie prioritate naţională.

Scopurile educationale
Scopurile educaţionale reprezintă finalităţi educaţionale cu nivel mediu de generalitate care se realizează în
intervale medii de timp. Scopurile educaţionale sunt anticipări mentale ale diverselor acţiuni de formare a
personalităţii umane şi se referă la rezultatele ce urmează să se obţină în cadrul unui şir de acţiuni educaţionale.
Specificul scopurilor educaţionale constă în faptul că acestea practic detaliază idealul educaţional la nivelul
diverselor situaţii instructiv-educative. Astfel dacă idealul educaţional este unul singur, scopurile educaţionale
vizează finalităţi educaţionale particulare, specifice spre exemplu diverselor laturi ale educaţiei, diferitelor
nivele şi profile de învăţământ şi diferitelor tipuri de şcoli (Ionescu, M., 2001).

Obiectivele educationale
 Obiectivele sunt finalităţi educaţionale care au un nivel redus de generalitate şi se realizează în intervale
scurte de timp, referindu-se la lecţii sau secvenţe de lecţii. Obiectivele educaţionale sunt enunţuri cu caracter
anticipativ care descriu în termeni exacţi rezultatele aşteptate a fi obţinute la finele unei secvenţe de instruire. În
funcţie de natura şi conţinutul rezultatelor vizate, obiectivele educaţionale se împart în obiective de ordin
cognitiv, obiective de ordin afectiv-motivaţional şi
obiective de ordin comportamental
Obiectivele pedagogice îndeplinesc mai multe funcţii:
 funcţia de orientare valorică a procesului de învăţământ; conţinutul oricărui obiectiv având o dimensiune
valorică rezultată din concepţia despre societate, cunoaştere, om;
 funcţia evaluativă – obiectivele servind ca drept criterii în evaluarea rezultatelor la învăţătură ale elevilor;
 funcţia de reglare a procesului de învăţământ – metodele, strategiile, conţinuturile, modalităţile de evaluare
fiind selectate de către educator astfel încât să conducă la realizarea obiectivelor propuse.
 funcţia de anticipare a rezultatelor şcolare– obiectivele prefigurează rezultatele aşteptate la finele unei
secvenţe educaţionale.
Între aceste categorii de finalităţi există o strânsă interdependenţă; pe de o parte, idealul educaţional determină
scopurile şi obiectivele, pe de altă parte, acestea concretizează pe diverse planuri/niveluri prescripţiile generale ale
idealului. Această interdependenţă poate fi reprezentată grafic astfel:

SOCIETATE

IDEAL SOCIAL

IDEAL EDUCAŢIONAL

SCOPURI EDUCAŢIONALE

OBIECTIVE EDUCAŢIONALE