DE CE SIMTIM NEVOIA DE A COMUNICA

Inca din antichitate comunicarea a fost perceputa ca un element functional de fond, indispensabil in desfasurarea
oricarei activitati sau a formarii relatilor sociale.
Insasi etimologia termenului sugereaza acest lucru; cuvantul comunicare provine din limba latina; communis
inseamna a pune de acord, a fi in relatie sau a fi in legatura cu, desi termenul circula in vocabularul
anticilor cu sensul de a transmite si celorlalti, a impartasi ceva celorlalti.
Din perspectiva psihosociala, actul comunicarii semnifica mult mai mult decat simpla transmitere de informatie:
este vorba de racordarea a doua universuri existentiale si spirituale, in care actul interpersonal capata dimensiuni
sociale si culturale care il transced. Prin intermediul limbajului interior trairile psihologice cele mai subtile capata
consistenta, forma si valoare; ulterior, trairile astfel obiectivate prin limbaj pot da continut unor relatii
interpersonale si sociale, continut fara de care orice forma de comunicare umana este de neconceput.
Nevoia unei comunicari efective si eficiente nu are un caracter de noutate, aceasta fiind recunoscuta Inca de
secole. Necunoasterea principiilor fundamentale ale comunicarii, ignorarea rolului si sensului acesteia vor conduce
la deteriorarea sistemului valorilor morale la nivel macrosocial.

Exista 6 nevoi relationale fundamentale (in acelasi timp ele reprezinta si obiectivele oricarui proces de comunicare):
1. Nevoia de a spune

Este nevoia de a transmite informatii celor din jurul nostru. Permanent simtim nevoia sa spunem ceva, sa aratam, sa
explicam, etc. Daca simtim nevoia sa spunem ceva semnificativ pentru noi si nu o facem, transmiterea informatiei se va
realiza involuntar, inconstient, intr-un mod mascat (Ex: prin stari de tensiune, anxietate, agresivitate, sau chiar
somatizari in cazul unui mesaj negativ refulat).
Dar cum si ce spunem?
Comunicarea se realizeaza:
10% prin cuvinte. Mesajul verbal trebuie sa fie: clar, simplu, usor de urmarit, sa utilizeze un vocabular adecvat
persoanei cu care vorbim.
30% prin tonul vocii (variatii ale Inaltimii sunetelor, taria lor, rapiditatea vorbirii, calitatea vocii)
30% se realizeaza prin expresia privirii si a fetei (un zambet, o Incruntare, contactul vizual direct sau evitarea
acestuia, durata contactului vizual etc)
30 % se realizeaza prin expresia Intregului corp - gesturi (miscari ale mainilor care sustin mesajul), pozitia corpului,
orientarea acestuia fata de interlocutor, proximitatea, contactul corporal;
Deci mintea si corpul reprezinta un sistem complex prin care comunicam - ele trebuie sa se sustina una pe alta.

Din totalul sentimentelor transmise de o persoana:

7 % se transmit prin intermediul cuvintelor
38 % se transmit prin tonul vocii
55 % prin expresia fetei si postura.

2. Nevoia de a fi ascultat, auzit, inteles

Intr-o relatie suntem Intotdeauna 3: eu, tu si relatia dintre noi. In momentul In care spun ceva, important este ca
mesajul sa ajunga la celalalt in acelasi fel in care l-am transmis, adica sa fiu receptat si inteles.
Teste efectuate cu privire la ascultare au demonstrat ca o persoana obisnuita isi poate aminti numai 50 % din ceea ce a
ascultat (daca este chestionata imediat) si numai 25% dupa 2 luni.

3. Nevoia de a fi recunoscut
In orice schimb informational intre doua sau mai multe persoane, deci in orice proces de comunicare inter-personala
apare nevoia de a fi recunoscut: nevoia ca celalalt sa constientizeze prezenta mea, valoarea informatiei pe care o
transmit, etc. Nevoia de a fi recunoscut functioneaza In stransa legatura cu urmatoarea nevoie, aceea de a fi apreciat.

4. Nevoia de a fi apreciat
Este nevoia de a avea sentimentul ca sunt importanti pentru persoanele cu care stabilesc relatii de comunicare. Traim
intr-o societate in care nu suntem apreciati la adevarata valoare.
Vedem intotdeauna ceea ce nu a facut celalalt, nu si ceea ce a facut. Aceste parti negative, repetate de mii si mii de ori
sterilizeaza relatiile, slabesc increderea in fortele proprii, in capacitatile noastre de a realiza ceva.
Ex: Un angajat duce la bun sfarsit un proiect foarte important pentru firma. Obtine o prima, care nici macar nu este
oferita direct de sef, ci ii este oferita odata cu salariul de la contabilitate. El nu va simti aprecierea pentru ceea ce a
facut. Uneori un simplu "Bravo", spus cu sinceritate, face mai mult decat orice prima.
Macar din cand In cand (la anumite intervale de timp), conducatorul organizatiei trebuie sa ofere aprecierile sale directe
angajatilor, pentru a oferi feed-back-ul necesar alimentarii imaginii de sine (sunt important pentru sef, pentru
organizatia in care lucrez", "conducerea isi da seama de valoarea mea si de importanta mea pentru firma" etc).

5. Nevoia de a influenta
Nevoia de a influenta reprezinta nevoia de a provoca o reactie, o schimbare de opinii, credinte, comportamente,
atitudini.

Mijloace pentru Imbunatatirea capacitatii de a influenta:

a. Clarifica-ti obiectivele. Daca stii clar care este rezultatul la care vrei sa ajungi transmitand un mesaj, sustinand o
conversatie, etc, iti va fi mult mai usor sa obtii ceea ce vrei.
b. Structureaza-ti gandirea. Deseneaza sau vizualizeaza harta mentala a modului cum vei ajunge sa obtii rezultatul. In
acest fel iti va fi mult mai usor sa urmezi pasii necesari pentru a ajunge la obiectivul stabilit.
c. Pregateste-te sa influentezi. Atrage cat mai multe informatii cu privire la tema conversatiei. Strange cat mai multe
informatii cu privire la interlocutorul tau: afla cum gandeste, ce tip de prezentare are mai mari sanse de a il influenta
verbal, vizual, sau ambele; gaseste puncte comune pentru a putea initia conversatia: interese comune etc.
d. Asigura-ti timpul necesar pentru conversatie. Asigura-te inca de la inceputul conversatiei ca ai timp sa parcurgi
etapele stabilite anterior pentru atingerea obiectivelor propuse.
e. Argumenteaza. Prezinta-ti cu claritate obiectivele conversatiei, argumenteaza-ti ideile.
f. Recapituleaza. Din cand in cand, in timpul conversatiei, recapituleaza concluziile intermediare la care ai ajuns. Asta
te va ajuta sa stii permanent unde te aflii (comparand cu harta mentala realizata) si cat mai ai de parcurs pana la
atingerea obiectivului final.
g. Foloseste mijloace vizuale. Folosirea mijloacelor vizuale asigura reamintirea de catre interlocutor a unei cantitati mai
mari de informatie din intregul care a fost trimis.

6. Nevoia de intimitate

Nevoia de intimitate - fiecare dintre noi avem "gradina noastra secreta" acea parte din noi pe care nu o vom pune
nimanui niciodata. De asemenea avem partea noastra de intimitate "in doi" - acea parte pe care o putem impartasi
numai cu partenerul si care nu va fi transmisa niciodata mai departe de relatia de cuplu.

Nivelul 5 - discutiile cliseu - discutii despre obiecte si evenimente care nu au nici o legatura cu persoanele care
comunica. Ex: discutiile despre vreme, discutiile despre politica, fotbal etc.
Nivelul 4 - raportarea faptelor - acele discutii In care referirea la propria persoana este implicata dar referirea nu este
directa. Ex: "am auzit ca"; "am vazut ieri", "am fost saptamana trecuta la.."
Nivelul 3 - evaluari si idei personale - acele discutii In care referirea la propria persoana presupune si un anumit grad
de dezvaluire personala (se realizeaza la nivelul cognitiv). Ex: eu cred ca", "eu sunt.."
Nivelul 2 - sentimente, emotii- acele discutii in care referirea la propria persoana presupune dezvaluirea mai profunda
(se realizeaza la nivel afectiv). Ex: "Imi place sa", "mi-e frica sa..;"
Nivelul 1 - Impartasire completa - acele discutii care presupun deschidere totala, discutii care se realizeaza cu
persoanele cele mai apropiate (partener, parinte, prieten de suflet, preot, psihoterapeut etc).

VIATA INTRE ADEVAR SI MINCIUNA

De ce ne sperie adevarul? De ce oamenii, din ce in ce mai mult, ajung sa fuga de adevar si sa se piarda in
minciuna?
De ce oamenii, in incercarea lor de a obtine ceea ce vor, se folosesc de minciuna, cum mai pot ei sa se bucure de
ceea ce au obtinut prin frauda. Cum se face ca oamenii au ajuns sa isi doreasca lucruri care nu le sunt proprii
Prin atata publicitate si prin atata manipulare oamenii au ajuns sa isi doreasca lucruri pe care nu si le doresc, au ajuns sa
aiba scopuri straine sufletului lor, au ajuns sa lupte pentru cauze care nu semnifica nimic personal. In incercarea de a-si
atinge scopurile artificiale, insuflate, parazite, oamenii au inceput sa recurga la cele mai josnice metode: minciuna,
simularea, frauda, inselaciunea, escrocheria, talharirea.

Oamenii nu se pot bucura de obiectivele atinse daca nu se simt merituosi, iar un om care inseala pentru a obtine ceva,
nu se simte concordant cu sine. Orice om are un cenzor intern care nu se opreste niciodata din lucru. Vazand ca nu se
simte bine nici acum, desi scopul a fost atins, se gandeste ca trebuie sa faca altceva, sa obtina altceva, ceva daca se
poate cat mai greu de atins, ceva ravnit de toata societatea, ceva care sa ii lase pe toti cu gura cascata, dar evident ceva
de care el nu are nevoie. Odata ajuns aici sansele de iesire din acest cerc vicios sunt reduse. E ca si cum societatea, prin
diverse mijloace, ii spune omului ca setea nu se potoleste doar cu apa, ci cu apa si sare, iar omul respectiv nu se mai
poate satura niciodata. Unii dintre ei ajung sa bea atata apa cu sare incat explodeaza in nevroze sau chiar in psihoze.

Cat de greu este sa renunti la autoinselare! Minciuna exista de cand lumea, la fel si autominciuna. Numai ca in ultimul
timp manipularea, deci facilitarea oamenilor de a se autominti, este din ce in ce mai puternica si mai dorita de un
anumit segment din societate. Fara sa isi dea seama, acestia din urma sunt si ei la randul lor victime ale aceluiasi sistem
si ale aceluiasi cerc vicios descris mai inainte.

Idealurile oamenilor de azi au ajuns sa fie din ce in ce mai inalte si din ce in ce mai realiste, date fiind capacitatile
persoanei. Un cersetor isi doreste sa ajnga presedinte, un hot vrea sa fie judecator, un idiot vrea sa se faca savant, un
elev mediocru vrea sa devina student si sa isi iai licenta in drept etc. De ce toate acestea? Pentru ca ii intereseaza
domeniul, pentru ca le place sa practice aceste meserii, pentru ca au aptitudini, pentru ca li se potriveste personalitatii
lor? Nu pentru ca asa ar avea putere, pentru ca nu pot sa accepte nimicnicia umana, pentru ca societatea promeveaza
egalitatea prost inteleasa, pentru ca suntem invatati ca scopul scuza mijloacele, pentru ca exista oamenii fara calitati
care se bucura de privilegii dincolo de nasul lor, pentru ca valorile sociale tind sa scape logicii. Pentru ca oamenii au
ajuns sa aprecieze valorile materiale mai mult decat pe ei insisi. Pentru ca oamenii au ajuns sa isi vanda rinichii pentru
o masina, pentru ca toti vrem sa ne permitem toate tentatiile actuale, pentru ca nu suntem invatati sa ne bucuram de
viata din noi. Vrem sa ne facem economisti pentru ca se castiga bine, vrem sa ne facem programatori pentru ca se
castiga bine, notari, avocati, politicieni etc. Pentru ca se castiga bine. Unde suntem noi in toate astea? Unde? Cum ma
justifica pe mine o bancnota de 100 de dolari? Cum imi explica ea mie existenta? Cum ma face pe mine o masina de 50
000 de euro sa ma simt om si sa simt ca exist si ca am un loc in universul asta? Cum?

Cum se poate ajunge sa furam dragoste? Cum e posibil sa inseli un om ca sa profiti de trupul sau? Cum sa minti ca sa
atragi pe cineva? Cum sa te vinzi acoperit de smacuri? Cum poti sa iti incoresetezi sufletul ca sa para mai suplu? Cum
sa accepti sa fii mintit de o carcasa? Cum sa te prinzi in hora sociala fara ca macar sa ai o rezerva de suflet curat. Cum
ajung oamenii sa se arunce in oceanul de minciuni fara vesta de salvare. De unde atata disperare? Incotro se indreapta
lumea in ritmul asta? Spre ce tinde? Unde vrea sa coboare?
Cum sa mai poti sa inveti un copil sa fie responsabil si sa isi asume toate faptele, cand se simte rusinat daca nu minte?
Cum sa mai poti spune doamna profesoara, nu am scris tema cand insasi doamna profesoara asteapta de la tine o
minciuna cat mai buna ca sa nu cumva sa para proasta daca te iarta? Cum sa nu fugi alaturi de prietenii tai cand din
greseala spargi geamul vecinului cu mingea si sa spui ca nu stii cine a facut-o, cand a doua zi s-ar face misto de tine si
cand insasi parintii tai ti-ar spune de ce nu ai fugit si tu ca toti ceilalti?. Cum sa dai o nota mica unui elev care nu
prea a invatat cand ceilalti profesori i-au dat numai 10. Cum sa nu iei spaga, cand colegii tai te-ar privi scarbiti ca le
strici toate socotelile. uite la asta vrea sa schimbe el lumea. Cum sa iti mai doresti sa mergi la teatru cand toti
prietenii tai merg la discoteca in fiecare seara? Cum sa iti doresti sa te casatoresti cu fata pe care o iubesti, cand insasi
ea iti spune ca nu vrea nici o obligatie. Cum sa iti traiesti propria viata si nu una inventata ca sa satisfaca dorinta
poporului.
Cum sa te lupti cu neadevarul si minciuna cand traiesti direct in ea. Cum poate un elev sa nu isi doreasca sa fie avocat
sau doctor, desi el are calitati intelectuale medii, cand profesorul ii da note mari si il lauda pentru ca este copilul
sponsorului scolii, sau copilul directorului. Cum am putea sa ii spunem copilului nostru ca banii nu sunt atat de
importanti cand la televizor vede in fiecare zi ca oamenii se omoara pentru bani si pentru putere? Cum se mai pot
promova astazi valorile umaniste si drepturile omului cand insasi cei care le promoveaza le incalca? Cum sa mai putem
sa ne exprimam sentimentele cand stii ca altul va profita de tine? cum sa iti destainui propria identitate si cum sa fii
sincer cand nu ai incredere nici in fratele tau? Cum sa mai ajuti un cersetor cand stii ca cersetoria a ajuns o afacere?
Lumea a incetat sa mai caute sensul vietii si s-au apucat sa inventeze ei singuri unul cat mai superficial posibil, dupa
posibilitati. Cineva care vrea sa scoata si el un ban a inceput sa vanda scopuri in viata gata facute. Daca vrei ti le dau si
gata traite. Poti sa stai in fotoliul tau luxos si eu trag viata prin fata ochilor tai. Daca vrei iti vand un loc in parlament, te
fac director si daca vrei te fac si educator sau profesor. Depinde ce nevoie si ce frustrari ai tu. Daca ai bani te fac ce vrei
tu. Intelegi ? dar, ce te faci daca nu ai bani? Pai te apuci ca disperatu sa faci bani pentru ca asa ai invatat ca banii pot
cumpara totul si ca banii sunt numitorul comul al tuturor lucrurilor.

Cum sa nu minti cand daca ii spui tatalui tau ca ai luat 4 la scoala te bate de nu te vezi. Iti vrea binele, sa ai ce nu a avut
el, sa realizezi ce nu a fost in stare el. Dar, cum o sa te superi pe el? Stii bine ca iti vrea doar binele, te iubeste, nu? Da,
te iubeste, dar daca nu ti-ar implanta tie toate semintele nerodite la el. Daca nu te-ar inscrie la scoala indeplinirii
dorintelor lui. Cum sa nu te minti si sa spui da domnle vreau sa fac facultatea de medicina ca sa il ajut pe tata care e
atat de bolnav si care se vaita ca s-a imbolnavit din cauza mea? Cum sa te faci sofer de raliu cand mama ta nu suporta
nici sa mergi cu bicicleta prin curte spunand ca e periculos? Cum sa ai curaj sa iesi cu o fata de care te-ai indragostit
cand mama ta ti-a vorbit atata despre curvele care ti-au furat tatal? Cum sa pretuiesti un barbat cand tatal tau te batea si
te injura cand erai mica? Cum sa ii spui unei fete ca o iubesti cand mama ta alcoolica iti spunea ca nu esti bun de
nimic?

Un om matur nu va minti niciodata. Nu ii va fi frica sa isi asume raspunderea pentru ceea ce face si simte si
gandeste.

Cum sa nu iti fie frica de doctori si sa refuzi sa mergi la ei cand in copilarie aiu dat peste unu care nu dadea doi bani pe
durerea care o simteai tu cand iti scotea o masea. Cum sa nu te minti ca nu ai nimic, desi te doare si te inteapa inima
cand tie iti e atat de frica sa vezi un doctor. Cum sa nu faci infarct cand tu ai probleme cu inima de la 15 ani dar nu ai
avut curaj sa vezi un doctor pana la 45?

Cand ma gandesc la oamenii care se autoevalueaza cat de cat corect imi vine sa plang. Ma intreb daca sunt si ei macar
10 % din populatia tarii. Cat de multi sunt cei care se vad in haine de print, care simt ca merita tot, care gandesc ca daca
nu li se da este o nedreptate, care cred despre ei ca sunt foarte speciali (printre care ma numar). La fel de multi sunt si
cei care cred despre ai ca nu merita nimic, ca nu sunt buni de nimic, ca nu sunt in stare de nimic, ca sunt prosti si urati.
Din cele doua grupuri sunt sigur ca o parte dintre ei nu se inseala, dar nici nu au dreptate, pentru ca se evalueaza corect
fara ca macar sa isi dea seama. Pentru ca se cunosc prea putin, dar au nimerit-o dintr-o coincidenta pe care nu pot sa o
explic.
De unde vine aceasta autoinselare? De ce nu putem sa ne vedem asa cum suntem de fapt? Bineinteles ca din educatie si
din raporturile noastre cu realitatea.
Cum sa nu ne mintim pe noi insine cand toata lumea minte pe toata lumea, cum sa avem atata discernamant sa nu uitam
cine santem printre atatea minciuni pe care le spunem. Intr-o lume in care parintii isi mint copiii si copiii isi mint
parintii, profesorii mint elevii, iar elevii mint profesorii, doctorul minte pacientul, iar pacientul minte doctorul, hotul
minte judecatorul, iar judecatorul minte hotul, autocunoasterea si maturizarea devin un fel de utopii.
Ba ceva si mai de necrezut este faptul ca lumea nici nu mai vrea sa se dezvolte, nu vrea sa se maturizeze, nu vrea sa se
cunoasca. Ii place distractia, nu are timp pentru prostii da'stea.
Viata trebuie traita, trebuie sa ma bucur de ea.................
Avantajele si dezavantajele utilizarii calculatorului in domeniul educational
Societatea noastra se afla intr-o permanenta schimbare, iar acelasi lucru se intampla si cu inovatiile tehnice si stiintifice.
Tehnologiile informationale moderne au influentat intr-un deceniu viata statelor industrializate intr-o masura in care
automobilului i-au trebuit 50 de ani.
Calculatorul a influentat nu numai o parte a vietii noastre, ci se manifesta in toate domeniile acesteia. Forma
comunicatiilor, ritmul de viata si munca si chiar mediul inconjurator in care traim au suferit, datorita acestei inovatii,
modificari esentiale.
Azi nu se vorbeste in zadar despre asa-numita societate informationala si aceasta e socotita o comunitate al carei bun
esential informatiile- s-au dezvoltat in mod continuu. Aceia care, in cadrul societatii informationale, din diferite
motive sunt rupti de informatii, se confrunta deja cu mari probleme, fiind in mod clar, dezavantajati.
Se stie ca aceasta dezvoltare rapida a informatiilor va avea repercursiuni catastrofale asupra tuturor tarilor si regiunilor
mai putin dezvoltate (mai ales a acelora din lumea a treia), intrucat acestea au numai un acces limitat la resurse.
Criticii societatii informationale isi manifesta, prin urmare, mereu teama ca dezvoltarea anterioara nedirijata a societatii
informationale va conduce sigur la o societate de clasa a doua. Si aceasta nu numai regional, intre prima si a treia lume,
ci chiar si in interiorul tarilor industrializate.
Utilizarea calculatorului are efecte in special asupra urmatoarelor
domenii:
- asupra domeniului activitatii productive;
- in invatamant;
- in domeniul privat;
- asupra mediului inconjurator;
- efecte prin accesul liber la informatie.
In ceea ce priveste efectele calculatorului in invatamant exista atat aspecte pozitive cat si negative. Este cunoscut faptul
ca in invatamantul din tara noastra predomina aspectul informativ in defavoarea celui formativ. Introducerea
informaticii ca materie scolara si, mai mult, introducerea tehnologiilor informatice in mediul scolar trebuie sa aiba ca
efect in primul rand, tocmai aspectul formativ, si ar fi o greseala ca acest lucru sa fie considerat numai sub aspectul
asimilarii de catre elev a unui plus de informatii (termeni noi, comenzi, instructiuni).
Scopul este deprinderea copiilor cu o gandire ordonata si logica, sau cu alte cuvinte, formarea unei gandiri algoritmice.
Printre efectele pozitive datorate utilizarii tehnologiilor informatice se pot evidentia:
- un invatamant de tip nou realizat prin noi profesii, ramuri de invatamant si directii de studiu;
- accesul mai simplu la invatamant;
- invatatul total amuzant.
La fiecare efect in parte se pot face cateva precizari. Calificarile noi cer un invatamant nou. De aceea, in domeniul
invatamantului scolar, profesional si universitar s-a produs o schimbare profunda datorita noilor tehnologii informatice.

In ultimii ani au fost schimbate masiv planurile de invatamant, pentru ca generatiilor care se pregatesc acum in scoli sa
li se ofere calificarile necesare profesiilor cerute de noile tehnologii informatice.
Internetul, in special, joaca un rol tot mai mare in invatamant. Si aceasta nu numai pentru faptul ca elevii au
posibilitatea sa rezolve temele si sa elaboreze referatele prin transfer din retea. Mult mai importante sunt posibilitatile
care se deschid prin dezvoltarea uriaselor biblioteci cu informatii, special pentru anumite obiecte de studiu si teme,
utile atat pentru profesori cat si pentru elevi.
Trebuie amintite si universitatile, care s-au adaptat deja mult la aceste transformari, prin introducerea noilor directii de
studiu si specializare. Invatamantul la distanta (telelearningul) permite azi accesul la invatamant (de la cursurile de
limba si pana la studiile universitare complete ) chiar si pentru aceia care, din motive geografice, familiale sau de
sanatate au fost exclusi pana acum.
Formulat mai simplu, chiar si gospodarul din varful muntelui poate azi sa studieze de acasa economia intreprinderii.
Tabla, cartea, creta si caietul au fost instrumentele clasice ale invatamantului scolar vreme de secole.
Prin contrast, programele moderne de invatare ofera foarte multe avantaje:
- sunt elaborate in mod remarcabil, intr-un spirit cu adevarat pedagogic si didactic, eliminandu-se astfel orice confuzii;
- beneficiaza de animatie, sonorizare si niciodata nu sunt ursuze.
Cand elevului i se prezinta lectia in culori atractive, insotita si de sunete vesele, invatatul poate deveni distractiv. Chiar
si adultilor, spre exemplu, invatatul interactiv al limbii franceze de pe un CD-ROM, cu o frantuzoaica vesela si supla
(virtuala, bineinteles) le face mai multa placere decat un dictionar.
In afara de aceasta, utilizarea unor asemenea programe permite fiecarui individ un progres in studiu, in conformitate cu
capacitatile sale de asimilare a cunostintelor, nemaiexistand pericolul sa fie franat de un colectiv sub posibilitatile sale
sau, dimpotriva, sa fie mereu uitat in coada clasei si ignorat pentru ca nu poate tine acelasi ritm.
Totusi, nici cel mai bun program nu poate inlocui in totalitate contactul personal sau statul fata in fata cu un cadru
didactic.
Programele de invatare trebuie sa fie vazute ca o completare si extindere a formelor clasice.
Accesul liber la informatii (la internet) respectiv schimbul de informatii aduce numeroase avantaje si posibilitati
enorme. Pe de alta parte acest acces are si dezavantajele lui. In internet, de exemplu, se pot gasi si foarte multe jocuri
de noroc sau materiale pornografice, care sunt sau nu de o parte si de alta granitei intre legal si ilegal. Datorita
extinderii actuale foarte mari a internetului controlul asupra acestor tipuri de informatii este aproape imposibil. Nu
trebuie sa se inteleaga, in nici un caz, ca acest domeniu este cenzurat. Trebuie sa existe numai un semnal ca
responsabilitatea accesarii unor astfel de informatii este numai a noastra si ca, a aparut o noua tema de educatie pentru
parinti si profesori.
Este de dorit o utilizare cu moderatie a calculatorului, astfel nu vor exista nici-un fel de probleme.

Increderea in sine si comunicarea eficienta

Pentru a putea stabili relatii interpersonale de calitate, bazate pe o comunicare eficienta este necesar sa
poti fi deschis, sa-ti dezvalui sentimentele, motivele, opiniile, sa fii receptiv la feedbackul oferit de ceilalti.
Toate acestea solicita incredere in sine. Cu cat o persoana isi sporeste increderea in sine cu atat aceasta
este mai dispusa sa-si asume riscurile asociate autoexpunerii si expunerii la opiniile celorlalti.
De ce este atat de dificil sa-ti exprimi deschis sentimentele si ideile si sa accepti o comunicare deschisa din
partea celorlalti?
De exemplu, relatia sef - subordonat. Daca subordonatul isi dezvaluie adevaratele sentimente i se poate
cere sa actioneze in conformitate cu acestea, asumandu-si mai multa responsabilitate. El se poate teme ca
nu va fi capabil sa faca fata acestei responsabilitati sporite, ceea ce se va concretiza intr-un esec personal.
Pe de alta parte, daca subordonatii isi sporesc gradul de autonomie, asumandu-si initiative si
responsabilitati sporite, seful trebuie sa-si modifice comportamentul pentru a sprijini schimbarea ce se
petrece cu subordonatii sai. Pe masura ce acesta devine tot mai mult un egal al subordonatilor sai, prin
delegarea responsabilitatilor, va primi tot mai putina recunoastere a statutului sau din partea acestora,
ceea ce ii poate afecta increderea in sine. Astfel, atat pentru sef cat si pentru subordonati exista tendinta
de a reveni la tipul de relatii traditional, in care subordonatii trebuie sa faca ceea ce le spune seful si, in
schimb, responsabilitatea ii revine acestuia din urma.
Dezvoltarea competentelor in comunicare si in stabilirea de relatii interpersonale de calitate, ca si
sporirea pe aceasta baza a gradului de autonomie a subordonatilor si obtinerea de performante
individuale si organizationale superioare, necesita incredere in sine. Trebuie sa ai incredere in tine pentru
a accepta riscurile pe care le implica o relatie deschisa si sincera.

Dezvoltarea increderii in sine

Increderea in sine nu este un scop in sine. De altfel, numai o incredere in sine moderata, bazata pe
autocunoastere, pe recunoasterea atat a calitatilor cat si a limitelor proprii poate fi eficace.
Supraevaluarea potentialului propriu, ca si subevaluarea acestuia vor conduce la esec.
Sporirea increderii in sine este un proces ciclic iar pasii necesari sunt urmatorii:
recunoasterea anxietatii
identificarea mecanismelor defensive
procesul de schimbare prin folosirea comportamentelor compensatorii adecvate

Recunoasterea anxietatii
Primul pas in cresterea increderii in sine il constitutie recunoasterea situatiilor carora le sunt asociate
sentimente de anxietate.
Anxietatea este o emotie negativa care se manifesta atunci cand o persoana este nesigura in ceea ce
priveste capacitatea sa de a evita durerea fizica sau psihologica. Anxietatea se caracterizeaza prin
ingrijorare permanenta, irascibilitate, dureri de cap frecvente, lipsa energiei in fata dificultatilor si
capacitate redusa de raspuns in situatiile tensionate. Adesea i se asociaza si sentimentul de inadecvare
datorita faptului ca individul se percepe ca fiind incapabil sa faca fata unei multitudini de situatii.

Mecanismele defensive
Mecanismele defensive sunt metode de a evita sau reduce anxietatea fara a face fata de fapt situatiei care
o produce. Ele protejeaza individul dar nu construiesc sentimentul de adecvare. De exemplu, teama de a
vorbi in public poate fi redusa prin evitarea acestor situatii.
Deoarece comportamentele defensive reduc anxietatea, ele devin prin repetare obisnuinte puternice,
extrem de rezistente la schimbare. Constientizarea mecanismelor defensive pe care le utilizam este un pas
important in sporirea stimei fata de sine si in perfectionarea modului in care comunicam.
Cele mai frecvent utilizate mecanisme defensive sunt:
Evitarea. De exemplu, un manager nou promovat poate utiliza o parte disproportionata din timpul sau
pentru activitati ce tineau de vechiul sau post, in loc sa se ocupe de problemele mai putin familiare si in
consecinta mai dificile ale noului sau post.
Reprimarea. Aceasta este utilizata pentru a impiedica constientizarea motivelor si sentimentelor
considerate nepermise sau nedorite. De exemplu, un manager isi poate reprima supararea fata de seful
sau deoarece exprimarea acesteia nu este, in general, socialmente acceptata in cadrul organizatiilor.
Aceasta il poate face sa se simta deprimat, sa fie nejustificat de dur fata de subordonatii sai sau sa
neglijeze sa furnizeze anumite informatii unui coleg.
Proiectia. Acest mecanism defensiv consta in transferarea sursei de anxietate de la individ la mediu.
Astfel, un manager poate simti ca seful sau, colegii, subordonatii sunt suparati pe el, in loc sa
constientizeze ca de fapt el este cel suparat. Daca ceilalti sunt ostili, atunci desigur, agresivitatea sa este
justificata ca o reactie de autoaparare.
Regresia. Aceasta consta in recurgerea la un comportament care asigura satisfacerea unor nevoi de
nivel inferior atunci cand individul se confrunta cu o situatie care ii provoaca anxietate. Regresia se poate
manifesta la un manager care, pus in fata unei situatii dificile, incepe sa se preocupe de dimensiunile
biroului sau sau de grosimea covorului.
Rationalizarea. Este cel mai utilizat mecanism defensiv. Oamenii isi inventeaza adesea scuze pentru
actele lor sau explicatii ale frustratiilor. De exemplu, un manager care nu a fost promovat poate gandi ca
aceasta nu are nici o legatura cu abilitatile sale manageriale, ci este efectul faptului ca nu a jucat tenis cu
seful sau, asa cum au facut alti colegi.

Procesul de schimbare
Dupa ce o persoana recunoaste situatiile care ii provoaca anxietate si sentimente de inadecvare precum si
comportamentele defensive pe care le utilizeaza, urmatorul pas este cel de limitare a folosirii acestor
comportamente. Dar acest lucru sporeste anxietatea. In aceasta situatie se utilizeaza comportamentele
compensatorii. Acestea sunt folosite temporar, discontinuu, pana cand tensiunea se reduce. Cateva dintre
cele mai utilizate comportamente compensatorii sunt:
comportamentele orale, cum sunt fumatul si ingestia de alimente
consumul de bauturi alcoolice
somnul
discutarea problemelor cu o persoana empatica
exercitiile fizice
retragerea in fantezie etc.
Numai discutarea problemelor si exercitiile fizice par a fi legate de cresterea increderii in sine. Discutarea
problemelor poate duce la descoperirea unor alte perspective asupra lor care pot genera comportamente
care sa sporeasca sentimentul de adecvare, iar exercitiile fizice pot construi o parere mai buna despre
propriul corp, care e strans legat de conceptul de sine.
In confruntarea cu anxietatea care insoteste utilizarea comportamentelor defensive este important sa
crezi ca poti face fata situatiilor de care te temi, ca poti fi adecvat. In locul temerilor trebuie puse planuri
realizabile. Incearca sa vizualizezi procesul schimbarii si nu incerca sa evaluezi imediat rezultatul
eforturilor tale. In loc sa te intrebi daca ceilalti vor raspunde favorabil la actiunile tale, incearca sa te
bucuri de ceea ce faci. Daca iti va place ceea ce faci, vei fi mai putin preocupat de efecte. In timp, acestea
vor fi cele pe care le doresti.

Dezvoltarea increderii in sine a subordonatilor

Increderea in sine a subordonatilor poate fi dezvoltata prin crearea simultana a trei conditii:
Manifestarea de catre manager a preocuparii si atentiei fata de nevoile subordonatilor
Definirea si intarirea unor limite clare de actiune si responsabilitate pentru subordonati. Managerul
trebuie sa comunice subordonatilor ce se asteapta de la ei, care este atitudinea lui fata de rolul si munca
sa, ce simte in legatura cu progresele pe care le inregistreaza subordonatii, etc.
Respectarea initiativelor subordonatilor de catre manager, adica incurajarea asumarii de initiative si
responsabilitati in cadrul limitelor stabilite.
Crearea acestor conditii presupune ca managerul sa accepte ca subordonatii vor comite greseli, cel putin
la inceput, dar numai prin infruntarea si depasirea dificultatilor acestia isi vor sporii increderea in sine.
 Prin incurajarea initiativei individuale de catre manager subordonatii isi vor putea atribui succesele
grupului, ceea ce le va spori increderea in sine. Pe de alta parte, pentru ca acest proces sa aiba loc,
trebuie definite adecvat limitele in care initiativa se poate manifesta, astfel incat sa nu existe neclaritati in
definirea succesului.

CONSTANTA VASILE
Stereotipurile continua sa fie boala sociala in cresterea cea mai rapida din toate timpurile. De fapt, se
raspandeste asa de repede incat poate fi clasificat ca o epidemie. Aceasta epidemie a infectat 100%, deoarece se
pare ca nimeni nu a scapat de efectele ei negative. Stereotipurile nu sunt numai promovate, dar si incurajate de
societatea noastra si sunt folosite de guvern, mas-media, de angajati, de politie, mai exact de toti membri
comunitatii. Fiecare, prin propria experienta si prejudecati, creeaza categorii de oameni. De fapt, experienta sau
parerile personale ale unora despre diferite lucruri devin un mod de a judeca pentru tot grupul.

Cele mai cunoscute stereotipuri sunt cele cu referire la rasa, (culoarea pielii), religie, varsta, gen, orientare sexuala,
aspectul fizic, cultura, statutul financiar, deficiente mentale sau fizice, gradul de inteligenta, limba, starea sociala,
regiune, tara, cartier, tentatii criminale, comportament.
Din nefericire, exista mult mai multe astfel de stereotipuri, dar acestea par a fi cele mai folosite. Stereotipurile se gasesc
in mai toate mediile de viata. Se pare ca noi le folosim ca model pentru aproape orice. Bazandu-ne pe aceste
stereotipuri, decidem cine merita respect, drepturi, minimul necesar pentru a duce o viata normala si chiar dreptul de a
trai.
Potrivit Asociatiei Americana de Psihologie, oamenii considera ca au un statut social scazut si valoare relativ scazuta
pe piata publicitatii si sunt adesea complexati pentru ca nu sunt considerati a fi puternici in ceea ce reprezinta
pregatirea intr-un anumit domeniu. Aceste grupuri includ copii, oameni mai in varsta, minoritati, femei si barbati. Din
pacate, toti suntem predispusi sa fim complexati.

Cel mai trist lucru despre stereotipuri este acela ca din cauza lor, noi ne departam de persoanele care sunt considerate
diferite. Ar fi mai usor daca am accepta efectele negative ale stereotipurilor, decat sa-i criticam pe cei din jur. Cat timp,
noi excludem faptului ca suntem influentati de efectele negative ale stereotipurilor, tot noi excludem faptul ca am putea
fi mai toleranti si mai prietenosi. Deci, persoanele complexate isi fac rau fara a-si da seama de acest lucru. In primul
rand, se exclude prieteniile si relatiile sentimentale cu persoane dintr-un alt grup, adapostind un sentiment de
insecuritate. Cel mai grav este ca acuzam unele persoane fara a le cunoaste macar. Se poate spune ca cei care sufera de
complexe ar fi din cauza insecuritatii emotionala. Mai poate insemna ca noi nu gandim liber, deoarece ceilalti ne spun
ce sa gandim si cum sa ne comportam cu persoanele din diferite grupuri. Din nefericire, suntem atat de obisnuiti cu
faptul ca ni se spune cum sa gandim incat efectiv nu stim cum sa identificam propriile noastre procese de gandire. Daca
esti fericit si sigur pe tine, atunci poti accepta si intelege diferentele dintre oameni.
In timpul vietii, suntem victimile atitudinilor negative ale unor grupuri de oameni. Aceste atitudini cladesc in timp
sentimentul de ura intre oameni. Folosind aceste calitati superficiale, unii isi permit sa-i judece pe ceilalti. Este
periculos atunci cand cei cu sentimente similare despre ceilalti se intalnesc si se hotarasc sa se ghideze dupa
sentimentele lor de ura. Oricine are prejudecati, are tendinta de a depasi limita dintre sentimentul de ura si de a deveni
violent.
Acelasi ciclu de ignoranta si antipatie se intalnesc si la efectele negative ale stereotipurilor. Aceste atitudini incurajeaza
ura rasiala si din cauza acestor atitudini s-a ajuns la evenimente rusinoase si genocid cum ar fi Holocaustul.
Unii percep categorisirea oamenilor dupa stereotipuri ca un lucru folositor. Din pacate si cei cu un handicap au parte de
stereotipuri. Din aceasta cauza, ei nu-si gasesc un servici si de aceea nici viata lor nu este prea usoara. Nici macar nu le
dam sansa de a face ceva, atat cat pot, deoarece ii marginalizam. Nu numai pe plan profesional si social, dar si in
familie, parinti procedeaza asa.

Multi oameni accepta stereotipurile ca realitati. In unele timpuri, realitatea era combinata cu stereotipuri, totul devenind
confuz. De exemplu, in Statele Unite, un traficant de droguri in opinia politistilor, ar fi un tanar afro-american care
conduce o masina de ultima ora. Nu numai ca aceasta este rezultantul ignorantei, dar presupunerea nu are fundamente.
Un tanar alb conducand o masina ultimul model nu va fi verificat de droguri la fel de des ca un tanar negru. Atat timp
cat este posibil ca un tanar de culoare sa fie traficant, este un efect negativ al stereotipurilor de a-i clasifica pe toti ca
fiind traficanti. Este pacat ca nu putem avea incredere in autoritatile care sunt platite sa ne protejeze.
Solutia acestor probleme este simpla. Trateaza fiecare persoana cu respect si compasiune, deoarece nu se stie niciodata
cand viata ta va depinde de acea persoana.
Emotiile pot influenta intr-un mod mai mult sau mai putin subtil comportamentul in relationarea sociala.
Exteriorizarea lor poate lua forma unor trasaturi accentuate de personalitate care pot eticheta o persoana ca
fiind vesnic nemultumita, snoaba, increzuta, laudaroasa.
In cazul de fata aceste trasaturi ne intereseaza pentru gasirea unor cai de comunicare cat mai optime in
abordarea acestor tipuri de persoane.
Un rol deosebit in stabilirea unei bune comunicari cu aceste persoane o joaca empatia, capacitatea empatica ca
functie de comunicare.
Fenomenul empatiei se manifesta adaptativ in actul de comunicare interumana, permitand un anumit mod de
patrundere in psihologia partenerului de discutie, ca mijloc de elaborare a propriului model de comportament.
Prin intermediul empatiei avem posibilitatea de a intelege mai bine partenerul, de a-i intui gandurile si trairile afective,
de a-i anticipa comportamentul si chiar de a actiona corespunzator asupra acestuia.
Empatia este o cale de patrundere in cadrul intern de referinta al interlocutorului, putand contracara manifestarea
agresiva, ceea ce va permite aparitia unei atitudini tolerante, de ascultare si de luare in considerare a argumentelor
furnizate de partener ca o conditie atat de necesara comunicarii interpersonale.
Sa spunem ca ai o prietena care se plange tot timpul si se victimizeaza permanent. Cum ar trebui tratata o astfel de
persoana?
R: Daca e vorba de o prietena este clar ca in relatia de comunicare sunt prezente si sentimentele.
Asadar, vorbim din start de o anumita tendinta de tolerare a acestei persoane chiar daca modul sau de manifestare este o
modalitate repetitiva si constanta in timp.
Cum ar trebui sa o tratam?...Sunt mai multe variante, depinde de starea noastra de moment.
In general, ca prieteni vrem sa intervenim si sa ajutam in indepartarea acestei stari.
De asemenea, putem tolera sau putem deveni indiferenti, indepartandu-ne si rarind contactul cu astfel de persoane.
Daca dorim sa pastram o relatie cu acea persoana, pentru ca ne e prietena sau pentru ca trebuie sa comunicam cu ea, ar
fi bine sa-i intelgem manifestarea comportatamentala (reactiile noastre comportamentale au intotdeauna la baza un
motiv) pentru ca aceasta nu e altceva decat exteriorizarea gandurilor.
Ce poate presupune acest comportament de victimizare si lamentare?
Poate avea cauze diverse: o banala nemultumire si neimplinire in plan personal-afectiv, o stima de sine scazuta, o
strategie de a parea o persoana preocupata, nevoie suportiva - de a capta atentia tuturor - si pana la semnalarea unui
dezechilibru psiho-afectiv.
In aceste circumstante desigur comportamentul nostru de relationare cu o astfel de persoana se schimba de la o situatie
la alta.
Factorul comun pentru toate cazurile este abordarea unui comportament suportiv, empatic si de intelegere, insa, cu
tendinta de a influenta si diminua prin contrargumentare aceasta manifestare de victimizare.
O interventie brutala in combaterea aceastei manifestari nu face decat sa agaseze si sa determine o respingere
inconstienta a acestei persoane.
Asadar, daca prietena ta se plange ca, desi e foarte activa la servici si se implica foarte mult, nu reuseste sa se
evidentieze, nu incerca sa treci cu superficialitate peste aceasta discutie. Uneori motivele sunt chiar sub ochii nostrii,
dar implicarea subiectiva ne impiedica sa le vedem. In aceste circumstante parere unei persoane pe care au investit-o cu
incredere este de multe ori de ajutor.

Empatia in comunicare

Emotiile pot influenta intr-un mod mai mult sau mai putin subtil comportamentul in relationarea sociala. Exteriorizarea
lor poate lua forma unor trasaturi accentuate de personalitate care pot eticheta o persoana ca fiind vesnic
nemultumita, snoaba, increzuta, laudaroasa.
In cazul de fata aceste trasaturi ne intereseaza pentru gasirea unor cai de comunicare cat mai optime in abordarea
acestor tipuri de persoane.
Un rol deosebit in stabilirea unei bune comunicari cu aceste persoane o joaca empatia, capacitatea empatica ca functie
de comunicare.
Fenomenul empatiei se manifesta adaptativ in actul de comunicare interumana, permitand un anumit mod de
patrundere in psihologia partenerului de discutie, ca mijloc de elaborare a propriului model de comportament.
Prin intermediul empatiei avem posibilitatea de a intelege mai bine partenerul, de a-i intui gandurile si trairile afective,
de a-i anticipa comportamentul si chiar de a actiona corespunzator asupra acestuia.
Empatia este o cale de patrundere in cadrul intern de referinta al interlocutorului, putand contracara manifestarea
agresiva, ceea ce va permite aparitia unei atitudini tolerante, de ascultare si de luare in considerare a argumentelor
furnizate de partener ca o conditie atat de necesara comunicarii interpersonale.

Sa spunem ca ai o prietena care se plange tot timpul si se victimizeaza permanent. Cum ar trebui tratata o astfel de
persoana?
R: Daca e vorba de o prietena este clar ca in relatia de comunicare sunt prezente si sentimentele.
Asadar, vorbim din start de o anumita tendinta de tolerare a acestei persoane chiar daca modul sau de manifestare este o
modalitate repetitiva si constanta in timp.
Cum ar trebui sa o tratam?...Sunt mai multe variante, depinde de starea noastra de moment.
In general, ca prieteni vrem sa intervenim si sa ajutam in indepartarea acestei stari.
De asemenea, putem tolera sau putem deveni indiferenti, indepartandu-ne si rarind contactul cu astfel de persoane.
Daca dorim sa pastram o relatie cu acea persoana, pentru ca ne e prietena sau pentru ca trebuie sa comunicam cu ea, ar
fi bine sa-i intelgem manifestarea comportatamentala (reactiile noastre comportamentale au intotdeauna la baza un
motiv) pentru ca aceasta nu e altceva decat exteriorizarea gandurilor.
Ce poate presupune acest comportament de victimizare si lamentare?
Poate avea cauze diverse: o banala nemultumire si neimplinire in plan personal-afectiv, o stima de sine scazuta, o
strategie de a parea o persoana preocupata, nevoie suportiva - de a capta atentia tuturor - si pana la semnalarea unui
dezechilibru psiho-afectiv.
In aceste circumstante desigur comportamentul nostru de relationare cu o astfel de persoana se schimba de la o situatie
la alta.
Factorul comun pentru toate cazurile este abordarea unui comportament suportiv, empatic si de intelegere, insa, cu
tendinta de a influenta si diminua prin contrargumentare aceasta manifestare de victimizare.
O interventie brutala in combaterea aceastei manifestari nu face decat sa agaseze si sa determine o respingere
inconstienta a acestei persoane.
Asadar, daca prietena ta se plange ca, desi e foarte activa la servici si se implica foarte mult, nu reuseste sa se
evidentieze, nu incerca sa treci cu superficialitate peste aceasta discutie. Uneori motivele sunt chiar sub ochii nostrii,
dar implicarea subiectiva ne impiedica sa le vedem. In aceste circumstante parere unei persoane pe care au investit-o cu
incredere este de multe ori de ajutor.
Empatia in comunicare - Aroganta si Inhibitia
Cineva din anturajul tau este cea mai laudaroasa si ingamfata persoana din lume. Cum ar trebui abordata respectiva
amica pentru a-i mai potoli elanul?

Daca cineva din cercul de amici sau prieteni are tendinta de a epata, de a iesi in evidenta, de a-i ridiculariza pe ceilalti,
de a se posta pe un nivel superior celorlalti si de a arata asta, este indicat sa nu i se atraga atentia in mod direct, pentru
ca ar declansa o reactie de aparare, ceea ce ar duce la o accentuare a acestei manifestari.
Intr-o astfel de situatie este bine de stiut ca dorinta acuta de a iesi in evidenta, de a etala calitati pe care poate nu le
poseda, ascunde nesigranta, teama de esec, neincrederea in fortele proprii, timiditate sau pur si simplu o hiperexagerare
a imaginii de sine. Acestea ar fi o parte din motivele manifestarii unui astfel de comportament care, in general, indica o
lipsa.
E foarte important ca atragerea atentiei sa nu se faca in public, o discutie in particular e mult mai eficienta, pentru ca
intr-un cadru restrans scade si nevoia de a iesi in evidenta. Astfel, scutul poate fi mai usor inlaturat, comunicarea
putand imbraca diferite haine afectivepotrivite situatiei, deschiderea si acceptarea propriilor greseli fiind facilitata.
Uneori un comportament transant poate avea pe termen scurt efect de inhibare a manifestarii, insa, nu va elimina cauza,
sau poate fi ignorat.
O usoara indiferenta si ocolirea a companiei sale ar putea sa il faca pe acesta sa inteleaga ca are un comportament
gresit. De multe ori un comportament nonverbal clar exprimat poate avea un efect mult mai rapid si patrunzator decat
cel verbal.
Aceasta tipologie presupune tendinta de interiorizare, de ascundere sociala, asa ca modul de reactie in
interrelationarea cu ea este indicat sa fie destul de delicat, rabdator, pentru ca treptat sa isi reconstruiasca propria
imagine de sine.
In aceasta situatie empatia presupune raportarea la ceilalti prin raportarea la sine.
Ce inseamna asta?
Daca increderea in propria persoana e scazuta, automat empatia este defectuoasa, ceea ce conduce la o socializare
redusa.
Sa luam un exemplu aleator: o prietena are retineri sa iasa in societate, cu atat mai mult in grupuri unde nu cunoaste
majoritatea persoanelor. Argumentele aduse de ea ca motivare a retinerii sale, desigur, de cele mai multe ori nu sunt
plauzibile si pot fi referitoare la aspectul fizic, tinuta, pregatire si lista poate continua.
Nu e important argumentul adus, ci veridicitatea lui. Un rol deosebit in acest caz il are raportarea la realitate,
contrargumentarea cu lucruri obiective din experienta anterioara.
De asemenea, conteaza foarte mult capacitatea noastra de a-i insufla siguranta, chiar si atunci cand prin gesturi
stangace face minore gafe. O putem asemana cu debutul mersului biped la copil, aceea nesiguranta si tendinta de a
cauta punct de sprijin in obiectele din jur.
Asadar, spre deosebire de celelalte doua situatii abordate, in acest caz, neincrederea si nesiguranta sunt factori care fac
sa schiopateze relationarea interpersonala, generand comportamente sociale stangace. Radacinile acestora isi pot
avea originile inca din perioada copilariei. Ar fi absurd sa ne asteptam la o schimbare brusca a comportamentului lor,
chiar daca vom depunde un efort constant si sustinut.
In comunicarea si relationarea cu o altfel de persoana este bine sa se foloseasca o tonalitate care sa insufle incredere, un
comportament de sprijin si motivare.
In mod special sa se evite reprosurile, daca totusi acestea sunt necesare, ar fi indicat sa se faca prin exemplificare.
Am specificat toate aceste aspecte tocmai pentru a reliefa faptul ca in cazul acestor persoane, un comportament
superficial, de nerabdare sau care sa arate nepasare si neintelegere, poate accentua aceasta trasatura manifesta.
Empatia in comunicare - tipuri de personalitate
Ce tipuri de personalitate sunt cele mai dificile?
Nu exista un tip mai dificil decat altul asa cum nu putem spune ca sunt tipuri de personalitati unele mai bune si altele
mai rele, ar fi o utopie. Oricum nu regasim un tip de personalitate sa zicem in stare pura, ci, in general, suntem
rezultatul unei combinatii de caracteristici de personalitate specifice tipurilor deja cunoscute: personalitate anxioasa,
personalitate paranoida, personalitate isterica, peronalitate obsesionala, personalitate narcisista, personalitate
dependenta; personalitate pasiv-agresiva.
Observam ca am surprins niste caracteristici de personalitate care se manifesta accentuat si care influenteaza
caracterizarea persoanei in functie de aceasta, reducand-o la un singur cuvant atribut: vesnic nemultumita, snoaba,
increzuta, laudaroasa.
Ca si concluzie putem spune ca fiecare tip de manifestare presupune un comportament diferit a celor ce relationeaza cu
aceste persoane, care sa tina cont de cadrul in care se manifesta, ce tip de relatie exista intre cele doua persoane,
motivul ascuns care declanseaza aceasta manifestare.
Cum se pot imbina cel mai bine diversele tipuri de personalitati, intr-un cerc de prietene?
In general cele extroverte simt ca se pot pune in valoare, se pot manifesta, langa persoanele introverte, fiindca au
impresia ca sunt ascultate, nu sunt stingherite in a atrage atentia asupra lor. Dar as putea spune ca nici una dintre ele nu
ar avea de castigat, pentru ca, daca intr-un cerc de prietene una are o tendinta manifesta de a se lauda iar cealalta se
simte timorata si stangace in relatiile sociale, aceasta relationare personala nu face decat sa accentueze deficientele
fiecareia dintre cele doua persoane.
Si daca tot ne referim la cerc de prieteni atunci este bine de stiut faptul ca trebuie sa constientizam, apeland la empatie,
nevoile celuilalt, reusind astfel sa pastram un echilibru. Trecem de la orientarea auto-psihica (spre propria persoana) la
orientarea allo-psihica (spre ceilalti) si nu facem altceva decat sa intelegem sau sa incercam sa intelegem
persoana/persoanele cu care interrelationam.
Astfel, daca in cercul de prieteni avem doar firi extroverte, buna intelegere are la baza capacitatea de a acorda spatiu si
timp pentru a se manifesta fiecare, in caz contrar situatiile pot deveni tensionate si generatoare de frustrari.
Stim ca personalitatea ne defineste si prin comportamentul de raspuns la stimulii exteriori sau interiori, definindu-ne
astfel unicitatea. Importanta este insa si capacitatea noastra de adaptare la societatea in care traim, astfel incat rezultatul
sa fie unul optim atat pentru noi cat si pentru ceilallti. Pentru asta este nevoie de o buna capacitate de intelegere a
celorlalti, care poate decurge din autocontrol si cunoastere de sine.
Asadar, cum ar trebui sa ne comportam cu o astfel de personalitate?
In nici un caz sa nu ignoram starea si atitudinea sa. Nu castigam nimic, daca ne facem ca nu observam sau ca nu ne
pasa. Va cauta si va reusi in cele din urma sa ne faca sa-i adresam cel putin un cuvant si sa-i remarcam atitudinea.
Totodata, ar fi bin sa nu cadem in jocul pe care l-a inceput. A reactiona tot intr-un mod pasiv-agresiv va conduce la un
cerc de reprosuri si acte reciproc agresive, care nu vor duce la nimic bun.
Prin identificarea motivului supararii si intelegerea acestuia va se poate evita un conflict care ar putea aduce daune
fiecaruia.