Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Vezi Mihai Dinu - Comunicarea- Editura Algos, București, 2000, ed. II, p.24.
Cap. 4.Comunicarea verbală în negociere
Limbajul
Pentru a fi deosebit de subtil, negociatorul trebuie să manevreze aproape
imperceptil cuvintele şi conotaţiile multiple ale fiecă ruia dintre ele
(maestru al nuantelor). Conotaţiile sunt fructul unei culturi şi al
experienţei, specifice fiecă rei persoane. Astfel ca, tot ceea ce reprezintă
imagine, conţinut implicit sau realitate ne-spusă în spatele cuvâ ntului,
poate varia considerabil de la emiţă tor la receptor. Astfel spus, decodarea
cuvintelor diferă de la o persoană la alta (discurs in piata sau academie),
de unde şi neînţelegerile care apar în cadrul negocierilor şi care sunt
flagrante între parteneri de culturi diferite. (codare-decodare –
inamical/neprietenesc)
Vocea
Intensitatea vocii şi debitul verbal sunt deosebit de importante în
negociere. Una dintre tacticile de atragere a respectului partenerului o
reprezintă utilizarea unui ton moderat al vocii pentru stabilirea unei
atmosfere de încredere la masa de negocieri, presă rarea discursului cu
pauze scurte, punctuale. Totodată , se apelează la tactica plictisirii
interlocutorului, fie prin folosirea unui debit încetinit în vorbire, fie prin
accelerarea lui şi prezentarea unor amă nunte numeroase cu privire la un
anumit aspect pe cale de soluţionare.
Metacomunicarea.
Mesajul verbal reprezintă cea mai precisă formă de limbaj, ansamblul
cuvintelor rostite/scrise, în timp ce mesajul paraverbal sau
metacomunicarea (greacă : meta înseamnă “dincolo”, “în plus”) se referă la
ceea ce reiese din totalul manifestărilor posturale, gestuale şi vocale,
influenţate de timbrul vocal, de privire, de pauzele în vorbire, de mimică ;
mâ nuit în dibă cie, acest limbaj paraverbal se transformă într-un adevă rat
instrument de control şi de manipulare a partenerilor stră ini. Forţa
metacomunică rii rezidă în calită ţile vocale şi în “mecanismele vorbirii”
însuşite de că tre negociator, prin intermediul că reia el reuşeşte a intimida,
a smulge aprobarea şi a domina cealaltă parte. Potrivit unor cercetă ri în
acest domeniu, peste 65% din comunică rile dintre indivizi sunt comunică ri
fă ră cuvinte, deci non-verbale.2
A comunica înseamnă totodată a şti să asculţi. Partenerul poate
asculta mai mult sau mai puţin activ, acest lucru observâ ndu-se, înseamna
însă şi a şti să stimulezi, să redresezi dialogul în cazul unui impas şi astfel să
captezi interesul interlocutorului.
Tipuri de comportamente
Stilul comportamental analitic
Analiticii au tendinta spre perfectiune. Niciodata nu actioneaza decat in
momentul in care sunt siguri de o eventuala reusita. De aceea lasa
impresia ca sunt mai lenti in luarea deciziilor. De fapt, ei sunt foarte
precauti, incercand sa evite riscurile. Lucreaza cu foarte multa logica, fapte,
date, totul extrem de detaliat. Niciodata nu vor da informatii eronate.Tot
ceea ce capteaza si emit este corect si bine gandit. Au o fire mai
interiorizata, nemanifestandu-si sentimentele, emotiile in fata celor din jur.
Pentru o buna colaborare cu analiticii, incercati sa tineti cont de
urmatoarele sfaturi:
*treceti direct la subiect, limitandu-va la punctele importante ale
problemei
*pregatiti programul inaintea intalnirii
*intr-o propunere a negocierii aduceti argumente, aratati dovezi
practice, realiste
*prezentati totul intr-o maniera clara, concisa, daca se poate cu
particularitati
2
Gh. M. Pistol- Negocieri și uzanțe de protocol - Editura Fundației România de mâine, București, 1999, p.22.
*incercati sa fiti convingator si siguri pe ideile si principiile avute
*nu uitati de promisiunile facute, nu fiti inconsecvent
*nu fiti neformal, dezordonat si dezorganizat in ganduri si idei
*nu argumentati pe baza i`deilor altor persoane
*nu le faceti cadouri care sa lase impresia unei lingusiri.