ROLUL COMUNUICĂRII ÎN PROCESUL EVALUĂRII

Una din definițiile comunicării cele mai surprinzătoare este dată de Sophie Moirand,
care denumește comunicarea ,,schimb interacțional între cel puțin doi indivizi situați
social, schimb care se realizează prin utilizrea de semne verbale și nonverbale,
fiecare putând fi, pe rând sau exclusiv, producător sau consumator al mesajului.”
În acest sens, comunicarea didactică este cea care mijlocește realizarea
fenomenuluineducațional în ansamblul său.Acest tip de comunjcare constituie baza
procesului de predare-învățare-evaluare în cadrul instituționalizat al unității de
învățământ și între parteneri cu status-roluri detreminante: profesori-elevi.
Comunicarea este un proces relațional, în cadrul căruia doi sau mai mulți
interlucutori fac schimb de informații, se înțeleg și se influențează între ei.Codurilw
folosite în comunucare sunt:cuv\ntul, gestul, imaginea , sunetul, mi;carea , stările
afective.Conform dicționarului de pedagogie, comunicarea didactică este parte
fundamentală a procesului de învățământ în care elevii, sub îndrumarea cadrului
didactic, dobândesc noi cunoștințe, reguli, formule, legi.Reconsiderând rolul elevului
în cadrul procesului de învățământ, pedagogia modernă acordă o atenție deosebită
metodelor activ-participative, conlucrării dintre elev și cadrul didactic, toate acestea
fac din comunicarea didactică un proces complex și viu.
Pentru o evalaure cât mai eficientă este necesară o comunicare foerte bună între
membri evaluatori.Aceștia trebuie să stabilească anumite criterii după care sunt
evaluate subiectele propuse.Ori de câte ori scriem sau vorbim, încercăm să
convingem, să explicăm, să influențăm, să educăm, sau să îndeplinim orice alt
obiectiv prin intermediul procesului de comunicare, urmărim întotdeauna patru
scopuri principale: să fim receptați, să fim înțeleși, să fim acceptați, să provocăm o
reacție corpului și prin alte comportamente.Tot ceea ce facem comunică ceva.Nu
putem să nu comunicăm.
Folosim cuvintele pentru a reprezenta ideile care există în mintea noastră.A atribui
sensului un cuvânt se numește codificare.Celălalt atribuie sen cuvintelor folosite.
Acest proces este cunoscut ca decodificare.Vreți ca celalat să atribuie același sens ca
și vnoi mesajului care i-a fost trimis.Iar când credem căacaest lucru s-a întâmplat, în
general avem sentimentul reușitei.Majoru=itate actelor de comunicare sunt reușite.
Cu toate acestea este important să ținem minte că mesajul trimis nu e niciodată
ideb=ntic cu cel primit.Experiențele oamenilor sunt diferite. Nu au niciodată exact
același sens pentru doi oameni.Bineînțeles, cu cât diferențele sunt mai mari, cu atât
există mai multe șanse să nu aibă loc comunicarea.
Ceea de spunem contează puțin în comparație cu modul în care o spunem, indiferent
de canalul la care apelăm pentru a transmite cuvintele.Influențăm prin comunicare,
foe folosind un limbaj care să-l lase pe interlocutor rece și neinteresat, fie alegem un
limbaj care să-i deschidă inima și mintea și pe acre îl consideră convingător.Lingvistul
Naom Chomsky distins două niveluri ale limbajului:
-Structura de suprafață /ceea ce spunem, nouă înșine sau altora
-Structura de adâncime /înțlesul prodund a ceea ce spunem, conținând informația ce
nu este nici exprimată, nici știută în mod conștient.
Între structura de adâncime și cea de suprafață alimbajului se pot peterce o serie
lucruri: intenția comunicării se poate să fi fost pierdută sau modificată în procesul
conversiei uneia în cealaltă.Cu cât ceea ce spunem se potrivește mai mult cu ceea ce
credem, cu atât mai coerent ne este mesajul și cu atât mai bine vom comunica și ne
vom îndeplini scopurile și rolul, idiferent de context.
Desigur, noi nu folosim numai cuvinte pentru a comunica.De câte ori comunicăm, noi
trimitem în exterior mesaje și prin intermediul altor mijloace.Chiar atunci când nu
scriem sau vorbim, noi totuși comunucăm ceva, uneori neintenționat, prin aspectele
nonverbale ale comunicării.
Ansamblul elementelor nonverbale ale comunjucării este uneori numit
metacomunicare, metacomunicarea fiind ceic ceva dincolo de comuniucare și
trebuie să fim ăntotdeauna conștienți de existența sa.In special, prin
metacomunicare se transmite structura de adâncime a limbajului.Trebuie să
subliniem că metacomunicarea este foarte importantă, constituindu-se în chei
pentru ascultător care îl ajută să interpterzteze ceea ce spuineți.Mai mult, el va
prelua înțelesul mai degrabă din metacomunucare decât din cuvintele auzite, ă=în
apecial când una spuneți și alayta faceți.Dacă dorința noastră este să transmitem
metamesaje sănătoase, cu alte cuvinte, să cream impresia pe care o dorim asupra
altor oamnei, există alte convingeri care vin în ajutorul acesteia.
Mai întâi, semnificația comunicării noastre reprezintă efectul pe care îl produce.
Dacă dăm vina pe alții pentru faptul că nu au înțeles ceea ce noi am întenționat să
spunem, nu vom reuși să avem influența pe care o dorim.Dând vina pe alții,
renunțăm la posibilitatea de ane spori gradul de conștientoizare, de sensibilitate și
flexibilitate.
Ceea ce obținem este rezultatul direwct a ceea ce facem, a ceea ce spunem și a
felului în vare le ducem la capăt pe acestea două.A credecă efectele actelor noastre
sunt rezultatul direct al actelor noastre înseamnă să fim deschiși la o învățare
continuă.Tot ceea ce ni se întâmplă, fiecare reacție pe care o obținem este rezultatul
actelor noastre și a felului în care le îndeplinim.Situația opusă este aceea în care
auzim pe cineva spunând lucruri de genul:,, Este vina ei” sau ,, asta este percepția
ta” sau ,, Nu este problema mea”.
În al doilea rând, fiecare individ are o perecpție unică asupra lumii.Putem merge
până acolo încât să spunem că nu există realitate, ci doar percepție: experiențele
noastre sunt filtrate prin intermediul simțurilor-chiar dacă această filtrare este
unuică în cazul fiecăruia. Acest aspect nu face ca percepția unei persoane să fie
corectă și a altuia nu, pur și simplu sunt diferite.Suntem diferiți din multe puncte de
vedere.Dorind să explorăm și să învățăm din aceste diferențe, în cele din urmă vom
învăța să cooperăm și sătrăim împreună.Învățăm sa-i accepăm pe ceilalți oameni
drept cine și pentru ceea ce sunt.
Atunci când ne confruntăm cu o diferență de percepție înter noi și ceilalți, cel mai
adesea reacția naturală este să căutăm alte percepții care să se potrivească cu a
noastră.In acest felne confirmăm harta pe care ne-am facut-o nouă înșine despre
lume, dar aceasta nu ne va conduce la învățarea a ceva nou.Numai împotrivindu-ne
acstor tendințe naturale și permițându-ne să învățăm din diferență ne putem devolta
și spori influența.Comunicarea este un proces ce cuprinde câteva elemente
structurale, și anume cei doi parteneri de comunicare-emițătorul și receptorul,
mesajul, canalul de comunicare, factorii preturbatori, contextul comunicării și feed
backul.Comunicarea este un instrument des folosit pentru a intermedia relația dintre
două sau mai multe persoane, și nu trebuie să uităm că a comunica este o parte din
viața noastră care ne poate ajuta să ne adaptăm mai repede într-un grup de
persoane sau ne poate izola.