Profesor univ. dr.

Voidăzan Septimiu
Medic Primar Epidemiolog
Disciplina de Epidemiologie
Universitatea de Medicină şi Farmacie Tîrgu-Mureş

Epidemiologia infecţiilor asociate asistenței medicale (IAAM).

 Cuprins
Epidemiologia infecţiilor asociate asistenței medicale (IAAM)
Definiție, etiologie, factori de risc, categorii de IAAM.
Structura procesului epidemiologic.
Metode de supraveghere a IAAM.
Strategii de prevenire și combatere a IAAM.
 ORGANIZAREA SPAȚIAL FUNCȚIONALĂ
A SPITALELOR

• Atât la proiectarea, cât şi la amenajarea spitalului se recomandă

aplicarea simultană a criteriilor de organizare spaţial-funcţională,
ceea ce conduce la un model general de zonare, model valid atât la
spitalele generale, cât şi la unele spitale de specialitate, conform
Ordinului 914/2006, după cum urmează:
• zona "curată" din punct de vedere al condițiilor igienico-sanitare
• zona "murdară" (sau cu subzone "murdare") din punct de vedere al
condiţiilor igienico-sanitare
• zona "neutră" din punct de vedere al condiţiilor igienico-sanitare
• zona "intermediară" din punct de vedere al condiţiilor igienico-
sanitare
 ORGANIZAREA SPAȚIAL FUNCȚIONALĂ A SPITALELOR
• zona "curată": cu compartimente adresate numai pacienților spitalizați, cu cerințe
severe privind igiena şi asepsia, recomandabil a fi amplasate departe de circulația
principală a spitalului, include:
• a)blocul operator, serviciul ATI, blocul de nașteri, sterilizarea centralizată;
• b)secţiile medicale cu paturi;
• zona "murdară": este încadrată astfel întrucât constituie zona de interfaţă a
spitalului în relaţia cu serviciile tehnice şi de prestaţii ale localităţii, cu unităţile
furnizoare de materiale şi produse, cu diverse reţele edilitare. Această zonă cuprinde
compartimente strict separate de zonele cu cerinţe de asepsie, închise accesului
pacienţilor şi altor categorii de personal în afara celui propriu, amplasate uzual la
demisolul (parterul) clădirilor spitaliceşti, precum şi în construcţii anexe izolate, şi
include următoarele:
• a)unele servicii tehnico-medicale (prosectură, farmacie);
• b)zona gospodărească;
• c)servicii tehnice;
 ORGANIZAREA SPAȚIAL FUNCȚIONALĂ A SPITALELOR

• zona "neutră": este încadrată astfel întrucât reprezintă

interfaţa spitalului, pe componenta medicală, în relaţia cu
pacienţii, aparţinătorii şi vizitatorii şi are deschidere directă
spre căile de circulaţie auto şi pietonale din zona publică a
incintei spitaliceşti. Compartimentele încadrate în această
zonă se recomandă a fi amplasate la parter sau mezanin şi
includ:
• a)serviciul de urgenţă;
• b)secţia de spitalizare de o zi;
• c)ambulatoriul spitalului;
• d)serviciul de primire - internări şi externări;
 ORGANIZAREA SPAȚIAL FUNCȚIONALĂ A SPITALELOR
• zona "intermediară": zona laboratoarelor şi zona administraţiei sunt
segregate accesului pacienţilor sau aparţinătorilor, cu excepţia spaţiilor de
relaţii (punctul de recoltare şi, respectiv, secretariatul), şi se vor amplasa
periferic faţă de zonele de circulaţie principale ale acestor utilizatori. Zona
include următoarele compartimente şi servicii:
• a)laboratoarele;
• b)serviciul centralizat şi unităţile de explorări funcţionale;
• c)serviciul centralizat şi unităţile de roentgendiagnostic;
• d)administraţia şi serviciile anexe pentru personal.
Infecțiile asociate asistenței medicale
(IAAM)
• reprezintă o problemă a sistemului de sănătate în întreaga
lume, prin prejudiciile și suferințele grave aduse
pacienților,
• constituind o cauză de creștere a morbidității,
• a creșterii duratei de spitalizare
• a ratei de reinternare în spital.

• IAAM reprezintă în același timp un indicator de calitate al

activității medicale.
 ACREDITAREA UNITĂȚILOR SANITARE

• IAAM =indicator de calitate al activității medicale.. Intens urmărit în momentul

evaluării spitalelor publice.
• Prin acreditare, potrivit legii, se validează conformitatea caracteristicilor serviciilor de
sănătate, efectuate de către unitățile sanitare cu standardele de acreditare, ceea ce înseamnă că
o unitate medicală face eforturi să acorde îngrijiri medicale care să satisfacă așteptările
pacienților, atât din punct de vedere al rezultatelor, cât și din punct de vedere al condițiilor în
care se acordă.
 Planul de management al managerului
• Indicatori de calitate.
• Rata mortalității intraspitalicești pe spital
• Rata infecțiilor asociate asistenței medicale
• Indicele de concordanță între diagnosticul la internare și
diagnosticul la externare
• Procentul pacienților internați și transferați către alte spitale
• Număr reclamații/plângeri pacienți
 Definiţiile infecţiilor asociate asistenței
medicale
• Infecţia asociată îngrijirilor medicale se defineşte ca infecţia
apărută în cursul sau după o intervenţie medicală asupra
unui pacient (diagnostică, terapeutică sau prevenţională) şi
care nu era nici prezentă şi nici în incubaţie la începutul
aplicării îngrijirilor specifice.
• În această categorie de infecţie se pot încadra şi cele apărute la
personalul medical în urma îngrijirilor acordate, dar şi la cel
nemedical, ca: voluntari, vizitatori, personal tehnic care lucrează
în unităţi medicale.
 Precizări date în cadrul definiției

• 1.Cazurile de infecţii importate în spital la

internare, inclusiv în perioada de incubaţie
sau prodromală nu se includ în noţiunea de
„nosocomială”, decât în cazurile cu
anamneză spitalicească;
• 2. Cazurile de manifestare a infecţiei cu
localizare nouă, sau apariţia unui nou
microorganism în aceeaşi localizare, sau
existenţa dovezilor de contaminare
intraspitalicească, sunt considerate drept
„nosocomiale”.
 Ordine, legi
• Ordinul nr. 1101/2016 privind aprobarea Normelor
de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor
asociate asistenței medicale în unitățile sanitare
• Ord. M.S. Nr. 1761/2021 cu următoarele
puncte: Norme tehnice privind curăţenia şi
dezinfecţia în unităţile sanitare;
• Ord. M.S. Nr. 1226/2012 privind gestionarea
deşeurilor medicale: modul de colectare, triere,
evacuare şi depozitare temporară până la
eliminarea finală a acestora.
Conținut....
• serviciul/compartimentul trebuie să aibă în componență cel
puțin un medic epidemiolog, cu funcție/atribuții de șef
serviciu/coordonator compartiment și membru în Comitetul
director al unității sanitare, direct subordonat managerului
unității (Plan anual de PSL a IAAM);
• în cadrul serviciului/compartimentului trebuie asigurată
funcția de responsabil al politicii de utilizare a
antibioticelor de către un medic de boli infecțioase încadrat la
unitatea sanitară sau prin contractarea de prestări de servicii
specifice, iar în lipsa acestuia de către un medic clinician care a
absolvit un curs de perfecționare profesională în domeniu;
Din Conținut Ordinului
• în cadrul serviciului/compartimentului se vor asigura cel puțin un
medic epidemiolog și cel puțin un medic de boli infecțioase la 400 de
paturi.

• În toate unitățile sanitare cu paturi se va înființa Comitetul de

prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale, din care vor
face parte:
• șeful serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor
asociate asistenței medicale,
• medicul responsabil de politica de utilizare a antibioticelor,
• directorul medical,
• directorul de îngrijiri,
• farmacistul,
• microbiologul/medicul de laborator din laboratorul propriu sau
desemnat de laboratorul cu care unitatea are contract, toți șefii
de secție.
 Arii de interes pentru
epidemiologul de spital
• Supravegherea infectiilor asociate asistentei medicale
• Modalitatea de transmitere a infectiilor asociate asistentei medicale
• Investigarea epidemiilor de infectiilor asociate asistentei medicale
• Supravegherea consumului de de AB
• Supravegherea germenilor din spital si ABR
• Supravegherea bacteriilor semnificative din punct de vedere epidemiologic
• Crearea, implementarea, monitorizarea interventiilor pentru prevenirea
infectiilor asociate asistentei medicale
• Precautii de izolare
• Evaluarea expunerilor
• Sanatatea personalului medical
• Dezinfectie si sterilizare 16

• Revizuirea programelor si procedurilor privind ingrijirea pacientilor

FARMACIST CLINICIAN

COLABORARE COLABORARE
COMUNICARE COMUNICARE

EPIDEMIOLOG MICROBIOLOG
17
 Ghiduri trat AB bazate pe profiluri
AB adecvat +/- masuri specifice
locale ABR

CLINICIAN

Recoltare specimene microbiologice

FARMACIST
MICROBIOLOG

Identificare
Antibiograma

EPIDEMIOLOG

Date antibioticorezistenta
-generale Probleme punctuale de
- pe sectii antibioticorezistenta/pacient
- pe germeni + 18
-pe focare Detecție microfocare epdemice în spital
Date consum AB
Conținut....
• În toate unitățile sanitare activitatea de
supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor
asociate asistenței medicale face parte din
obligațiile profesionale ale personalului și va fi
înscrisă în fișa postului fiecărui salariat.
• la nivelul tuturor unităților sanitare cu paturi, de
stat sau private, se organizează
servicii/compartimente specializate de
prevenire a infecțiilor asociate asistenței
medicale;
Atribuțiile unității sanitare în activitatea de supraveghere, prevenire și limitare a
infecțiilor asociate asistenței medicale
• Comitetul director al unității sanitare
• Managerul unității sanitare
• Directorul medical
• Directorul de îngrijiri
• Directorul economic/financiar-contabil
• Medicul șef de secție
• Medicului curant (indiferent de specialitate)
• Serviciul/compartimentul pentru supravegherea, prevenirea și limitarea
infecțiilor asociate asistenței medicale (SSPLIAAM)
• Medicul de boli infecțioase sau medicul responsabil de politica de utilizare a
antibioticelor
• Laboratorul unității sanitare
• Farmacistul
• Asistenta șefă de secție
• Asistenta medicală responsabilă de salon
FIŞA POSTULUI
Atribuţiile asistentei medicale responsabile de un salon:
• implementează practicile de îngrijire a pacienţilor în vederea controlului
infecţiilor;
• se familiarizează cu practicile de prevenire a apariţiei şi răspândirii infecţiilor
şi aplicarea practicilor adecvate pe toată durata internării pacienţilor;
• menţine igiena, conform politicilor spitalului şi practicilor de îngrijire
adecvate din salon;
• monitorizează tehnicile aseptice, inclusiv spălarea pe mâini şi utilizarea
izolării;
• informează cu promptitudine medicul de gardă în legătură cu apariţia
semnelor de infecţie la unul dintre pacienţii aflaţi în îngrijirea sa;
• iniţiază izolarea pacientului şi comandă obţinerea specimenelor de la
toţi pacienţii care prezintă semne ale unei boli transmisibile, atunci
când medicul nu este momentan disponibil;
FIŞA POSTULUI
• limitează expunerea pacientului la infecţii
provenite de la vizitatori, personalul spitalului,
alţi pacienţi sau echipamentul utilizat pentru
diagnosticare;
• menţine o rezervă asigurată şi adecvată de
materiale pentru salonul respectiv, medicamente
şi alte materiale necesare îngrijirii pacientului;
• identifică infecţiile nosocomiale;
• investighează tipul de infecţie şi agentul
patogen, împreună cu medicul curant;
• participă la pregătirea personalului;
• participă la investigarea epidemiilor;
• asigură comunicarea cu instituţiile de sănătate
publică şi cu alte autorităţi, unde este cazul.
Date statistice..
• Raportul Centrului European al Bolilor Transmisibile: anual, aproximativ 3
milioane de persoane din Uniunea Europeană se îmbolnăvesc de o IAAM,
iar în jur de 50.000 de persoane mor anual din această cauză.

• România este putin reprezentata in statisticile privind IAAM pentru că, în

România, astfel de îmbolnăviri nu sunt raportate integral de către unitatile
medicale (spitale si alte servicii care asigura asistenta medicala si sunt la
risc )

• Estimările globale europene din ultimii 10 ani arată că 5,5-7,5%

din totalul pacienţilor internaţi contractează IAAM.
• În România, raportările oficiale, comunicate de spitalele, sunt
doar de 0,2-0,25%. Date mai credibile pentru Romania au fost
furnizate prin participarea la un studiu european în 2012, și
anume că procentul minim este de 2,7%, ceea ce ar reprezenta
aprox. 100.000 de cazuri înregistrate anual în România
IAAM- Date statistice
Europa
-estimare IAAM
(5.5-7.5%)

Romania
-subestimare IAAM
(0.2-0.25%)
-studiu european 2012 2.7% (100.000 cazuri/an)
IAAM in Romania
Incidenţa IAAM
în România, în
perioada 1995-
2014
În anul 2014 -
IAAM =
subestimate -
Incidenţă
calculată
(raportări
statistice ale
spitalelor) =
0,25% din
pacienții
externați.
 EUROPA
Prevalenţa
observată de
Intervalul
Încredere 95%
Prevalenţa estimată

Prevalenţa observată,
IC 95% şi prevalenţa
estimată a IAAM în
spitalele europene
incluse în PPS, în
perioada 2011-2012

Sursa: *** ECDC. Prevalence of HAIs and antimicrobial use. (http://ecdc.europa.eu/en/healthtopics/Healthcare-associated_infections/database/Pages/hai-

pps-database-prevalence-antimicrobial-use.aspx)

This report has been generated from HAI-Net PPS data submitted to TESSy, The European Surveillance System on 2016-10-11. The report reflects the state of
submissions in TESSy as of 2013-02-06 14:06:48
 Nosocomial Infections

• 5-10% of patients admitted to acute care hospitals

acquire infections
• 2 million patients/year
• ¼ of nosocomial infections occur in ICUs
• 90,000 deaths/year
• Attributable annual cost: $4.5 – $5.7 billion
• Cost is largely borne by the healthcare facility not 3rd party
payors

Weinstein RA. Emerg Infect Dis 1998;4:416-420.

Jarvis WR. Emerg Infect Dis 2001;7:170-173.
O cauză a subraportării..
• Dacă în America, un spital care raportează IAAM este
premiat, pe motiv de spirit civic, în România, dacă un
spital raportează IAAM este sancționat. Inclusiv si aceste
motive ar putea explica faptul ca in spitalele din
România exista tendinta a subestimare care se asociaza
deficientelor metodologice reale ale sistemului de
raportare.
• Orice daună adusă pacienților prin nerespectarea
prevederilor ordinului 1101/2016 sau a normativelor
profesionale privind asigurarea calității asistenței medicale
acordate pacienților în scopul prevenirii infecțiilor asociate
asistenței medicale atrage responsabilitatea individuală
sau, după caz, instituțională, în condițiile prevăzute de
legislația în vigoare.
 O altă cauză: RAPORTAREA

In sistemul actual :
Y 95 – afectiuni nosocomiale . Factori suplimentari legati
de cauza de morbiditate si mortalitate– NU SE CODIFICA
IN PRACTICA !!!!

J15.0 – Pneumomia cu
Klebsiella A014.7 – Enterocolita cu
Clostridium
J15.1- Pneumonia cu
A04.4 – Infectii enteropatogene prin
Pseudomonas E.coli
B96.5 – Boli cu
Pseudomonas
J.15.8 – Pneumonii DE RETINUT : schimbarea
bacteriene sistemului de raportare –
o necesitate !!!!
J.12.8 – Pneumonii virale
 Infectie vs Colonizare/contaminare/ purtator
Colonizare Contaminare
• multiplicarea unui microorganism pe
suprafetele organismului gazda (tegumente,
• prezenta
mucoase), fara a determina o reactie imuna, microorgasnismelor pe
leziune morfo-functionala sau o
simptomatologie clinic detectabila
suprafetele organismului
uman, în absența reacțiilor
GRUPELE DE RISC, tisulare sau imune
spitalizări frecvente
durata lungă de spitalizare
prezenta dispozitivelor invazive (cateter
urinar, sonda endotraheală, linii venoase
centrale)
sugari /copii
vârstnici și/sau dependenţi funcțional de alții
pentru îngrijire
Stare de purtător
infecții recurente
utilizarea frecventă de antibiotice
•gazduirea și eliminarea
prezenṭa afecţiunilor cronice, co-morbidități agentului infectios de pe
călătorii în țări cu risc ridicat tegument, mucoase sau din
cavitățile organismului la
persoanele aparent
sănătoase
Epidemiologia IAAM
Procesul epidemiologic în IAAM
• Definiţie: totalitatea fenomenelor biologice, de mediu
ambiental şi socio-economice care intervin în apariţia
unei boli şi extinderea acesteia la nivel populaţional.

• A. Factorii DETERMINANȚI:
• 1. Izvorul de infecţie (sursa, rezervorul de infecţie) este
reprezentat de om şi animale bolnave cu diverse forme de boală
sau purtători de germeni (sănătoşi, convalescenţi cronici).
• 2. Căile de transmitere reprezintă drumul parcurs de agentul
patogen de la sursa de infecţie până la persoana receptivă (om,
animal).
• 3. Organul receptor
• B. Factori FAVORIZANȚI
1. Izvorul de infecţie (sursa, rezervorul de
infecţie)
• Pacienți cu variate maladii sau persoane cu infecții,
în perioada de incubație sau cu forme atipice, care
beneficiază de prestații medicale
• Purtători de agenți cu potențial nosocomial,
preinfecțioși, sănătoși sau foști bolnavi
convalescenți sau cronici (nazal, faringian,
tegumentar, intestinal, genito-urinar, etc.)
1. Izvorul de infecţie (sursa, rezervorul de
infecţie)
• Sursele de agenți patogeni pot fi depistate printre:
bolnavi sau persoane instituționalizate (la
internare sau ulterior), personalul medico-sanitar,
practicanți (rezidenți, vizitatori), personalul de
întreținere a igienei mediului în spital ca și cel
auxiliar (bucatărie, spălătorie, magazie, etc.)
 Agenții etiologici
• Bacterii (aprox. 80%)
 Escherichia coli (infecţii ale tractului urinar)
 Pseudomonas aeruginosa (infecţii ale arborelui respirator inf.)
 Staphylococcus aureus (infecţii ale plăgilor chirurgicale)
 Staphylococcus epidermidis (septicemie)
Fungi (aprox. 10%)
• Virusuri (aprox. 5%)

• Altele (aprox. 5%)

36
CARACTERELE GENERALE ALE BACTERIILOR

• Mare adaptibilitate la
condițiile de mediu
• Au capacitate mare de
sinteză şi multiplicare.
• Se înmulţesc asexuat prin
diviziune directă.
• Diverse forme:
• sferice (coci)
• cilindrice (bacili)
• curbe-spiralate
 Sunt principalii agenţi infecţioşi fiind implicaţi în
afecţiuni primare sau complicând afecţiuni preexistente
(ca în cazul infecţiilor nosocomiale).

SPOR-formă de rezistenţă bacteriană

Dacă sporul bacterian ajunge ulterior într-un

mediu propice se produce reacţia inversă, cu
transformarea în forma vegetativă capabilă de
multiplicare.
38
 Criterii de clasificare a bacteriilor

• a. În funcţie de rezultatul interacţiunii dintre

microorganisme şi organismul uman:
• comensale, saprofite - pe epiteliile şi mucoasele
organismului formând flora normală a acestuia cu
efecte benefice (flora de putrefacţie de la nivelul
colonului care sintetizează vitamine din grupul B şi K)

- pe/şi în organismul uman trăiesc de 10

ori mai multe microorganisme decât
totalul numărului de celule (epiteliale,
nervoase, musculare etc.)
- pe/şi în organismul uman trăiesc între
500 –1000 specii diferite de
microorganisme
Criterii de clasificare a bacteriilor

• a. În funcţie de rezultatul
interacţiunii dintre
microorganisme şi
organismul uman:
• condiţionat patogene sau
oportuniste,
• patogene cu acţiuni
negative asupra
organismului fie prin
multiplicare şi invazivitate,
fie prin toxigeneză.
 Criterii de clasificare a bacteriilor.

• b. în funcţie de afinitatea lor

tinctorială:
• coloraţia Gram împarte
bacteriile în Gram + şi
Gram –
• c. în funcţie de nevoia de
oxigen:

• Bacterii aerobe-se multiplică

doar în prezenţa oxigenului;

• Bacterii anaerobe-se multiplică

în lipsa oxigenului.
 Rezistența în mediul extern

Majoritatea microorganismelor patogene pot rezista câteva luni pe suprafeţe

inerte.

Klebsiella spp. 30 luni

Pseudomonas aeruginosa 16 luni
Escherichia coli 16 luni
Staphylococcus aureus incl. 7 luni
MRSA
Enterococcus spp. 4 luni
Vacciniavirus 5 luni
Adenovirus 3 luni
HAV 2 luni
Norovirus 7 zile42
Definiția BMR-ESKAPE
E-E. coli
• Din punct de vedere epidemiologic, S-Staphiloccocus aureus
BMR sunt definite ca K-Klebsiella
microorganisme, care sunt A-Acinetobacter
rezistente la unul sau mai multe P-Pseudomonas
clase de agenți antimicrobieni. E-Enterobacter
• Cu toate că denumirile anumitor
BMR descriu rezistență la un singur
agent (de exemplu, MRSA, VRE,
BLSE, CRE), acești agenți patogeni
sunt frecvent rezistenți la
majoritatea agenților antimicrobieni
disponibili.
• Aceste organisme extrem de
rezistente, merită o atenție specială
în unități sanitare
Afecţiuni bacteriene-
Principalii agenţi infecţioşi
Genul Staphylococcus
(gr.staphylo-ciorchine)
• Coci Gram+, nesporulaţi şi aerobi, saprofiţi sau
patogeni;
• Rezistenţi la uscăciune şi NaCl, dezvoltă rapid
rezistenţă antibiotică;
• Sunt sensibili la dezinfectante şi antiseptice în
concentraţii uzuale;
• Elaborează exotoxine, având un echipament enzimatic
bogat;
• Dimensiuni 0,8-1,2μ;
• Se transmit cu uşurinţă fiind foarte rezistenţi în mediul
extern.
 Genul Staphylococcus cuprinde 3 specii cu importanţă medicală:

•Staphylococcus aureus-cel mai des implicat în infecţiile umane;

•Staphylococcus epidermidis-considerat saprofit,ocazional patogen;
•Staphylococcus saprophyticus- agentul etiologic unor infecţii urinare;

→ 99% din infecţiile cutanate

•infecţii respiratorii;
•infecţii urinare.

*MRSA-Methicilin Resistant Staphylococcus Aureus, agent

microbian rezistent la antibiotice.

45
Staphylococcal folliculitis
Furuncul
Staphylococcal carbuncle
There is no end to the trouble that staphylococcal infection
can cause
Septic arthritis. Following elective surgery complicated bya staphylococcal wound infection, this
woman was re-admitted with fever, right shoulder pain and lumbar backpain. Needle aspirationof
the right shoulder and an intravertebraldisk revealed a coagulasepositive Staphylococcus aureus.
Epidemiologie
• Sursa de infecţie: este reprezentată de omul
bolnav cu diferite forme de boală, purtătorul
sănătos de germeni în special din mediul
spitalicesc (nas, tegumente), animale, alimente,
elemente de mediu.
• Calea de trasmitere: directă sau indirectă,
complexă.
• Receptivitatea: generală, în special la nou
născuţi, bolnavi imunodeprimaţi, cu transplant
de organ, maladii cronice decompensate.
• Factorii socioeconomici precari, pot influenţa
negativ circulaţia stafilococilor în mediu.
 S-Staphiloccocus
aureus
Rezistența la meticilină
Sursa:www.ecdc.europa.eu
• MRSA = „multidrug resistant
Staphylococcus aureus”
• bacterie ce a dezvoltat
rezistenţă la betalactamine
• grad sporit de virulenţă
intrinsecă, şi conduce la
dificultăţi terapeutice
majore cu antibioticele
standard
• Incidenţa MRSA este mult
crescută în mediul
spitalicesc (servicii
chirurgicale, pacienţi
imunocompromişi)
• MRSA – sursa de infecţie:
• Pacienţi cu infecţie acută (contact direct, respirator)
• Persoane colonizate
• Obiecte contaminate: inclusiv telecomanda, telefon,
marginea patului, scaun de toaletă, prosop, burete,
obiecte de toaletă, etc)
• Situsuri posibile pentru colonizare:
• la nivel nazal, faringian, inghinal, mai puţin
frecvent vagin sau rect;
• Leziuni cutanate: leziuni superficiale, ulcere
de decubit, ulcere, dermatită;
• Plăgi cutanate, arsuri;
• Dispozitive invazive: cateter venos, urinar,
stoma, cateter de tracheostomie
• Spitalizare prelungită
• Pacienţi vârstnici, în special imobilizaţi
• Pacienţi imunodeprimaţi
• Terapie antibiotică în antecedente
• Exces al terapiei antibiotice în secţia din care
provine pacientul
• Pacienţii din secţii la risc (ATI, secţii pt. arşi)
• Transferuri repetate în interiorul secţiilor
clinice sau spitalelor, rezidenţii spitalelor de
recuperare
• Măsuri inadecvate de igienă, de izolare a
pacienţilor colonizaţi
• măsuri de igienă riguroasă în unităţile sanitare
• spălarea mâinilor înainte şi după contactul cu
pacienţii
• utilizarea mănușilor
• determinarea portajului nazal de S. Aureus
• administrarea profilactică de antibiotice pre si
post-operator.
 II. Genul Streptococcus (gr.streptos-lanţ)
Coci Gram+, saprofiţi, patogeni sau condiţionat patogeni;
•Se găsesc la nivelul tegumentelor şi mucoaselor;
•Au un important bagaj enzimatic mai ales cei
patogeni→STREPTOLIZINE.
•Sunt distruşi de razele UV;
•Sunt sensibili la dezinfectante
şi antiseptice în concentraţii uzuale;
•Sursa este reprezentată de omul
bolnav sau purtător sănătos;
•Calea de transmitere: respiratorie
sau alimentară.
58
Dintre speciile mai frecvent implicate în infecţiile umane :
oStreptococcus Pyogenes;
oStreptococcus Viridans (în cavitatea bucală/condiţonat patogen);
oStreptococcus Pneumoniae (pneumonia francă lobară).

→Infecţii cutanate (erizipel)

•angine
•endocardită
•reumatism articular acut
•glomerulonefrită
59
Epidemiologie
• Sursa de infecţie este reprezentată omul bolnav cu
diverse forme de boală sau purtătorul de germeni.
• Căi şi mecanisme de transmitere: prin contact direct:
bolnavul fiind mult mai periculos decât purtătorul,
întrucât diseminează prin picături, secreţii, mîini
contaminate doza infectantă apreciată la 100 germeni.
Infecţiile transmise cutanat sunt favorizate de abraziuni,
înţepături prin manevre traumatice, inclusiv înţepături
determinate de insecte.
• Streptococii vehiculaţi indirect prin lenjerie de pat şi
corp, inventar moale, sunt mai puţin infectanţi. Prin
mecanism indirect streptococii pot fi diseminaţi şi prin
alimente contaminate: salate, ouă, lapte, derivate
contaminate.
• Receptivitatea este generală.
 III. Genul Enterobacteriaceae
•Bacili Gram-, dimensiuni variabile, pot prezintă cili,
•Habitat-la nivelul intestinului;
•Sunt patogeni şi condiţionat patogeni;
•Foarte rezistenţi în mediul exterior: 5-6 LUNI;
•Sunt inactivaţi de dezinfectante şi antiseptice .
Schigella-dizenteria bacteriană;
Salmonella-toxiinfecţii alimentare, febra tifoidă;
Klebsiela-colite, enterocolite, infecţii respiratorii;
Escherichia coli- 90% din infecţii urinare
enterite, enterocolite;
Proteus-rezistă inclusiv pe metale→complică
plăgile (necroză)

*VRE-Vancomycin Resistant Enterococcus

61
Epidemiologie
• Sursa de infecţie: exclusiv umană: omul bolnav sau
purtător pentru febră tifoidă, dizenterie bacilară, dar şi
animale, păsări, alimente, apă pentru alte
Enterobacterii.
• Căile şi mecanismele de transmitere:
• fecal orală este indrectă şi complexă datorită
contaminării cu dejecte a solului. Ca vehicole sunt
frecvent incriminate: apa, solul, alimente insuficient
sau incorect prelucrate termic, muşte, mâini murdare;
• rar contaminarea poate fi directă de la o persoană la
alta.
• Receptivitatea este generală, gravitatea maladiilor
provocate de Enterobacterii rămâne maximă la extremele
de vârstă şi la malnutriţi.
• ESBL: Betalactamaze cu spectru
extins, produse de bacterii gram-
negative (E.coli, Klebsiella spp.,
Proteus mirabilis, Enterobacter,
Salmonella, Acinetobacter
baumanii, Pseudomonas
aeruginosa).
• → inactivarea
betalactaminelor
• In multe cazuri: rezistenţă
dobandită şi la
fluorochinolone, uneori şi la
aminoglicozide, dificultăţi
terapeutice îngrijorătoare
• !!!!!! CARBAPENEMAZE
 E-Escherichia coli
Rezistența la fluoroquinolone
Sursa:www.ecdc.europa.eu
• gram negativă
• cauză frecventă a
infecțiilor fluxului
sanguin, infecții ale
tractului urinar.
• este unul dintre cei mai
importanți agenți cauzali
în TIA la nivel mondial
• rezistența la beta-
lactamine se datorează în
mare parte producției de
beta-lactamaze.
• Colonizează tubul digestiv, tractul urinar
• Mod de transmitere:
• Contact direct (fecal-oral, urină)
• Contact indirect (fecal-oral, urină)
• Nu prin aer, cu exceptia pacienţilor cu IACRS/IACRI cu BGN ESBL+
• Nu există un protocol de decolonizare eficient
• Majoritatea pacienţilor de debarasează în următoarele
luni/ani cu excepţia pacienţilor imunodeprimaţi/cu
afecţiuni grave digestive şi urinare
• Tratamentul:
• Nu asigură vindecarea
• Contribuie la selecţia de suşe multiR
• Spitalizare prelungită/ repetate
• Pacienţi vârstnici, în special imobilizaţi, pacienţi imunodeprimaţi (boli
cronice, vârsta)
• Pacienţii din secţii la risc (ATI, secţii pt. arşi)
• Transferuri în interiorul secţiilor clinice sau spitalelor, rezidenţii
spitalelor de recuperare
• Măsuri inadecvate de igienă, de izolare a pacienţilor colonizaţi
• Tratamente antibiotice anterioare, în ultimele 3 luni, cu cefalosporine
de generaţia III sau cu fluorochinolone
• Pacienţi cu spitalizări prelungite sau în mai multe secţii/spitale
• Călătorie în zona endemică (Israel, Grecia, Spania, Italia, Anglia, etc).
• Situsuri posibile pentru colonizare:
• La nivel anal, urogenital
• Rar: pulmonar, cutanat
 E-Enterobacter
Rezistența la vancomicină
Clinic: Colonizare/portaj la persoane Sursa:www.ecdc.europa.eu
sănătoase care au venit în contact cu
VRE
Infecţie propriu-zisă, enterococii:
Patogenitate/virulenţă scăzută/medie
Colonizează tractul digestiv, urinar
la femei
VRE = enterococi ce devin rezistenţi
la vancomicină prin achiziţia
plasmidelor sau a transpozonilor ce
conferă rezistenţă la glicopeptide
Direct corelată cu utilizarea excesivă
a vancomicinei
E. faecalis si E.faecium: pot dezvolta
rezistenţă de nivel înalt!!!
 P-Pseudomonas
• Pseudomonas spp. – ubicuitar în spaţii “umede”
• MDR= multirezistenţă= rezistenţă concomitentă
la:
• Betalactamine cu IBL antipseudomonas
• Cefalosporine antipseudomonas
• Flourochinolone antipseudomonas
• Carbapeneme
• Aminoglicozide
• Panrezistenţa: rezistenţa la toate antibioticele
disponibile
-Colistin
-Teoria
variabilitaii
suselor de
Ps.
 P-Pseudomonas

• Bacil gram-negativ strict aerob

• Factori de virulenţă:
• Capacitate de aderenţă
• Toxine-enzime
• Pigment chelator de fier
 17 serotipuri răspunzătoare de un comportament
diferit faţă de:
• Rezistenţă la antibiotice (011-012)
• Epidemiologie (012-serotip spitalicesc)
 P-Pseudomonas
Rezistența la carbapeneme
Sursa:www.ecdc.europa.eu
România 2011 2014 2013 2014

%R %R %R %R
(95 % CI) (95 % CI) (95 % CI) (95 % CI)

Amino 60.0 51.1 51.2 63.4

glicozide (26-88) (36-66) (40-62) (53-73)

Fluoro 30.0 53.3 45.2 55.4

chinolone (7-65) (38-68) (34-56) (45.66

Cefta 44 51.3 43.8 59.1

zidime (24-65) (35-68) (31-57) (48-69)

Carba 60.0 57.8 60.5 58.5

peneme (26-88) (42-72) (49-71) (48-69)
 P-Pseudomonas

• Pacienţi “ţintă”:
• Pacienţi în TI
• Pacient neutropenic
• Mucoviscidoza
• Infecţii frecvente:
• Infecţii urinare
• Infecţii cutanate/supuraţii
• Pneumonii (VAP, HAP):
• 20% etiologie, 50-70% †, mortalitate atribuibilă 30%
• Pneumonii “cronice”: 80% din pacienţii >26 ani cu
mucoviscidoza, de obicei multiR
 A-Acinetobacter

• Acinetobacter spp.:
• Supraviețuieste în mediu umed/uscat
• Colonizator “fiziologic”al tegumentului – este non-
patogen la persoane sanatoase
• 10%colonizator faringian la alcoolici
• Accidental: contaminant al HC
• Colonizează: tubulatura de ventilație, catetere,
umidificatoare, pungile cu nutriție parenterală, fiolele
multidoză, apa potabilă, urinale, mediul spitalicesc, etc.,
etc., etc.
 A-Acinetobacter

• Germen ubicuitar prezent în sol, apa potabilă, ape de

suprafață
• Foarte rezistent condițiilor de mediu
• 25% din populație este purtator de Acinetobacter spp. la
nivelul florei cutanate
• A.baumanii: 70% din tulpini prezintă semnificație clinică
• 4-30% din personal este identificat ca și purtător de
Acinetobacter spp.
 A-Acinetobacter

• TRANSMITEREA MANUPORTATĂ are un rol

esențial în transmitere
• Epidemii spitalicești:
• Supraviețuire câteva zile în mediu inert
• Transmitere prin mâini, aparate de asistență
ventilatorie, umidificatoare
• Permite transmiterea prin vectori: lenjerie
contaminată, instrumente contaminate
• Problemă majoră de multirezistență
 A-Acinetobacter

• Mortalitate brută atribuibilă: 25-68%

• Rezistența: 3 mecanisme, ce pot fi asociate:
• Inactivare enzimatică (betalactamaze,
metalobetalactamaze, cefalosporinaze tip Amp-C)
• Alterarea țintei (mutații)
• Modificarea accesului la ținte (alterarea porinelor, eflux,
etc.)
 A-Acinetobacter

• Antibiotice active (încă):

• Betalactamine cu inhibitor de betalactamaza
• Carbapeneme
• Tigeciclina
• Polimixine
• Aminoglicozide
A-Acinetobacter Rezistența la carbapeneme
România 2012 2013 2014 Sursa:www.ecdc.europa.eu

%R %R %R
(95 % CI) (95 % CI) (95 % CI)

Amino 57.4 80.3 77.9

glicozide (43-71) (73-87) (69-85)

Fluoro 88.9 90.5 83.7

chinolone (77-96) (84-95) (76-90)

Carba 81.5 85.4 81.3

peneme (69-91) (78-91) (73-88)
• Rezistență antibacteriană în creștere
• Panrezistența descrisă pentru tot mai multe
specii bacteriene, tot mai frecvent
• Rata de apariție a noilor antibiotice
2000-2010 2012-2020
17 molecule 4 molecule
• Administrare judicioasă, conformă cu
ghidurile internaționale, corectă ca și:
• Indicație
• Dozaj
• Durata
• Dezescaladare cât mai rapid posibil
 Infecţia cu Cl. difficile

• “dacă nu o cunoşti, nu o cauţi”

• “dacă nu o cauţi, nu o găseşti”
• “dacă nu o găseşti, nu o tratezi”
• “dacă nu o tratezi, scapă controlului”
 Cl. difficile

• Bacil anaerob G+ non-invaziv

• Spori, inactivi metabolic
• Patogenitate datorată producţiei de toxine A, B
• Infecţie nozocomială digestivă frecventă

Portaj comunitar intraspitalicesc

3-8% 20-40%
Căile de transmitere
 Infecţia simptomatică:
scenariu frecvent

• Tratament antibiotic →
perturbare a florei
intestinale → conversia
sporilor în forme vegetative
→ eliberarea toxinelor
 INFECŢIA SIMPTOMATICĂ

• Risc dependent de:

• Tipul antibioticului utilizat:
Risc crescut Risc moderat Risc scazut
CFSP (Amoxi +/- Alte peniciline Tetracicline
IBL)
Clindamicina Macrolide Sulfamide
FQ metronidazol
• Durata tratamentului: CHIAR ŞI O DOZĂ DE
ANTIBIOTIC POATE DECLANŞA O COLITĂ CU CL.
DIFFICILE
• Poate surveni şi la 6 săptămâni după întreruperea
antibioticului
 INFECŢIA SIMPTOMATICĂ

• Diaree benignă
• Moderată, fără febră, dureri abdominale moderate
• Leziuni de colită asociate puţin probabile
• DD: diaree metabolică
• Diaree de severitate medie
• Febră posibilă
• Colită probabil asociată
• Colită pseudo-membranoasă
• Colită gravă
• Ileus, absenţa scaunelor
 Clinic+ biologic

• Scaune verzui, fetide, uneori sangvinolente

• Nr. de 3-8-n/zi
• Dureri abdominale
• Febră 75% din cazuri
• Coprocitograma
• Biologic: Leucocitoză → hiperleucocitoză (50.000-60
000/mm3), sindrom inflamator ++++,
hipoalbuminemie
• Endoscopie: aspect caracteristic cu plăci gălbui
• CT: edem al peretelui colic
 Diareea cu Clostridium difficile

• IZOLARE STRICTĂ CONTACT

• Respectarea tuturor normelor de igienă
intraspitalicească, deoarece:
• Germen extrem de contagios
• Număr mic de bacili necesari infectării
• Rezistenţa îndelungată în mediul spitalicesc
Studiu..pe 162 de cazuri
• o linie clară a implicării antibioterapiei în această patologie, un procent
major de 90% a celor care au primit antibiotic, cu sau fără prescripție
medicală, cel mai frecvent incriminat fiind Cefort.
• Antisecretoriile gastrice sunt o altă clasă de medicamente prescrisă
excesiv. Dintre acestea pentru inhibitorii de pompă de protoni - 59%
de pacienți care au primit în ultimele 3 luni blocanți ai secreției acide.
Un risc suplimentar îl reprezintă asocierea dintre IPP și antibiotice
• un risc mai mare de apariție la persoanele vârstnice, în special grupa
de vârstă cuprinsă între 60 – 80 ani
• 69% din totalul pacieților au fost spitalizați în ultimul an dintre care
52% pacienți cu mai puțin de 4 săptămâni de la diagnosticarea cu C.
difficile.
• Procesul infecțios sub tratament adecvat în perioada spitalizării, dar și
în prezența complicațiilor, în urma studiului efectuat, a fost ameliorat
la aproximativ 68% dintre pacienți, rata vindecării fiind de 20,4% iar
cea a mortalității de 8%.
Ce sunt virusurile?

….sunt organisme vii?

…pot fi omorâte?

88
 VIRUSURI
•Sunt organisme unicelulare cu multiplicare strict intracelulară cu
interfenţa totală a metabolismului celulei gazdă .

•În funcţie de câteva aspecte morfologice există 2 mari categorii de

virusuri:

anvelopate (încapsulate);
neanvelopate
Nu se tratează cu antibiotice!

•Determină infecţii acute, autolimitante sau persistente.

89
 HIV/SIDA
•Se transmite prin soluţii de continuitate(plăgi deschise, sânge, plasmă,
lichid seminal).
•Virus anvelopat.
•La nivelul organismului infectat/o evoluţie lent/insidioasă şi dramatică.

SIDA

DECES

•Reprezintă una dintre cele importante afecţiuni virale la nivel mondial cu 40

milioane subiecţi infectaţi la nivelul Globului (2000), vârsta medie 25-44 de ani.

În România se estimează un număr de 11035 de cazuri.

90
 Virusuri hepatitice

1.VHB-transmitere prin soluţii de continuitate;

2.VHC-transmitere prin soluţii de continuitate;
3.VHA-transmitere fecal-orală;
4.VHD-transmitere prin soluţii de continuitate doar împreună cu VHB;
Primele 2 tipuri-VHB şi VHC evoluează către afectare
completă/ireversibilă ficatului (ciroză hepatică/hepatocarcinom).

România-zonă hiperendemică în privinţa VHB!

91
 VIRUSURI
1. HERPEX SIMPLEX VIRUS
• 8 tulpini virale
• HVS1, HVS2 cel mai frecvent ı̂ntâ lnite → encefalită herpetică
malformaţii congenitale severe
2. RHINO VIRUSURI
• peste 100 de serotipuri implicate în etiologia guturaiului
• foarte contagioşi
3. ORTOMIXOVIRIDAE
• virusuri gripale (ex.H5N1)
• sunt virusurile care suferă cele mai ample mutaţii→VACCIN
• epidemii→impact economic
4. PAPOVAVIRUSURI
• HPV-mai multe tulpini,unele implicate în diverse forme de cancer genital

92
Agentul patogen poate fi transmis prin două
mecanisme:
• transmiterea directă (contact direct) este
posibilă când realizează o legătură strânsă între
sursă şi receptor prin: sărut (parotidita,
mononucleoza), contact sexual (sifilis, gonoree,
infecţia HIV-SIDA), muşcătură (turbare), infecţii
intrapartum (gonoree), transplacentar (rubeola,
infecţia HIV-SIDA), transfuzii (hepatitele virale,
infecţia HIV-SIDA).
Agentul patogen poate fi transmis prin două
mecanisme:
• transmiterea indirectă
este o cale mai lungă în care
vehicularea agentului
patogen se realizează prin
elemente ale mediului
extern: aer (infecţii
aerogene determinate de
Corynebacterium
diphteriae, Bacilul
tuberculozei),
Transmiterea COVID-19

Transmiterea prin picături

- poate avea loc prin picături de dimensiuni mari (riscul este

limitat la o distanță mai mare de 1,8 metri față de pacient).
- transmiterea pe această cale poate fi prevenită prin utilizarea
unei măsti chirurgicale standard ca rutină în spitale, dar în
contact cu pacienți cu COVID-19 masca chirurgicală NU este
suficientă.
Transmiterea COVID-19

Transmiterea pe cale aeriană

- această cale este deocamdată controversată (particule mici pot rămâne

suspendate în aer pentru perioade mai lungi de timp).
- evitarea transmiterii pe cale aeriană necesită folosirea măstilor N95 (FFP2).
- instituirea precauțiilor legate de transmiterea pe cale aeriană pentru
efectuarea procedurilor în cazul cărora pot rezulta aerosoli (intubația,
ventilația non-invazivă, manevrele de resuscitare, ventilația pe mască,
bronhoscopia).
- Ghidul CDC SUA recomandă instituirea precauțiilor legate de transmiterea
pe care aeriană pentru toate îngrijirile oferite pacienților cu COVID-19.
Transmiterea COVID-19

Transmiterea prin contact

- acest mod de transmitere este probabil subestimat, deși poate fi foarte
important deoarece: - un pacient cu COVID-19 poate tuși, eliberând în
mediul înconjurător picături mari care conțin virusul. Picăturile se așează pe
suprafețe, creând un biofilm care adăpostește virusul. Virusul poate exista
de asemenea și în secrețiile nazale, care pot fi de asemenea transmise în
mediul înconjurător. - Virusul persistă pe suprafețele din mediul
înconjurător.
- altă persoană atinge suprafața contaminată în orele sau zilele următoare,
transferând astfel virusul de pe suprafață pe mâini.
- când mâinile ating o mucoasă (ochi, nas, gură), infecția poate fi transmisă.
- orice efort făcut pentru a limita transmiterea COVID-19 trebuie să includă
blocarea transmiterii de contact.
Agentul patogen poate fi transmis prin două
mecanisme:
• transmiterea indirectă apa
(Salmonella, Shigella, Vibrio,
Escherichia, Leptospire, etc),
alimente (Salmonella,
Shigella, Bacilul tuberculozei,
Bacillus anthracis, Clostridium
botulinum, stafilococi),
Agentul patogen poate fi transmis prin două
mecanisme:

• transmiterea indirectă
obiecte precum
instrumentarul chirurgical
sau stomatologic, batiste,
prosoape, lenjeria de corp şi
de pat, jucării, tacâmuri,
pahare ce pot vehicula
germeni ca stafilococi,
streptococi, bacili tuberculoşi,
virusuri hepatitice, etc, prin
intermediul mîinilor
murdare se pot transmite
boli ca febra tifoidă,
dizenteria, hepatitele virale,
poliomielita, tuberculoza, etc.
Vectorii

• fac parte din familia artropodelor pot

transporta agenţi patogeni fie pasiv,
mecanic, accidental ca: muştele
(Salmonelle, Shigelle, Vibrio holeric,
bacilul Koch, stafilococul ) şi în mod
activ servind şi ca gazde intermediare:
păduchele (ricketttsii), puricele
(Yersinia pestis, Francisella tularensis,
Rickettsia prowazecki,), ţânţarii
(Plasmodii, Francisella tularensis),
căpuşă (Francisella tularensis,
rickettsii, virusuri encefalitice, etc).
Principalele porţi de intrare sunt
următoarele:
• Tegumentele şi mucoasele
• Prin pielea intactă pătrund: Francisella tularensis,
Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae
• Prin orificii preformate ale tegumentului (foliculi
piloşi, canale de ale glandelor excreţie sebacee şi
sudoripare) pot pătrunde stafilococi, streptococi.
• Prin soluţii de continuitate artificiale
microscopice sau macroscopice: majoritatea
microorganismelor: streptococii, stafilococii, bacilul.
anthracis, bacilul tetanic, leptospire, treponeme,
virusul rabic, etc.
PLĂGI CHIRURGICALE

• Profilaxia infecţiilor
nozocomiale ale plăgilor
chirurgicale revine în
principal chirurgului.
• Tehnica chirurgicală
aseptică şi profilaxia
antibiotică sunt
elementele cheie de
prevenire a infecţiilor
plăgilor operatorii.
Plăgi infectate superficiale/profunde
AGENȚI PATOGENI ASOCIAȚI

Patogen %
S. aureus 17
Enterococci 13
Coag - Staph 12
E. coli 10
P. aeruginosa 8
Enterobacter 8
P. mirabilis 4
K. pneumoniae 3
Streptococci 3
Principalele porţi de intrare sunt
următoarele:
• Mucoasa tractului digestiv: enterobacterii
(Sallmonella, Shigella, Escherichia),
enterovirusuri, biohelminti;
• Mucoasa căilor respiratorii pentru
Mycobacterium, Diplococcus pneumoniae,
Neisseria meningitidis, virusuri;
• Mucoasa organelor genitale: Treponema
pallidum, Neisseria gonorrhoeae,
Trichomonas vaginalis, etc.
Organisme % of all
isolates

P. aeruginosa 31.7

MRSA 11.8

A. baumannii 11.8

H. influenzae 8.4

S. pneumoniae 7.7

MSSA 3.1
Cateter urinar
• 25% din pacienții spitalizați vor avea un
cateter urinar pe timpul spitalizării
• 20-25 milioane de catetere urinare vândute
pe an în SUA
• Incidența ITU nosocomiale este de ~ 5% pe zi
cateterizare
• Practic toți pacienții dezvoltă bacteriuria pe
parcursul a 30 de zile de cateterism
• Din pacienții care dezvolta bacteriurie, 3%
vor dezvolta bacteriemie
• Marea majoritate a ITU asociate cateterului
sunt ușoare, dar unele cuprind agenți
patogeni de spital rezistenți la antibiotice
AGENȚI ETIOLOGICI : catheter associated

Bacteria % Distribuție
E. coli 32
Proteus spp 14
Enterococcus 12
Klebsiella 9
Pseudomonas 9
Enterobacter 4
Candida 4
Serratia 1
Other 15
Căile de eliminare a agenţilor patogeni.
Germenii se pot elimina pe tot parcursul bolii cât şi
după vindecarea clinică.
• Prin calea intestinală se elimină germeni
enterotropi (Salmonelle, Shigelle, virusul
poliomielitei, a hepatitei epidemice, geohelminţi).
• Prin secreţiile nasofaringiene se elimină agenţii
infectioşi ai bolilor respiratorii (Corynebacterium,
Bordetella, streptococi, virusul gripal, varicelos,
urlian, etc).
Căile de eliminare a agenţilor patogeni.
• Se mai citează ca şi căi de eliminare a
agenţilor patogeni: urina (Salmonella,
Leptospiroze, etc), leziuni deschise ca
răni, supuraţii (stafilococi, streptococi,
piocianici), glande mamare (bruceloza,
tuberculoza), secreţii patologice ale
mucoaselor (Neisseria. gonorrhoeae,
Treponema pallidum).
Modul de transmitere a
germenilor
Prezenţa microorganismelor pe
pielea pacientului sau a mediului
înconjurător
Transferul microorganismelor de la pacient
prin intermediul mâinilor
Colonizarea germenilor
Mod de transmitere
Mod de transmitere
Mod de transmitere
B. Factorii de risc favorizanți pentru infecțiile de
spital

1. mediul intraspitalicesc
2. pacienți cu sistemul imunitar
compromis-vulnerabilitatea
3. creșterea rezistenței microbiene
4. microorganisme noi
1. Factorii de risc: spitalul
• aglomerația
• exces de manopere invazive
• exces în antibioticoterapie
• nerespectarea circuitelor,
protocoalelor, precauțiunilor
universale
• lipsuri: personal, materiale
sanitare, etc, etc, etc!!!
 2. Factori de risc legați de
pacient
• Spitalizare prelungită
• Pacienţi vârstnici, în special
imobilizaţi
• Pacienţi imunodeprimaţi
• Terapie antibiotică în antecedente
• Exces al terapiei antibiotice în
secţia din care provine pacientul
• Pacienţii din secţii la risc (ATI,
secţii pt. arşi)
• Transferuri repetate în interiorul
secţiilor clinice sau spitalelor,
rezidenţii spitalelor de recuperare
• Măsuri inadecvate de igienă, de
izolare a pacienţilor colonizaţi
3. Factori de risc legați de utilizarea inadecvată a
antibioticelor

• doze inadecvate,
• durată de antibioterapie
inadecvată,
• lipsa aderenţei la tratament,
• eliberarea de antibiotice fără
prescripţie medicală,
• utilizarea din proprie iniţiativă de
către pacient a unor antibiotice
rămase în casă de la o altă cură
sau de la un alt pacient,
• greşeli cu privire la prescrierea
antibioticelor în afecţiuni care nu
necesită terapie cu antibiotice etc.
Rezistența bacteriană la antibiotice

-Inerentă
(naturală)

- Achiziționată
(mutație sau
import)
REZISTENŢA MICROORGANISMELOR LA
ANTIBIOTICE

• Germenii asupra cărora

acţionează antibioticele pot
deveni la un moment dat
insensibili la efectele toxice
ale acestora, supravieţuind şi
multiplicându-se în prezenţa
antibioticului respectiv.
• Fenomemul se numeşte
rezistenţă microbiană.
Noi molecule de antibiotic sintetizate: din ce în ce mai rar.
Rezistența bacteriană la antibiotice: din ce în ce mai rapid.
MONITORIZAREA ABR

127
 MONITORIZAREA ABR
• Staphylococcus aureus
• Streptococi Grup A
• Streptococi Grup B
• enterococi
• Streptococcus pneumoniae
• Haemophilus influenzae
• Neiserria meningitidis
• Neiserria gonorrhoeae
• Escherichia coli
• Salmonella
• Shigella
• Campylobacter jejuni/coli
• Clostridium difficile
• Pseudomonas aeruginosa
• Klebsiella pneumoniae 128

• Alte enterobacterii
• + alte etiologii in functie de situatia epidemiologica locala
 De ce date de ABR?
Diferente….geografice

129

Europa: Rezistenta K.pneumoniae din infectii invazive la FQ

(http://ecdc.europa.eu/en/publications/publications/antimicrobial-resistance-europe-2014.pdf
 Diferente….geografice

Prevalenta carbapenem-rezistentei Acinetobacter spp in lume

Regiune Perioada Rezistenta (%)

Imipenem Meropenem

America de N 2002-2004 8,3% 6,5%

America de S 2002-2004 28,1% 28,5%

Europa 2002-2004 30,2% 26,9%

Asia/Pacific 2002-2004 1,2% 6%

Australia 1999-2004 11% 11%

130

Giske CG, Monnet DL, Cars O, Carmeli Y on behalf of ReAct-Action on Antibiotic Resistance. Clinical and economic impact on common multidrug-resistant gram-negative
bacilli. Antimicrob.Agents Chemother. 2008; 52 (3):813-821
 Diferente in cadrul aceleiasi tari

Bacterie - R Bucuresti Iasi Timisoara Constanta

Str. pneumoniae – macrolide 53,2% 33,33% 57,14% 55,55%
MRSA 36,32% 40,32% 53,50% 45,72%
E.coli

-FQ 17,52% 19% 19,64% 25,68%

- C3G 11,09% 16,81% 17,45% 23,77%

- Ampicilina 59,27% 73,68% 92,98% 84,17%

“ MAR-T. Monitorizarea multicentrică a rezistenței

germenilor la antibiotice – implicații asupra ameliorării utilizării antibioticelor
131
(optimizarea recomandărilor actuale)” (PNCDI II 41-048/14.09.2007-programul 4)
(2007-2010)
 Diferente intre spitale din aceeasi localitate

SCP = 3 spitale comunitare private, SU= 3 spitale universitare, S = semnificativ statistic,

132
NS = nesemnificativ statistic
Vazquez et al. A comparison of the antimicrobial resistance patterns of Gram-Negative Bacilli isolated from community-private and university affiliated hospitals from Puerto Rico.
PRHSJ.2003;22(3): 265-271
 Diferente intre spitale din aceeasi localitate

ABR intre spitale – Londra -2012

Bacterie Clinica de asistenta Spital 1 Spital 2
primara

Sectie clinica ATI Sectie clinica ATI

Enterobacteriacee
Cipro – R 11,5 % 23,4% 23,7% 20,7% 24,3%
AmpC/ESBL 9,5 % 21,1% 47% 17,8% 36,4%

Ps. Aeruginosa
Cipro-R 11,1% 22,7% 28,4% 15,8% 39,8%
Pip/Taz – R 1,9% 7,8% 13% 4,4% 14,3%
Meropenem-R 3,2% 13,1% 33,1% 8% 22,6%
VRE 1,1% 15,4% 34,8% 10% 21,9%

MRSA 16,4% 21,1% 12,5% 18,5% 22,7% 133

Adaptat dupa: Moore SPL et al. Homogeneity of antimicrobial policy, yet heterogeneity of antimicrobialresistance: antimicrobial non-susceptibility among 108717 clinical isolates
from primary, secondary and tertiary care patients in London. J Antimicrob Chemother.2014. doi:10.1093/jac/dku307
 Diferente intre sectiile aceluiasi spital
Diferente ABR K.pneumoniae sectii chirurgicale vs ATI

134

Cristea OM et al. A Comparative Study on Antibiotic Resistance of Klebsiella Strains from Surgical and Intensive Care Wards. Current Health Sciences Journal.
2016;42(2):169-179
Supravegherea bacteriilor semnificative din punct de vedere
epidemiologic

• Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (MRSA)

• S. aureus vancomicino-intermediar (VISA)
• Enterococi vancomicino-rezistenti(VRE)
• Pseudomonas aeruginosa MDR
• Acinetobacter baumanni MDR
• Mycobacterium tuberculosis MDR
• ESBL enterobacteriaceae
• Clostridium difficile 135
 De ce?

• Optiuni terapeutice limitate

• Mortalitate ↑
• Spitalizare ↑
• Costuri ↑
• Colonizarea/infectarea altor pacienti/personal medical/membrii ai
familiei/vizitatori

136
 Impactul infectiilor cu
Enterobacteriacee ESBL+ asupra mortalitatii, duratei spitalizarii si
costurilor

137

DS=durata spitalizarii
 Impactul infectiilor cu Ps.aeruginosa si A.baumanii asupra
mortalitatii, duratei spitalizarii si costurilor

138

Adaptat dupa: Giske CG, Monnet DL, Cars O, Carmeli Y on behalf of ReAct-Action on Antibiotic Resistance. Clinical and
DS=durata spitalizarii economic impact on common multidrug-resistant gram-negative bacilli. Antimicrob.Agents Chemother. 2008; 52 (3):813-821
Principii generale de diagnostic
CELE MAI FRECVENTE IAAM

• Tract Urinar
• Pneumonia
• Surgical site
• Bloodstream
 Rezultate și discuții
Distribuția numerică pe secții a cazurilor de IAAM pe anii de studiu 2011-2016
Secția clinică Sepsis Bronhopneumonie/ ITU Infecție de Infecție Alte infecții
pneumonie plagă catete
r
ATI-205 59 94 28 9 2 13
ATI copii-16 7 4 1 0 2 2
Chirurgie generală-58 6 3 2 33 1 13
Chirurgie plastică-3 0 0 0 2 0 1
Diabetologie-2 0 0 0 0 0 2
Gastroenterologie-3 0 0 0 0 0 3
Hematologie-3 2 0 0 0 0 1
Medicina internă-31 3 4 2 1 0 21
Nefrologie-11 0 0 4 0 0 7
Neonatologie-21 12 4 0 0 1 4
Neurochirurgie-37 3 3 7 12 6 6
Neurologie-41 3 8 17 1 0 12
Obstetrică -15 0 0 0 8 0 7
Ortopedie-44 0 0 0 40 0 4
Pediatrie-13 7 0 0 0 0 6
SMURD-1 0 0 0 0 0 1
Total= 504 cazuri 102 120 61 106 12 103
Definiții de caz utilizate pentru supravegherea infecțiilor asociate
asistenței medicale sunt cele prevăzute în Decizia 2012/506/UE.
 Definiţie de caz: INFECŢIA URINARĂ ASOCIATĂ
ASISTENŢEI MEDICALE (UTI)
UTI-A UTI-B UTI –C
infecţie urinară infecţie urinară simptomatică fără bacteriurie
simptomatică şi
confirmată
confirmare microbiologică asimptomatică
microbiologic
- pacient care are ≥  ≥ 2 din următoarele (fără altă cauză): •Febră (> 380C) exclusa din
•Disurie •Polachiurie •Tensiune suprapubiană
1 din următoarele ŞI supravegherea
semne şi simptome ≥ 1 un criteriu din următoarele: infectiilor dobandite
fără altă cauză - test urină rapid (esterază leucocitară şi/sau nitrat)
pozitiv in ATI
recunoscută: •febră - piurie cu ≥10leucocite/ml sau cu ≥ 3 leucocite /pe un
(>380 C), •disurie, câmp microsopic cu imersie (x90) în urina necentrifugată
- microorganisme vizibile la coloraţia gram a urinei
NOTĂ
•polakiurie sau
•tensiune
necentrifugate septicemiile
- cel puţin 2 uroculturi în care se izolează repetat
suprapubiană acelaşi patogen urinar (bacterii gram negative sau secundare unei
ŞI Staphylococcus saprophyticus) cu ≥ 102 colonii / ml de bacteriurii
urină necentrifugată
- pacient care are o - ≤ 105 colonii /ml dintr-un singur patogen urinar (bacterii
asimptomatice vor
urocultură pozitivă, gram negative sau Staphylococcus saprophyticus) la un fi raportate ca
adică ≥105 pacient tratat cu un antibiotic eficient pentru o infecţie
septicemii cu sursa
urinară
microorganisme / - diagnostic de infecţie de tract urinar pus de medic (origine) S-UTI
ml cu ≤ 2 specii de - medicul instituie terapie adecvată pentru o infecţie
microorganisme de tract urinar
 Definiţie de caz: PNEUMONIE ASOCIATĂ
ASISTENŢEI MEDICALE
Pneumonia se defineşte prin îndeplinirea concomitentă a criteriului radiologic şi a
celui clinic ± cel microbiologic
Pe baza datelor microbiologice obţinute de la pacient pneumonia se poate încadra în
urmatoarele categorii :
PN1 PN2 PN3 PN4 PN5
Culturi cantitative Culturi Unul dintre următoarele teste pozitive cultură fără
pozitive din probe cantitative ▪ hemoculturi pozitive care nu sunt corelate
pozitivă probe
recoltate din tractul pozitive din cu altă sursă de infecţie
respirator inferior cu risc probe din tractul ▪ culturi pozitive din lichidul pleural din spută microbiol
de contaminare minim respirator inferior ▪ culturi pozitive din puroiul extras din sau din ogice
▪ lavaj brohoalveolar ≥ cu risc de abcese pleurale sau pulmonare secreţii pozitive
104 unităţi formatoare de contaminare ▪ examen histologic pulmonar caracteristic
din
colonii (UFC)/ml sau ≥ mai ridicat pentru pneumonie
5% din celulele obţinute ▪ culturi ▪ examene pozitive pentru pneumonie cu tractul
prin lavaj bronho-alveolar cantitative din virusuri sau germeni particulari (ex. respirator
care conţin bacterii probe recoltate Legionella, Aspergilius, mycobacteria, inferior
intracelulare la examenul din tractul mycoplasma, Pneumocistis carinii):
(calitativ)
microscopic direct respirator inferior - detecţie a antigenului viral sau
▪ proba recoltată cu ( ex. secreţie anticorpilor din secreţiile respiratorii
perie bronşică (PB traheală) ≥ 106 - examen direct pozitiv sau cultură
Wimberley) UFC/ml pozitivă din secreţiile bronşice sau şesuturi
≥ 103 UFC/ml - seroconversie (ex. virusul gripal,
▪ aspirat distal Chlamydia)
protejat (ADP) ≥ 103 - detectarea antigenelor în urină (
UFC/ml Legionella)
 Definiţie de caz: INFECŢII DE PLAGĂ
CHIRURGICALĂ
Infecţie plagă
superficială
Infecţie care apare în decurs de
30 de zile după intervenţia
chirurgicală ŞI care se limitează
numai la piele şi ţesutul subcutan
SAU cel puţin una din
următoarele caracteristici:
1. secreţi purulente cu sau fără
confirmare etiologică de
laborator din incizia superficială
2. izolarea unui microorganism
dintr-o cultură din fluid/ţesut
recoltate aseptic dintr-o incizie
superficială
3. cel puţin unul din următoarele
semne sau simptome: durere sau
tensiune, edem localizat, rosşaţă
sau căldură ŞI deschiderea
deliberată a plăgii de către
chirurg în cazul în care culturile
sunt negative
4. diagnostic de infecţie
superficială de plagă pus de
chirurg sau medicul curant
Infecţie plagă profundă
Infecţie care apare în decurs de 30 de zile de la
operaţie în cazul în care nu este lăsat nici un
dispozitiv/dren la nivelulul inciziei operator sau în
decurs de un an în cazul în care dispozitivul este
lăsat la acel nivel ŞI infecţia pare a fi corelată cu
operaţia ŞI infectţa cuprinde ţesuturile moi
profunde (fascia, muşchi) ale inciziei ŞI cel puţin
una din următoarele:
1.secreţii purulente cu origine în incizia adâncă
dar nu din organ/spaţiu component al situsului
chirurgical
2. dehiscenţa spontană sau deschiderea
deliberată de către chirurg a plăgii operatorii
când pacientul prezintă următoarele semne şi
simptome: febra (>38*C), durere localizată sau
tensiune în cazul în care culturile sunt negative
3. un abces sau alte evidenţe de infecţie care
implică incizia adâncă şi care sunt găsite la
examinarea directă, în timpul reintervenţiei sau la
examenul histopatologic sau radiologic.
4. diagnosticul chirurgului sau al medicului curant
Infecţie de
organ/cavitate
Infecţie care apare în decurs de 30 de
zile de la operatţe în cazul în care nu
există nici un dispozitiv/dren lăsat în
situsul chirurgical sau în decurs de un
an în cazul în care acesta este lăsat în
situsul chirurgical ŞI infecţia poate fi
corelată cu operaţia ŞI infecţia
cuprinde oricare parte anatomică (ex.
organ şi spaţiu) altele decât incizia
iniţială ŞI cel puţin una din
următoarele:
1.puroi obţinut dintr-un dren situat
într-o rană prin înţepare a
organului/spaţiului
2. izolarea unui microorganism dintr-o
cultură din organ/cavitate recoltate
aseptic
3. un abces sau alte evidenţe de
infecţie care implică organul/cavitatea
adâncă şi care sunt găsite la
examinarea directă, în timpul
reintervenţiei sau la examenul
histopatologic sau radiologic.
4. diagnosticul chirurgului sau al
medicului curant
 Definiţie de caz: INFECŢII ASOCIATE
CATETERULUI VENOS CENTRAL (CRI)
CRI1 CRI2 CRI3
infecţie locală infecţie generalizată septicemie asociată CVC cu
(fără pozitivarea asociată cu CVC (fără diagnostic etiologic
hemoculturii) hemocultură pozitivă)
cultură cantitativă de pe cultură cantitativă de pe septicemie apărutĂ cu 48 de ore înainte sau
cateter venos central CVC după îndepărtarea cateterului
(CVC) ≥ 103 UFC/ml ŞI
culturi pozitive cu acelaşi microorganism:
≥ 103 UFC/ml - cultură cantitativă de pe CVC ≥ 103 UFC/ml
SAU sau cultură semicantitativă din CVC ≥
SAU 15UFC/ml
cultură semicantitativă SAU
cultură semicantitativă de pe CVC ≥ 15 UFC/ml - raportul dintre numărul de microorganisme
de pe CVC ≥ 15 UFC/ml obţinute prin hemocultura cantitativă din CVC şi
ŞI hemocultura periferică > 5
SAU
ŞI - întarziere diferenţială a pozitivării
- atenuarea hemoculturilor: hemocultura din CVC se
- puroi/inflamaţie la simptomatologiei la 48 de pozitivează cu 2 sau mai multe ore înaintea
nivelul inserţiei ore de la îndepărtarea celei din hemocultura periferică (hemoculturi
dispozitivului cateterului prelevate în acelaşi timp)
- cultură pozitivă cu acelaşi microorganism din
secreţia purulentă de la locul de inserţie
 Definiţie de caz SEPSIS
Pacient care are cel puţin o Sepsis de cultură pozitivă cu acelaşi microorganism de pe
hemocultură pozitivă pentru un cateter cateter
patogen identificat SAU
ameliorarea simptomelor în 48 de ore după
îndepărtarea cateterului
SAU
C-CVC* dacă există confirmarea microbiologică, se
raportează sepsisul cu origine C-CVC sau C-PVC
Pacient care are cel puţin una din
ca fiind
următoarele: febră (>380C), frisoane CRI3-CVC sau respectiv CVI3-PVC
sau hipotensiune
C-PVC** dacă nu se face cultura din cateter atunci se
ŞI
raportează ca sepsis cu origine C-CVC sau C-PVC
- 2 hemoculturi pozitive pentru
germeni care fac parte din flora Sepsis acelaşi microorganism este izolat dintr-o infecţie
secundar cu altă localizare
normală a tegumentului (din 2 probe
unei alte SAU
separate de sânge în decurs de 48 de infecţii există date clinice convingătoare că sepsisul este
ore. (ex. Staphilococcus aureus - secundar unei infecţii cu altă localizare, unor
coagulazo negativ, Micrococcus sp., proceduri diagnostice invazive sau unui corp
Bacillus sp., Corynebacterium sp.) străin.
S-PUL infecţie pulmonară
Sepsis:
- primar (sepsis cu origine S-UTI infecţie urinară
necunoscută sau asociată cateterului) S-DIG infecţie de tract digestiv
* C-CVC = cateter vascular central
** C-PVC = cateter vascular periferic S-SSI infecţie de plagă chirurgicală
- secundar (secundar unei infecţii cu S-SST infecţie de piele şi ţesuturi moi
altă localizare)
S-OTH altele: sistem nervos central, osteomielită etc.
 Scorul Carmeli-model de diferențiere a infectiilor

A. Contactul cu sistemul sanitar:

1) Fără contact 1
2) Contact fără proceduri invazive 2
3) Contacte repetate cu proceduri invazive 3
B. Tratament antibiotic:
1) Fără antibiotic 1
2) Tratament antibiotic recent 2
C. Caracteristicile pacientului:
1) Tânăr sau puţine comorbidităţi 1
2) Vârstnic sau multiple comorbidităţi 2
3) Pacient imunodeprimat 3
 AIDS, BPOC, Diabet zaharat, BMT
 Clasificarea infecţiilor

SCOR CARMELI 1 SCOR CARMELI 2 SCOR CARMELI 3

INFECŢII
INFECŢII COMUNITARE ASOCIATE
INFECŢII NOSOCOMIALE
ASISTENŢEI
MEDICALE

Gram-negativi MDR
Germeni cu (+/-ESBL)
sensibilitate + non-fermentativi:
la antibiotice Gram-negativi posibil
Pseudomonas
posibil păstrată MDR ± ESBL
Acinetobacter
Metodele de supraveghere sunt:

a) Supravegherea pasivă
• Aceasta este cea mai simplă metodă de supraveghere
şi implică simpla raportare a cazurilor de infecţii
depistate pe baza definiţiilor de caz de către
personalul unităţii sanitare şi de către laboratorul de
microbiologie.
• Datele obţinute sunt destul de limitate şi nu permit
analiza variaţiilor între secţii şi a factorilor de risc,
acestea nefiind un sistem suficient de sensibil.
Metodele de supraveghere sunt:

b) Supraveghere activă
• Supravegherea activă trebuie să fie efectuată periodic
în unitatea sanitară, cu predilecţie în secţiile
identificate în harta riscurilor ca având risc crescut.
• Cea mai cunoscută metodă de supraveghere activă
este verificarea activă a foilor de observaţie, pe
eşantion randomizat.
• O altă metodă este reprezentată de monitorizarea
zilnică a rezultatelor bacteriologice şi analiza acestora
cu scopul depistării active a infecţiilor.
Ancheta epidemiologică

• SPIAAM întocmește ancheta epidemiologică pentru

fiecare caz de infecție asociată asistenței medicale
raportat și confirmat cu măsurile dispuse pentru
prevenirea transmiterii nosocomiale a agenților
patogeni.
• Conducerea spitalului este informată de către SPIAAM
cu privire la fiecare caz de IAAM raportat printr-o notă
informativă la care se anexează copii după Fișa cazului
de IAAM și ancheta epidemiologică.
 METAANALIZĂ- au fost evaluate 92 de studii publicate între
1996 și 2012 și au fost identificate zece componente cheie

1. organizarea controlului infecțiilor la nivelul spitalului;

2. gradul de ocupare a patului, personalul angajat, volumul de muncă
3. disponibilitatea și accesul facil la materiale și echipamente;
4. utilizarea corespunzătoare a ghidurilor/protocoalelor/procedurilor;
5. orientarea spre educație și instruire permanentă;
6. controale repetate;
7. supraveghere și feedback;
8. programe de prevenire multidisciplinare;
9. angajarea specialiștillor;
10. cultură organizațională pozitivă.

Aceste componente cuprind modalități ușor de gestionat și de aplicat pe scară largă de a reduce infecțiile
asociate asistenței medicale și de a îmbunătăți siguranța pacienților.

Hospital organisation, management, and structure for prevention of health-

care-associated infection: a systematic review and expert consensus, Zingg,
Walter et al. The Lancet Infectious Diseases , 2015, Volume 15 , Issue 2 , 212 - 224
Sprijin administrativ
• Intervenții care necesită
sprijin administrativ includ:

• finanţare suficientă, pentru

asigurarea posibilităţii de aplicare a
măsurilor de prevenţie şi control
• izolarea bolnavilor septici în saloane
sau compartimente prevăzute
pentru aceasta, luând toate
măsurile de izolare funcţională,
• măsuri privind personalul,
Echipamente
 Măsuri față de mediu spitalicesc
• asigurarea un mediu curat şi
sigur este o parte importantă a
igienei în spitale.
• acest deziderat poate fi atins
prin:
• Curăţare
• Dezinfecţie
• Sterilizare.
 respectarea cu strictețe a
protocoalelor, a concentrației
dezinfectantelor și a timpului de
acțiune
 nebulizarea saloanelor după
externarea fiecărui pacient cu
MRSA, BLSE, VRE, CRE, CPE
Educaţie sanitară

• Cursuri de educație medicală

continuă, pentru medici și
asistenți medicali:
• Aderarea la practicile de
igienă
• Tulpinile
multidrogrezistente
circulante
• Noile combinații terapeutice
antimicrobiene
• Monitorizarea pacienților cu
risc înalt
Educaţie sanitară

• Cursuri de instruire pentru

îngrijitoare de curățenie,
infirmiere, brancardieri
• Educarea permanentă a
bolnavilor asupra
comportamentului igienic
în spital.
• Educarea vizitatorilor
Respectarea precauțiunilor standard

• măsurile de precauție standard trebuie

să fie folosite pentru a preveni
transmiterea de la pacienți potential
colonizați.
• igiena mâinilor este o componentă
importantă a precauțiilor standard.
• un salon cu un singur pacient este de
preferat pentru pacienții care necesită
precauții de contact.
• cadrele medicale implicate în îngrijirea
pacienților cu privire la precauțiile de
contact trebuie să poarte halat și
mănuși și mască pentru toate
activitățile care pot implica contactul
cu pacientul sau zonele potențial
contaminate în mediul pacientului.
Utilizarea rațională a substanțelor antimicrobiene

• tratamentul cu antibiotice şi
chimioterapice orientat în funcţie de
antibiograma şi evoluţia clinică a
bolnavului, pentru evitarea
complicatiilor septice.
• tratamentul infecțiilor și nu a
contaminanților,
• evitarea duratei excesive a terapiei,
• restricționarea utilizării de spectru
larg sau agenți antimicrobieni mai
puternici pentru tratamentul
infecțiilor grave atunci când agentul
patogen nu este cunoscut
Supravegherea (de rutină)
• screening-ul pacienţilor la internarea Atenție: paza bună trece
în secţii critice. primejdia rea!
• determinarea portajului nazal de S.
Aureus
• menţionarea în foaia de observaţie a
diagnosticului de infecţie
intraspitalicească, ori de câte ori sunt
elemente clinice şi epidemiologice
care dovedesc că infecţia a fost
contractată în timpul şi din cauza
spitalizării.
• investigare complexă, clinică,
epidemiologică, microbiologică în caz
de apariţie a infecţiilor cu IAAM
• identificarea factorilor de risc
• tipizarea moleculară a izolatelor de
BMR-pentru a confirma transmiterea
clonală
• evaluarera măsurilor de control
Rol comun
• Persoanele care efectuează manopere, respectiv
îngrijiri medicale (medici, asistente, infirmiere,
brancardieri, îngrijitoare de curăţenie) sunt
OBLIGATE să respecte regulile de asepsie,
curăţenie, dezinfecţie în aceste saloane, pentru a
împiedica transmiterea acestor germeni şi
implicit apariţia unor infecţii la alţi pacienţi din
alte saloane.
 Urmărirea contacțiilor
Izolarea
-Utilizata pentru prevenirea transmiterii
microorganismelor transmisibile prin contact
direct/indirect cu sursa
-exemple:
-MRSA
-VRE
-C.Diff
-boli contagioase ale pielii…Paduchii si Scabia

Semnalare și izolare
eficientă
=
blocarea transmiterii IAAM
Semnalarea pericolului
Semnalarea pericolului
Semnalarea pericolului
Semnalarea pericolului
 Lanţul de transmitere

Personal medical

Suprafeţe inerte contaminate Pacient

168
 Majoritatea microorganismelor patogene pot rezista câteva luni pe
suprafeţe inerte.

Klebsiella spp. 30 luni

Pseudomonas aeruginosa 16 luni
Escherichia coli 16 luni
Staphylococcus aureus incl. 7 luni
MRSA
Enterococcus spp. 4 luni
Vacciniavirus 5 luni
Adenovirus 3 luni
HAV 2 luni
Norovirus 7 zile

169
IGIENA MÂINII
De ce este necesară
igiena
mâinilor?

• Vector principal de transmitere al infecţiilor

nozocomiale:
• în SUA, > 2.000.000 de pacienţi dezvoltă IN/an
• >90.000 decese/an
• costurile > 4,5 miliarde $/an
Mâinile ca vectori

Pacient Nou pacient

Vector
colonizat sau colonizat sau
infectat infectat
...pentru familie...
“Microbul nu este nimic.
Terenul este totul.
In loc să ne chinuim să
omorâm microbii în
plagă, nu ar fi mai
rezonabilPasteur
să nu ii
întroducem"?
 Lecţia Semmelweiss
“Săptămâna viitoare îmi voi prelua
poziția de "Herr Doktor" la prima
secție a clinicii de îngrijire la Spitalul
General din Viena. Am fost îngrozit
când am auzit de procentul de
paciente care au murit în această
clinică. În această lună, au murit 36
din 208 de mame, toate cu febră
puerperală. A da naștere unui copil
este la fel de periculoasă ca
inflamația pulmonară de prim grad. “
Ignaz Semmelweis
Amintiţi-vă cele 5 momente importante pentru igiena
mâinii
 ECHIPAMENTUL DE PROTECŢIE
• Portul echipamentului de protecţie prevăzut de normele MS, pe
tot timpul prestaţiei în unitate, de către personalul medico-
sanitar cât şi de persoanele care prestează o activitate ocazională
sau dirijată (elevi, studenti, personal de întreţinere).
• Portul obligatoriu al echipamentului pentru intervenţii
chirurgicale de către personalul care lucrează în intervenţii în
sălile de operaţii şi de naşteri.
• Schimbarea obligatorie a echipamentului de către personalul care
lucrează în secţii de boli contagioase şi secţii cu compartimente
septice la ieşirea din salonul respectiv.
• Personalul care lucrează în saloanele de mari receptivi
(prematuri, distrofici, bolnavi cu transplanturi, etc.) este obligat
să pună echipament steril la intrarea în salon, insistându-se
asupra portului corect al măştii (masca din 4 straturi de tifon,
purtată pe nas, schimbată după 30 minute de folosire).
 ECHIPAMENTUL DE
PROTECŢIE

• Personalul care lucrează în secţii

septice precum şi în secţii cu
receptivitate mare (anestezie terapie-
intensiva) va purta halate colorate
diferit. Se recomandă culoarea
galbenă pentru personalul din
secţiile septice şi culoarea albastră
pentru personalul din secţiile cu
receptivitate mare.

 Interzicerea accesului în spital a personalului retribuit sau a

celui ocazional sau dirijat cu haine şi încălţăminte de stradă în
secţiile de nou-născuţi, prematuri, distrofici, anestezie terapie-
intensivă, blocuri operatorii, blocuri de naştere.
CIRCULAŢIA PERSONALULUI ÎN SPITAL
• Separarea personalului sanitar mediu, auxiliar de îngrijire pe
compartimente septice şi aseptice în toate turele.
• În cazul în care necesităţile serviciului, gărzi, urgenţe, impun
personalului de a trece de la un sector septic la unui aseptic,
acesta are obligaţia de a-şi spăla şi dezinfecta mâinile şi de a
schimba echipamentul de protecţie.
• Interzicerea circulaţiei personalului de la secţiile septice la cele
aseptice şi invers, cu excepţia medicilor.
• Interzicerea accesului în sălile de operaţie şi sălile de naştere a
personalului care nu face parte din echipa de intervenţie, cu
excepţia persoanelor cu drept de control stabilite prin norme.
Acestea pot intra în sală odată cu echipa sau între intervenţii, dar
nu în timpul intervenţiilor
• Interzicerea accesului altui personal decât cel destinat pentru
lucru în locurile respective în blocul alimentar, laboratorul de
soluţii perfuzabile şi în staţiile de sterilizare.
IGIENA BOLNAVILOR ŞI ASISTAŢILOR
• Prelucrarea igienică a bolnavului la internare
• Valve şi specule sterile de utilizare individuală în cabinete de obstetrică şi
cele de ginecologie.
• Aleze curate de utilizare individuală
• Truse individuale sterile (aparate şi lame de ras) pentru toaleta locală
• Apăsătoare de limbă, sonde, pense, siringi, ace, etc. sterile.
• Consultarea, trierea şi repartizarea bolnavilor de la internare şi conducerea
lui de către infirmiera la salonul la care a fost repartizat.
• Asigurarea de lenjerie curată pentru fiecare bolnav nou internat şi
schimbarea acesteia ori de câte ori e nevoie şi cel puţin o dată pe săptămână.
• La bolnavii care prezintă incontinenţă de urină sau fecale, la cei care au
vărsături, supuraţii precum şi la copii mici salteaua se acoperă cu o musama
sau husă de plastic care se spală şi se va şterge cu soluţie dezinfectantă
zilnic, precum şi ori de câte ori e nevoie.
• Asigurarea spălării paturilor, huselor (dosurilor) de pernă şi de saltea ori de
câte ori e nevoie şi cel puţin semestrial.
IGIENA LENJERIEI
• Colectarea lenjeriei de pat si de corp utilizate va fi facută în saci curaţi care
se închid la gură imediat după colectare. Lenjeria cu umiditate excesivă se
colectează în saci de material plastic sau impermeabilizaţi.
• Efectuarea spalarii mecanice a rufariei după prescripţiile producătorului
aparaturii privind procesul de spălare şi respectarea timpului de spălare cu
apă la cel puţin 80°C timp de 30 de minute sau 60° timp de 60 de minute.
• Rufaria de pat si corp provenita de la sectiile de nou-nascuti, si de la
bolnavii septici, precum si cea murdarita cu sânge sau produse patologice va
fi colectata separat si transportata la spalatorie unde se supune dezinfectiei
chimice înainte de spalare. Aceasta lenjerie se spală separat.
• Spălarea în program separat a rufariei provenite de la secţiile
(compartimentele) de nou-născuţi, prematuri şi obstetrică.
• Călcatul obligatoriu al întregii lenjerii folosite în spital în afara celei supuse
sterilizării.
• Asigurarea depozitării separate a lenjeriei curate, în spaţii separate ferite de
praf şi umezeală şi de posibilităţi de contaminare prin insecte sau rozătoare.
 IGIENA BLOCULUI OPERATOR
• Organizarea blocului operator astfel încât să cuprindă o zonă aseptică
destinată operaţiilor aseptice şi o zonă septică, destinată intervenţiilor septice
• Programarea întâi a operaţiilor aseptice şi apoi a celor septice în unităţile în
care nu există decât o singură sala de operaţie.
• Sălile de operaţie se debarasează şi se curăţă după fiecare operaţie. La
sfârşitul programului operator se face curăţenia şi dezinfecţia sălilor de
operaţie şi a anexelor.
• Dezinfecţia ciclică a sălilor de operaţie se face săptămânal
• În operaţiile de curăţire şi dezinfecţie menţionate cuprind atât sălile de
operaţie cât şi sălile de spălare a instrumentelor, spălare chirurgicală şi
îmbrăcare sterilă.
• Curăţenia spaţiilor de circulaţie în blocul operator se efectuează ori de câte ori
e nevoie şi obligatoriu zilnic, după curăţenia şi dezinfecţia blocului operator.
• Limitarea la maximum a circulaţiei pe coridoarele blocului operator,
asigurarea ventilaţiei sau aerisirii regulate a acestora.
• La sălile prevăzute cu sisteme de ventilaţie se va urmări eficienţa instalaţiilor
de filtrare/sterilizare a aerului. Sălile fără asemenea sisteme se aerisesc după
programul operator, în timpul efectuării curăţeniei şi înainte de dezinfecţie.
CONTROLUL MICROBIOLOGIC
• Controlul microbiologic al personalului medico-sanitar şi a asistaţilor
• Personalul medico-sanitar, bolnavii şi asistatii se controleaza microbiologic
(probe de pe tegumente, din secreţii nazale şi faringe, materii fecale şi
altele) ori de câte ori este nevoie, la apariţia cazului (suspectului) de infecţie
intraspitalicească..
• Controlul microbiologic al sterilizării se efectuează pentru stabilirea
modalităţilor de încărcare a aparatelor după intervenţiile de întreţinere şi
lunar, pentru fiecare aparat.
• Controlul microbiologic al condiţiilor de igienă (aeromicrofloră, suprafeţe şi
inventar moale, utilaje din blocurile alimentare) se efectuează în
următoarele împrejurari:
• în maternitate, secţii de nou-născuţi, la apariţia oricărui caz de infecţie
interioară.
• în celelalte secţii, la apariţia de cazuri de boli transmisibile, la izbucniri
de infecţii intraspitalicesti şi ori de câte ori frecvenţa crescută a
cazurilor de infecţie ridică ipoteza unor greşeli de tehnică aspetică sau
a unor surse sau căi de transmisie din mediul spitalicesc.
 CONTROLUL MICROBIOLOGIC
• Controlul microbiologic al medicamentelor neinjectabile se efectuează
pentru verificarea modului de preparare, păstrare şi administrare
• Controlul microbiologic al condiţiilor de transport, depozitare,
preparare şi distribuire a alimentelor se efectuează conform normelor
în vigoare.
• Controlul curăţeniei de rutină se face prin observare directă. Controlul
eficienţei metodelor de curăţenie şi dezinfecţie se face în următoarele
împrejurări:
• verificarea eficienţei metodelor folosite, periodic planificate în
cadrul autocontroalelor
• la introducerea de noi metode, aparate, subsţante sau produse de
curăţenie şi dezinfecţie;
• în izbucniri epidemice, când se presupune că frecvenţa
îmbolnăvirilor este legata de eficienţa dezinfecţiei.
Dezinfecţia
suprafeţelor
Dezinfecţia suprafeţelor

De ce trebuie realizată
curăţarea şi dezinfecţia
suprafeţelor?
ACŢIUNEA FACTORILOR FIZICI, CHIMICI ŞI BIOLOGICI PT
PREVENIREA IN
• Influenţa factorilor fizici, chimici şi biologici ai
mediului asupra microorganismelor poate fi:
• ireversibil -germicid, bactericid,
• reversibil - bacteriostatic, modificări în morfologia şi
fiziologia bacteriei.
• Cunoaşterea acestor factori şi a efectelor lor este
importantă în profilaxia şi terapia bolilor
infecţioase (dezinfecţie, sterilizare,
conservare, chimioterapie, antibioticoterapie,
lizotipie).
A. FACTORII FIZICI
(temperatura, presiunea osmotică, pH-ul, radiaţiile şi
ultrasunetele, filtrarea)
• Temperaturile moderate permit dezvoltarea şi
multiplicarea microorganismelor,
• Temperaturile extreme sunt nocive pentru ele.
• Moartea prin căldură se poate realiza prin mai multe
procedee şi anume:
• sterilizare,
• tindalizare,
• fierbere,
• pasteurizare.
• Lumina solară directă are efect bactericid prin
radiaţiile infraroşii şi UV.
• Radiaţiile UV neionizante sunt nocive pentru organisme,
ducând la mutaţii letale.
• Sunt folosite deci pentru sterilizarea aerului din încăperi (săli
de operaţii, saloane de noi născuţi, laboratoare etc., având
permeabilitate mică şi fiind absorbite de apă şi sticlă.
• Radiaţiile gamma şi X sunt radiaţii ionizante eficiente
pentru sterilizare, dar este necesară prudenţa pentru că
pot distruge şi celulele umane..
• Se folosesc frecvent pentru sterilizarea conservelor alimentare,
instrumentelor medicale, produselor farmaceutice.
B. FACTORII CHIMICI

• Substanţele chimice antibacteriene pot fi:

• antiseptice, dezinfectante, conservante,
considerate fiind ca agenţi neselectivi
• antibiotice sau chimioterapice care au
toxicitate selectivă - agenţi selectivi.
Strategii pentru reducerea infecţiilor din secțiile de
terapie intensivă
• Limitarea duratei de ventilaţie
• Folosirea de către cadrele medicale a mănuşilor sterile, mască pe nas şi gură
• Igiena mâinilor (spălare/dezinfecție frecventă)
• Bacteriile cu transmitere aerogenă trebuie reduse la minim, prin procedee de
dezinfecţie prin nebulizare, iar suprafeţele trebuie menţinute curate.
• Aplicarea unei dezinfecţii adecvate şi folosirea cu grijă a aparatelor de
respiraţie, a tubulaturii şi umidificatoarelor pentru limitarea contaminării
• Aspiraţie traheală sterilă la frecvenţă adecvată
• Bronhoscopie pentru a elimina mucusul
• Respirație profundă –stimulare, spirometrie
• Cadrul medical să nu stea cu capul aplecat
• Schimbarea poziției pacientului la 2 ore
• Capul ridicat la 30-45 de grade
• Toate dispozitivele medicale invazive să fie sterile
Strategii pentru reducerea infecţiilor chirurgicale în
faza preoperatorie:
• Screeningul de rutină pentru Staphyloccocul aureus rezistent la
meticilină (MRSA),
• Implementarea protocolului de decolonizare a pacientului în
cazul testului pozitiv pentru MRSA;
• Identificarea, tratarea infecţiilor și amânarea dacă este posibil a
procedurilor chirurgicale programate până când infecţiile sunt
rezolvate;
• Dușulirea pacienţiilor cu soluții antiseptice înaintea intervenţiei
chirurgicale;
• Administrarea de antibiotice profilactic, constând doar într-o
singură doză de antibiotic în timpul inducţiei de anestezie sau
înainte de inducţie pentru operaţii aseptice, pentru operaţii
curate-contaminate și operaţii contaminate;
• Asigurarea unui halat de bloc operator potrivit pentru pacient,
• Tot personalul din bloc operator să respecte echipamentul de
protecție specific.
Strategii pentru reducerea infecţiilor chirurgicale în
faza intraoperatorie:
• Igiena riguroasă a mâinilor de către echipa chirurgicală conform protocolului,
folosind o soluţie antiseptică, o perie de unică folosinţă și scobitori pentru
unghii;
• A se utiliza mănuși și halate sterile de către echipa chirurgicală în cursul
intervenţiei chirurgicale, respectiv mănuși sterile duble în cazul în care există
risc mărit de perforare și contaminare;
• A se folosi instrumente chirurgicale sterile, în termen de valabilitate.
• A se pregăti tegumentul (câmpului operator) imediat înainte de incizie folosind
o soluţie antiseptică (apoasă sau alcoolică): povidone- iodine sau clorhexidina
sunt recomandate;
• A se evita irigarea plăgii chirurgicale și lavajul intracavitar cu scopul prevenirii
infecţiilor chirurgicale;
• A se aplica pansament potrivit pentru a acoperi incizia la sfârșitul operaţiei.
• A se menţine presiune pozitivă în sălile de operaţie prin ventilație mecanică în
comparaţie cu coridoarele și spaţiile adiacente sălii de operaţie, introducând
aerul prin tavan și eliminându-l aproape de podea; evident folosind filtre
potrivite;
• A se menţine ușile sălilor de operaţii închise și a se limita numărul de personal
prezent în sala de operaţie;
Strategii pentru reducerea
infecţiilor chirurgicale în faza
postoperatorie

• Pansamentul nu trebuie schimbat 48 de ore după intervenţia

chirurgicală;
• Tehnică aseptică fără atingere și soluţie sterilă pentru
curăţirea plăgii dacă pansamentul este foarte impregnat;
• A se încuraja pacienţii să facă duș după 48 de ore de la
intervenţia chirurgicală;
• Verificarea și documentarea zilnică a necesităţii menţinerii
dispozitivelor invazive;
• Îndepărtarea drenurilor cât de repede este posibil.
Strategii pentru reducerea infecţiilor de cateter urinar
• Igiena mâinilor se face imediat înaintea îmbrăcării mănuşilor sterile
• Antisepsia organelor genitale externe, prin spălare cu apă și săpun,
clătire cu ser fiziologic, ștergere în exterior cu o compresă sterilă.
• În fiecare zi se ia în considerare necesitatea continuării menţinerii
cateterului urinar şi a îndepărtării lui dacă nu mai este necesar.
Limitarea duratei de cateterizare este foarte importantă.
• Efectuarea igienei zilnice a meatului
• Punga de drenaj se goleşte folosind un container curat pentru fiecare
pacient, cu o mare atenție în manipularea pungii și golirea ei la
pacienții care au infecții cu germeni multidrogrezistenți.
• Punga de drenaj este situată sub nivelul vezicii şi robinetul de
evacuare nu vine în contact cu pardoseala.
• Instruirea permanentă a personalului (asistent medical, infirmier)
privitor la înserarea și întreținerea cateterului vezical.
Strategii pentru reducerea infecţiilor de cateter
intravascular
• Inserarea unui dispozitiv intravenos numai dacă este strictă nevoie și trebuie
folosit numai în condiții medicale stricte.
• Evitarea tegumentelor infectate.
• Mâinile personalului trebuie decontaminate înainte şi după inserarea cateterului,
precum şi înainte de toate manipulările dispozitivului.
• Utilizarea echipamentului individual de protecție, inclusiv a mănușilor,
• Pielea trebuie dezinfectată înainte de inserarea cateterului timp de 30 de secunde,
folosind tampoane imbibate cu soluţie de clorhexidină 2% în alcool izopropilic
70%.
• Trebuie respectată o tehnică aseptică fără atingere pe parcursul inserţiei, în
timpul oricărei manevrări şi în momentul îndepărtării dispozitivului.
• Eliminarea imediată şi sigură a obiectelor ascuţite într-un container adecvat,
destinat dispozitivelor înţepătoare/tăietoare conform codului de procedură a
deșeurilor medicale.
• Pansament steril aplicat pentru fixarea branulei.
• Inspectarea locului inserției pentru semne de infecție.
• Decontaminarea porții de acces ori de câte ori se administrează medicamente,
soluții perfuzabile, etc.
Strategii pentru reducerea infecţiilor cu C. difficile

• Izolarea strictă de contact

• Respectarea tuturor normelor de igienă
intraspitalicească, deoarece:
• Este un germen extrem de contagios
• Necesită număr mic de bacili necesari infectării
• Are rezistenţa îndelungată în mediul spitalicesc
• Aplicarea ghidului de diagnostic, tratament și
prevenire a infecțiilor determinate de
Clostridium difficile.
Portajul de
Staphylococcus aureus
• Ca și aspect general: rata portajului nazal de S.
aureus - este de cca. 30% în colectivitatea generală,
ajungând la 70% la personalul medical.
• Conform multor studii, procentual după portajul
nazal, S. Aureus se întâlneşte la nivelul mâinilor
(6.4%), la nivelul perineului (1.6%) şi în faringe
(0.3%).
• 5.1% din personalul medical poate avea o
infecţie MRSA simptomatică
• Studiile efectuate au arătat că S. aureus nu stă liber
suspendat în aer, ci mai degrabă este purtat prin
intermediul celulelor epiteliale descuamate
Portajul de
Staphylococcus aureus
• zilnic (24 de ore) se elimină de pe suprafaţa
corpului 106 - 107 de celule epiteliale, cu
dimensiuni variind de la 8 - 20 microni, pot fi
dispersate în aer sau pe suprafețe, dar ele pot
deveni sub formă de aerosoli temporar atunci
când sunt perturbate mecanic, şi din nou să se
depună înapoi pe suprafețe.
S aureus prevalence in health-care workers

• 41 studies provided data on the carriage of meticillin-

susceptible S aureus (MSSA) in health-care workers.
2508 (23,7%) of 10.589 health-care workers were
found to carry MSSA (range 0–40%; 95% CI 10,7–
36,7%).
• In 127 investigations with denominator data, the
average MRSA prevalence was 4·6% (1545 of 33 318
health-care workers; range 0–59%; 95% CI 1,0–8,2%).
Scopul screening-ului
• Depistarea portajului personalului medical,
colonizați cu bacterii multirezistente (MDRB)
MRSA sau enterobacterii ESBL+ (E.coli),
• Protejarea mediului intraspitalicesc prin
limitarea/stoparea diseminării germenilor
• Asigurarea protecției personalului medical
• Asigurarea protecției pacienților
TIPURI DE ANALIZE
• Serologia
• Ag anti HBs
• Ac anti HCV
• Anti HIV
• Coproparazitologic
• Coprocultură
• Exudat nazal
• Exudat faringian
Decolonizare
• presupune tratarea persoanelor
colonizate, de obicei MRSA,
pentru a evita o posibilă infecție.
• decolonizarea constă în:
• Tratament local intranazal 5-
14 zile (mediană 7 zile) cu
ungv.gel nazal de 2x/zi în
fiecare nară, (MUPIROCIN
(Bactroban), Fucidin, sau
ACID FUSIDIC)
• Pentru portajul faringian se
utilizează (apă de gură),
• Duş zilnic cu săpun pe bază
de polyiodine (săpun
Betadine) sau cu
Clorhexidina
Decolonizare
• cadrele medicale implicate în
transmiterea de MRSA sunt
candidate pentru
decolonizare
• cadrele medicale care sunt
colonizate cu MRSA, dar
sunt asimptomatice, și nu au
fost legate de transmiterea
epidemiologică, nu necesită
decolonizare.
• Pentru BLSE Nu există un
protocol de decolonizare
eficient
Eficienţa decolonizării
• Se mai poate adăuga un agent antibiotic oral, conform ATB
• Rată de succes foarte mare - peste 90%
• Ratele de recolonizare la trei luni după o decolonizare
eficace, variază de la 24% - 39%,
• Într-un studiu, la 6 luni după un tratament de
decolonizare nazală cu Mupirocin, rata de -recolonizare a
fost de 53% (grupul placebo - 72%), iar după un 1 an de la
tratamentul nazal, rata de recolonizare a fost de 56%
(grupul placebo - 76%).
• În ciuda ratelor mai mari de eşec al tratamentului nazal
cu Mupirocin la pacienţii cu portaj MRSA extranazal,
eradicarea cu succes de la nivelul pielii a fost demonstrată,
mai ales dacă este combinată prin spălare cu clorhexidină.
Persistenţa MRSA în urma decolonizării
• Comorbidităţi: leziuni/condiţii cutanate:
dermatite, foliculite, etc
• Situsuri de colonizare: faringe, rect, perineu, piele
• Mediu ambiental contaminat (acasă, la locul de
muncă)
• Rezistenţa la Mupirocin
Recidiva după decolonizare

• Situsuri de colonizare: faringe, rect, nivel genital

(vagin,prepuţ), piele, lobul urechii
• Infecţii: infecţii ale căilor aeriene superioare, otite
cronice
• Rezistenţa la Mupirocin
Avantajele screeningului şi a decolonizării
• Evaluarea riscului de răspândire a MRSA
• Întreruperea transmiterii MRSA la pacienţii
• Reducerea prevalenței MRSA la pacienţii (zone
endemice MRSA)
• Reducerea focarelor, eradicarea MRSA
• Reducerea poverii date de infecţiile cu S aureus
• Reducerea consumului de antibiotice
• Economii de costuri pe termen lung
• Reducerea riscului individual a personalului
medical de infecţie clinică MRSA
• Risc scăzut de transmitere de la sursă la contact
Dezavantaje
• Perturbare în îngrijirea pacientului
• Efectele adverse ale tratamentului de decolonizare
• Costuri imediate (de screening, de eradicare, de
acoperire a locului de muncă)
• Preocupări legate de rentabilitate (justificarea
screening-ului, a tratamentului de decolonizare)
• Tensiunile dintre personalului de îngrijire medicală şi
echipa de control a infecţiilor.
Protocol de decolonizare ESBL

• Nu există un protocol de decolonizare pt. ESBL dovedit

eficient, în ciuda numeroaselor tentative sistemice, po,
intrarectale
• In caz de tentativă: risc major de selecţie de germeni
multiR
• Marea majoritate a persoanelor se debarasează în
lunile/anii următori
 Screeningul pacienţilor la internare
Scopul screeningului

Depistarea pacientilor, oncologici si chirurgicali, colonizati cu bacterii multirezistente (MDRB)

1 anterior internarii

2 Protejarea mediului intraspitalicesc prin limitarea/stoparea diseminarii germenilor nozocomiali

3 Asigurarea protectiei personalului medical

4 Adaptarea antibioticoprofilaxiei preoperatorii in functie de germenii particulari depistati

5 Diminuarea riscului de complicatii septice infectioase asociate actului operator

6 Anuntarea anturajului pacientului colonizat cu MDRB

Aspect medico-legal, de protectie a spitalului- permite stabilirea exacta a statusului bacteriologic al

7
pacientului la internare
 Principii generale
Ce? Cum?
1 2
Urmareste depistarea
colonizarii cu MRSA si
enterobacterii ESBL+
(E.coli, Klebsiella spp.,
Serratia spp., Proteus
spp., Citrobacter spp.,
etc)
Your own footer
Cand?
3
Utilizeaza medii specifice Se efectueaza in cadrul
cromogene cu crestere consultului preanestezic
rapida (izolare sau la internare pe
bacteriana posibila dupa oncologie (pacient nou)
24h)
Exceptie: urgentele
medico-chirurgicale
* In functie de prezenta
factorilor de risc, se
decide necesitatea
implementarii
masurilor de protectie
pana la primirea
rezultatelor
Your Logo
 MRSA – factori de risc ai colonizarii

1 Spitalizare prelungita

Pacienti varstnici, in special imobilizati, cu plagi cutanate,

2 tulburari de deglutitie, pacienti imunodeprimati

3 Terapie antibiotica in antecedente, exces al terapiei

antibiotice

4 Masuri inadecvate de igiena, de izolare a pacientilor

colonizati
5 La nivel nazal, faringian, inghinal, mai putin frecvent
vagin sau rect;

6 Leziuni cutanate: leziuni superficiale, ulcere de

decubit, ulcere, dermatita, plagi cutanate, arsuri

7 Dispozitive invazive: cateter venos, urinar, stoma,

cateter de tracheostomie
 ESBL – factori de risc ai colonizarii

1 Tratamente antibiotice anterioare, in ultimele 3 luni, cu

cefalosporine de generatia III sau cu fluorochinolone
Diabet zaharat, varstnici, boli imunodeprimante, in
2 special digestive sau urogenitale

3
Pacienti cu spitalizari prelungite sau in mai multe
sectii/spitale – rolul epidemiologiei clinice

4 Calatorie in zona endemica (Israel, Grecia, Spania, Italia,

Anglia, etc). Romania?????

6
Situsuri de colonizare: anal(digestiv), urinar, cutanat,
pulmonar
 Cum se procedează?

• Recoltarea:
– Frotiu nazal si inghinal: MRSA
– Frotiu anal sau materii fecale: ESBL
 Protocol de decolonizare- pacient
colonizat MRSA
ECHIPAMENT NECESAR 2 recoltoare, etichete, cerere de analiza, sac
pt.transport
MRSA situs de recoltare Nazal
Inghinal
-1 cerere pt. ambele probe

Frotiu nazal 1. umeziti tamponul in mediul de transport

2. introduceti tamponul 1-2 cm in narine, rotiti
delicat in interior, de 2x in sensul acelor de
ceasornic si de 2x in sens opus
3. utilizand acelasi tampon, repetati in cealalta nara
4. introduceti tamponul in eprubeta
5. inscriptionati
6. introduceti tamponul in punga de transport
Frotiu inghinal 1. umeziti tamponul in mediul de transport
2. rotiti tamponul la nivelul plicii inghinale,
acoperind toata suprafata acesteia
3. cu acelasi tampon, repetati in plica contralaterala
4. introduceti tamponul in eprubeta
5. inscriptionati
6. introduceti tamponul in punga de transport
 Recoltarea esantioanelor
2.ESBL

ECHIPAMENT Recoltator cu mediu de transport (!!!

NECESAR Mediu Cary-Blair, specific pt. Germeni
intestinali), cerere de analiza, punga
de transport
EBSL situs de Anal sau materii fecale
recoltare
Frotiu anal 1. pacient in pozitie genu-pectorala,
pe o parte
2. utilizati manusi nesterile
3. umeziti tamponul in mediul de
transport
4. rotiti tamponul la nivelul perineului,
zonei perianale si intra-anal
5. introduceti tamponul in eprubeta
6. inscriptionati
7. introduceti tamponul in punga de
transport