Analiza contrastive intre comunicarea intrapersonala si interpersonal

Comunicarea intrapersonala

Comunicarea cu sine este comunicarea intrapersonală. Aceasta implică

gândirea, analiza, interpretarea, evaluarea, contemplarea, sentimentul etc.
Comunicarea intrapersonală are loc într-o singură persoană, adesea în
scopul clarificării idei sau analiza unei situații. Alteori, comunicarea
intrapersonală este efectuată pentru a reflecta sau aprecia ceva.
Este o activitate care are loc în mintea noastră; în care o persoană este
implicată într-o conversație cu sine însuși, cunoscută în mod obișnuit ca "vorbă
de sine" sau "discurs interior". Activitatea poate fi un monolog sau un dialog
intern, adică atunci când vă imaginați o conversație, în mintea voastră cu cel
absent. Deci, este destul de evident că expeditorul și receptorul sunt aceeași
persoană.
Comunicarea intrapersonală poate implica diferite niveluri de activitate
de comunicare: discursul intern, comunicare vocală solo și comunicare scrisă
solo.
 Discursul intern implică gândirea, concentrarea și analiza. Psihologii
includ ambii senzația de vis și vise nocturne în această categorie.
Rugăciune, contemplație și meditație, de asemenea fac parte din această
categorie, deși din punct de vedere teologic ar putea fi argumentat că nu
este numai internă pentru o singură persoană. În tradiția Sufi, acest lucru
este similar cu conceptul de nafs, negocind cu sinele interior. Exemplu:
Aprecierea conștientă a frumuseții unui apus de soare.
 Comunicarea vocală solo include vorbirea cu voce tare pe sine. Acest
lucru se poate face pentru a clarifica gândirea, repetarea unui mesaj
destinat altora, sau pur și simplu să renunțe la abur. Exemplu: Vorbind
pentru tine în timp ce te plângi de șeful tău.
 Comunicarea scrisă solo se referă la scrierea care nu este destinată altora.
Exemplu: O intrare într-un jurnal sau jurnal personal.

Cele trei aspecte care guvernează comunicarea intrapersonală sunt:

 Conceptul de sine este baza comunicării intrapersonale, deoarece

determină modul în care o persoană se vede pe sine si este orientat spre
altii. Conceptul de sine (numit și conștiința de sine) implică trei factori:
credințe, valori și atitudini.
1. Credințele sunt orientarea personală de bază spre ceea ce este adevărat
sau fals, bun sau rău; credințele pot fi descriptive sau prescriptive.
2. Valorile sunt adânc înrădăcinate orientări și idealuri, bazate, în general,
pe convingeri, despre bine și rău idei și acțiuni.
 3. Atitudinile sunt învățate predispoziție spre sau contra unui subiect,
idealurile care se află în frunte din și în general sunt în concordanță cu
valorile. Atitudinile sunt adesea globale, de obicei emoționale.
Credintele, valorile si atitudinile influenteaza toate comportamentele, care pot fi
fie opinii vorbite, fie acțiunea fizică. Unii psihologi includ imaginea corpului ca
aspect al intrapersonal comunicare, în imaginea acelui corp este o modalitate de
a ne percepe, în mod pozitiv sau negativ, în conformitate cu standardele sociale
ale culturii noastre. Alte lucruri care pot afecta conceptul de sine sunt atributele
personale, talentele, rolul social, chiar ordinea nașterii.
 În timp ce conceptul de sine se concentrează pe plan intern, percepția
privește în afară. Percepția lumii exterioare are, de asemenea, rădăcini în
credințe, valori și atitudini. Este strâns legată de conceptul de sine că
cineva hrănește pe celălalt, creând o înțelegere armonioasă atât a lui
însuși, cât și a celuilalt lume.
 Intre timp, așteptările sunt mesaje orientate spre viitor care se ocupă de
roluri pe termen lung, uneori numite scripturi de viață. Acestea sunt
uneori proiecții ale relațiilor învățate din cadrul familiei sau societate.

Comunicarea interpersonala

Comunicarea interpersonală este comunicarea unu-la-unu între două sau

mai multe persoane, în care schimbul de idei, informații sau mesaje are loc
printr-un canal. Poate fi o comunicare față în față între părți, comunicare prin
poștă, telefon și altele asemenea.

În comunicarea interpersonală, modul în care se spune ceva este la fel de

important ca ceea ce se spune. Deci, aici, tonul vocii, limbajul corpului, gesturi,
expresii faciale, au un impact mare asupra destinatarului. Caracteristicile
comunicării interpersonale sunt la fel ca în:

 Inevitabil: Ori de câte ori încercăm să nu spunem nimic nimănui, se

spune ceva despre starea noastră de spirit, atitudine sau natură, adică nu
prin cuvinte, ci prin semnale non-verbale. Ireversibil sau irepetabil: Odată
ce se spunea ceva, nu se poate lua înapoi, deci nu este nici reversibil, nici
repetabil.
 Complex: Datorită unor variabile implicate în comunicare, este un proces
complex. Cuvintele folosite în procesul de comunicare pot să nu aibă
același înțeles atât pentru expeditor, cât și pentru receptor, ceea ce
complică procesul.
  Contextual: Contextul joacă un rol semnificativ în procesul de
comunicare, deoarece există un context psihologic, de mediu, situațional
și relațional.

Diferența dintre comunicarea intrapersonală și interpersonală poate fi trasă în

mod clar pe următoarele motive:

 Comunicarea pe care o avem cu noi înșine, și anume comunicarea care

apare în mintea noastră, este cunoscută sub numele de comunicare
intrapersonală. Comunicarea între două sau mai multe persoane, prin
mesaje verbale sau non-verbale, se numește comunicare interpersonală.
 Comunicarea intrapersonală este comunicarea cu sine, astfel încât numai
o persoană este implicată în ea. Dimpotrivă, comunicarea interpersonală
este întotdeauna între două sau mai multe persoane.
 Comunicarea intrapersonală are loc în mod continuu, deoarece este
tendința umană de a gândi, de a analiza și de a interpreta lucrurile. În
schimb, comunicarea interpersonală are loc în mod regulat la nivel
personal și profesional.
 În comunicarea intrapersonală, sunt implicate doar simțurile interne ale
unui individ. În acest sens, comunicarea interpersonală necesită mijloace
media, adică transmiterea mesajului către cealaltă parte.
 În comunicarea intrapersonală se bazează pe gândire și analiză, în timp ce
comunicarea interpersonală se referă la schimbul de idei, informații,
opinii, sentimente și așa mai departe.

Comunicarea intrapersonală reprezintă baza comunicării interpersonale, deoarece este

experiența noastră pe care se bazează percepția noastră și percepția noastră influențează
interacțiunea noastră cu celelalte persoane. În comunicarea intrapersonală, informația este
întotdeauna ținută în mintea unei persoane, totuși, într-o comunicare interpersonală,
informațiile curg de la o persoană la alta.

Bibliografie

keydifferences.com/difference-between-intrapersonal-and-in...
faculty.buffalostate.edu/.../uae%20communication/unit4.pdf, p.36