COMUNIC

, DECI
EXIST!
Proiect susținut în cadrul cursului practic M4 – Etică și
Comunicare Profesională
Autorii acestei prezentări: Cosmescu Mario Florin & Panait
Ciprian Alexandru
 CUPRINS –
CONȚINUTURI
COMUNICAREA
1. PARTE INTRODUC 4. SCRISĂ
TIVĂ
IMPORTANȚA
COMUNICAREA
2. VERBALĂ 5. COMUNICĂRII ÎN
BUSINESS-URI

COMUNICAREA
3. NON-VERBALĂ 6. ÎNCHEIERE
 1. PARTEA INTRODUCTIVĂ
Abilitățile de comunicare sunt vitale pentru un loc de
muncă sănătos și eficient. Adesea catalogată ca
abilitate interpersonală, comunicarea este procesul de
transmitere a informațiilor de la o persoană, la o altă
persoană sau grup de persoane.
CUPRINS
Există moduri diferite în care împărtășim informații
unul cu celălalt. De exemplu, am putea folosi
comunicarea verbală, atunci când partajăm o
prezentare cu un grup, sau am putea utiliza
comunicarea scrisă, atunci când aplicăm pentru o
slujbă sau trimitem un e-mail.
 2.
COMUNICAREA
VERBALĂ
Comunicarea verbală este actul de a împărtăși
informații între indivizi prin, utilizarea vorbirii.
Orice interacțiune care folosește cuvinte rostite
este considerată comunicare verbală. Este o parte
integrantă în lumea afacerilor. Comunicarea orală
utilizată în cadrul unei organizații include discuții
personale, întâlniri ale personalului, discursuri
telefonice, conversații și prezentări formale și
informale.
 COMUNICAREA VERBALĂ
Managerii de business-uri care au abilități eficiente de comunicare verbală pot comunica
mai precis cu subordonații lor. În mod similar, angajații cu abilități excelente de
comunicare sunt foarte apreciați și solicitați în orice organizație.
Comunicarea verbală excelentă este esențială pentru menținerea relațiilor de afaceri de
succes. Comunicarea eficientă face ca productivitatea să crească, ca erorile să scadă și ca
operațiunile să funcționeze mai ușor, mai eficace.
 FORMELE COMUNICĂRII CUPRINS
e. Comunicarea de
a. Comunicarea VERBALE masă (mass-
intrapersonală
Această formă de comunicare este extrem
de privată și limitată la noi înșine. Include
conversațiile tăcute pe care le purtăm cu noi
înșine, în care jonglăm cu rolurile dintre expeditor
și receptor care ne procesează gândurile și
acțiunile. Acest proces de comunicare, atunci
când este analizat, poate fi transmis verbal cuiva
sau poate rămâne limitat la stadiul de gânduri.
b. Comunicarea
interpersonală
Această formă de comunicare are loc între
doi indivizi și este astfel o conversație
individuală. Aici, cei doi indivizi implicați își vor
schimba rolurile de expeditor și receptor pentru a
comunica într-un mod mai clar.
c. Comunicarea de
grup
Acest tip de comunicare poate
avea loc numai atunci când sunt
implicați mai mult de două persoane.
Aici numărul de persoane va fi
suficient de mic pentru a permite
fiecărui participant să interacționeze și
să converseze cu restul. Conferințele
de presă, ședințele consiliului și
întâlnirile echipei sunt exemple de
comunicare de grup.
media)
Comunicarea în masă poate fi definită
ca procesul de creare, trimitere, recepționare și
analiză a mesajelor către un public larg prin
mijloace verbale și scrise.
d. Comunicarea
publică
Acest tip de comunicare are loc atunci
când un individ se adresează unei adunări
numeroase de oameni. Campaniile electorale
și discursurile publice sunt un exemplu al
acestui tip de comunicare. În astfel de cazuri,
există de obicei un singur expeditor de
informații și mai mulți destinatari cărora li se
adresează.
3. COMUNICAREA
NON-VERBALĂ
Comunicarea non-verbală este
procesul de transmitere a sensului fără
utilizarea cuvintelor scrise sau rostite.
Cu alte cuvinte, orice comunicare
făcută între două sau mai multe
persoane prin utilizarea limbajului
trupului, spațiului, vestimentației,
tăcerii și al culorii se numește
comunicare non-verbală.
 Comunicarea non-verbală, spre deosebire de comunicarea verbală,
COMUNICAREA care ajută doar la comunicarea evenimentelor externe ajută la stabilirea și
menținerea relațiilor interpersonale. Oamenii folosesc limbajul non-

NON-VERBALĂ verbal pentru a-și exprima emoțiile și atitudinile interpersonale, pentru a

desfășura ritualuri, cum ar fi felicitările, și pentru a-și exprima
personalitatea.
Modul în care ascultăm, privim, ne mișcăm și reacționăm spune
persoanei cu care comunicăm dacă ne pasă sau nu, dacă suntem sinceri și
cât de bine ascultăm. Când semnalele noastre nonverbale se potrivesc cu
cuvintele pe care le spunem, ele sporesc încrederea, claritatea și raportul.
Atunci când nu, pot genera tensiune, neîncredere și confuzie.
 FORME ALE
COMUNICĂRII NON-
a. Limbajul trupului VERBALE b. Limbajul spațiului
Chipul uman este extrem de expresiv, capabil
să transmită nenumărate emoții fără să spună un
cuvânt. Și spre deosebire de unele forme de
comunicare nonverbală, expresiile faciale sunt
universale. Expresiile faciale pentru fericire,
tristețe, furie, surpriză, teamă și dezgust sunt
aceleași în toate culturile. Să luăm în considerare
modul în care percepțiile noastre despre oameni
sunt afectate de felul în care stau, merg, stau în
picioare sau își țin capul. Modul în care ne mișcăm
și ne purtăm comunică lumii o bogăție de
informații. Acest tip de comunicare nonverbală
include poziția, purtarea și mișcările subtile pe care
le facem.
S-a simțit vreodată cineva inconfortabil în timpul unei
conversații, deoarece cealaltă persoană stătea prea aproape și
invada spațiul său? Cu toții avem nevoie de spațiu personal,
deși această nevoie diferă în funcție de cultură, situație și
apropierea relației. Puteți utiliza spațiul fizic pentru a
comunica multe mesaje nonverbale diferite, inclusiv semnale
de intimitate și afecțiune, agresivitate sau dominanță.
c. Limbajul timpului
Timpul, ca element component al comunicării non-
verbale, modul în care o persoană alege să-l folosească
transmite atitudinea acesteia față de interlocutor sau față de
activitatea respectivă, percepția statutului și a puterii sau, pur și
simplu, respectul și importanța acordată persoanei/activității.
 CUPRINS
FORME ALE
COMUNICĂRII NON-
d. Limbajul
vestimentație VERBALE f. Limbajul culorii
i Culoarea este un instrument
e. Limbajul tăcerii
puternic și important de comunicare
Brandul personal de succes se
Tăcerea înseamnă, în general, non-verbală și este legată de
extinde dincolo de vestimentație și
absența oricărui tip de influențele religioase, culturale,
îngrijire. Este vorba despre
zgomot. Dar în comunicare, politice și sociale.
identificarea din interior a factorului
este văzută ca o absență a Oprindu-ne să luăm în
X și a substanței personale. vorbirii. Deci, absența vorbirii considerare ceea ce reprezintă
Ambalajul este foarte crucial în nu înseamnă că persoana nu fiecare culoare și este legată de ea în
lumea afacerilor de astăzi pentru a comunică cu cealaltă „lumea reală”, putem lua decizii de
spori imaginea profesioniștilor, persoană. Tăcerea este o proiectare în cunoștință de cauză,
emanând încredere și proiectând o formă foarte puternică de care ne asigură că ne atragem
impresie pozitivă de durată. comunicare. În funcție de publicul țintă. Fără această
situație, sensul tăcerii diferă considerație, riscăm să jignim
de fiecare dată. tocmai oamenii pentru care
proiectăm culoarea.
 4. COMUNICAREA SCRISĂ
Comunicarea scrisă se referă la
procesul de transmitere a unui mesaj prin
simboluri scrise. Cu alte cuvinte, orice
mesaj schimbat între două sau mai multe
persoane care utilizează cuvinte scrise se
numește comunicare scrisă.
COMUNICAREA SCRISĂ CUPRINS

Comunicarea scrisă este cel mai comun și mai

eficient mod de comunicare în afaceri. În orice
organizație, e-mailurile, notițele, rapoartele,
documentele, scrisorile, jurnalele, fișele posturilor,
manualele angajaților etc. sunt unele dintre formele
utilizate în mod obișnuit de comunicare scrisă.

O astfel de comunicare este utilizată atunci

când informațiile care trebuie transmise sunt lungi
și includ câțiva termeni complecși care nu pot fi
explicați verbal. Astfel, este esențial ca fiecare
organizație de afaceri să dezvolte abilități de
scriere eficiente și să le inculce tuturor angajaților
săi.
 5. IMPORTANȚA
CUPRINS
COMUNICĂRII ÎN BUSINESS-
URI
Comunicarea eficientă este vitală pentru un management eficient și
pentru a îmbunătăți relațiile profesionale. În lumea modernă,
dezvoltarea telecomunicațiilor, a tehnologiei informației și a
concurenței tot mai mari și a complexității în producție au sporit
importanța comunicării în organizațiile mari și mici, indiferent de
tipul și felul lor. Un executiv corporativ trebuie să fie în măsură să
comunice eficient cu superiorii săi, colegii din alte departamente și
subordonații săi. Acest lucru îl va face să se descurce bine și să-i
permită să dea 100% organizației.
 VĂ
MULȚUMIM
PENTRU
ATENȚIA
ACORDATĂ!