CURS NR 2

dr. Voidăzan Septimiu

Medic Primar Epidemiolog
Profesor universitar
Disciplina de Epidemiologie
Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie,
George Emil Palade, Tîrgu-Mureş
Cuprins.
 Procesul epidemiologic al bolilor transmisibile şi
netransmisibile.
 Definiție, structură, noţiuni de proces infecţios, focar
epidemic, focar de infecţie.
 Surse de germeni pentru bolile transmisibile/surse
generatoare de factori de risc pentru boli netransmisibile.
 Căi şi modalităţi de transmitere a factorilor de risc.
 Receptivitatea, rezistența, imunitatea, vulnerabilitatea,
capacitatea de adaptare.
 Factori favorizanţi ai procesului epidemiologic.
 Formele de manifestare ale procesului epidemiologic.
EPIDEMIOLOGIA BOLILOR TRANSMISIBILE
Operează cu trei noţiuni fundamentale
 - procesul epidemiologic
 - focarul epidemiologic;
 - procesul infecţios;
Procesul epidemiologic - definiţie:
 Totalitatea fenomenelor biologice, de mediu
ambiental şi socio-economice care intervin în
apariţia unei boli şi în extinderea acesteia la nivel
populaţional.
Procesul epidemiologic
Procesul epidemiologic = complex bio-social

 componenta biologică = procesul infecţios,

procesul morbid (BT, BNT)

 componenta socială = populaţia expusă riscului de

îmbolnăvire
Focarul epidemiologic
 Focarul epidemiologic (FE) – include sursa de
infecţie (om bolnav sau purtător de germeni,
animal) și arealul din jurul sursei, cu populaţia
aferentă care întruneşte condiţiile ce permit
transmiterea bolii.
 Focarul epidemiologic reprezintă unitatea concretă
a procesului epidemiologic.

Ex. Angina streptococică – focarul epidemiologic –

colectivitatea în care au apărut cazuri de angină
streptococică
 Procesul infecţios

 Procesul infecţios (PI) – totalitatea consecinţelor locale

şi generale ale interacţiunii dintre agenţi patogeni şi
organismul uman (gazdă)

 Boala infecţioasă (BI) – boala apărută în urma

transmiterii agentului patogen sau produselor sale
toxice, de la o persoană infectată sau de la un animal, la
o gazdă susceptibilă.
Focar de infecţie
 Focar de infecţie (FI) – situsul anatomic (ţesutul, organul) unde
se cantonează agenţii patogeni, unde se multiplică, unde produc
modificări histopatologice, elaborează toxine sau alţi factori de
patogenitate, ducând la apariţia simptomelor şi semnelor
caracteristice bolii; de asemenea este locul de unde germenii
sunt eliberaţi în mediul extern.
Ex. Angina streptococică – focar de infecție amigdalian
 Cauza determinantă a procesului infecţios este reprezentată
de microorganismul patogen.
Ca factori secundari îşi exercită influenţa condiţiile de mediu pe
care organismul patogen le întâlneşte în macroorganismul
uman precum şi condiţiile de mediu în care se găseşte
macroorganismul gazdă.
Focarul natural
 focarul în care sursa de germeni este extraumană
(mamifere, păsări, artropode, etc.)
 evoluează fără intervenţie umană
 caracterizat prin triada:
 agent patogen
 animal rezervor
 vector specific
Focarul natural
Transmiterea bolii în focarul natural

vector

Animal Animal
rezervor receptor
 Focarul natural

Contaminarea umană (accidentală) din focar natural:

 animale bolnave sau vectori părăsesc focarul natural
şi atacă omul (pestă, rabie)
 omul pătrunde în focarul natural (defrişări, expediţii,
păstorit, etc. – encefalite, infecţie cu Hantavirus)
 contact direct cu animale bolnave sau cadavre
provenite de la animale bolnave (tularemie)
 manipulare sau consum de carne infectată
(bruceloza)
Focarul natural
Boli comune omului şi animalelor (Zoonoza (din greaca zoon =
animal; nosos = boală) sau antropozoonoza (din greaca
anthropos = om) ):
 virale: rabie (turbare), encefalită de căpuşă
 richetsiene: febra Q, febra butonoasă, tifos murin
 bacteriene: tularemie, leptospiroză, bruceloză, pestă (ciumă)
 afecţiuni cauzate de protozoare: malarie, toxoplasmoză
 helmintiaze: teniază, hidatidoză, tirchineloză
Focarul natural

Zoonoze:

 active (deschise) – boala are transmitere

interumană (leptospiroza)

 pasive (închise)- nu apare contaminarea

interumană (tetanos, rabie)
 Perioada de incubație
Definiție: perioada de timp dintre expunerea la un agent cauzal și apariția
primelor manifestări clinice ale bolii.
Pentru bolile infecțioase această perioadă se numește perioada de
incubație sau inducție,
Pentru bolile neinfecțioase această perioadă se numește perioada de
latență.
Această perioadă variază în funcție de mai mulți factori:
• Agent patogen
• Timpul de multiplicare pentru agenții infecțioși
• Locul în care apare interacțiunea majoră cu gazda
• Dozare
• Traseul parcurs de agent până la atingerea organului țintă
• Genetica gazdei.
Pentru bolile infecțioase, perioada de incubație este adesea scurtă (ore
până la săptămâni) și este ușor de măsurat.
Pentru bolile neinfecțioase, perioada de latență este adesea lungă (de la
luni la ani) și deseori nu este posibilă măsurarea.
Structura procesului epidemiologic

A. Factori determinanţi (obligatorii, primari,

principali cu acţiune directă care trebuie să
coexiste simultan şi în acelaşi loc).

B. Factori favorizanţi (dinamizatori) (secundari

sau de mediu cu o acţiune indirectă, nedecisivă).
 Structura procesului epidemiologic
A. Factori determinanţi

1. Sursa de infecţie (izvor

de germeni)/sursa
generatoare de factori de
risc
2. Căile şi modalităţile de
transmitere pentru
factori de risc biologici,
fizici, chimici
3. Populaţia receptivă faţă
de agenţi
patogeni/populaţia
vulnerabilă la acţiunea
factorilor de risc
 Structura procesului epidemiologic

B. Factori favorizanţi (dinamizatori, amplificatori)

1. Factori naturali

2. Factori socio-economici
 Paralela Proces epidemiologic
INFECŢIOS(BT)/NEINFECŢIOS(BNT)

Criterii BT (BI) BNT (BNI)

Etiologie monocauzală multicauzală

(agentul patogen) (agenţi biologici, chimici, fizici)

Debut doza minimă infectivă Factorii de risc se cumulează

(DMI) -doză agresivă
-mixturi agresive
Sursa Sursa de agenţi patogeni Surse generatoare de factori de risc
(om, animale) (modul de viaţă, stil de viaţă, mediul de muncă)

Transmitere Modalitate de transmitere: Factori de risc vehiculaţi preponderent indirect

-direct Căi de vehiculare
-indirect -endogene
Căi de transmitere -exogen
-exogene (aer, apă, sol,
alimente, mâini, etc.)
Populaţie Receptivitate/Rezistenţă Vulnerabilitate faţă de factori de risc/Capacitate de
receptivă/ -nespecifică adaptare la acțiunea factorilor de risc
vulnerabilă -specifică
Paralela Proces epidemiologic
INFECŢIOS(BT)/NEINFECŢIOS(BNT)

facilă dificilă
rapidă parţială
Depistare perioada de incubaţie (relativ scurtă) tardivă
simptomatologie alarmantă teste screening
test de diagnostic
perioada de latenţă mai lungă
între momentul acțiunii factorilor
de risc şi debutul bolii

Profilaxie Prevenția
Prevenţie generală primordială
specifică primară
specială secundară
Terţiară
Sursa de agenţi patogeni

Sursa de germeni, sursa de agenți patogeni, izvor de infecţie,

rezervor de germeni, rezervor epidemogen
= organismul care:
• găzduieşte,
• asigură supravieţuirea,
• multiplicarea
• diseminarea agenţilor patogeni către alte organisme
receptive
 Sursa de agenţi patogeni
Surse de germeni:

 umane – om bolnav sau purtător de germeni

 extraumane – animale bolnave sau purtătoare de germeni

Sursa de agenţi patogeni
 Localizare epidemiologică – situs-ul anatomic
(ţesut, organ) al organismului gazdă la nivelul căruia are
loc multiplicarea agenţilor patogeni
 coincide cu localizarea patologică – în majoritatea bolilor
infecţioase
 nu coincide cu localizarea patologică – ex. poliomielită, rabie

 Calea de eliminare a germenilor patogeni

 unică (BDA, angină)
 căi multiple (VHB, VHC, HIV)
Surse de infecţie

 Complete (active) – dispun de localizare epidemiologică

şi cale/căi de eliminare

 Incomplete, criptice (inactive) – eliminarea de agenţi

patogeni lipseşte sau este extrem de rară
Atributele sursei de infecţie
 faza de evoluţie a bolii (perioada de incubaţie, debut,
perioada de stare, convalescenţă)
 intensitatea eliminării (mare, moderată, mică)
 modalitate de eliminare (continuă, discontinuă)
 durata eliminării (scurtă durată, lungă durată)
 produse biologice, produse patologice prin care se
realizează eliminarea
Eliminare agenţi patogeni
 prin secreţie naso-faringiană: streptococi, stafilococi, bacil
difteric, virus rujeolic, virusuri gripale, virusul rubeolic
 prin salivă: VHB, VHC, virus rabic, virusul febrei aftoase
 prin spută: micobacterii
 prin materii fecale: enterobacterii, enterovirusuri, vibrionul
holeric, ouă de helminţi
Eliminare agenţi patogeni
 prin sânge: VHB, VHC, VHD, HIV, plasmodii
 prin secreţia lacrimală: virusul rujeolic, VHB
 prin urină: leptospire, bacili tuberculoși
 prin secreţie cervicală, spermă: HIV, VHB, VHC
 prin puroi: stafilococi, streptococi, bacil antrax
 prin lichid vezicular, crustă: virus varicelo-zoosterian
Contagiozitatea
Contagiozitatea – atributul natural al unei infecţii de a se
transmite de la persoana contagioasă la persoana receptivă

Indicele de contagiozitate – reprezintă proporţia de

persoane receptive, dintr-o colectivitate, la care se poate
transmite boala, într-o unitate de timp
Surse umane de germeni

 Omul bolnav

 Purtătorul de germeni
Bolnavul ca sursă de infecţie

Capacitatea de diseminare variază în funcţie de:

 etiologia bolii

 faza de evoluţie a bolii

 particularităţile agentului patogen

Purtătorii de germeni

 persoane care nu prezintă simptomatologie specifică bolii,

dar elimină germeni patogeni

 risc deosebit pentru colectivităţi de copii, unităţi sanitare,

sectorul de alimentaţie publică
Clasificarea purtătorilor
După starea fiziopatologică a organismului:
 purtători preinfecţioşi (viitorul bolnav)
 eliminare în perioada de incubaţie
 purtători foşti bolnavi
 convalescenţi
 portaj de scurtă durată (săptămâni)
 portaj de lungă durată (luni)
 cronici (ani sau toată viaţa)
 purtători sănătoşi - persoane cu rezistență generală bună și un
anumit nivel de imunitate: HVB, streptococ, Shigella
 excretori temporari
 de scurtă durată
 de lungă durată
 excretori cronici
Clasificarea purtătorilor
După localizarea portajului
 nazali
 faringieni
 amigdalieni
 intestinali
 renali
 tegumentari
Clasificarea purtătorilor
După modalitatea de eliminare:

 excretori
 intermitenţi
 permanenţi

 criptici
Purtători de germeni

 purtători întregistraţi (cunoscuți)

 purtători neînregistraţi
Izvoare extraumane de germeni

 Animale bolnave

 Animale purtătoare de agenţi patogeni

Surse extraumane de germeni
 Rozătoarele: pestă, leptospiroză, bruceloză, salmoneloze, tuberculoză, etc.
 Porcul: trichineloză, bruceloză, leptospiroză, salmoneloză, teniază
 Bovinele: bacili tetanici, enterobacterii
 Câinele: rabie, bruceloză, leptospiroză, helmintiaze
 Pisica: rabie, toxoplasmoză
Surse extraumane de germeni
 Lupul: rabie
 Vulpea: rabie
 Păsări: psitacoza, ornitoză, salmoneloze
 Peşti, animale acvatice: hepatita A, botriocefaloză, botulism
 Artropodele: encefalita de căpuşă, febra Q, febra butonoasă, febra recurentă
Artropodele

Surse extraumane de germeni

 surse complete
 căpuşa – encefalite, febra Q, febra butonoasă, febra recurentă,
tularemie
 surse incomplete (parţiale)
 țânţar anofel - malarie
 purice de şobolan - ciumă (pesta)
 păduche de corp - tifos exantematic
 lebotomi - leishmanioza
SURSE GENERATOARE DE FACTORI
DE RISC
Surse generatoare de factori de risc
 tehnologii industriale
 chimizare
 exploatarea neraţională a resurselor naturale
 agricultură intensivă
 defrişări masive
 aglomerări urbane
 brasaj populaţional
 explozia informaţională
 stil nesanogen de viaţă
Factori de risc chimici
 Toxicitate
 intoxicaţie acută
 intoxicaţie cronică
 Efecte mutagene
 Efecte cancerigene
 Degradare lentă
o remanenţă în mediul extern
o cumulare
o sinergism
Monitorizarea factorilor de risc chimici

 Monitorizare externă – aer, apă, sol, alimente

 Monitorizare internă (biologică) – fluide biologice, ţesuturi

Gradient biologic

 relaţia doză-efect

 relaţia doză-răspuns
Căi și modalităţi de transmitere
Calea de transmitere
este drumul parcurs de agentul patogen de la sursa (poarta de
eliminare) la organismul receptiv (poarta de intrare)
Modalităţi de transmitere:
directă
indirectă
 simplă
 complexă
Transmiterea directă
între izvorul de infecţie și receptor nu se interpun elemente
ale mediului ambiental
se realizează pentru germeni cu rezistenţă mică la condiţii de
mediu extern
Transmiterea directă – exemple:
contact direct tegumentar – scabie, antrax
contact sexual – BTS – inf. HIV, inf. VHB, VHC, sifilis, gonoree, etc.
sărut – mononucleoza infectioasă (“boala sarutului”)
transmitere mamă-făt
 transplacentar (vertical) – rubeola, sifilis, etc.
 perinatal – infecţii VHB, VHC, HIV, etc.
transmitere mamă-copil
 perinatal
 prin alăptare (colostru, lapte matern)
muşcătura – VHB, virusul rabiei
transfuzie sanguină (sânge infectat) –VHB, VHC, VHG
transplant de organe (infectate)
Transmiterea indirectă:
între izvorul de infecţie si persoana receptivă se interpun unul
sau mai multe elemente de mediu extern
este posibilă pentru germeni cu rezistenţă medie sau mare la
condiţii de mediu extern
poate fi transmitere
 simplă
 complexă
Transmitere indirect simplă
între sursa de infecţie și persoana receptivă se interpune un
singur element de mediu extern, iar transmiterea se realizează
într-o perioadă de timp relativ scurtă
Exemple:
picături septice (tuse, strănut, vorbire) – rujeolă, rubeolă,
gripă, alte viroze respiratorii, infecţii cu pneumococ
instrumentar medical – infecţii nosocomiale
obiecte - perii de dinţi, lamă de ras, prosop, batistă, jucării
alimente
mâini
Transmitere indirect complexă - ”în
ştafetă”
în transmitere intervin mai multe elemente de mediu extern:
aer, apă, sol, alimente, mâini, obiecte, vectori, etc.
exemple: BDA, TIA, hepatita virală A, hepatita virală E,
helmintiaze
Transmiterea
aerogenă (pe cale respiratorie)
pe cale digestivă
 ingestie alimente contaminate sau infestate
 transmitere fecal-orală
contact persoană-persoană
sexuală
prin coabitare
parenterală
Mecanismul de transmitere
izvorul de germeni
 localizare epidemiologică
 calea de eliminare
calea şi modalităţi de transmitere
organismul receptiv
 poarta de intrare (organism)
 poarta de pătrundere (organ ţintă)
Suporturi materiale pentru vehicularea
agenţilor patogeni

aerul
apa
solul
alimentele
obiectele
mâna
artropodele
Aerul

Vehiculează agenţi patogeni prin intermediul

picăturilor septice
nucleosolilor
prafului septic
Picături septice

picături de secreţie provenite de la nivelul naso-oro-

faringelui, proiectate în mediul ambiental prin tuse, strănut,
vorbire
proiectate direct pe mucoasele persoanelor receptive
(transmitere directă) sau rămân suspendate în aer (transmitere
indirectă)
agenți patogeni cu sensibilitate mare, medie sau chiar mică la
condiții de mediu extern: virus herpetic, virus rubeolic,
virusuri gripale, streptococi, Bordetella, etc.
în special în spații închise, supraaglomerate, neventilate
corespunzător
Nucleosoli (septici)
picături septice care și-au pierdut umiditatea
realizează transmiterea de germeni cu rezistență mare la
condiții de mediu extern, cu rezistență la desicație: bacili
tuberculoși, bacili difterici, bacil antrax, streptococi,
stafilococi, etc.
Praful septic (microbian)
alcătuit din particule anorganice sau organice, particule
provenite din fragmentarea spontană a unor produse biologice
sau patologice, particule de praf, nisip, pământ încărcate cu
germeni patogeni
transmiterea de germeni cu rezistență mare în mediul extern
sau germeni sporulați: bacili cărbunoși, bacili tetanici, bacili
tuberculoși, bacili difterici, ricketsii, etc.
Aerul-Vehiculare factori de risc chimici
și fizici
oxizi de azot
monoxid de carbon
săruri ale metalelor grele
pulberi radioactive
radiații
zgomot, etc
Apa
Vehiculează frecvent agenți patogeni
salmonele
shigele
E. coli
virus poliomielitic
brucele
vibrionul holeric
virusul hepatitei A
virusul hepatitei E
ouă de helminți
trichomonas, etc
 Riscul transmiterii germenilor patogeni
prin apă depinde de:
natura sursei de apă
 ape de suprafaţă
 ape de adâncime
 apa de la reţea
încărcătura microbiană a apei
rezistenţa diferitelor specii în apă
 B.K. – 120 zile
 VHA – 180 zile
 VHE – 120 zile
 Entamoeba hystolitica – 50 zile
 Giardia intestinalis – 4 zile
 Vibrionul holeric 16-60 zile
 Salmonella typhi – (gheaţă, alternanţa îngheţ-dezgheţ)
intensitatea fenomenului de autopurificare a apei (filtrare, floră microbiană, bacteriofagi)
modalitatea de folosire a apei (irigaţii, agrement-îmbăiere, înot, preparare alimente, băut, etc.)
supravegherea epidemiologică a surselor de apă
Contaminarea apei se realizează prin
deversare sau reziduuri fecaloid-menajere
cadavre de animale
găleată
veselă
recipienţi de transport
racordări greşite
fisurarea conductelor
Apa
Vehiculează factori de risc (BNI)
 săruri ale metalelor grele
 pesticide
 insecticide
 îngrăşăminte
 medicamente antiparazitare
 substanţe radioactive
 Nitriţi, nitraţi – nitrozamine (efect cancerigen)
Carenţa unor elemente din apa de băut
 iod – guşa endemică
 fluor – caria dentară
 săruri minerale - BCV
Solul
Se contaminează prin
 deversare de reziduuri fecaloid-menajere
 dejecte animale
 cadavre provenite de la animale bolnave, etc.
 irigații cu apă contaminată
Supraviețuirea microorganismelor la
nivelul solului este limitată datorită:
 compoziției solului
 temperaturii
 pH-ului
 prezenței florei telurice (floră antagonică, bacteriofagi, etc.)
Solul-Intervine în transmiterea de:

 germeni insensibili la condiții de mediu extern (în special

germeni sporulați-bacil tetanic, bacil antrax, etc.)
 geohelminți (o parte din ciclul de evoluție-obligaoriu)
 ouă de paraziți la nivelul solului
 Solul
Contaminarea omului se realizează:
 pe cale digestivă
 consum de fructe, legume - nespălate, nepreparate termic
 enterovirusuri, enterobacterii, virus poliomielitic, vibrion holeric, ouă de
helminți, etc.
 pe cale aerogenă-prin inhalarea prafului
 forme pulmonare de antrax, ricketsioze, etc.
 prin intermediul plăgilor cu potențial tetanigen
Plaga cu potențial tetanigen
 posibilități de vehiculare de spori de bacil tetanic în plagă –
plagă murdărită cu pământ, praf, retenție de corpi străini,
etc
 condiții de anaerobioză în plagă
 spori de bacil tetanic – forma vegetativă, cu elaborare de
toxină tetanică (exotoxină)
Plăgi cu potențial tetanigen
 plăgi prin înțepare
 plăgi prin tăiere
 plăgi cu retenție de corpi străini
 fracturi deschise
 plagă ombilicală
 plagă uterină
 plăgi rezultate în urma accidentelor din agricultură, rutiere,
la muncitori forestieri
Solul - cale de vehiculare a factorilor
de risc (BNT)
pesticide
insecticide
îngrăşăminte
substanţe radioactive (persistă îndelungat la nivelul solului)
poluanţi industriali
Alimentele
de origine animală
de origine vegetală
mixte
Alimente de origine animală

Se contaminează:
primar
secundar
Alimente contaminate primar

Provin de la animale bolnave

 carne – bacterii, paraziţi
 porc domestic-trichineloza
 vânat (mistreţ, urs, etc.) - trichineloza
 ouă – salmoneloze, etc.
 raţă - salmonele
 lapte – febra aftoasă, toxiinfecţii alimentare (stafilococ-toxină
termostabilă), bacil tetanos
Alimente contaminate secundar în
etapele:

sacrificării animalului
manipulării
stocării
preparării
Alimente de origine vegetală

fructe, legume
 nespălate
 neprelucrate termic
 manipulate în condiţii necorespunzătoare
conserve vegetale – anaerobi (botulism)
Alimente mixte: creme, sosuri,
maioneze, prăjituri, etc.)
Contaminare:
prelucrare termică (prezentă, absentă, necorespunzătoare)
preparare
păstrare
manipulare
servire
Băuturi
nealcoolice
slab alcoolizate (bere nepasteurizată-salmonele)
alcoolice
Alimentele pot vehicula

 factori cancerigeni:
 conservanţi şi alţi aditivi alimentari
 pesticide, insecticide
 săruri ale metalelor grele
 aflatoxina (orez, griş, paste făinoase)
hormoni
antibiotice, antiparazitare
Carenţe alimentare

malnutriţie
rahitism
carii dentare
guşa endemică
Excese alimentare

obezitate
BCV
boli de nutriţie şi metabolism
Obiceiuri alimentare nesanogene

alimentaţie hipercalorică
alimentaţie bogată în glucide (DZ, carii dentare)
alimentaţie hiperclorurată (BCV)
alimentație bogată în grăsimi
Obiectele
reprezintă suporturi materiale pentru transmiteri indirect
simple sau complexe (în ştafetă, în asociere cu mâna, sol,
vectori, etc.)
agenţi patogeni transmişi prin obiecte: streptococi,
stafilococi, bacili difterici, salmonele, bacili coli, proteus, bacil
tuberculos, enterovirusuri, ouă de helminţi, etc.
Obiecte care pot să intervină în
transmiterea agenţilor patogeni:
obiecte de uz personal folosite în comun: perie de dinţi,
prosop, piaptăn, lama de ras, batista, etc.
obiecte de uz general, neîntreţinute igienic: rama WC,
para/buton WC, clanţe, cada de baie, grătar, baie/duş
jucării (colectivităţi de copii)
suprafeţe (mobilier, pavimente, etc.)
instrumente, echipamente, aparatură medicală
Instrumentarul medical

risc de transmitere pentru infecţii nosocomiale

clasificare pe categorii de risc a instrumentelor,
echipamentelor şi aparaturii medicale:
 critice – penetrează sistemul vascular, ţesuturi sterile
 semicritice – contact cu mucoase sau soluţii de continuitate
tegumentară
 noncritice – contact cu tegumente intacte
curăţire, dezinfecţie, sterilizare, păstrare în condiţii adecvate
respectarea „precauţiilor universale” (PU)
Obiectele pot vehicula factori de risc
pentru BNT

factori de risc chimici (poluanţi industriali)

insecticide, pesticide, îngrăşăminte
pulberi radioactive
etc.
Mâna murdară/contaminată

Riscul de transmitere prin intermediul mâinilor depinde de:

 încărcătura microbiană a mâinilor (autocontrol bacteriologic)
peste 40 germeni/mână = mână murdară
colonie de germeni patogeni = mână contaminată
 capacitatea de autosterilizare a tegumentelor: secreţie
sudoripară, sebacee, floră tegumentară normală, pH,
descuamare
 igiena mâinilor – spălare, utilizare de antiseptice
Mâna murdară/contaminată

mâinile intervin în transmiteri indirect simple sau complexe

(în ştafetă)
germeni transmişi prin intermediul mâinilor: salmonele,
shigele, VHA, streptococi, stafilococi, bacili tuberculoşi, ouă de
helminţi, alţi paraziţi, etc.
factori de risc vehiculaţi pe mâini: pulberi toxice, pulberi
radioactive, etc. (alimente, fumat)
Artropodele

Intervin în transmitere ca:

vectori activi
vectori pasivi
Vectori activi
ţânţarul anofel → malarie (plasmodii)
păduchele de corp → tifos exantematic (ricketsii)
puricele de şobolan → ciuma (cocobacilul pestei)
flebotomii → febra galbenă (virus amaril)
căpuşa → encefalită de căpușă (căpușa este și sursă și
transmițător)
Vectorii pasivi

musca, gândacul de bucătărie, furnici, etc.

vehiculează mecanic anumiţi germeni: enterobacterii,

enterovirusuri, stafilococi, bacili tuberculoşi, brucele, etc.
Căi de vehiculare pentru factorii de risc
ai BNT:
exogene (comune cu căile de transmitere BT – aer, apă, sol,
alimente, etc.)
endogene (hipercolesterolemie, hiperglicemie, dereglări
hormonale, etc.)
Receptivitatea
Receptivitatea = susceptibilitatea organismului uman faţă de
anumiţi germeni sau produse ale acestora (toxine, etc.), stare
care permite supravieţuirea şi ulterior multiplicarea
germenilor, având ca şi consecinţă apariţia bolii infecţioase.
RECEPTIVITATEA

Receptivitatea la nivel populaţional poate fi:

completă (absolută)

incompletă (scăzută, parţială)

condiţionată
Populaţia receptivă
Populaţia receptivă faţă de boala transmisibilă = masa de
persoane aflate în condiţii de mediu ambiental propice pentru
transmiterea agenţilor patogeni şi care în urma agresiunii
acestora fac boala transmisibilă
REZISTENȚA
Rezistenţa faţă de infecţie = capacitatea organismului de a nu
permite pătrunderea sau multiplicarea agenţilor infecţioşi şi
producerea bolii infecţioase.
REZISTENȚA

Rezistenţa faţă de infecţii:

rezistenţă nespecifică

rezistenţă specifică
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Mijloace de apărare nespecifică:
bariere mecanice (tegumente, mucoase)
bariera cito-tisulară (reacţia febrilă, inflamaţia, fagocitoza)
activarea complementului
properdina
adezinele
factori chemotactici
factori legaţi de organismul gazdă (vârsta, starea de nutriţie,
factori endocrini, integritatea SNC, etc.)
factori de mediu ambiental
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factori de rezistenţă nespecifică
Tegumentele
barieră mecanică
 integritate
 descuamare
acţiune autosterilizantă
 secreţii (sudoripare, sebacee)
 pH
 flora normală
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factori de rezistenţă nespecifică
Mucoasele
barieră mecanică
prezenţă cili
secreţie de mucus
secreţie de lizozim
prezenţa IgA secretorii şi antitripsinei
pH
flora normală (cavitatea bucală, intestin, vagin)
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factori de rezistenţă nespecifică
Fagocitoza = proces prin care germenii sunt distruşi de către
granulocite
Etape:
activare granulocite
aderare la endoteliu şi traversarea acestuia
migrare către ţesuturi
degranulare parţială
opsonizare
ingerarea microorganismelor din celule
distrugerea microorganismelor/celulelor infectate
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factori de rezistenţă nespecifică
Inflamaţia
asociată fagocitozei
determină manifestări locale, în focarul de infecţie (căldură
locală, tumefiere, durere, roşeaţă, impotenţă funcţională)
etape
celule implicate
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factori de rezistenţă nespecifică
Reacţia febrilă
frânează iniţial multiplicarea bacteriană (în prima oră scade
exponenţial multiplicarea microbiană)
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factori de rezistenţă nespecifică
Sistemul complement
- complex de proteine plasmatice produse în ficat
- activare:
clasică
 formare complex ag-ac
 intervin componentele C1-C9
alternativă
 nu necesită formarea complexului ag-ac
 intervine prin complexul de atac membranar
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Interleukinele
acţiuni metabolice
acţiuni vasculare
intervin în producerea febrei
intervin în producerea proteinelor de fază acută
acţiune antitumorală
intervin în reacţia imună umorală T-dependentă
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Interferonii

acţiune antivirală
acţiune antiproliferativă
induc antigene de histocompatibilitate
activează macrofagele
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factorul de necroză tumorală alfa (caşectina)
responsabil de şocul toxic
intervine în caşexie, demineralizarea din neoplazii
acţiune antivirală
Factorul de necroză tumorală beta (limfotoxina)
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Lizozim
apare în diferite lichide biologice (în salivă în cantitate
semnificativă)
împiedică popularea (colonizarea) unor cavităţi naturale cu
floră patogenă
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Complexul de histocompatibilitate HLA
Genele HLA
localizate pe braţul scurt al cromozomului 6
codifică glicoproteinele situate pe suprafaţa celulelor care
participă la diferenţierea dintre self şi nonself şi în producerea
de anticorpi
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Vârsta
influenţează capacitatea de apărare nespecifică a organismului
faţă de bolile infecto-contagioase
vârstele extreme (nou-născuţii, sugarii, vârstnicii) au o
rezizenţă mai slabă faţă de acţiunea agenţilor infecţioşi, sunt
mai susceptibile faţă de boală
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factorii endocrini
stări fiziologice (modificări hormonale, etc.) -pot predispune
la îmbolnăvire:
 faze ale ciclului menstrual
 sarcină
 lăuzie
 menopauză
tulburări endocrine – pot determina scăderea rezistenţei faţă
de BT
REZISTENȚA NESPECIFICĂ

Factori neuropsihici care influenţează apărarea nespecifică:

integritatea SNC

afecţiuni neuropsihice
REZISTENȚA NESPECIFICĂ
Factori nutriţionali:
carenţe alimentare
avitaminoze
aport insuficient de minerale
aport caloric insuficient
REZISTENȚA NESPECIFICĂ

Factori de mediu:
poluare
condiţii meteoclimatice
perturbări climatice
REZISTENȚA SPECIFICĂ

Rezistenţa specifică (imunitatea)

este procesul biologic prin care organismul îşi păstrează
propria identitate, recunoscând ceea ce îi este propriu, de ceea
ce este străin (diferenţiază „selful”-ul de „non-self ”, atacând
apoi elementele „non-self ”).
REZISTENȚA SPECIFICĂ

Apărarea specifică antiinfecţioasă:

imunitate umorală

imunitate celulară
IMUNITATEA
Imunitatea umorală
asigurată de limfocitele B
limfocite B → plasmocite → secreţie de anticorpi
clase anticorpi (imunoglobuline - Ig):
 Ig M
 Ig G
 Ig A
 Ig E
 Ig D
IMUNITATEA UMORALĂ
IgM
anticorpi de fază acută
denotă infecţie acută, prezentă, în derulare
catabolizaţi rapid
nu traversează placenta
IMUNITATEA UMORALĂ
IgG

denotă infecţie anterioară (în antecedente), imunitate sau

persistă în infecţii cronice
traversează placenta
IMUNITATEA UMORALĂ
IgA

apar în ser sau alte lichide biologice (IgA secretorii)

asigură protecţie la nivelul mucoaselor
intervin şi în apărarea nespecifică
IMUNITATEA UMORALĂ

IgE

implicate în anafilaxie
cresc semnificativ în parazitoze
IMUNITATEA UMORALĂ

IgD

intervin în fenomenul de incompatibilitate mamă-făt

(eritroblastoza fetală)
IMUNITATEA

Imunitate celulară

limfocitele T
monocite
macrofage
Imunitatea celulară
Limfocitele T (LT)
maturarea la nivelul timusului
subpopulaţii
 LT4 (helper) – celule efectoare ale sistemului imunitar
 LT8 (supresoare) – limitează răspunsul imun, rol în toleranţa
imunologică, protejează elemente „self ”
 LT8m (cu memorie) – importante pentru vaccinare,
păstrează amprenta antigenică
 LTc (citotoxice) – acţiune citotoxică – distrug celule infectate
sau celule tumorale
 LNK (ucigaşe) – distrugere agenţi patogeni, celule tumorale
IMUNITATEA
Imunitatea:
naturală
 activă (postinfecţie naturală)
 pasivă (mamă-copil)
artificială
 activă (vaccinare)
 pasivă (seruri imune, imunoglobuline)
Imunitatea naturală activă

se obţine în urma infecţiei naturale

protejează în cazul contactului ulterior cu acelaşi agent

patogen
Imunitatea naturală activă
Imunitatea post boală (variante):
de lungă durată, puternică, integrală – nu mai apare
reînbolnăvirea în urma unui contact ulterior cu acelaşi agent
patogen (rujeolă)
fermă, integrală, de scurtă durată (limitată în timp)
 varicelă – permite persistenţa virusului în organism, cu
reactivare (zona zoster) în momentul când apare
imunosupresie
 tifos exantematic – permite recăderi
Imunitatea naturală activă
Imunitatea post boală (variante):
de scurtă durată (luni) – permite reîmbolnăvire ulterioară
(adenovirusuri)
tardivă – se instalează târziu, permite recidive sau
cronicizarea infecţiei (malarie, bruceloză)
specifică de tip, incompletă – reîmbolnăviri cu alte tipuri,
serotipuri (poliomielită, adenoviroze)
disociată – în difterie:
 imunitate antitoxică – solidă - reinfecţia cu bacil difteric nu
se soldează cu manifestări clinice de difterie
 imunitate antibacteriană - mai puţin solidă, de scurtă durată
- în caz de reinfecţie permite instalarea portajului de bacili
difterici (tulpini tox + sau tox -)
Imunitatea naturală pasivă
 apare în urma transferului pasiv de anticorpi de la mamă la
copil:
 transplacentar (mamă - făt)
 postnatal, prin colostru şi laptele matern

 asigură apărarea antiinfecţioasă a nou-născutului şi

sugarului (primele 3-6 luni de viaţă)
Imunitatea artificială activă

se obţine în urma vaccinării

umorală şi celulară
de lungă durată
nu se instalează imediat (aproximativ două săptămâni după
administrarea vaccinului)
Imunitate artificială pasivă

prin tranfer pasiv de anticorpi preformaţi

administrare de:
 seruri imune
 imunoglobuline
de scurtă durată
se instalează rapid
VULNERABILITATE
Vulnerabilitatea organismului faţă de acţiunea factorilor
de risc
tendinţa organismului uman de reacţiona neadecvat la
acţiunea factorilor de risc
crează condiţii pentru declanşarea BNT în urma acţiunii
factorilor de risc
ADAPTARE
Adaptarea organismului la acţiunea factorilor de risc
ansamblul eforturilor (de natură fizică, psihică,
comportamentală) prin care organismul uman înlătură efectul
factorilor de risc
îmbolnăvirea apare atunci adaptarea este eronată sau
capacitatea de adaptare este depăşită
Factori favorizanţi ai procesului
epidemiologic
Factori favorizanţi ai procesului
epidemiologic
 nu pot genera procesul epidemiologic în lipsa factorilor
determinanţi
 pot interveni în evoluţia unui proces epidemiologic deja
constituit
 pot amplifica sau pot determina restrângerea procesului
epidemiologic declanşat de factorii determinanţi
Factori favorizanţi ai procesului
epidemiologic

 Factori naturali

 Factori economico-sociali
Factori favorizanţi ai procesului
epidemiologic
Factorii naturali:
fenomene meteo-climatice
aşezarea geografică
factori telurici (cutremure)
factori cosmici (radiaţii cosmice, etc.)
Factori favorizanţi ai procesului
epidemiologic
Factori naturali:
fenomene meteo-climatice
 precipitaţii
 modificări ale temperaturii
 scăderea temperaturii afectează rezistenţa la nivelul aparatului
respirator (infecţii respiratorii)
 sezonul cald favorizează răspândirea afecţiunilor cu poartă de intrare
digestivă
 modificări ale presiunii atmosferice
 determină modificări ale coagulabilităţii sângelui (BCV)
 inundaţii – condiţii de răspândire accelerată a anumitor
îmbolnăviri (dizenterie, febră tifoidă, hepatită A, etc)
Factori favorizanţi ai procesului
epidemiologic
Factorii economico-sociali:
condiţii de locuit
alimentaţie
aprovizionarea cu apă potabilă
gradul de cultură sanitară
profesia (boli profesionale – BT şi BNT)
dereglări economico-sociale (conflicte armate, perioade de
recesiune economică, etc.)
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
 forme clasice de manifestare populațională:
 forma sporadică (sporadicitatea)
 forma endemică (endemia)
 forma epidemică (epidemia)
 forma pandemică (pandemia)
 forme particulare de manifestare (BT):
 sezonalitatea
 periodicitatea
 Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic

Forma sporadică:
 număr redus de îmbolnăviri
 cazuri fără legături epidemiologice între ele (fără filiaţie)
 cazurile intervin la intervale neregulate de timp
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Cauzele manifestării sporadice pentru BI:
 existenţa unei populaţii refractare la boală (rezistenţă
naturală faţă de boală sau imunitate)
 aplicarea promtă şi corectă a măsurilor de intervenţie
(măsuri profilactice şi de combatere)
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Boli transmisibile cu manifestare sporadică:
 boli pentru care receptivitatea naturală este redusă –
tetanos, meningita meningococică
 boli care apar accidental la om – rabie, bruceloză, antrax
 boli aflate în fază de eliminare sau în curs de eradicare –
tetanos la nou-născut, poliomielită, difterie
 boli pentru care există măsuri eficiente de profilaxie şi
combatere – febra tifoidă
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic

Boli netransmisibile cu manifestare sporadică:

 majoritatea bolilor netransmisibile la vârste mici (sugari,

copii, adolescenţi – excluzând bolile congenitale)
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Forma endemică (endemia):
 cantitativ nu diferă mult de forma sporadică
 număr mic sau relativ mic de cazuri
 cazurile apar constant într-un anumit teritoriu sau la o
anumită populaţie
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Cauzele manifestării endemice:
 existenţa unor surse de infecţie necunoscute (purtători
nedepistaţi)
 agenţi patogeni cu agresivitate redusă
 posibilităţi de transmitere limitate
 măsuri epidemiologice cu eficienţă redusă
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Grade (nivele) de endemie:
 endemie scăzută (hipoendemie) – dizenterie, tuse
convulsivă
 endemie medie (mezoendemie) - hepatita B în România
 endemie înaltă (hiperendemie) – hepatita B în ţări asiatice
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic

Endemia se poate asocia cu alte forme de manifestare

populaţională:
 formă endemo-sporadică (febra tifoidă)
 formă endemo-epidemică (dizenteria)
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic

Manifestare endemică pentru BNT:

 boli de metabolism si nutriţie (guşa endemică)
 boli cardiovasculare (stil de viaţă, obiceiuri, particularităţi
geografice, etc)
 cancer
 Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Forma epidemică (epidemia):
 aspect cantitativ – apariţia unui număr de evenimente epidemiologice cu
frecvenţă superioară celei aşteptate
 număr mare de îmbolnăviri, cu filiaţie epidemiologică, survenite
într-o perioadă scurtă de timp
 număr mare de îmbolnăviri – cel puţin de 10 ori mai multe decât
numărul aşteptat
 aspect calitativ – număr variabil, chiar mic de îmbolnăviri, dar o boală
neobişnuită pentru locul, momentul sau populaţia respectivă
 boală nouă
 manifestări clinice neobişnuite, neîntâlnite anterior
 agent etiologic nou
 variante antigenice noi ale agenţilor etiologici cunoscuţi
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Boli infecţioase cu manifestare epidemică:
 gripa (modificări antigenice minore)
 pneumoniile cu Pneumocystis carini la persoanele infectate
cu HIV, în SUA, la începutul epidemiei HIVÚSIDA
 SARS
 SARI
 boli prionice
 holeră
 boli cu evoluţie epidemică în trecut (ciuma, poliomielita,
dizenteria, holera, malaria, etc.)
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Cauzele epidemiilor (BT):
 receptivitate mare a populaţiei
 populaţie receptivă numeroasă
 contagiozitate mare
 circulaţia intensă a unor tulpini agresive
 apariţia de variante antigenice noi (mutante cu caracteristici
mult diferite față de variantele anterioare)
 ignorarea măsurilor antiepidemice (imunizări, carantină,
supraveghere epidemiologică, etc.)
 brasaj populaţional
 mijloace rapide de transport
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Clasificarea epidemiilor
I. după mecanismul de producere:
 epidemii din sursă comună
 epidemii transmise în lanţ
 epidemii cu transmitere combinată
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Clasificarea epidemiilor
II. După durata de evoluţie
 epidemii de scurtă durată TIA
 epidemii de lungă durată (trenante)
 valuri epidemice – eventual cu periodicitate
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Clasificarea epidemiilor
III. După căile şi modalităţile de transmitere
 hidrice
 alimentare
 aerogene
 de contact
 de coabitare
 prin vectori
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Pentru BNT manifestarea epidemică poate fi produsă de:

 expuneri accidentale la factori de risc profesionali

 accidente ecologice
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Forma pandemică (pandemia)
 număr foarte mare de îmbolnăviri (de peste 100 de ori mai
multe cazuri faţă de numărul aşteptat)
 afectarea unor areale geografice foarte extinse (ţări,
continente)
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Cauzele manifestării pandemice pentru BT:
 receptivitate mare a populaţiei
 populaţie receptivă numeroasă
 contagiozitate mare
 circulaţia intensă a unor tulpini agresive
 apariţia de variante antigenice noi (mutante cu caracteristici
mult diferite de variantele anterioare)
 ignorarea măsurilor antiepidemice (imunizări, carantină,
supraveghere epidemiologică, etc.)
 brasaj populaţional
 mijloace rapide de transport
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Manifestare pandemică BT:
 gripa (modificări antigenice majore)
 infecţia HIVÚSIDA
 boli cu evoluţie pandemică în trecut (variola, ciuma,
poliomielita, etc.)
 Covid 19
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
BNT cu extindere pandemică sau tendinţă de evoluţia
pandemică:
 boli cardiovasculare
 boli psihice
 cancer
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic

Forme particulare de manifestare populaţională (BT):

 sezonalitatea

 periodicitatea
 Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Sezonalitatea
 creşterea semnificativă a incidenţei bolii în anumite
perioade ale anului
 sezonalitate de anotimp rece (boli cu poartă de intrare
respiratorie)
 sezonalitate de anotimp cald (boli cu poartă de intrare
diestivă)
 condiţionată de:
 particularităţi ale agentului patogen
 particularităţi ale vectorului specific
 particularităţi ale organismului uman (scăderea rezistenţei la
poarta de intrare, obiceiuri legate de sezon, etc.)
Formele de manifestare ale
procesului epidemiologic
Periodicitatea:
 creşterea numărului de îmbolnăviri la intervale fixe de timp
 datorată:
 acumulării periodice a contingentului de persoane receptive
(varicelă, rujeolă, scarlatină, rubeolă, etc.)
 periodicităţii apariţiei variantelor genetice noi ale agentului
patogen (gripa)