Sunteți pe pagina 1din 32

SC.LEOKARMA SRL. Str. Ciurchi 111,Iai,,tel. 0742667378;Email:leokarma_srl@yahoo.

com _____________________________________________________________

COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCA DESFAURAREA MUNCII N ECHIPA

CURS

COMUNICAREA INTERUMANA 1.COMUNICAREA VERBALA Comunicarea reprezinta un sistem de transmitere a unor mesaje care pot fi procese mentare (confuzii, ganduri, decizii, interioare) sau expresii fizice (sunete si gesturi). Ea constituie o necesitate si o activitate sociala. Cauza care a dus la aparitia comunicarii a fost necesitatea de a comunica intre oameni ca persoane sau grupuri sociale, cand se aflau la departare unii de altii. Cauza care a determinat apoi dezvoltarea comunicarii a fost necesitatea de a comunica intre oameni si organizatiile lor, in conditiile dezvoltarii relatiilor sociale. Formele de comunicare apar si se dezvolta odata cu mijlocul principal de comunicare intre oameni, care este limba sau limbajul, in care doua forme de intrebuintare: orala si scrisa. Comunicarea verbala are un rol primordial atat din punctul de vedere al secmentului de negociere pe care il ocupa cat si din punct de vedere al continutului. Comunicarea verbala permite un joc logic al intrebarilor si al raspunsurilor intr-o derulare flexibila, spontana, lucru care nu este posibil atunci cand negocierile au loc scris sau prin alte tehnici. Prin comunicarea verbala au fost realizate o serie de activitati: obtinerea si transmiterea de informatii, elaborarea unor propuneri, exprimarea unor opinii. Limbajul in tratative sau negocierea presupune in primul rand o buna comunicare intre partenerii de tranzitie. Arta de a vorbi se dobandeste prin acumularea de cunostinte si o continuitate care elimina nesiguranta, vorbirea dezordonata, lipsa de expresivitate, echilibrul in vorbire. Cunoasterea si folosirea justa a mijloacelor de exprimare a ideilor pe care dorim sa le comunicam constituie o conditie primordiala in comunicare. Aceste mijloace sunt: limbajul si stilul. Limbajul poate fi determinat ca fiind un sistem de comunicare prin semnale, in cadrul unei limbi sau in afara ei. Filozoful KARL POPPER a identificat trei categorii de limbaje, dupa criteriul functiei: 1. Limbaje inferioare (folosite si in lumea animala), avand functia de semnalizare, de autoexpresie ; 2. Limbaje superioare, exclusiv umane, capabile de descriere si argumentare. 3. Limbaje mixte.

Ca activitate sociala comunicarea verbala in relatiile comerciale are un limbaj de specialitate de corespunzator proceselor, operatiilor si relatiilor pe care le exprima. Terminologia acesteia, in general, este comuna tuturor domeniilor de activitate. Acest limbaj general se completeaza in fiecare domeniu de activitate prin includertea termenilor tehnici care exprima procesele de munca specifice acesteia, luand astfel fiinta limbajul specific activitatii comerciale. Elementele limbajului comunicarii in domeniul comertului difera de cel al limbajului general sau obisnuit datorita specificului activitatii. Acestei eleente ale limbajului comunicarii in domeniul comertului sunt: 1. Vocabularul a. Totalitatea termenilor existenti intr-o limba; b. Totalitatea termenilor folositi de un autor sau de o persoana oarecare 2. Repertoriu de termeni folositi intr-un anumit domeniu a. Expresiile si formele de exprimare b. Forma si structura gramaticala Stilul poate fi determinat ca: 1. La nivel individual: mod de exprimare intr-o comunicare, specific definitor pentru emitator (stilul unui jurnalist, stilul unui scriitor, stilul unui orator, stilul unui muzician sau interpret) 2. La nivel colectiv: modul de exprimare intr-un domeniu (stil publicitar, stil literar, stil stiintific, stil artistic). Acesta adica stilul, cel folosit in comunicarea verbala care are loc in activitatea comerciala, se deosebeste in mod simtitor de stilul literar, stiintific, juridic sau familiar. Comunicarea in negociere trebuie sa foloseasca un stil sobru si concis potrivit cu obiectul si rolul ei. In fiecare act de comunicare se trateaza o singura problema concreta. Pentru ca aceasta sa-si atinga scopul trebuie sa se utilizeze acele mijloace si procedee de exprimare care sa asigure o calitate superioara a actului de comunicare, rezolvand in felul acesta scopul pentru care a fost initiat. Principiile stilului comunicarii verbale sunt: 1. Claritatea cuvintele trebuie sa fie bine alese, exacte si potrivite cu ideile pe care le exprima, sa fie logic inlantuite pentru a putea fii intelese inca odata, de asemenea se va avea grija sa fie evitate cuvintele sau expresii cu mai multe intelesuri, neologismele, regionalismele, claritatea stilului este asigurata cand se folosesc propozitii si fraze scurte. 2. Simplitatea si naturaletea acest principiu consta intr-o exprimare directa, fireasca si lipsita de exagerari.

3. Corectitudinea o exprimare corecta consta in respectarea regulilor gramaticale. 4. Politetea si demnitatea stilul comunicarii trebuie sa aiba in vedere un ton si mod deosebit de exprimare, cuviincios, respectuos si demn, iar in cazul unor nemultumiri aparute in discutie trebuie sa predomine politetea, buna cuviinta si demnitatea. Pentru exprimarea corecta a ideilor, alaturi de vocabular, structura gramaticala este al doilea element de baza al limbii romane. Ea consta in aplicareea stricta a regulilor gramaticale in asezarea si imbinarea indicioasa a cuvantului in propozitii si fraze, prin: construirea propozitiei in ordinea directa, folosirea partilor de propozitie si a expresiilor. 2.CONVORBIREA NON-VERBALA Limbajul non-verbal se uneste cu limbajul verbal pentru comunicarea unui mesaj corect. Studiul acestui limbaj non-verbal vine sa dea forta, sa ne improspateze cunostintele intuitive pe care le avem despre un individ sau un grup. Expresiile psihice urmatoare reflecta starile de spirit cel mai frecvent exprimate in limbajul non-verbal: surasul indica o persoana amicala deschisa discutiei; - bratele incrucisate denota o atitudine negativa - mainile pe masa indica faptul ca o persoana este gata de actiune - a fi asezat pe scaun, mainile incrucisate la ceafa, tot corpul inclinat pe spate reprezinta atitudinea tipica patronului in biroul sau care este tentat sa-si delimiteze teritoriul; -persoanele care-si freaca dosul mainilor din cand in cand au adesea ceva de ascuns -persoanele care-si freaca palmele mainilor sunt pe cale de a realiza o buna actiune. Desi in relatiile inter-umane comunicarea verbala ocupa locul cel mai important, in comportamentul speciei sunt folosite, ca substitut sau in mod complementar fata de comunicarea verbala, si diferite alte moduri de comunicare, care nu folosesc limba vorbita, scrisa. a. Comunicarea tactila Posibila numai in cadrul comunicarii inter-personale, aceasta forma de a transmite un mesaj, semnal este comuna si lumii animale. Ea se pastreaza inca si in societatile cele mai evoluate si are un caracter preponderent instinctual, desi de la un anumit nivel intervine constiinta. Cercetatorii au stanilit cinci clase de atingeri, dintre care numai patru privesc convorbirea: 1. Atingeri care transmit emotii pozitive, mangaierea, atingerea ca semnificatie consolatoare, atingerea de incurajare (strangerea

tacuta de mana, batai pe umar), atingerea linistitoare, comunica afectiunea, participarea, aprecierea si au un efect pozitiv asupra starii de spirit a receptorului. 2. Atingeri ludice si acestea pot fi autonome sau in legatura cu comunicarea verbala (simularea unei mangaieri sau loviri, intrun anumit context ludic), asemenea atingeri au un caracter abuziv si presupun un referential comun precum si o relatie de apropiere. 3. Atingeri de control, in aceasta categorie sunt incluse acele semnale tactile care au rolul de a orienta comportamentul sau atitudinea, o asemenea atingere poate atentiona cu discretie, poate sugera un indemn sau din potriva, o retinere, in respect cu comunicarea verbala sau cu alta actiune. 4. Atingerea rituala, din aceasta categorie fac parte atat atingeri cu semnificatie magica, in spatiul religios, cat si atingeri specifice spatiului profund, care si-au pierdut vechile sugestii, transmiterea harului prin atingeri de la preot la preot sau de la preot la credincios, atingerea cu un obiect sacru, atingerea cu rol taumaturgic, pastreaza caracterul ritual; strangerea mainii in semn de salu, lovirea palmei drepte a doua persone in semn de urare de succes sau de felicitare sunt atingeri care transmit implicarea desi uneori se golesc de sens si devin pur formale; in aceasta categorie sunt incluse si atingerile cu semnificatie sexuala b.Comunicarea gestuala-kinezicaLa fel ca si comunicarea tactila, comunicarea prin gesturi poate sa se substituie, pe unele secvente multeori reprezinta o completare, accentuare, contrazicere sau reglare a acesteia. Aducand un spor de expresivitate, gestul este folosit cu precadere in comunicarea artistica. In raport cu destinatarul mesajului, gestul poate fi prezentat in comunicarea interpersonala, de grup si de masa. Gesturile cu valoare comunicationala pot fi grupate in mai multe categorii: a.Emblemele acestea sunt miscari care se substituie comunicarii verbale si formeaza un limbaj constituit dintrun numar mare de gesturi, care semnifica sunete ori cuvinte si compenseaza imosibilitatea e exprimare verbala in anumite situatii, exemplele curente se refera la codurile surdo-mutilor, la o populatie australiana (Aranda) si, in domeniul artistic, la practicantii pantomimei. b.Ilustratorii sunt gesturi de insotire si montare a comunicarii verbale uneori spontane, universale si au fost inventariate in cadrul mai multor categorii:

bastoanele, pictografele, kinetografele, ideografele, miscarile deictice, miscarile spatiale, miscarile ritmice, ilustratorii emblematici. c.Gesturile de reglaj miscarile capului, ale fetei, mai rar ale mainilor; pentru o sugerare solicitarea de a se vorbi mai tare, mai incet, mai rar, mai repede, mai putin. d.Miscarile afective sunt expresii ale starii de spirit, sunt folosite pentru a comunica trairi, scutruiente, reactii. e.Adaptorii gesturi de toaleta, de corectare a tinutei, de control al comportamentului in societate. c.Comunicarea prin intermediul obiectelor Este o forma de transmitere a unui mesaj non-verbal, care foloseste, inafara de resursele corporale, recursul la obiecte. Asocierea gest-obiect poate interveni in comunicare in unele situatii. Gesturile care folosesc batiste, esarfe, palarii pentru semn de salut sau despartire ori pentru semnalizarea unei prezente. d.Comunicarea prin situare Un alt gest de comunicare non-verbala neanalizat in literatura cu acest profil din romania. O persoana care nu doreste sa fie abordata se plaseaza intr-o zona retrasa, extrema sau marginala aratand ca nu este disponibila, o persoana interesata sa fie remarcata se plaseaza si se misca in centrul actiunii comunicandu-si disponibilitatea. 3.COMUNICAREA SCRISA Scrisul a imbracat la inceput forma pictografica. Cu timpul s-a perfectionat si transformat ulterior in scrieri cu litere de alfabet. Scrisul si comunicarea formeaza unul si acelasi proces istoric-dialectic, determinat de schimbarea si dezvoltarea conditiilor vietii materiale si sociale. Limbajul scris constituie una dintre cele mai importante si mai revolutionare cuceriri dobandite de oameni, in procesul muncii si in conditiile convietuirii in societate. El joaca un rol deosebit in pastrarea si raspandirea stiintei si a culturii in precizarea si realizarea diferitelor raporturi sociale. Comunicarea nu a ramas la stadiul unei simple comunicari de stiri sau vesti intre oameni. S-a dezvoltat continuu pe masura dezvoltarii relatiilor dintre oameni si pe masura dezvoltarii societatilor, lumii si a vietii de zi cu zi. Prin comunicare scrisa se intelege: scrisoare, continutul unei scrisori, schimb de scrisori intre doua sau mai multe persoane, raport sau legatura intre fapte, lucrari, fenomene si situatii. Este procedeul de comunicare intre oameni prin scrisori, instiintari sau comunicari scrise. Prin comunicare scrisa se mai intelege totalitatea comunicarilor scrise care intervin in activitatea unei persoane juridice cu privire la relatiile si interesele ei.

Comunicarea scrisa este folosita atunci cand nu este posibila comunicarea orala, cand nu exista alt mijloc de comunicare, cand comunicarea scrisa este mai avantajoasa in comparatie cu celelalte mijloace de comunicare si, indeosebi, intotdeauna este necesara existenta unei forme scrise. Obiectul comunicarii il formeaza: pastrarea relatiilor existente si convenabile dintre oameni, dintre organizatiile lor, dintre ei si acestea, initierea, stabilirea si desfasurarea unor relatii noi, modificarea si stingerea relatiilor vechi, schimbul de stiri, ganduri, informatii, pareri si idei care prezinta interes pentru relatiile lor, precizarea anumitor situatii si pozitii privind interesele reciproce, clarificarea si aplanarea eventualelor neintelegeri care se pot ivi in cadrul relatiilor si intereselor comune, rezolvarea diferitelor probleme pe care le ridica desfasurarea practica a raporturilor sociale care ai leaga. Pentru persoanele fizice, comunicarea scrisa constituie o activitate ocazionala. Pentru organele de stat, institutii, intreprinderi si celelalte organizatii, comunicarea constituie o activitate continua, o metoda de lucru, o modalitate de rezolvare a multor probleme. Comunicarea este definit ca transferul informaiei de la surs la receptor. Scopul specialistului n comunicare este de a realiza acest proces ntr-un mod eficient i efectiv. De aici, teoreticienii comunicaiei au ncercat s descrie modele prin care comunicarea poate fi abordat. Provocarea este ca acele corecte combinri codificate, media i contextele s creeze un transfer informaional rapid, cost adecvat i acuratee. Aceste procese nu pot fi separate de faptul c oamenii sunt cei ce decodeaz informaia, receptnd-o dintr-un mediu caracteristic, ntr-un context specific i conferndu-i o semnificaie. Manipularea informaiei este definit ca principala activitate comercial a zilelor noastre. Indiferent de nivelul pe care ne situm, suntem cu toii consumatori de informaie. Deasemenea, cei mai muli dintre noi au de-a face cu dirijarea, procesarea, lansarea, transmiterea sau vnzarea informaiei, i toate acestea ca un mod de via. Informaia este livrat n tot felul de pachete sau mai bine zis este transmis prin tot felul de suporturi media.Tot felul de mesaje sunt transmise tuturor tipurilor de audien. Informaia este elementul cheie al tiinei comunicrii

constientizarea personala comunicarea interpersonala blocaje de comunicare ntelegerea comportamentului persoanelor cu care relationam

rezolvarea problemelor n grup managementul conflictelor

ABILITATI DE COMUNICARE Comunicarea non-verbal cuprinde:


Dimensiunile corpului Forma corpului Miscrile corpului Expresia feei Contactul vizual Tonalitatea vocii Volumul vocii Modulaiile vocii

Pentru realizarea cu succes a comunicrii este nevoie de respectarea urmtoarelor reguli 1. Stabilirea puterii si autoritii prin intermediul comunicrii nonverbale:

Controlul spaiului Relaxarea

Aceste puncte se refer la toate dimensiunile comunicrii non-verbale - miscarea prin sala de sedine - atingerea/miscarea lucrurilor (si chiar oamenilor) din sal - trecerea (nclcarea) spaiului personal ale altor persoane - demonstrarea unui nivel nalt de relaxare a corpului

- meninerea unei pauze nainte de a rspunde la ntrebri - menionerea contactului vizual pentru perioade extinse n timp - utilizarea modulaiilor joase ale vocii - utilizarea scderii tonului vocii la sfrsit de propoziie - hainele nu provoac tensiuni ale corpului - utilizarea gesturilor ce acoper toat sala - nu luai ochii de la ochii persoanei ce v vorbeste - atunci cnd vorbii privii persoanele n ochi 2. Stabilirea contactului si ncrederii prin intermediul comunicarii nonverbale: Contact:

Comportament similar Corpul nclinat spre partener, apropiere fizic de partener (apropiere adecvat) Ambii umeri snt orientai spre partener Contact vizual reciproc Nodding ncredere Orientare direct a corpului Vizibilitatea feei ct mai mare Vizibilitatea ochilor Vizibilitatea miinilor si palmelor

- utilizarea unui comportament similar parteerului de comunicare (dar nu imitare) - apropiere de partener - corpul are pozitie direct spre partener - meninerea contactului vizual doar pentru peroade de timp comfortabile pentru partener - nclinarea capului sau corpului ca semn de nelegere (nodding) (n timpul ascultrii) - respectarea spaiului personal al persoanei - repetarea cuvintelor spuse de partener - ncurajri verable (da, aha, mm, etc) 3. Relaxare si confort intern (stare emoional stabil)

Realizarea tuturor pregtirilor necesare (pregtirea spaiului, proiectului sedinei, materialelor, etc)

Pregtirea unui proiect ce indic scopul si lucrurile care trebuie fcute (si nu cele care trebuie evitate)

4.

Comunicarea n cadrul grupului

Comunicare reprezint ntiinare, tire, veste, raport, relaie, legatur. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explivativ pentru comunicare. Dei pare simplu nelesul comunicarii este mult mai complex i plin de substrat. Comunicarea are o mulime de nelesuri, o mulime de scopuri i cam tot attea metode de exprimare i manifestare. Nu exist o definiie concret a comunicrii ns se poate spune cel puin c, comunicarea nseamn transmiterea intenionat a datelor, a informaiei. Ce se nelege prin comunicare:

o provocare constant pentru psihologia social; o activitate; satisfacerea nevoile personale; legtura ntre oameni, etc.

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa deina in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aib in comun scopuri, convingeri aspiraii, cunostine - o intelegere comuna - "acelai spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispoziii emoionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la ateptri i cerine. Comunicarea se realizeaz pe trei niveluri: 1. Logic 2. Paraverbal 3. Nonverbal Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton,

volum, viteza de rostire...) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.). Daca intre aceste niveluri nu sunt contradicii, comunicarea poate fi eficace. Daca insa intre niveluri exista contradicii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat. Tipuri de comunicare: Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea n i catre sine. Comunicarea interpersonala. Este comunicarea ntre oameni. Comunicarea de grup. Este comunicarea ntre membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu ali oamenii. Comunicarea de masa. Este comunicarea primit de sau folosita de un numar mare de oameni. Scopul comunicrii: sa atenionam pe alii. sa informam pe alii. sa explicam ceva. sa distram. sa descriem. sa convingem, etc.

Pentru a descrie numeroasele nelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni: a. Forma comunicarii Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul. Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, nct au sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, cnd semnele sunt facute pe foaia de hrtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei), atunci noi cream cuvinte si "forma" scrierii. b. Mediul comunicarii Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme. Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu

care foloseste forme ale comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si desenele. c. Media Sunt acele mijloace de comunicare n masa care s-au constituit ntrun grup propriu. Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si revistele. Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un numar de forme de comunicare. Spre exemplu, televiziunea ofera cuvinte, imagini si muzica. Adesea termenul massmedia identifica acele mijloace ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte ntre cel care comunica si cel care recepteaza. Limbajul este codul cu care este transmis informatia, reprezint unealta comunicrii. n prima categorie intr limbajul. Limbajul reprezint codul comunicrii,este liantul ntre cel ce transmite informaia ,emintor, i cel ce primete informaia, receptor. Limbajul determina forma comunicarii. El este de trei feluri: Limbaj scris. Limbaj verbal. Limbaj nonverbal. Judecata, sinele si societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interactiune personala si interpersonala. Interactiunea simbolica subliniaza importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si judecatii. Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane i o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva. Comunicarea are o foarte mare influen asupra personalitaii deoarece in ziua de azi individul se defineste in functie de ceilali iar comportamentul reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interaiune atrage concomitent comunicare. Sinele se construieste in interactiune cu ceilalti. In felul acesta, definirea unei situatii nu este niciodata strict individuala, desi apare astfel; in acelasi timp, nici individul nu este doar o oglinda a celorlalti, ci introduce note personale in orice evaluare si raspuns. Cu cat se comunica mai mult cu atat cresc sansele de a se crea personalitati

puternice. Comunicarea este cheia individului spre societate i integrarea n aceasta. Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta faa de grup, echipa, societate, etc. Daca luam n discutie termenul de grup observam caci, chiar societatea din care facem parte este un grup. Grupul nseamna reguli, reputaie, el, munca n echip, etc . Sensuri determinate de interanctiune deci de comunicare. Atata timp cat exista o buna comunicare exist i un randament maxim, ns dac aceasta lipsete se poate ajunge la disensiuni sau, chiar mai ru. Functionarea unui grup mai mare se bazeaza pe reteaua care conecteaza diferite parti ale sale si-i asigura coerenta. Nuanta pe care o introduce Blumer ar putea chiar surprinde: "O retea sau o institutie nu functioneaza in mod automat datorita unei dinamici interioare sau unui sistem de cerinte: ea functioneaza pentru ca persoanele aflate in diferite puncte fac ceva, iar ceea ce fac este rezultatul modului cum definesc situatia in care sunt chemate sa actioneze"

Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne nastem. Noi nvatam sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce nvatam ca sa putem folosi cunostintele noastre mai eficient. Orice comunicare implica creatie si schimb de ntelesuri. Aceste ntelesuri sunt reprezentate prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o adevarata nevoie sa "citeasca" ntelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si ntelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se ntmpla cnd comunicam. Este o alta lectura a comunicarii si semnificatiei sale legata de data aceasta de procese sociale de adancime, cum ar fi conservarea identitatii si coeziunii, exercitarea functiei vitale de integrare sociala, de mentinere si consolidare a unui humus psihologic comun. In nici una dintre ipostazele sale majore, societatea (comunitatea umana) nu poate exista fara comuni-care: nici in cea de dobandire a unei experiente comune (care presupune dialog), nici in cea de

transmitere a zestrei culturale, nici in construirea acor-dului asupra unor probleme si dezlegari. comunicarea semnifica mult mai mult decat schimbul si raspandirea de informatii; comunicarea creaza si mentinea societatea. Reflectii si maxime: "E n zadar sa vorbesti celui care nu vrea sa te asculte." M. Eminescu "Cuvntul este sunet si culoare, e mesagerul gndului uman." T. Vianu "Ct de puternice sunt cuvintele drepte. " Biblia "Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire." Rudyard Kipling "Pana de scris este mai puternica dect sabia" Shakespeare "Ca sa pregatesti o buna cuvntare spontana ti trebuie mai mult de trei saptamni. " Mark Twain "Scrierea la persoana a treia deseori ne permite sa ne ascundem n spatele organizatiei. " H. Schwartz "Precizarea ntelesului termenilor este cea dinti precautie care se ia n orice discutie." P. P. Negulescu "O cuvntare fara scop specificat este ca o calatorie fara destinatie."

9.

Comunicarea maseur-pacient

In raporturile cu persoana pe care o maseaza, practicianul va proceda cu mult tact si intelegere, cu rabdare si calm, cu seriozitate si constiinciozitate. El trebuie sa fie intotdeauna comunicativ, discutiile cu pacientii fiind conduse si orientate in vederea obtinerii de informatii referitoare la afectiunile pacientului, la alte tratamente urmate de pacient, la prescriptii medicale s.a.m.d. Toate aceste informatii culese din comunicarea cu pacientul se consemneaza intr-o fisa individuala. Ea trebuie sa contina numele si prenumele pacientului, varsta, profesia, forma de masaj solicitata, motivul prezentarii, numarul de sedinte si rezultatele obtinute in timpul aplicarii tratamentului. Maseurul stabileste intotdeauna programarile in functie de solicitarile pacientului. In urma discutiilor cu pacientul, in corelare cu varsta si starea sa de sanatate, in functie de forma de masaj solicitata, maseurul examineaza regiunea de masat si stabileste aplicarea specifica a tehnicilor de masaj. Dialogul cu pacientul este mentinut permanent pentru adaptarea intensitatii masajului la sensibilitatea partii masate. El se informeaza in permanenta despre efectele pe care sedintele de masaj le au asupra pacientului.

5. DESFAURAREA MUNCII N ECHIPA

Munca grea dezvaluie caracterul oamenilor: unii isi intorc manecile, altii intorc nasul iar altii nu se mai intorc deloc spunea Sam Ewig. Munca in echipa presupune colaborarea mai multor persoane care impart acelasi spatiu de lucru, in vederea atingerii unui tel comun, asa cum se intampla intr-o echipa sportiva, de exemplu. Se spune adesea ca succesul se datoreaza efortului comun, al muncii in echipa. Dar trebuie neaparat sa fim o echipa unita pentru a reusi? In functie de proiectul pe care urmeaza sa-l indeplineasca, un manager isi poate grupa toti subordonatii intr-o echipa sau doar o parte dintre acestia. Un proiect ulterior poate insemna disolutia echipei respective si formarea unei echipe noi, in care unii din membrii vechi nu mai sunt implicati si membri noi, care nu au facut parte din aceasta, sunt inclusi in noua echipa, ne-a explicat Virgiliu Ricu, Psihanalist, Life & Executive Coach. Nu toti oamenii pot lucra in echipe Psihanalistul Virgiliu Ricu este de parere ca traim inca intr-o societate care rasplateste realizarile individuale si promoveaza competitia intre angajati. Ori, lucrul in echipa cere angajatilor sa coopereze unii cu altii, sa faca schimb de informatii, sa se confrunte cu diferentele, sa le accepte si sa-si sublimeze interesele personale in favoarea interesului de grup. Insa nu toti oamenii pot face acest lucru. De aceea, pentru a forma o echipa cu adevarat unita, membrii ei trebuie selectati cu grija si ulterior antrenati in acest sens. O echipa se formeaza intotdeauna in virtutea unui anumit obiectiv care se vrea atins si nu trebuie gandita ca fiind ceva permanent. De aceea, acei manageri care vor cu tot dinadinsul sa-si grupeze toti subordonatii intr-o echipa permanentizata, fara a puncta precis obiectivele, se lovesc inevitabil de un esec a subliniat Virgiliu Ricu. Ce presupune construirea unei echipe eficiente? Este necesar in primul rand un bun design al lucrului in echipa, este de parere Psihanalistul Virgiliu Ricu. Acest design specifica obiectivele care trebuie indeplinite, strategia si succesiunea pasilor, sarcinile specifice, numarul de oameni necesari, rolurile pe care acestia trebuie sa le indeplineasca, abilitatile pe care trebuie sa le aiba, etc.

Virgiliu Ricu ne-a descris cele 3 tipuri de abilitati de care o echipa trebuie sa tina cont pentru a ajunge la rezultate bune pe plan profesional. In primul rand, are nevoie de oameni cu expertiza tehnica. In al doilea rand, echipa trebuie sa includa si persoane cu abilitati de decidenti si de rezolvare a problemelor, respectiv oameni capabili sa identifice problemele, sa genereze alternative, si, nu in ultimul rand, sa decida competent. In fine, o echipa victorioasa, in formatie completa, trebuie sa aiba si oameni cu abilitati interpersonale deosebite, care stiu sa asculte, sa ofere feedback si sa gestioneze in mod eficient conflictele. Factorii de personalitate nu pot fi nici ei ignorati. In mod ideal, membrii unei echipe de succes inregistreaza scoruri inalte la dimensiunile extraversie, agreabilitate, constiinciozitate si stabilitate emotionala. Echipele eficiente tind sa aiba dimensiuni reduse mai putin de 10 membri. Cand este vorba de numarul membrilor unei echipe, expertii propun abordarea Think small, respectiv o echipa trebuie sa fie formata din cel mai mic numar de membri care pot realiza sarcina ceruta, a completat Psihanalistul Virgiliu Ricu. O echipa performanta necesita asadar un leadership eficient, care sa fie in masura sa traseze directii clare si sa genereze un climat de incredere componentilor sai. Conflictele in echipa nu trebuie sa ne sperie - evident, atata vreme cat nu depasesc un anumit prag - absenta lor ducand la apatie si stagnare. Munca in echipa poate foarte bine sa sudeze sau sa destrame grupul. Cel care isi propune sa ajunga la performanta prin construirea si consolidarea unei echipe invingatoare, devine astfel responsabil pentru reusita sau esecul grupului pe care la creat. Definitia unei echipe - Echipa si grupul - Caracteristicile unei echipe performante - Modelul unei echipe - Construirea unei echipe - Fazele dezvoltarii unei echipe - Delegarea Definitia unei echipe O echipa este alcatuita dintr-un mic numar de oameni cu abilitati complementare , care impartasesc acelasi scop , un set de standarde de performanta si au o abordare a muncii care le este comuna . Lucrul in echipa imparte sarcinile si dubleaza succesul!

Echipa si grupul Ocazia de a forma o echipa exista oriunde limite organizationale sau ierarhice nu ofera conditiile necesare pentru obtinerea rezultatelor optime . Intrebarea care se pune este : Punandu-i pe cei mai buni la un loc este suficient , sau e nevoie de mai mult - De multe ori numim grupuri statice echipe pentru ca suntem convinsi ca eticheta este motivanta si energizanta , dar multe grupuri nu sunt echipe si nici macar nu sunt eficiente ca grupuri. Grupurile pot fi si sunt mai eficiente cand este cazul de a impartasi informatie , idei si perspective si a lua decizii care ajuta fiecare persoana sa isi realizeze obiectivele mai bine , dar intotdeauna individul este cel vizat Grupul Echipa Lider puternic , determinat Conducere impartita Responsabilitate individuala Responsabilitate individuala si comuna Rezultate individuala Rezultate colective Masurare indirecta a rezultatelor Masurare directa a rezultatelor prin estimarea efectelor echipei asupra muncii altora Caracteristicile unei echipe performante Simtul scopului Comunicare deschisa Invatare continua Flexibilitate si adaptabilitare Incredere si respect reciproc Castig din diferente Modalitati de lucru eficiente Conducere impartita Asupra caror factori trebuie sa ne concentram pentru a avea succes: Simtul scopului: Viziune comuna asupra perspectivelor si obiectivelor . Accent puternic pe rezultate , simt al prioritatilor , claritate in decizii .

Comunicare deschisa: Oamenii isi exprima gandurile si sentimentele , conflictul nu este ascuns si este rezolvat . Oamenii asculta cu atentie . Incredere si respect reciproc: Oamenii se apreciaza si sustin reciproc . Isi spun adevarul si ofera un feed-back sincer . Conducere impartita: Diversi membri ai echipei isi asuma conducerea , in functie de sarcina curenta si de nevoia echipei . Liderul formal are rolul de supraveghetor si mentor al echipei . Modalitati de lucru eficiente : Echipa stie cum sa adune , organizeze si evalueze informatia . Oamenii incurajeaza creativitatea , inovatia si asumarea riscurilor. Se fac planuri corespunzator . Castig din diferente: Echipa optimizeaza capacitatile , cunostintele si punctele tari pe care le au membrii . Se cauta diferite puncte de vedere si se folosesc si persoane din afara echipei . Flexibilitate si adaptabilitate: Oamenii vad diverse ocazii ca sanse . Se impart responsabilitatile si se doreste o imbunatatire continua . Invatare continua: Membrii echipei incurajeaza intrebarile incomode si penetrante , invata din experiente si greseli , si incurajeaza cresterea si dezvoltarea altor membrii ai echipei . Modelul unei echipe Simtul scopului: Viziune Scopuri Obiective Omul potrivit pentru sarcina . (Abilitati si interese echilibrate) Echipa de succes Resurse necesare : Definirea sarcinilor Tehnologie corespunzatoare Feed-back si evaluare Metode de lucru clare Disciplina si consistenta

Invatare Managementul timpului Intalniri eficiente Managementul conflictului Ascultare activa Documentare Caracteristici : Valori si principii comune Comunicare deschisa Responsabilitate si conducere impartita Empatie Flexibilitate si adaptabilitate Motivare Construirea unei echipe Construirea unei echipe este arta de a armoniza diferentele unor oameni de proveniente diverse , interese diverse , perspective diverse , in interesul realizarii unei echipe cu minim de conflicte posibile , avand in vedere interesul comun al echipei . Scopul principal este Echilibrul: Echilibrul inseamna ca nu va trebui doar sa interactionam cu un grup de oameni foarte diferiti , dar este necesar sa avem varietate in interiorul echipei . Puncte cheie pentru construirea unei echipe : Opening up and development of relationships - ajuta la depasirea barierelor - ofera posibilitatea membrilor echipei de a se cunoaste la un nivel personal - folositor pentru grupurile care vor lucra apropiat si/sau o perioada mai lunga Construirea increderii - necesita incredere reciproca pentru a realiza un obiectiv - necesita atentie daca unii din membri nu pot intra in joc Contactul fizic

- trece peste distantele dintre membrii echipei - relaxeaza si creste comfortul Cooperarea - ajuta membrii sa invete cum sa lucreaza impreuna - ajuta membrii sa isi gaseasca locul in echipa Activitatile in grup - activitati generale care sunt realizate de toti membrii grupului - ii implica pe toti membrii si cresc coeziunea grupului - deseori necesare pentru a mentine echipa Succes Transformare Realizare Normalizare Confruntare Formare Timp/Efort Formare Oamenii au deseori idei diferite despre scop . Exista relativ putina incredere , si exista tendinta de se spune lucruri cu grija . Confruntare Pot exista conflicte in legatura cu scopul , conducerea si metodele de lucru . Exista sentimentul ca echipa nu se va inchega . Normalizare Oamenii dobandesc o viziune comuna si isi propun obiective . Se invata cum sa se lucreze impreuna eficient . Realizare Exista tendinta de a avea un simt al scopului clar , comun , incredere , comunicare deschisa . Echipa este eficienta in contextul actual . Transformarea Echipa isi poate redefini scopul comun si raspunde rapid la schimbare . Conducerea este impartita , increderea este mare , si comunicarea este deschisa . Delegarea

Delegarea inseamna sa incredintezi o sarcina cuiva; sa autorizezi o persoana sa indeplineasca o sarcina. Cum sa delegi- Defineste sarcinile impartind munca un parti mai mici . Partile mici sunt mai usor de delegat . - Defineste obiectivele pentru fiecare sarcina. Alege cea mai potrivita persoana pentru fiecare sarcina . Cea mai potrivita nu inseamna neaparat ca respectiva persoana trebuie sa aiba deja toate abilitatile necesare , dar trebuie sa fie capabil sa le invete si aplice in timp util. - Planifica sarcina impreuna cu persoana aleasa , asigura-te ca el sau eu intelege complet si accepta sarcina ; ofera toata informatia de fundal despre importanta si scopul sarcinii si despre cum incape in contextul proiectului. - Asigura-te ce nu delegi doar responsabilitatea ci si autoritatea. - Defineste obiectivele operationale impreuna cu membrii echipei. - Cadeti de acor asupra continuitatii sarcinii si a modului de raportare. - Oferiti feed-back contructiv (in ambele sensuri) , recompensati si apreciati rezultatele obtinute - Asigura-te ce intreaga echipa este informata despre diferitele sarcini si persoanele responsabile.

6. LUCRUL IN ECHIPA Munca in echipa este o componenta care se regaseste in specificatiile fiecarui post disponibil intr-o companie si specialistul in recrutare analizeaza aceasta componenta pe parcursul procesului de selectie, utilizand diferite mijloace de utilizare: intrebari specifice care evalueaza capacitatea de interrelationare personala si de intelegere a nevoilor persoanei cu care interactioneaza. Prezenta calitatilor necesare pentru a putea fi un bun membru de echipa sau din contra,lipsa lor, pot fi factori decisivi in angajarea unei persoane ori in mentinerea ei intr-o organizatie. Necesitatea muncii in echipa a devenit tot mai evident ape masura ce companiile au inceput sa tina cont de nevoia de comunicare si contact uman a propriilor angajati, constientizand valoarea motivationala superioara a dialogului si sustinerii reciproce, intr-o echipa. Comportamentele care demonstreaza aceasta competenta - Manifesti interes pentru stabilirea contactelor cu colegii. - Interactionezi in mod eficient cu angajatii in diferite situatii - Intelegi rolul fiecarei persoane in grup - Te focalizezi pe atingerea obiectivelor - Respecti drepturile si convingerile altora - Asculti si intelegi nevoile si sentimentele celor din jur - Apreciezi si recunosti participarea activa la realizarea unei actiuni, incurajezi discutiile deschise, impartasesti idei si sugestii cu colegii Cum dezvolti lucrul in echipa in timpul facultatii ? Invata din proiecte! Participa la scoli de vara, evenimente, conferinte organizate de facultate, asociatii studentesti. Cauta sa inveti din fiecare experienta de grup. Analizeaza si evalueaza impreuna cu coordonatorul de echipa/profesorul gradului tau de implicare in echipa, reflecteaza asupra a ceea ce ai facut, cum ai facut si de ce ai facut. Dezvolta-te progresiv Constientizeaza ce ai dobandit, accepta noi provocari si responsabilizari ca sa-ti permita

sa-ti imbunatatesti activitatiile prin forte proprii daca ai inceput ca un simplu membru intr-o echipa de proiect, incearca sa tintesti ca la urmatoarea oportunitate sa detii un rol care sa includa si coordonarea altora din jurul tau. Proiectele pot fi de la cele foarte simple legate de scoala pana la a organiza evenimente in universitate sau pentru cercul tau de prieteni. Experienta de lucru in echipa se construieste mai ales prin experiente in care oferi mai mult sprijin celor din echipa decat astepti ca ei sa-ti acorde tie. Cum dezvolti lucrul in echipa dupa angajare ? Implica-te ! Participa activ in cadrul echipei, schimba informatii, asculta si intelege punctele de vedere ale celorlati membrii ai echipei. Incearca sa dezvolti idei noi pe baza celor spuse de ceilalti. Evita-l pe nu asa, stiu eu o alta metoda Solicita feedback permanent ! Incearca sa te raportezi la parerea celor din jur. Asta nu inseamna ca trebuie sa te faci placut cu orice pret dar este important sa afli ce gandesc colegii tai despre actiunile tale. Impartaseste sugestiile si ideile celorlalti, manifesta flexibilitate in exprimarea punctelor de vedere diferite ale membrilor echipei. Evalueaza-te Analizeaza activitatea desfasurata in cadrul echipei :cum te-ai simtit, care a fost contributia in cadrul echipei? Daca ai avut parte de rezultate foarte bune, care au fost factorii de succes. Daca ai esuat in alte aspecte, care a fost cauza. Cu lectiile invatate intra in urmatoarea interactiune cu cei din jur mai pregatit sa contribui si sa-i ajuti sa obtina rezulate si mai bune. Surprinzator, si rezultatele tale vor creste pe masura. Avantajele muncii in echipa: - primele, si cele mai evidente, sunt cele legate de climatul afectiv pozitiv care se presupune a se constitui in echipa.Membrii unei echipe ajung sa se cunoasca foarte bine, conlucrand la depasirea dificultatilor curente. - lucrul in echipa poate fi extreme de motivant deoarece fiecare proiect adduce cu sine experienta contactului cu ceilalti si bucuria de a beneficia de sprijinul acestora. Astfel daca legaturile intre angajati ajung sa fie puternice, confortul afectiv paote suplini si compensa alte lipsuri, inclusive salarizarea. Iata de ce, lucrul in echipa este adesea folosit ca mijloc de combatere si diminuare a rutinei zilnice. Nu salariul se constituie cel mai important factor de motivare, ci continutul muncii, natura sarcinilor curente si modul in care aceasta activitate, prestata 8-10 ore in fiecare zi, corespunde cel mai bine necesitatilor intrene de crestere si dezvoltare. Ce inseamna o munca rutinata: este o munca ce nu aduce nimic nou in planul solicitarilor cognitive. Oamenii simt ca se pot detasa si ca pot aplica acelasi tipar in fiecare zi. La un moment dat chiar, anumite activitati pot fi efectuate cu jumatate de

atentie, ceea ce lasa timp pentru meditatie si pentru intarirea convingerii ca nu mai este nimic de invatat si deci, ca este timpul unei schimbari.

Munca in echipa, motorul succesului unei actiuni

In orice activitate succesul este, de cele mai multe ori, rodul efortului comun, al muncii in echipa. Reusitele sau infrangerile nu se datoreaza in exclusivitate nici sefului, nici subalternilor, ci sunt rezultatul ambelor parti. Realitatea ne demonstreaza ca nu e suficient ca un grup profesional sa fie format din personalitati puternice, competente si cu experienta. Daca intre acestea nu exista compatibilitati , intelegere reciproca, viziuni si motivatii comune centrate pe acceptarea scopului propus, solidaritate si camaraderie, nu se pot obtine rezultate meritorii. Valorificarea potentialului de munca al fiecaruia, evolutia in cariera profesionala nu se indeplinesc fara a lucra si a respecta cerintele formarii si mentinerii spiritului de echipa. La aceasta stare care potenteaza calitatea si randamentul muncii fiecaruia se ajunge numai atunci cand oamenii inteleg ca intregul nu este egal cu suma partilor, ci cu ceva mai mult, care se naste din interactiunea cu grupul, din armonia relatiilor interpersonale, din identificarea oamenilor cu valorile si scopurile grupului. A lucra intr-un grup dezbinat in care certurile si neintelegerile sunt frecvente, orgoliile si antipatiile, atitudinile de izolare, de desconsiderare sau indiferenta predominante, in care fiecare incearca pe cont propriu sa-si rezolve problemele, in care denigrarea celuilalt este practicata in mod curent, este fara indoiala un obstacol serios pentru a munci cu placere. Pentru a nu se ajunge la aceasta situatie, fiecare trebuie sa contribuie la transformarea unui numar de oameni ce muncesc la un loc, intr-un grup omogen si functional. Intr-o adevarata echipa este nevoie de promovarea unor reguli de genul: 1. Respectati-va colegii, tratati-i asa cum ati vrea sa fiti voi tratati, ca pe oameni capabili, cu calitati frumoase, cu trebuinte, aspiratii si scopuri la fel de legitime ca ale voastre. 2. Lucrati bine si intens, urmariti sa aveti performante nu pentru a-i surclasa pe colegi, a le dovedi ca sunteti mai inteligent si mai priceput decat ei, sau pentru a

demonstra sefului ca sunteti mai valoros decat oricine, ci din intelegerea necesitatilor muncii, a nevoii de a indeplini bine indatoririle de serviciu. 3. Comunicati curent, informati-va reciproc, consultati-va cu ceilalti, ajutativa in procesul pregatirii si derularii unei actiuni; in caz de succes, bucurati-va impreuna, in caz de esec, pastrati-va calmul si luciditatea, nu va invinuiti unul pe altul; cautati impreuna cauzele esecului si reluati de la capat si cu incredere, actiunea initiala. 4. Nu transformati divergentele de opinii si solutii in motive de cearta sau acuze. Priviti-le ca pe ceva firesc, cautati sa sesizati elementele comune, aveti taria de a recunoaste si a aprecia deschis ideea celuilalt atunci cand este mai buna. 5. Evitati denigrarea si calomnia, nu comentati negativ diversi colegi si nu formati grupulete care sa dezbine echipa. 6. Ajutati-va si cooperati activ.Acceptati ideea ca astfel va completati reciproc nu din compasiune, ci pentru a acoperi sau substiui nepriceperea celuilalt, ci pentru reusita actiunii, pentru indeplinirea activitatilor organizatiei. 7. Indiferent de valoare si experienta, de aport personal la realizarile grupului nu va dati aere de superioritate, evitati aroganta si trufia, ci promovati lauda sincera si indemnul prietenesc. 8. Apreciati cu franchete si onestitate rezultatul muncii colegilor, nu le subapreciati initiativele si stradaniile de a obtine performante. Discutati pe marginea lor, invatati din experienta celorlalti, cereti-le ajutorul atunci cand aveti nevoie. 9. Nu-i invinuiti pe altii pentru greselile personale. Asumati-le, recunoasteti deschis in ce consta vina voastra, acest lucru va consolida imaginea voastra in ochii colegilor. 10. Dezvoltati si consolidati sentimentul de prietenie, impartasiti din trairile, framantarile si satisfactia voastra, abordati cu tact si discretie si problemele care depasesc cadrul profesional.

7.

Rolul si eficientizarea muncii in echipa

Tot mai multi manageri s-au convins ca munca in echipa este calea succesului si a performantei. Munca in echipa reprezinta colaborarea mai multor persoane in

vederea atingerii unui scop comun. Ea presupune, pe de-o parte, cooperare, comunicare, intelegere, schimb de informatii intre membrii echipei, iar, pe de alta parte, confruntare a diferentelor de opinie, subminare a intereselor personale in favoarea celor de grup. Nu toti angajatii se pot adapta muncii colective. De aceea, pentru formarea unei echipe managerul are nevoie de timp si analiza individuala a participantilor. El este cel care, in functie de obiectivele proiectului, stabileste membrii echipei. Grupul poate reuni toti subalternii sau numai o parte, acest lucru depinzand de numarul angajatilor, de importanta proiectului si nu in ultimul rand de compatibilitatea participantilor. Odata ce o echipa este formata, ea nu trebuie pastrata in aceeasi formula. Este recomandat ca membrii echipei sa circule, sa se schimbe intre ei, iar managerul sa urmareasca atat performantele individuale, cat si pe cele la nivelul grupului. Rolul si eficientizarea muncii in echipa sunt recunoscute, insa drumul catre atingerea performantelor profesionale poate fi alunecos. De aceea, managerii trebuie sa acorde o importanta desavarsita la crearea a ceea ce se cheama echipa de succes". Secretul unei echipe de succes Reusitele si insuccesele nu se datoreaza nici managerului, nici subalternilor, insa secretul unei echipe de succes este evident ca sta in puterea si abilitatile managerului. Nu este suficient sa ai personalitati puternice si valoroase daca intre membrii echipei vor exista mereu neintelegeri, incompatibilitate si viziuni diferite. Iata, de ce, atunci cand se creeaza un grup trebuie sa existe un lider acceptat de toti ceilalti membrii, care sa fixeze directii clare si sa fie capabil sa produca un climat de incredere. Pentru a genera drumul spre succes este bine sa stabiliti niste reguli care ar putea duce la reusita muncii in echipa: 1. Nu va tratati colegii cu superioritate, ci considerati-i egalii dumneavoastra 2. Nu incercati sa iesiti in evidenta in fata participantilor sau a sefului pentru a le dovedi ca sunteti mai priceput decat ceilalti 3. Sarbatoriti succesul impreuna si pastrati-va calmul in caz de nereusita 4. Nu transformati divergentele de opinie in motive de cearta 5. Nu va calomniati colegii si nu formati grupulete in cadrul echipei 6. Ajutati-va si informati-va reciproc, comunicati si colaborati 7. Mentineti sentimentul de prietenie, abordati cu discretie problemele care depasesc cadrul profesional

Munca in echipa prezinta avantaje si dezavantaje. Fiti un manager iscusit si profitati de avantajele muncii in echipa. Selectati-va atent si motivati-va membrii echipei si sigur veti reusi sa aveti o echipa de succes.

8. Despre echip Un proverb chinezesc spune: In spatele unui om capabil se afla intotdeauna alti oameni capabili. Adevarul este ca munca in echip este cheia marilor realizari. Intrebarea nu este daca echipele sunt valoroase. Intrebarea este daca noi recunoastem acest lucru si daca putem deveni jucatori mai buni intr-o echip Din acest motiv sustin ca unu (1), este unu numar mult prea mic pentru a realiza ceva maret. Nu exista probleme pe care sa nu le putem rezolva impreuna, ci exista foarte putine probleme pe care sa le putem rezolva singuri Lyndon Johnson C. Gene Wilkers a observat ca puterea echipelor nu numai ca este evidenta in lumea afacerilor de astazi, ci are in acelasi timp o istorie adanca, evidenta chiar si in timpurile biblice. Wilke sustine ca: 1. Echipele implica prezenta unui numar mai mare de persoane, ceea ce presupune existenta mai multor resurse, mai multor idei si a unei energii mai mari in cazul unei singure persoane. 2. Echipele cresc la maximum potentialul unui lider si reduc la minimum punctele sale slabe. Punctele forte si punctele slabe mult mai vizibile la o singura persoana decat la o echip. 3. Echipele ofera perspective multiple cu privire la modul in care se poate satisface o nevoie sau se poate atinge un scop, formuland astfel mai multe alternative pentru fiecare situatie. Puterea de intelegere a unui singur individ este rareori la fel de larga si profunda ca aceea a unui grup atunci cand se confrunta cu o anumita problema. 4. Echipele impart laudele in cazul unei victorii si impart vina atunci cand sufera o infrangere. Acest lucru genereaza atitudini autentice de modestie si spirit de echip .O persoana primeste singura laudele si suporta singura vina. Ceea ce genereaza stari de mandrie si cateodata un sentiment al ratarii.

5. Echipele fac ca liderii sa fie in permantenta responsabili pentru obiectivul care trebuie atins. Persoanele care actioneaza individual pot schimba obiectivul fara a avea un sentiment al responsabilitatii. 6. Echipele pot face mai mult decat o singura persoana. Daca doriti sa va atingeti potentialul sau sa incercati sa faceti ceea ce vi se pare imposibil cum ar fi sa transmiteti mesajul dumnevoastra chiar si dupa doua mii de ani de la moartea voastra, trebuie sa deveniti jucator al unei echipe. Desi pare a fi un cliseu, urmatoarea afirmatie este totusi adevarata: Indivizii iau parte la competitie, insa echipele sunt cele care castiga campionatele.

Lucru n echip sau fiecare pentru el?


S-a tot scris despre ECHIPA care se formeaza la locul de munca acea minunata notiune cu privire la oameni lucrand cu bucurie impreuna si avand drept rezultat o productivitate sporita, spre binele firmei si al lor.
Tot ceea ce le trebuie: un alt fel de instruire, niste exercitii de sudare a colectivului (team building) si o serie de obiective comune. Dar chiar asa stau lucrurile? Chiar te poti astepta ca o mana de oameni sa se arunce intr-o atmosfera de echipa si sa infloreasca glorios? Tocmai in aceasta lume competitiva, in care a umbla cu dedesubturi pentru a-ti intari pozitia si a-ti castiga promovarea e ceva la fel de obisnuit ca drumul spre locul de munca? E vorba aici de incredere. Ganditi-va: cat de bine va cunoasteti colegii de munca si cata incredere aveti in ei? In cazul relatiilor personale, increderea se poate dezvolta in functie de vechimea relatiei, de reactia instinctiva trezita de persoana in cauza, de felul cum a reactionat cand am avut nevoie de ea. Practic, ii alegem pe cei cu care ne petrecem timpul liber (prietenii), cautand o atmosfera relaxata, lipsita de rivalitati si amenintari. Dar nu-i putem alege pe cei cu care lucram zilnic. Si sa recunoastem cele mai multe locuri de munca sunt departe de a fi lipsite de animozitati intre angajati. Prin urmare, cum poti incuraja increderea intr-un cadru in care nu tu ai ales participantii, iar nivelul stresului este ridicat? Haideti sa aruncam o privire asupra catorva calitati importante ale membrilor unei echipe de succes: Maturitatea. Cel care apartine unei echipe trebuie sa fie suficient de matur pentru a face diferenta intre parerea echipei fata de o idee a lui si parerea echipei fata de el, ca persoana. De asemenea, isi poate mentine parerea buna despre sine chiar cand ceilalti sunt in dezacord cu el si nici nu devine isteric, parandu-i-se ca echipa vrea sa-l termine. Recunoasterea meritelor celorlalti. Nu este un lucru pe care am fost obisnuiti sa-l acceptam la locul de munca. Pornind de pe bancile scolii si trecand prin mai multe locuri de munca, am fost recompensati pentru performantele personale si nu pentru realizarile grupului. Multor oameni le este greu sa recunoasca faptul ca reusita si avansarea lor sunt fie si partial meritul celorlalti. Adesea, unii nu cred ca si colegii lor fac o munca serioasa ori de calitate. Interdependenta. Suntem invatati sa fim intotdeauna cu ochii in patru, foarte atenti la ceilalti, pentru ca oricand acestia ne pot lasa de izbeliste. Cu alte cuvinte, o atitudine de genul E mai bine sa nu depinzi de nimeni, care nu are insa cum sa duca la formarea si functionarea unei echipe. Totusi, studiile au aratat ca doua (sau trei, sau patru, sau cinci) capete sunt mai bune decat unul

singur. Interdependenta este extrem de importanta pentru bunul mers al unei echipe, fiindca nici un membru al ei nu valoreaza cat intreaga echipa. Gestionarea starii conflictuale. Membrii unei echipe isi dau seama ca este cu mult mai bine sa se ocupe din vreme de un conflict, atunci cand sta sa izbucneasca, decat sa-l lase sa se umfle odata cu trecerea timpului. Putin disconfort resimtit acum este acceptabil fata de o izbucnire de mai tarziu. Increderea nu poate inflori intr-o atmosfera ostila. Intr-o echipa, fiecare membru vine cu un stil diferit de a controla starea conflictuala. Este foarte important sa se stabileasca niste reguli de baza pentru grup si cel mai important lucru va fi sa se tina sub control toate disputele intr-un mod cat se poate de prompt. De fapt, lipsa unui acord de pareri este o componenta naturala si sanatoasa a procesului de constituire a echipei, daca este controlata asa cum se cuvine. Comunicarea. Iata piatra de temelie a oricarei actiuni reusite, incluzand formarea unei echipe. Desi este usor sa recunosti o comunicare sincera, deschisa, e greu sa o intemeiezi. Intr-o echipa fiecare ar trebui incurajat sa vorbeasca deschis intr-un mod constructiv si fara sa-i atace pe colegi, deoarece fiecare vine cu propriul sau stil de a comunica. Increderea va creste mai repede daca fiecare simte ca echipa este un forum pentru a-si dezvolta ideile si o fereastra pentru a vedea gandurile celorlalti. Increderea in capacitatea de a depasi obstacolele. Atitudinea pozitiva este cruciala pentru succesul unei echipe. Adesea, echipele se formeaza tocmai pentru a depasi obstacole si a rezolva probleme. Trebuie sa existe o incredere reciproca in cadrul colectivului. Cine nu crede in notiunea de echipa va declansa o stare negativa in ceilalti si asta va sapa eficienta actiunilor. Asumarea riscurilor. Toate notiunile discutate pana acum implica si asumarea unui risc oarecare. Oamenii se pot impotrivi celor care risca, fie prin natura lor, fie datorita unor experiente trecute. Pentru unii, asumarea riscurilor este dificila, existand teama sa nu le fie furate ideile. Succesul si bunul mers al unei echipe consta in obisnuinta fiecarui membru de a-si asuma un anume risc, pentru a lasa loc increderii sa se dezvolte. Interesul pentru buna functionare a echipei. Daca lipseste macar un singur fir, intreg manunchiul va avea de suferit. Altfel spus, daca cineva isi vede strict de ale lui, e posibil ca in scurt timp si alti membri ai echipei sa procedeze la fel. Toti trebuie sa fie incredintati ca vin la lucru gata pregatiti si concentrati asupra problemelor de rezolvat. In sfarsit, adevaratii lideri de echipa vor acorda mai multa atentie faptelor si mai putina spuselor. Nu poti cladi incredere si buna reputatie numai facand planuri. Sa nu uitam ca a consolida increderea si structura unei echipe inseamna foarte mult, atat pentru fiecare individ in parte, cat si pentru binele intregii firme.