Verificarea reprezentativitatii esantiounului

x  X0
zc 
H0: x = X0 şi H1: x  X0 . 2
n

wp
zc 
H0: w= p şi H1: wp p  1  p 
n
Verificarea concordantei repartitiilor
Testul 2
H0: ft= fe şi H1: ftfe
ft reprezintă frecvenţele teoretice
fe frecvenţele Fti
empirice
f ti  n  ng N unde g N este structura in populatie
N
Fti frecvenţa corespunzătoare a grupei i din populaţie

k
f ei  f ti 2
c2  
i 1
f ti

Daca  c 2   2 ;df df=k-1 Esantionul nu este reprezentativ

 Testul Kolmogorov –Smirnov

Testul Kolmogorov –Smirnov este o extindere a testului Kolmogorov pentru

verificarea concordantei dintre o repatritie empirica si una teoretica

1. Stabilirea frecvenţelor absolute in populatie si in esantion

2. Calcularea frecventelor cumulate crescator
3. Calcularea funcţiilor de repartiţie empirice F(xP) şi F(xE) prin
raportarea frecventelor cumulate la total
4. Se calculeaza diferentele pe clase. Pe baza diferentei maxime
se calculeaza statistica testului:

n1n2
c  max F ( xP)  F ( xE) .
n1  n2
 Tipuri de erori întâlnite în cercetarea selectivă

Erorile cercetării prin sondaj

A. Erori de observare: B. Erori de

reprezentativitate

-erori ale operatorului

de interviu
B1. Erori sistematice : B2. Erori
-erori ale
cauzate de: întâmplătoare
respondentului
-erori de măsurare -nerespectarea
principiului selecţiei
-erori de culegere a datelor
aleatoare
-numărul mare de non-
răspunsuri
-aria de acoperire
POPULAŢIA ŢINTĂ Arie neacoperită

BAZA DE SONDAJ

Arie acoperită de baza de

sondaj dar care nu face parte
din populaţia ţintă
 Procedee de eşantionare

Principii:

• Caracterul obiectiv şi aleator al selecţiei unităţilor. Includerea

unităţilor în eşantion trebuie realizată în mod obiectiv fără a favoriza unele
dintre ele, fiecare fiind extrasă după principiul hazardului, cu o
probabilitate calculabilă şi diferită de zero.

• Eşantionul trebuie să fie suficient de mare pentru a se realiza redarea

trăsăturilor esenţiale ale populaţiei astfel încât să permită obţinerea, pe
baza datelor de sondaj a unor indicatori cu grad mare de stabilitate.

• Includerea unei unităţi în eşantion trebuie să se facă independent de

alte unităţi.
 Procedee de esantionare:
• eşantionare aleatoare
• eşantionare dirijată
• eşantionare mixtă.

A.Procedee de eşantionare aleatoare

Procedeele de eşantionare aleatoare sunt cele care acordă fiecărei unităţi din populaţie o probabilitate
nenulă şi cunoscută de a face parte din eşantion. Rezultatele obţinute pe această bază pot fi apreciate
în termeni probabilistici.
Eşantionarea aleatoare se poate face după planuri de sondaje simple (în cazul populaţiilor omogene şi
care nu au dimensiuni foarte mari) sau după planuri de sondaj complexe, în mai multe etape cum ar fi:
sondajul stratificat, sondajul multistadial, multifazic, sondajul de serii, sondajul secvenţial pentru
populaţiile neomogene, repartizate pe diferite subansamble.
Metoda de eşantionare utilizată în cazul în care probabilităţile acordate fiecărei unităţi din populaţie de a
intra în eşantion sunt egale se numeşte eşantionare aleatoare cu probabilităţi egale. Această metodă
se recomandă atunci când nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte dimensiunea unităţilor
populaţiei. În caz contrar se recomandă utilizarea metodei de eşantionare cu probabilităţi inegale
(unităţile populaţiei au şanse diferite de a intra în eşantion).
Dintre procedeele de extracţie cu probabilităţi egale cele mai folosite sunt: procedeul loteriei,
procedeul numerelor aleatoare şi procedeul mecanic (sistematic).
Procedee nealeatoare

1. Cea mai folosită metodă de eşantionare dirijată este

eşantionarea pe cote

2. Metoda voluntariatului.
3. .
4. Eşantionarea la faţa locului

5. Metoda itinerariilor. Eşantionarea tip bulgăre de

zăpadă