Sunteți pe pagina 1din 4

SCOALA SANITARA POSTLICEALA,,REGINA MARIA,,,BUZAU

CAIET DE PRACTICA

SPECIALIZARE AMG

PROF.INDUMATOR ELEV

GHEORGHIU MARIA ION FELDIOARA


I COMUNICARE PROFESIONALA

Lumea exterioara, natura in varietatea ei, ca si nenumarati indivizi, semeni


ai nostri, si uneori noi insine, cu totii emitem semnale, in afara sau spre propria
noastra persoana. Ni se intampla, apoi, sa adunam, sa primim sau sa captam
aceste semnale, pentru a le da, gratie raportarii lor la experiente sau constructii
anterioare, valoare de semne: devenim prin urmare, receptori ai unor informatii
pe care le-am interceptat din intamplare, chiar daca nu ne erau direct destinate.
Comunicarea este prezenta in tot ce facem in viata si este esentiala pentru a
putea munci si trai.
Comunicarea se defineste ca fiind un transfer de informatii de la un emitent
(expeditor) la un primitor (destinatar), in conditiile realizarii acelorasi
semnificatii a continutului mesajului la cei doi subiecti.
Comunicarea poate avea loc in multe forme si include: gesturi, expresii
faciale, semne, voce (tonuri, inflexiuni), in completarea comunicarii scrise si
vorbite.

Comunicarea verbala si nonverbala

Comunicarea verbala

Comunicarea verbala reprezinta modalitatea cel mai des intalnita de


comunicare. Comunicarea nonverbala o insoteste pe cea verbala, definindu-se in
relatia cu aceasta intr-un mod aparte, in sensul sprijinului pe care ea il furnizeaza
prin elemente de intarire, nuantare si motivare a mesajului (de exemplu acelasi
mesaj explicat de un profesor in sala de clasa sau difuzat la radio).

Comunicarea orala are in centrul demersului sau limbajul. Limbajul


reprezinta mai mult decat un mijloc de transmisie, el este si un tip aparte de
conduita a individului (conduita verbala) ce implica activitati diverse (vorbire,
ascultare, retinerea mesajelor sonore).

Pentru Hybels si Weaver (1989), limbajul reprezinta un ritual; este vorba


despre un ritual care se petrece atunci cand ne aflam intr-un anumit mediu in
care un raspuns conventional este asteptat de la noi. De exemplu, cineva care
merge la o nunta va ura ,,casa de piatra’’, iar cineva care merge la o
inmormantare va spune ,,Dumnezeu sa-l odihneasca’’, si nu invers. Aceste
ritualuri ale limbajului sunt invatate din copilarie, deoarece ele depind de
anumite obiceiuri direct raportate la o anumita cultura si comunitate. De
asemenea, sunt invatate obiceiurile de limbaj corecte si incorecte (de exemplu,
cuvintele indecente pe care copilul le foloseste pentru prima data sunt reprimate
sever de catre parinti).
Ulterior, individul invata sa foloseasca cuvintele in functie de mediul in care se
afla (cu parintii, un tip de limbaj, la scoala sau la locul de munca, un alt tip de
reguli de folosire a limbajului, iar cu grupul de prieteni, un al treilea tip).

Gandirea si limbajul se dezvolta impreuna. Asa cum modul de a gandi al


fiecarei persoane este unic, si modul de a vorbi este unic. Aceasta unicitate a
limbajului legata de fiecare persoana in parte poate fi inglobata sub denumirea
de stil verbal.

Pentru a imbunatati eficienta comunicarii verbalizate, Hybels si Weaver


recomanda focalizarea atentiei asupra urmatoarelor idei:

 Ce dorim sa comunicam? Chiar daca raspunsul pare simplu, nu trebuie sa


omitem faptul ca, de multe ori, pornim o comunicare inainte de a fi
reflectat indeajuns la totalitatea ramificatiilor pe care comunicarea noastra
le poate avea in percepria celuilalt;
 Cum dorim sa o facem? Mai precis, ce limbaj vom folosi, limbaj direct
adaptat publicului-tinta;
 Cui ne adresam? Emitatorul va tine seama de experienta anterioara,
directa a publicului cu astfel de mesaje.

Comunicarea scrisa poseda un numar insemnat de avantaje de care trebuie sa


tinem seama:

 durabilitatea in raport cu forma orala a comunicarii


 textul poate fi vazut/citit de mai multe persoane
 poate fi citit la un moment potrivit si poate fi recitit.

Pasii in comunicarea scrisa sunt similari celor din structurarea unui discurs,
cuprinzand:

 faza de pregatire (stabilirea obiectivelor, a rolului si a audientei)


 faza de redactare (in primul rand, ideile principale sunt dezvoltate
urmarind o serie de indicatori precum: claritate, credibilitate, concizie; in
al doilea rand, sunt folosite cele trei parti ale unei redactari: o introducere
care pregateste cititorul, un cuprins care reprezinta partea fundamentala ce
face posibila atingerea obiectivelor si o incheiere care evidentiaza
concluziile).
Comunicarea nonverbala

Comunicarea nonverbala (limbajul trupului) este o forma importanta de


comunicare, un limbaj natural, inconstient, care transmite sentimentele si
intentiile reale ale unei persoane. Atunci cand oamenii interactioneaza unii cu
altii, isi transmit si primesc semnale nonverbale.

Toate comportamentele nonverbale, de la gesturile pe care le facem, postura, cat


de repede sau cat de tare vorbim, la contactul vizual, transmit mesaje puternice,
iar aceste mesaje nu se opresc atunci cand nu mai vorbim.

Chiar si atunci cand doua persoane sunt tacute, comunica nonverbal. Deseori,
ceea ce spunem si ceea ce comunicam prin limbajul trupului sunt doua lucruri
total diferite. Atunci cand oamenii se confrunta cu aceste semnale mixte,
ascultatorul trebuie sa decida care dintre mesaje este mai important, mesajul
verbal sau cel nonverbal.

S-ar putea să vă placă și