POPULAȚIE ȚINTĂ ȘI

EȘANTION

Dr. GHIGA DANA

POPULAŢIA ŢINTĂ
 Este orice colectivitate întreagă de oameni, animale,
plante sau obiecte de la care putem colecta date.

 Populația țintă este întregul grup care ne interesează, pe

care dorim să-l descriem sau să tragem concluzii despre
el.

 Este foarte important ca investigatorul să definească

foarte atent și complet populația înainte de a realiza
eșantionul.
EŞANTION
 Un eșantion este practic un grup de elemente selectate
dintr-un grup mai extins (populația țintă).
 Studiind eșantionul selectat se pot trage concluzii despre
grupul de unde a fost ales.

Fig. 1: Conceptul eşantionării

EŞANTION
 Eșantionul este în general ales pentru studiu pentru că:

 Populația țintă este prea mare și nu poate fi studiată ca întreg;

 Nu avem acces din diverse motive decât la o parte din
populația de studiu;
 Un studiu pe întreaga populație poate distruge populația;
 Eșantioanele pot fi studiate mai rapid și mai multe detalii pot
fi detectate;
 Costul și resursele necesare studiului sunt mai reduse.
EŞANTION
 Eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru populația
generală.

 Pentru a putea îndeplinii acest deziderat, un eșantion

trebuie să satisfacă două condiții principale:
 Condiție de ordin cantitativ: talia eșantionului să fie suficient
de mare (să includă un număr suficient de mare de persoane);
 Condiție de ordin calitativ: fiecare element din populația țintă
trebuie selectat aleator.
ERORI ÎN PROCESUL DE SELECTARE A
EȘANTIONULUI
 Adesea apar erori în eșantionare când:

 Este folosită o metodă de selectare nerandomizată, astfel

selectarea subiecților poate fi influențată conștient sau
inconștient de către cercetător;
 Cadrul eșantionării, lista cu persoanele din populația țintă, nu
este actualizată și completă;
 Un segment al populației țintă refuză să coopereze.
METODE DE EȘANTIONARE
 Două posibilități de eșantionare:
 Metode probabilistice
 Metode non-probabilistice

Fig. 2: Metode de eșantionare

EȘANTIONAREA PROBABILISTICĂ
 În cercetarea medicală, sunt trei metode de randomizare
mai des utilizate:

 Metoda „acvariu” sau „pălăria”

 Aplicații informatice cu ajutorul cărora se poate selecta un
eșantion randomizat
 Metoda cu tabele cu numere generate aleatoriu
EȘANTIONAREA PROBABILISTICĂ

Fig. 3: Selectarea eșantionului folosind metoda cu tabele cu numere generate aleatoriu

TIPURI DE EȘANTIOANE
PROBABILISTICE
 Eșantionul simplu randomizat
 Fiecare element din populația țintă are o șansă egală și
independentă de a fi inclus în eșantion.

Fig. 4: Procesul de selectarea a unui eșantion simplu randomizat

TIPURI DE EȘANTIOANE
PROBABILISTICE
 Eșantionul simplu randomizat

 Avantaje:
 Este simplu de conceptualizat;
 Aduce fundamentare probabilistică pentru teoria statistică
(inferență);
 Este referința față de care alte metode pot fi comparate.

 Dezavantaje:
 Trebuie cunoscută întreaga populația de studiu;
 Anumite subgrupuri din populație pot fi, din întâmplare, complet

trecute cu vederea.
TIPURI DE EȘANTIOANE
PROBABILISTICE
 Eșantionul sistematic
 Presupune mai multe etape

Fig. 5: Procesul de selectarea a unui eșantion sistematic

TIPURI DE EȘANTIOANE
PROBABILISTICE
 Eșantionul sistematic

 Avantaje:
 Se poate folosi și când eșantionarea simplă randomizată nu se poate
aplica;
 Folosind în studii eșantionul sistematic elementele incluse în studiu

au o distribuție uniformă;

 Dezavantaje:
 Când elementele populației de studiu sunt anterior aranjate în șiruri
care se repetă, atunci lotul obținut va fi format din elemente identice.
TIPURI DE EȘANTIOANE
PROBABILISTICE
 Eșantionul stratificat
 Presupune împărțirea populației țintă în grupuri exclusive
denumite „straturi”

 Sunt două tipuri de eșantion stratificat:

 Cu selecție proporțională – numărul de persoane selectate este
proporțional cu procentul acestora în populație;
 Cu selecție disproporțională – numărul de persoane selectate nu este

proporțional cu procentul acestora în populație.

TIPURI DE EȘANTIOANE
PROBABILISTICE
 Eșantionul stratificat

 Avantaje:
 Un eșantion stratificat randomizat poate oferi precizie crescută.
 Informațiile despre criteriile de stratificare sunt ușor de obținut.

 Dezavantajul major este:

 Loturile de stratificare trebuie stabilite înainte de eșantionare,
necesitând astfel cunoașterea elementelor populației țintă.
TIPURI DE EȘANTIOANE
PROBABILISTICE
 Eșantionul multistadial („cluster”)
 În cazul unui studiu amplu cu scop de a investiga populația
unei întregi țări sau regiuni.
 Procesul de eșantionare presupune desemnarea aleatorie a
unui număr calculabil de grupuri populaționale extinse în
toată zona de studiu.
 Aceste grupuri poartă numele de „cuiburi”.
 Există trei tipuri de eșantion multistadial:
 Eșantion cu 1 stadiu – „cuiburile” sunt selectate aleatoriu și toate
elementele din acestea reprezintă eșantionul
 Eșantion cu 2 stadii – „cuiburile” sunt selectate aleatoriu, și, apoi, un

eșantion randomizat este selectat din fiecare dintre „cuiburile”

selectate;
 Eșantion cu mai multe stadii – atunci când sunt considerate necesare

mai mult de două stadii.

EȘANTIONAREA NON-PROBABILISTICĂ
 Eșantionarea non-probabilistică este utilizata atunci când
numărul de elemente din populația țintă este fie
necunoscut sau nu se pot identifica toate elementele
individual, și astfel selecția elementelor este dependentă
de alte considerații.

 Se definesc cinci metode de eșantionare non-

probabilistică
EȘANTIONAREA NON-PROBABILISTICĂ
 Eșantion de conveniență

 Membrii unui astfel de eșantion sunt aleși numai pentru că

sunt la îndemână, disponibili de a răspunde la un eventual
chestionar.

 Cel mai mare dezavantaj al acestei metode este faptul că este

posibil ca indivizii selectați nu prezintă caracteristica luată în
studiu.
EȘANTIONAREA NON-PROBABILISTICĂ
 Eșantion pe cote
 Cercetătorul va stabili „cote” care reprezintă anumite
caracteristici ale populației țintă (sex, etnie, religie, etc.).
 Avantaje:
 Cost redus;
 Nu este necesară stabilirea cadrului eșantionării;

 Garantează includerea în studiu a tipului de indivizi care sunt

necesari.
 Dezavantaje:
 Rezultatele nu pot fi generalizate la populația de studiu;
 Persoanele cele mai accesibile ar putea prezenta caracteristici unice

pentru ei, astfel încât, aceste persoane nu vor fi cu adevărat

reprezentative pentru populația de studiu.
EȘANTIONAREA NON-PROBABILISTICĂ
 Eșantion cu un scop

 Elementele incluse în eșantion sunt alese după un scop.

 În această categorie intră:

 Eșantionul ce folosește metoda modelelor reprezentative (o localitate
este reprezentativă pentru situația unei zone);
 Eșantionul expert – sunt alese doar persoanele care sunt experți în

domeniul viitoarei cercetări.

EȘANTIONAREA NON-PROBABILISTICĂ
 Eșantion rațional

 Selecția se face prin prisma unui raționament al celui care

conduce studiul.
 Se bazează pe hotărârea cercetătorului cu privire la cine va
furniza cele mai bune informații în vederea realizării
obiectivelor studiului.
 Puterea de estimare a acestui eşantion depinde de calitatea
criteriului de raţionament utilizat.
EȘANTIONAREA NON-PROBABILISTICĂ
 Eșantion cu selecție în lanț (metoda „bulgăre de zăpadă”)
 Fiecărui participant i se cere să identifice alți potențiali
participanți la studiu care prezintă un anumit criteriu de
includere.
 Acest proces de selectare a unui eșantion utilizează rețele.

Fig. 6: Procesul de selectarea a unui eșantion cu selecție în lanț

EȘANTIONAREA NON-PROBABILISTICĂ
 Eșantion cu selecție în lanț (metoda „bulgăre de zăpadă”)

 Dezavantaje:
 Alegerea majorității persoanelor din eșantion, se bazează pe alegerea
primelor persoane incluse;
 Dificil de observat atunci când talia eșantionului devine foarte mare.