Sondaje și anchete statistice

Prof univ. Ileana Niculescu-Aron

 Tipuri de erori întâlnite în cercetarea selectivă

Erorile cercetării prin sondaj

A. Erori de observare: B. Erori de reprezentativitate

- erori ale operatorului de

interviu
- erori ale respondentului
B1. Erori sistematice : B2. Erori
- erori de măsurare
cauzate de: întâmplătoare
-erori de culegere a datelor
- nerespectarea
principiului selecţiei
aleatoare
-numărul mare de non-
răspunsuri
-aria de acoperire
POPULAŢIA ŢINTĂ Arie neacoperită

BAZA DE SONDAJ

Arie acoperită de baza de sondaj dar care

nu face parte din populaţia ţintă
 Procedee de eşantionare

Principii:
•Caracterul obiectiv şi aleator al selecţiei unităţilor. Includerea unităţilor în eşantion trebuie realizată în
mod obiectiv fără a favoriza unele dintre ele, fiecare fiind extrasă după principiul hazardului, cu o probabilitate
calculabilă şi diferită de zero.

•Eşantionul trebuie să fie suficient de mare pentru a se realiza redarea trăsăturilor esenţiale ale populaţiei
astfel încât să permită obţinerea, pe baza datelor de sondaj a unor indicatori cu grad mare de stabilitate.

•Includerea unei unităţi în eşantion trebuie să se facă independent de alte unităţi.

 Procedee de esantionare:
•eşantionare aleatoare
•eşantionare dirijată
•eşantionare mixtă.

A.Procedee de eşantionare aleatoare

Procedeele de eşantionare aleatoare sunt cele care acordă fiecărei unităţi din populaţie o probabilitate
nenulă şi cunoscută de a face parte din eşantion. Rezultatele obţinute pe această bază pot fi apreciate
în termeni probabilistici.
Eşantionarea aleatoare se poate face după planuri de sondaje simple (în cazul populaţiilor omogene şi
care nu au dimensiuni foarte mari) sau după planuri de sondaj complexe, în mai multe etape cum ar fi:
sondajul stratificat, sondajul multistadial, multifazic, sondajul de serii, sondajul secvenţial pentru
populaţiile neomogene, repartizate pe diferite subansamble.
Metoda de eşantionare utilizată în cazul în care probabilităţile acordate fiecărei unităţi din populaţie de
a intra în eşantion sunt egale se numeşte eşantionare aleatoare cu probabilităţi egale. Această
metodă se recomandă atunci când nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte dimensiunea
unităţilor populaţiei. În caz contrar se recomandă utilizarea metodei de eşantionare cu probabilităţi
inegale (unităţile populaţiei au şanse diferite de a intra în eşantion).
Dintre procedeele de extracţie cu probabilităţi egale cele mai folosite sunt: procedeul loteriei,
procedeul numerelor aleatoare şi procedeul mecanic (sistematic).
• Cea mai folosită metodă de eşantionare dirijată este
eşantionarea pe cote.
• Metoda voluntariatului.
• Eşantionarea la faţa locului.
• Metoda itinerariilor.
• Eşantionarea tip bulgăre de zăpadă.