MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE ŞI

CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE
COLEGIUL ECONOMIC „ION GHICA“ BRĂILA

LUCRARE DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR

PROFESIONALE
NIVEL 4 - CALIFICAREA: TEHNICIAN ÎN
ACTIVITĂȚI DE COMERȚ

COORDONATOR, ABSOLVENT,
Prof. STRECHE ANTONETA IARNA CRISTINA GABRIELA

Brăila
2020
CERCETAREA SELECTIVĂ TIP SONDAJ
CUPRINS

CAPITOLUL I. PARTICULARITĂŢILE SONDAJULUI ÎN CERCETAREA DE MARKETING

1.1. Sondajul
1.2. Procesul cercetării

CAPITOLUL II. SELECŢIA PERSOANELOR INVESTIGATE

2.1. Eşantion şi eşantionare
2.2. Reprezentativitatea eşantionului

CAPITOLUL III. TIPURI DE EŞANTIOANE. METODE DE EŞANTIONARE

3.1.Eşantionarea simplă aleatoare
3.2. Eşantionarea stratificată
3.3. Metode neprobabilistice de eşantionare

BIBLIOGRAFIE
ANEXĂ
 CAPITOLUL I. PARTICULARITĂŢILE SONDAJULUI ÎN
CERCETAREA DE MARKETING
1.1. Sondajul
Sondajul este o metodă de culegere de date primare, pe baza unui chestionar administrat unui eşantion reprezentativ de respondenţi,

care are o largă utilizare în cercetările de marketing. Acesta ofera o serie de avantaje, cum ar fi:

- obţinerea informaţiilor în timp scurt;

- costuri reduse;

- obţinerea de informaţii despre motivele, atitudinile şi preferinţele membrilor unui grup ţintă;

- posibilitatea utilizării de mijloace vizuale, produse, ambalaje;

Ca metodă de cercetare de marketing, cercetarea tip sondaj are următoarele particularităţi :

• Comunicarea cu respondentul: verbal, în scris sau prin intermediul calculatorului;

• Reprezentativitatea eşantionului extras din populaţia studiată;

• Caracter preponderent cantitativ, cu menţiunea că majoritatea obiectivelor sondajelor vizează cuantificarea datelor, în vederea

prelucrării lor ulterioare.

 Pentru a oferi o privire de ansamblu asupra cercetării vom
inventaria activităţile specifice şi vom sublinia separat, inegal aspecte
particulare, sensibile, delicate. “Inventarierea” nu poate fi una perfectă,
definitivă, fie şi numai pentru motivul că se scriu încă lucrări de
specialitate.

Activităţile se pot desfăşura concomitent sau într-o anumită

succesiune în interiorul unei anumite etape a cercetării: etapa
preliminară, proiectarea cercetării şi implementare. Deoarece în ultima
etapă are loc efectuarea practică a studiului (culegerea informaţiilor) şi
finalizarea cercetării (prelucrarea informaţiilor, analiză, interpretare etc.)
care înseamnă prevederea şi punerea în aplicare a operaţiilor prevăzute
în primele două etape.
 Activităţile enumerate aici au o influenţă hotărâtoare asupra calităţii cercetării şi vor avea o
amplitudine diferită în funcţie de complexitatea, importanţa, unicitatea , procesului investigat, etc. Pentru a
avea rezultate e calitate se recomandă:

a) Delimitarea scopului (obiectului). Este cunoscut că solicitanţii unei cercetări de marketing prezintă
problema în termeni foarte puţin precişi, uneori nefiindu-le clar ceea ce-şi doresc.

b) Delimitarea colectivităţii cercetate:

Populaţia ţintă se stabileşte în cadrul fiecărui proiect de cercetare şi se află în strânsă legătură cu
scopul şi obiectivele cercetării, motiv pentru care, în unele situaţii, poate fi o operaţie simplă iar, în altele,
mult mai complexă.

c) Stabilirea cadrului de eşantionare care înseamnă reprezentarea concretă a populaţiei ţintă, o listă a
elementelor care va face posibilă selecţia şi contactarea lor.

d) Culegerea informaţiilor şi monitorizarea asigurării calităţii presupune aplicarea chestionarului conform

principiului uniformităţii, monitorizarea operatorilor şi verificarea seriozităţii activităţii lor.
 CAPITOLUL II. SELECŢIA PERSOANELOR INVESTIGATE

2.1. Eșantion și eșantionare

Eşantionul este o parte (mică) dintr-o mulţime (mare) de indivizi, în principiu diferiţi unul
de celălalt, din punct de vedere al caracteristicilor ce urmează a fi evaluate. Eşantionarea este
procedura prin care se încearcă reproducerea în eşantion a structurilor populaţiei (mulţimii), cu o
precizie suficient de bună pentru a satisface cele mai exigente cerinţe practice de precizie. Ca în orice
altă acţiune (umană) de cunoaştere şi în domeniul cercetărilor selective rezultatele (pe bază de
eşantion şi eşantionare) sunt obţinute cu o anumită eroare şi sunt supuse unui anumit risc legat de
încadrarea într-o marjă de eroare rezonabilă.

Sunt o mulţime de situaţii, în special din domeniul tehnic, în care se lucrează pe bază de
eşantion şi eşantionare şi care au ca justificare avantajele obţinute în acest mod. Fără a avea pretenţia
că cercetarea selectivă ar avea însuşiri miraculoase (miraculoase ar putea fi, de exemplu, satisfacţiile
profesionale ale cercetătorului), în domeniul cercetărilor de marketing metoda este practicată din
raţiuni, în special, economice, de ordin aplicativ şi de cunoaştere.
 2.2. Reprezentativitatea eşantionului
Cercetarea selectivă are la bază eşantionul iar eşantionul trebuie să aibă o calitate: să fie reprezentativ.

Gradul de reprezentativitate a unui eşantion se poate exprima cantitativ, matematic prin intermediul a două mărimi: eroarea maximă şi

nivelul de probabilitate sau nivelul de încredere:

- eroarea maximă d este diferenţa cea mai mare care poate să apară între valoarea unei caracteristici v* (găsită pe eşantion) şi valoarea

caracteristicii v, din populaţie;

- nivelul de probabilitate p arată ce şanse sunt ca eroarea reală comisă să nu depăşească limita d.

• Eşantionul care nu păstrează proporţiile populaţiei din care provine sau conţine straturi cu pondere foarte redusă nu poate fi

reprezentativ.

• Eşantionul va fi mai reprezentativ pentru acele caracteristici în raport cu care populaţia este omogenă şi va avea nevoie de un număr

mai mic de indivizi.

• Dacă numărul persoanelor incluse în eşantion a fost fixat, eşantionul va fi mai reprezentativ pentru acele caracteristici care au o

omogenitate mai mare . Formulele de calcul ale erorii de eşantionare evidenţiază faptul ca eroarea este direct proporţionala cu abaterea

standard deci cu nivelul de dispersie a indivizilor în jurul mediei.

 CAPITOLUL III. TIPURI DE EŞANTIOANE. METODE DE
EŞANTIONARE
3.1.Eşantionarea simplă aleatoare

Este metoda cea mai simplă pentru că nu presupune nici un fel de operaţii prealabile de
grupare a indivizilor sau de repetare a selecţiei, bază pentru stabilirea formulelor de calcul (de
exemplu, pentru reprezentativitate) din teoria probabilităţilor. Întrucât procedura tipică, cea a
loteriei, nu poate fi aplicată ca atare (cu bile) în cercetări, se recurge la mai multe variante
operaţionale: metoda tragerii la sorţi, metoda tabelelor cu numere aleatoare, metoda
computerizată, a zilei de naştere, a primei litere, metoda seriilor (codul numeric personal, numărul
cărţii de identitate, codul fiscal etc.).

Întrucât toate aceste variante sunt relativ similare, descriem şi noi, modalitatea practică
a procedurii pe bază de tabele:

- construcţia bazei de eşantionare (pe cât posibil, cu toate elementele colectivităţii investigate);

- acordarea unui număr de ordine pentru fiecare persoana ;

- alegerea tabelelor de numere adecvate (sau construcţia lor).

 3.2. Eşantionarea stratificată

Sunt două motive pentru care eşantionarea stratificată este superioară, deci preferată, altor metode:
sporul de calitate, de reprezentativitate şi posibilitatea realizării unor comparaţii între caracteristicile
diferitelor subpopulaţii.
Principiul de funcţionarea presupune împărţirea colectivităţii investigate în straturi urmând ca, pentru
constituirea eşantionului, din fiecare strat, să fie selectat, aleator, un număr de componente, până la
atingerea dimensiunii eşantionului.
Metoda eşantionării prin stratificare poate genera probleme legate de criteriul sau criteriile de
stratificare şi cele referitoare la subeşantioanele cu pondere redusă care îşi pierd, datorită dimensiunii,
rezonabilitatea reprezentativităţii.
Primul aspect dificil apare în situaţia în care se doreşte (prin sondaj) obţinerea simultană de
informaţii pentru o serie de caracteristici ale populaţiei şi este greu de stabilit după care criteriu
(criterii) e preferabil să se realizeze stratificarea. În practică se utilizează o stratificare multiplă după
sex, vârstă, ocupaţie, nivel de şcolarizare, stare civilă, rezidenţă etc., adică multe variabile factuale,
despre care se presupune că au influenţă semnificativă pentru fenomenul investigat. Problema ţine de
informaţia disponibilă referitoare la populaţia din baza de eşantionare.
Soluţia pare a fi, deopotrivă, anuarele statistice, pentru variabile de stratificare de genul sex, zonă
geografică, tip de localitate, vârstă şi cercetările anterioare.
 3.3. Metode neprobabilistice de eşantionare

În funcţie de posibilitatea aplicării legilor teoriei probabilităţilor, metodelor de eşantionare

sunt grupate în probabilistice şi neprobabilistice. Chiar dacă practica a impus utilizarea sondajelor cu
caracter ştiinţific, institutele de sondaj americane folosesc doar eşantioane nealeatorii. Chiar dacă
revistele de prestigiu cer, drept condiţii pentru publicare, studii efectuate pe eşantioane probabilistice
care să fie clar descrise şi pentru care reprezentativitatea să fie calculată în mod corect, metodele
neprobabilistice nu sunt evitate în practică . Raţiunea utilizării lor este legată de rapiditatea cu care se
poate realiza numărul de convorbiri şi de imposibilitatea obţinerii unor cadre de eşantionare rezonabile
(corecte, complete) care să nu defavorizeze structurile populaţiei.

Cea mai utilizată procedură nealeatorie este eşantionarea pe cote, în care operatorii vor
avea libertatea alegerii indivizilor conform unei distribuţii după factori x,y,z, factori stabiliţi la fel ca
într-o eşantionare prin stratificare. Selectarea indivizilor în eşantionul stratificat este aleatoare, în timp
ce în situaţia de faţă, este în funcţie de anumite criterii, reguli prestabilite. Cotele sunt determinate în
baza unor date statistice obiective sau pot fi estimate pe baza experienţei, în funcţie de interesele
cercetătorului.