SUPRAVEGHEREA, PREVENIREA ȘI LIMITAREA

INFECȚIILOR ASOCIATEI ASISTENȚEI MEDICALE

Asist. Univ. Dr. Claudiu Teodorescu,

medic specialist igienă – Grup MedLife
SCOP

• Creșterea gradului de pregătire a asistenților medicali și infirmierilor care

își desfășoară activitatea în clinicile și spitalele MedLife.
OBIECTIVE

• La finalulul cursului, participanții vor putea să:

• Definească IAAM;
• Înțeleagă modul de transmitere al IAAM;
• Aplice metodiele de prevenire și limitare a IAAM;
• Dobândească atitudini preventive și să conștientizeze riscurile în legătură cu IAAM.
INFECȚIILE ASOCIATEI ASISTENȚEI MEDICALE

A. INTRODUCERE

• Infecțiile asociate asistenței medicale reprezintă infecțiile pe care pacienții le contractează pe durata
primirii îngrijirilor medicale și/sau internări într-o instituție medicală care acordă astfel de îngrijiri.
 
• Supranumite infecții intraspitalicești/ nosocomiale sau infecții asociate îngrijirilor de sănătate, se fac
vinovate, conform statisticilor, de peste 4,1 mil pacienți afectați numai în UE și că peste 37.000
oameni au murit ca urmare a unui astfel de diagnostic (Jurnalul Oficial al UE 3.7.2009).

• Datorită infecțiilor asociate asistenței medicale cresc semnificativ rata morbidității și mortalității,
durata de spitalizare, precum și costurile asociate îngrijirilor de sănătate.
INFECȚIILE ASOCIATEI ASISTENȚEI MEDICALE

• Infecțiile asociate asistenței medicale sunt greu de tratat,

microorganismele care le cauzează putând deveni rezistente la antibiotice.

• Acțiunile de prevenire și limitare a IAAM pot fi realizate cu condiția

adoptării unui comportament responsabil, la toate nivelele asistenței
medicale și în toate etapele de acordare a îngrijirilor.

• Infecția asociată asistenței medicale are răspândire universală și este cauza

multor insuccese terapeutice, chiar și în prezența celor mai bune intenții.
INFECȚIILE ASOCIATEI ASISTENȚEI MEDICALE

• IAAM- O PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

• IAAM reprezintă o problemă de sănătate publică, subraportată, al cărei impact este subestimat.

• Rata IAAM = indicator clinic al calității și siguranței îngrijirii pacienților.

 
• IAAM reprezintă o cauză majoră de complicații, impactul IAAM fiind unul deosebit de
important, prin creșterea duratei de spitalizare, a costurilor suplimentare de îngrijire, a
morbidității și mortalității pacienților.
 
• O treime din infecțiile asociate activității medicale sunt prevenibile.
COMPONENTELE PROCESULUI INFECȚIOS

• IAAM nu poate exista fără trio-ul:

1. Sursa de infecție
2. Calea de transmitere
3. Organismul receptiv

În absența oricăreia din aceste trei componente ale realizării procesului

infecțios posibilitatea apariției IAAM este exclusă!
IAAM – FACTORI DE RISC CRESCUT ÎN
SALOANE DE TERAPIE INTENSIVA (STI)
FACTORI INTRINSECI (ENDOGENI)
• Patologie complexă și alți factori individuali ai
pacienților (vârste extreme, malnutriție,
imunitate scăzută, translocație bacteriană a
florei endogene a pacientului, etc.)
FACTORI EXTRINSECI (EXOGENI)
• Aparatură complexă de susținere a vieții (aparate
de ventilație mecanică, aparate de dialize, etc.);
• Număr mare de dispoziție invazive (catetere,
sonde, tuburi, etc.);
• Număr crescut de manevre, mai ales invazive;
• Număr mare de contacte directe între mâinile
personalului medical și pacienți;
• Rata crescută asistent medical/ număr pacienți
îngrijiți;
• Volum mare de muncă;
• Accesibilitate scăzută la dispozitivele de igienă a
mâinilor;
• Disponibilitate inadecvată a produselor de igienă
a mâinilor;
• Utilizare inadecvată de antibiotice;
• Lipsa cunoștințelor privind practicile
recomandate de limitare a infecțiilor.
RAPORTAREA IAAM LA NIVEL MONDIAL

• În SUA și UE, prevalența medie a IAAM se situează între (conform 34 studii

cuprinzând peste 2 mil de pacienți):

• 1-7% în serviciile de chirurgie;

• 5-6% în serviciile de pediatrie;
• 5-12% din asistați, cu indicente raportate la externare;
• 10-15% în urologie;
• 20-30% în ATI
RAPORTAREA IAAM ÎN ROMÂNIA

• Raportarea este extrem de scăzută, în comparație cu alte state cu sisteme de

supraveghere și raportare funcționale

• Media infecțiilor asociate asistenței medicale, raportate în spitalele din România,

oscilează între 0,5-1,5% din totalul externărilor (media anilor 1980-2004), crescând cu 3-
4% după implementarea metodologiei de supraveghere în sistem santinelă a infecțiilor
nosocomiale și a rezistenței microbiene (INSP-CNSCBT, 2013).

• În România, spitalele au organizat servicii/ compartimente specializate de supraveghere,

prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale, în care activitatea specifică
este asigurată prin personal medical specializat, angajat în acest scop.
Metodologia de supraveghere a infecțiilor
nosocomiale în sistem santinelă
• Supravegherea de tip santinelă este un sistem utilizat de toate țările, în vederea estimării unei
incidențe reale a infecțiilor nosocomiale, aplicate pentru:

• O supraveghere sporită a problemei de sănătate publică în unitățile spitalicești, prin asigurarea

unei supervizări mai eficiente a activităților desfășurate în sistem;
• Aduce informații suplimentare care vor susține deciziile referitoare la control și supraveghere;
• Asigurarea standardizării definițiilor de caz, colectării datelor, raportării datelor colectate în
vederea îmbunătățirii calității îngrijirilor acordate pacienților.

Acest tip de supraveghere nu înlocuiește supravegherea de rutină a IAAM la nivelul unităților

sanitare, conform reglementărilor în vigoare și nici raportarea statistică numerică a acestora.
IAAM ASOCIATĂ SPITALIZĂRII ACTUALE

• Definiția generală a unui caz de infecție nosocomială/ infecție asociată asistenței

medicale conform OMS 1101/2016 și a Deciziei UE 2012/506/UE.

• O infecție AAM asociată spitalizării actuale este definită ca o infecție care corespunde
uneia dintre definițiile de caz și
• Debutul simptomelor a fost în ziua 3 sau mai târziu (data internării=ziua 1) a spitalizării actuale
• SAU
• Pacientul a fost supus unei intervenții chirurgicale în ziua 1 sau ziua 2 și prezintă simptome de
infecție la nivelul intervenției chirurgicale înainte de ziua 3
• SAU
• Un dispozitiv a fost introdus pe cale invazivă în ziua 1 sau ziua 2 determinând o infecție
intraspitalicească înainte de ziua 3
IAAM ASOCIATĂ SPITALIZĂRII ANTERIOARE

• Definiția generală a unui caz de infecție nosocomială/ infecție asociată asistenței medicale conform OMS
1101/2016 și a Deciziei UE 2012/506/UE.

• O infecție AAM asociată spitalizării actuale este definită ca o infecție care corespunde uneia dintre
definițiile de caz și
• Pacientul se prezintă cu o infecție, dar a fost reinternat la mai puțin de 2 zile de la o internare anterioară într-un spital de
boli acute;
• SAU
• Pacientul a fost internat cu o infecție care îndeplinește definiția de caz pentru o infecție la nivelul intervenției chirurgicale
(IIC), adică IIC a apărut în primele 30 zile de la intervenție (sau, în cazul intervențiilor chirurgicale care implică un implant,
infecția a fost profundă sau a afectat un spațiu/ organ și a apărut în primul an de la intervenție), iar pacientul are simptome
care îndeplinesc definiția de caz și/sau este sub tratament cu antimicrobiene pentru infecția respectivă;
• SAU
• Pacientul a fost internat pentru infecție cu C. Difficile, la mai puțin de 28 zile de la o externare anterioară dintr-un spital de
boli acute.
IAAM ASOCIATĂ SPITALIZĂRII ACTIVĂ
PREZENTĂ
• Definiția generală a unui caz de infecție nosocomială/ infecție asociată asistenței medicale
conform OMS 1101/2016 și a Deciziei UE 2012/506/UE.

• În scopul efectuării anchetei de determinare a prevalenței punctuale, o infecție asociată

actului medical activă, prezentă în ziua anchetei este definită ca o infecție în care semnele
și simptomele de infecție sunt prezente la data achetei
• SAU
• Semnele și simptomele au fost prezente în trecut, dar pacientul primește (încă) tratament pentru infecția
respectivă la data anchetei;

• Prezența simptomelor și a semnelor ar trebui verificată înainte de începerea tratamentului pentru a

determina dacă infecția tratată corespunde uneia dintre definițiile de caz pentru infecția AAM.
Definiția bacteriemiei

• Conform OMS 1101/2016 și a Deciziei UE 2012/506/UE

• O hemocultură pozitivă pentru un patogen cunoscut

• SAU
• Pacientul prezintă cel puțin unul dintre următoarele semne și simptome:
• Febră (peste 38C);
• Frisoane;
• Hipotensiune
• ȘI
• Două hemoculturi pozitive pentru un agent care contaminează în mod obișnuit tegumentul (stafilococi
coagulazo-negativi, Micrococcus spp., Bacillus spp., Corynebacterium spp.)
Sursa bacteriemiei

• Cateter: același microorganism a fost cultivat de la nivelul unui cateter sau simptomele se ameliorează
în primele 48 ore după înlăturarea cateterului

• Secundar unei alte infecții: același microorganism a fost izolat de la nivelul unui alt sediu al infecției sau
există semne clinice evidente care indică faptul că bacteriemia a fost secundară unui alt sediu al
infecției, unei proceduri de diagnostic invazive sau unui corp străin
• Pulmonară (S-PUL)
• ITU
• Infecție tract digestiv
• IIC
• Tegument și țesuturi moi
• Origine necunoscută
• Necunoscută: informațiile lipsesc
ATRIBUȚIILE ASISTENTULUI MEDICAL
RESPONSABIL DE SALON
• Implementează practicile de îngrijire a pacienților în vederea limitării infecțiilor;
• Se familiarizează cu practicile de prevenire a apariției și răspândirii infecțiilor și aplicarea practicilor adecvate pe
toată durata internării pacienților;
• Menține igiena, conform politicilor spitalului și practicilor de îngrijire adecvate din salon;
• Informează cu promptitudine medicul de gardă/ șef de secție în legătură cu apariția semnelor de infecție la unul
dintre pacienții aflați în îngrijirea sa;
• Inițiază izolarea pacientului care prezintă semne ale unei boli transmisibile și anunță imediat medicul curant și
serviciul de prevenire și limitare a IAAM;
• Limitează expunerea pacientului la infecții provenite de la vizitatori, personalului spitalului, alți pacienți sau
echipamentul utilizat pentru diagnosticare;
• Semnalează medicului curant existența elementelor sugestive de IAAM;
• Participă la pregătirea personalului;
• Participă la investigarea focarelor.
MĂSURI MINIME OBLIGATORII PENTRU PREVENIREA ȘI LIMITAREA IAAM
-conform OMS 1101/2016

• PRECAȚIUNILE STANDARD
• Măsurile standard reprezintă măsurile minime de prevenire a
infecției care se aplică tuturor pacienților îngrijiți, indiferent de
stadiul de infectiozitate suspectat sau confirmat al pacientului, în
orice cadru unde este asigurată asistența medicală.
• Aceste proceduri sunt concepute atât pentru a proteja personalul
sanitar cât și pentru a preveni răspândirea infecțiilor în rândul
pacienților.
MĂSURI MINIME OBLIGATORII PENTRU PREVENIREA ȘI LIMITAREA IAAM
-conform OMS 1101/2016

• MĂSURILE STANDARD includ:

1. Igiena mâinilor, care este esențială pentru a reduce riscul de răspândire a
infecțiilor. Utilizarea antisepticelor alcoolice este metoda preferată în toate
situațiile clinice, cu excepția cazurilor când mâinile sunt vizibil murdare
(sânge sau alte fluide biologice) sau după examinarea pacienților cu infecție
cu C. Difficile sau norovirus, situații în care trebuie utilizate apa și săpunul;
2. Utilizarea echipamentului individual de protecție
(mănuși, halate, măști), în funcție de expunerea anticipată.
Igiena mâinilor este întotdeauna etapă finală după îndepărtarea și aruncarea echipamentului
MĂSURI MINIME OBLIGATORII PENTRU PREVENIREA ȘI LIMITAREA IAAM
-conform OMS 1101/2016

3. Practici sigure de injecatare, proceduri specifice pentru a preveni transmiterea

bolilor infecțioase de la un pacient la altul sau între un pacient și personalul medical
în timpul preparării și administrării medicamentelor de uz parenteral;
4. Manipularea în condiții de siguranță a echipamentelor medicale sau contactul cu
suprafețele potențial contaminate din imediata apropiere a pacientului, proceduri
specifice pentru prevenirea transmiterii bolilor infecțioase de la un pacient la altul
sau între un pacient și personalul medical în timpul manipulării echipamentelor
medicale și contactul cu obiectele sau suprafețele de mediu;
5. Igiena respiratorie și eticheta de tuse, se adresează în primul rând pacienților și
însoțitorilor acestora cu simptomatologia de posibilă infecție respiratorie, care se
aplică oricărei persoane cu asemenea manifestări când intră în unitatea sanitară.
MĂSURI SUPLIMENTARE PENTRU PREVENIREA ȘI LIMITAREA IAAM
conform OMS 1101/2016

• PRECAUȚIILE ADRESATE CĂII DE TRANSMITERE

• Măsuri de precauție care se adresează căii de transmitere a agentului patogen,
sunt destinate să completeze precauțiile standard la pacienții cu colonizări sau
infecții, probabile sau cunoscute, cu agenți patogeni transmisibili sau cu
patogeni importanți din punct de vedere epidemiologic.
• Aceste măsuri de precauție suplimentară sunt utilizate pentru situațiile în care
calea de transmitere nu este complet întreruptă prin utilizarea precauțiilor
standard.
• Pentru bolile care au mai multe căi de transmitere se poate utiliza o combinație
de măsuri se poate utiliza o combinație de măsuri de precauție. Fie ca aceste
măsuri sunt utilizate singular sau în combinație, acestea trebuie utilizate
întotdeauna în plus față de precauțiile standard.
MĂSURI SUPLIMENTARE PENTRU PREVENIREA ȘI LIMITAREA IAAM
conform OMS 1101/2016

• IMPORTANT DE REȚINUT

• Microorganismele care cauzează IAAM pot să fie transmise de la pacienți

infectați sau colonizați la alți pacienți și la personalul medical, de
îngrijire sau auxiliar. Măsurile adecvate și aplicate în mod corespunzător
pot reduce transmiterea acestora. Măsurile se aplică în conformitate cu
semnele și simptomele pacientului și în general nu se așteaptă rezultatele
de laborator.
MĂSURI SUPLIMENTARE PENTRU PREVENIREA ȘI LIMITAREA IAAM
conform OMS 1101/2016

• PRECAUȚIILE ADRESATE CĂII DE TRANSMITERE

• Căile de transmitere pentru care pot fi necesare măsuri suplimentare de
precauție sunt:
A. Transmiterea prin CONTACT:
• DIRECT – când microorganismul se poate transmite de la o persoană la alta
(contactul cu produse biologice): în timpul actului medical și îngrijirii bolnavului
de către cadrele medicale sau în contact cu membrii familiei sau alți pacienți;
• INDIRECT – prin intermediul suprafețelor/ obiectelor contaminate care implică
transferul unui microorganism printr-o contaminare intermediară, când:
• Igiena mâinilor personalului ce asigură îngrijirea este inadecvată;
• Echipamentul nu este curățat, dezinfectat, sterilizat corespunzător;
• Patogenii sunt transferați prin instrumentar.
MĂSURI SUPLIMENTARE PENTRU PREVENIREA ȘI LIMITAREA IAAM
conform OMS 1101/2016

• PRECAUȚIILE ADRESATE CĂII DE TRANSMITERE

B. TRANSMITEREA PRIN PICĂTURI
Picăturile infecțioase expulzate, atunci când se strănută sau tușește, sunt prea
grele pentru a pluti în aer și se transferă la mai puțin de 2m de sursă;
Răspândirea picăturilor poate fi:
a. directă = când ajung la nivelul mucoaselor sau sunt inhalate;
b. indirectă = când cad pe suprafețe sau mâini și sunt transmise pe
mucoase sau alimente.
Acest mod de transmitere este cel mai frecvent și este descris în infecțiile
respiratorii comune, gripa, infecții cu virus sincițial.
MĂSURI SUPLIMENTARE PENTRU PREVENIREA ȘI LIMITAREA IAAM
conform OMS 1101/2016

• PRECAUȚIILE ADRESATE CĂII DE TRANSMITERE

C. TRANSMITEREA AERIANĂ
Transmitere care se realizează prin intermediul particulelor mici (aproximativ
5um) care transportă microbii și pot fi transferați prin intermediul curenților de
aer pe o distanță mai mare de 2m de la sursă. Aceste particule sunt inhalate (ex.,
varicelă, rujeolă, TBC).
MĂSURI SUPLIMENTARE PENTRU PREVENIREA ȘI LIMITAREA IAAM
conform OMS 1101/2016

• PRECAUȚIILE ADRESATE CĂII DE TRANSMITERE

Măsurile suplimentare de precauție care vizează calea de transmitere includ:
A. Pentru transmiterea prin CONTACT:
• utilizarea echipamentului de protecție când este posibil contactul cu un mediu
contaminat cu microbi rezistenți la antibiotice (enterococi rezistenți la
vancomicină (VRE), S. Aureus rezistent la meticilină MRSA) sau C. Difficile;
• pacientul se poate amplasa într-o rezervă singur sau într-un salon cu un alt
pacient infectat cu același patogen;
• la intrarea în salon trebuie purtate mănuși curate și echipament de protecție
curat.
MĂSURI SUPLIMENTARE PENTRU PREVENIREA ȘI LIMITAREA IAAM
conform OMS 1101/2016

• PRECAUȚIILE ADRESATE CĂII DE TRANSMITERE

Măsurile suplimentare de precauție care vizează calea de transmitere includ:
B. Pentru transmiterea prin PICĂTURI:
• Pacientul se amplasează într-o rezervă singur sau se cohortează într-un salon cu
alți pacienți infectați cu același agent patogen;
• Este necesară purtarea de protectoare faciale când se lucrează la 1-2 m de
pacient;
• În situația în care este necesar transportul pacientului, acestuia i se aplică o
mască
MĂSURI SUPLIMENTARE PENTRU PREVENIREA ȘI LIMITAREA IAAM
conform OMS 1101/2016

• PRECAUȚIILE ADRESATE CĂII DE TRANSMITERE

Măsurile suplimentare de precauție care vizează calea de transmitere includ:
C. Pentru transmiterea AERIANĂ:
• Plasarea pacientului într-o cameră de izolare cu presiune negativă a aerului în
raport cu coridoarele, aerul fiind evacuat direct spre exterior sau recirculat prin
filtre HEPA de înaltă eficientă cu 6-12 schimburi de aer pe oră.
• În rezervele cu antecameră (sasuri), riscul de circulație al aerului între cameră și
coridor este redus la minimum. Acest sistem este mai ușor de susținut, dar dificil
de amenajat din punct de vedere arhitectonic.
• În situația în care nu există astfel de facilități, simpla plasare a pacientului singur
într-o rezervă care să aibă grup sanitar și duș reduce riscul de transmitere.
 RECOMANDĂRI ÎN SCOPUL PREVENIRII ȘI
LIMITĂRII IAAM
• Aplicarea unei atitudini preventive, care să includă conștientizarea riscurilor de apariție a IAAM;
• Respectarea conceptului precauțiunilor standard și suplimentare;
• Respectarea principiilor asepsiei, antisepsiei și igienei mâinilor;
• Respectarea normelor adecvate privind curățenia, decontaminarea, dezinfecția și sterilizarea;
• Asigurarea unei stări optime de igienă și alimentație a pacienților;
• Respectarea regulilor legate de colectarea, depozitarea și transportul lenjeriei;
• Respectarea regulilor legate de colectarea, selectarea, depozitarea și transportul deșeurilor;
• Respectarea circuitelor funcționale;
• Respectarea regulilor de protecție personală și utilizarea adecvată a echipamentului individual de protecție;
• Reducerea inserțiilor nejustificate a dispozitivelor invazive;
• Limitarea duratei de menținere a dispozitivelor invazive și verificarea periodică a necesității menținerii acestora;
• Reducerea duratei de spitalizare în spital, mai ales în perioada preoperatorie;
• Educația profesională continuă a personalului medical, cu privire la supravegherea, prevenirea și limitarea a IAAM.
 METODOLOGIA DE SUPRAVEGHERE A EXPUNERII ACCIDENTALE LA
PRODUSE BIOLOGICE A PERSONALULUI CARE LUCREAZĂ ÎN SISTEMUL
SANITAR
conform OMS 1101/2016
• Persoana expusă accidental aplică imediat protocolul de management al expunerii
accidentale la produsele biologice, respectiv:
1. îngrijire de urgență:
• Expunere cutanată: spălare cu apă și săpun 5 minute;
• Expunere percutană: spălare cu apă și săpun, urmată de aplicarea unui antiseptic cu timp de contact
conform recomandărilor producătorilor;
• Expunere mucoasă: spălare cu ser fiziologic sau cu apă 5 minute.
2. Chimioprofilaxie, pentru infecția HIV, administrată în funcție de tipul expunerii, starea
pacientului – sursa;
3. Vaccinare postexpunere:
• În prima oră de la accident se prezintă la medicul șef de secție/ compartiment sau la medicul șef de
gardă;
• În termen de 24 ore se prezintă la responsabilul serviciului/ compartimentului de prevenire a infecțiilor
asociate asistenței medicale pentru consultanța în vederea evaluării riscului;
• În termen de 48 ore se anunță medicul de MM pentru luarea în evidență
 METODOLOGIA DE SUPRAVEGHERE A EXPUNERII ACCIDENTALE LA
PRODUSE BIOLOGICE A PERSONALULUI CARE LUCREAZĂ ÎN SISTEMUL
SANITAR
conform OMS 1101/2016
• Medicul șef de gardă/ șeful de secție:
• Completează și transmite către SPIAAM, în maximum 24 ore de la producerea expunerii
accidentale, fișa de raportare, a expunerii accidentale la produse biologice a personalului
medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar;
• Înregistrează expunerea accidentală în registrul de evidență a expunerilor accidentale la
produse biologice al secției;
• Asigură recoltarea de eșantioane de sânge de la pacientul-sursă în maximum 2 ore de la
producerea expunerii accidentale, respectând legislația privind testarea voluntară cu
consiliere;
• Asigură recoltarea eșantioanelor de sânge de la personalul expus accidental în maximum 2
ore de la momentul expunerii, respectând legislația privind testarea voluntară cu consiliere;
• Asigură transportul eșantioanelor de sânge provenite de la pacientul-sursă la laboratorul
unității cu paturi în care a avut loc expunerea.
 METODOLOGIA DE SUPRAVEGHERE A EXPUNERII ACCIDENTALE LA
PRODUSE BIOLOGICE A PERSONALULUI CARE LUCREAZĂ ÎN SISTEMUL
SANITAR
conform OMS 1101/2016
Unitatea sanitară în care s-a produs expunerea accidentală:
• Asigură prelevarea și testarea eșantioanelor de sânge provenite de la pacientul-
sursă și persoana expusă accidental la produse biologice.
• Testele efectuate sunt: AgHBs, antiHBs, antiHBc, antiVHC, test HIV;
• Asigură evaluarea persoanei expuse accidental de către medicul infecționist din
spital sau trimiterea persoanei expuse către secția/ spitalul de boli infecțioase;
• Asigură vaccinarea antihepatită B, în cazul în care persoana expusă nu prezintă
markeri;
• Pentru cazurile în care chimioprofilaxia pentru infecția HIV este necesară, această
este asigurată de secția/ spitalul de boli infecțioase.
 PRINCIPALELE PROCEDURI CU RISC DE CONTAMINARE ȘI CAUZE
ALE EXPUNERII ACCIDENTALE PENTRU PERSONALUL MEDICAL

• Puncția și canularea venoasă/ arterială;

• Recoltarea de sânge pentru analize de laborator;
• Injecțiile/ administrarea parenterală;
• Suturarea plăgilor;
• Inciziile chirurgicale;
• Recapișonarea/ îndoirea/ ruperea acelor;
• Manevrarea suplimentară ne-necesară a acelor și a altor obiecte înțepătoare;
• Transmiterea din mână în mână a obiectelor periculoase;
• Colectarea acelor, lamelor de bisturiu și a altor obiecte periculoase folosite în recipiente
necorespunzătoare;
• Practicile inadecvate de colectare a deșeurilor medicale;
• Efectuarea unor manevre cu risc crescut de expunere accidentală (inserția/ îndepărtarea cateterelor/
sondelor, aspirația traheo-bronșică, etc).
METODE DE PREVENIRE A EXPUNERII
ACCIDENTALE A PERSONALULUI

• Reducerea manevrelor parenterale la minimum necesar;

• Utilizarea adecvată a dispozitivelor/ echipamentelor medicale cu sisteme de
siguranță încorporate;
• Interzicerea recapișonării/ îndoirii/ ruperii acelor utilizate;
• Evitarea manevrării suplimentare/ transmiterea din mână în mână a obiectelor
periculoase;
• Colectarea imediat după utilizare a obiectelor tăietoare-înțepătoare în
containere rezistente la înțepare/ tăiere;
• Respectarea capacității maxime de umplere a recipientelor pentru deșeuri
medicale;
• Folosirea echipamentului individual de protecție;
METODE DE PREVENIRE A EXPUNERII
ACCIDENTALE A PERSONALULUI

• Aplicarea adecvată a precauțiunilor standard și suplimentare;

• Instruirea adecvată a angajaților în legătură cu: situații de risc, prevenirea și
managementul accidentelor de expunere, atitudinea în situații de urgență;
importanța raportării evenimentelor de expunere accidentală, importanța
imunizării
 CURĂȚENIA,
DEZINFECȚIA,
STERILIZAREA
CURĂȚENIA
conform OMS 961/2016

• Suprafețe și obiecte murdare – suprafețele și obiectele pe care se

evidențiază macro sau microscopic materii organice ori anorganice

• Curățare = etapa preliminară obligatorie, permanetă și sistematică în

cadrul oricărei activități sau proceduri de îndepărtare a murdăriei de pe
suprafețe sau obiecte, prin operațiuni mecanice sau manuale, utilizându-
se agenți fizici/ chimici, care se efectuează în unitățile sanitare de orice
tip, astfel încât activitatea medicală să se desfășoare în condiții optime de
securitate;

• Curățenia = rezultatul aplicării corecte a unui program de curățare

DEZINFECȚIA
conform OMS 961/2016

• Antiseptic - produsul biocid care fie inhibă dezvoltarea, fie distruge

microorganismele la nivelul tegumentelor/ mucoaselor intacte pentru
prevenirea sau limitarea infecțiilor;
• Dezinfecție – procedura de distrugere a majorității microorganismelor
patogene sau nepatogene de pe orice suprafețe (inclusiv tegumente),
utilizându-se agenți fizici și/sau chimici;

• Dezinfecție = procedură care se aplică doar după curățare și este urmată de

clătire, după caz.
• Excepție = doar dacă suportul a fost contaminat cu produse biologice, prima
etapă fiind de dezinfecție.
• DEZINFECȚIA COMPLETEAZĂ CERCETAREA, DAR NU O SUPLINEȘTE ȘI NU
DEZINFECȚIA
conform OMS 961/2016

• Antiseptic - produsul biocid care fie inhibă dezvoltarea, fie distruge

microorganismele la nivelul tegumentelor/ mucoaselor intacte pentru
prevenirea sau limitarea infecțiilor;
• Dezinfecție – procedura de distrugere a majorității microorganismelor
patogene sau nepatogene de pe orice suprafețe (inclusiv tegumente),
utilizându-se agenți fizici și/sau chimici;

• Dezinfecție = procedură care se aplică doar după curățare și este urmată de

clătire, după caz.
• Excepție = doar dacă suportul a fost contaminat cu produse biologice, prima
etapă fiind de dezinfecție.
• DEZINFECȚIA COMPLETEAZĂ CERCETAREA, DAR NU O SUPLINEȘTE ȘI NU
DEZINFECȚIA PRIN MIJLOACE FIZICE
conform OMS 961/2016

1. PRIN CĂLDURĂ USCATĂ SAU FLAMBARE – în laboratorul de

microbiologie;

2. PRIN CĂLDURĂ UMEDĂ – în cazul spălării automatizate a lenjeriei și

veselei, cu condiția atingerii temperaturii de peste 90C;

3. CU RAZE ULTRAVIOLETE – indicată în dezinfecția suprafețelor netede

și a aerului în boxe de laborator, săli de operații, alte spații închise,
pentru completarea măsurilor de curățare și dezinfecție chimică.
DEZINFECȚIA PRIN MIJLOACE CHIMICE/ PRODUSE BIOCIDE
conform OMS 961/2016 și Reg UE nr. 528/2012

• Produs biocid înseamnă orice substanță sau amestec, în forma în care este
furnizată utilizatorului, care este compus din, conține sau generează mai
multe substanțe active, având scopul de a distruge, împiedica, neutraliza
și a preveni acțiunea organismelor dăunătoare.

• Substanța activă înseamnă o substanță sau microorganism care exercită o

acțiune asupra sau împotriva organismelor dăunătoare.

• Organism dăunător înseamnă un organism, inclusiv agenții patogeni, a

cărui prezență nu este dorită sau care produce efecte nocive asupra
omului, animalelor sau mediului.
DEZINFECȚIA PRIN MIJLOACE CHIMICE/ PRODUSE BIOCIDE
conform OMS 961/2016 și Reg UE nr. 528/2012

• Produsele biocide utilizate pentru dezinfecție în unitățile sanitare se

încadrează în grupa principală I, tip de produs 1 și 2.
• Produsele biocide încadrate în tipul 1 de produs sunt utilizate pentru:
a. Dezinfecția igienică a mâinilor prin frecare;
b. Dezinfecția igienică a mâinilor prin spălare;
c. Dezinfecția pielii intacte.

• Produsele biocide încadrate în tipul 2 de produs sunt utilizate pentru:

a. Dezinfecția suprafețelor;
b. Dezinfecția manuală a dispozitivelor medicale, -prin imersie, -la mașini automate;
c. Dezinfecția lenjeriei/ material moale.
ESTE OBLIGATORIE RESPECTAREA CONCENTRAȚIILOR ȘI A TIMPULUI DE
DEZINFECȚIA PRIN MIJLOACE CHIMICE/ PRODUSE BIOCIDE
conform OMS 961/2016 și Reg UE nr. 528/2012

• Produsele biocide utilizate pentru dezinfecție în unitățile sanitare se

încadrează în grupa principală I, tip de produs 1 și 2.
• Produsele biocide încadrate în tipul 1 de produs sunt utilizate pentru:
a. Dezinfecția igienică a mâinilor prin frecare;
b. Dezinfecția igienică a mâinilor prin spălare;
c. Dezinfecția pielii intacte.

• Produsele biocide încadrate în tipul 2 de produs sunt utilizate pentru:

a. Dezinfecția suprafețelor;
b. Dezinfecția manuală a dispozitivelor medicale, -prin imersie, -la mașini automate;
c. Dezinfecția lenjeriei/ material moale.
ESTE OBLIGATORIE RESPECTAREA CONCENTRAȚIILOR ȘI A TIMPULUI DE
 NIVELURI DE DEZINFECȚIE
conform OMS 961/2016
În funcție de eficacitate, timpul de contact și concentrația utilizată,
nivelurile de dezinfecție sunt:
a. De nivel ÎNALT;
b. De nivel INTERMEDIAR;
c. De nivel SCĂZUT

DEZINFECȚIA DE NIVEL ÎNALT – procedura de dezinfecție prin care se realizează

distrugerea bacteriilor în formă vegetativă, fungilor, virusurilor, micobacteriilor
și a majorității sporilor bacterieni; această formă se poate aplica și
dispozitivelor medicale reutilizabile, destinate manevrelor invazive și care nu
suportă autoclavarea
 NIVELURI DE DEZINFECȚIE
conform OMS 961/2016
DEZINFECȚIA DE NIVEL INTERMEDIAR (MEDIU) – procedura prin care se realizează
distrugerea bacteriilor în formă vegetativă, a fungilor, micobacteriilor și a
virusurilor, fără acțiune asupra sporilor bacterieni;

DEZINFECȚIA DE NIVEL SCĂZUT – procedura de dezinfecție prin care se

realizează distrugerea majorității bacteriilor în forma vegetativă, a unor fungi și
virusuri, fără acțiune asupra micobacteriilor, sporilor de orice tip, virusurilor
neanvelopate și a mucegaiurilor.
 DEZINFECȚIA DE NIVEL ÎNALT
conform OMS 961/2016
ETAPELE DEZINFECȚIEI DE TIP ÎNALT aplicate instrumentarului care nu suportă autoclavarea sunt:
a. dezinfecție, cel puțin nivel mediu;
b. curățare;
c. dezinfecție de tip înalt prin imersie;
d. clătire cu apă sterilă

Soluția chimică utilizată pentru dezinfecția înaltă a instrumentarului care nu suportă autoclavarea se
va folosi maximum 48 ore/ 30 cicluri de la preparare, cu condiția menținerii în cuve cu capac.

În cazul soluțiilor în care producătorul indică mai mult de 30 cicluri de dezinfecție sau un termen de
valabilitate mai mare de 48ore, este obligatorie testarea concentrației soluției cu benzi indicatoare
speciale la începutul ficărei proceduri.

Dezinfecția înaltă a dispozitivelor medicale termosensibile sunt înregistrate într-un registru special.
 STERILIZAREA
conform OMS 961/2016
STERILIZAREA – operațiunea prin care sunt distruse toate microorganismele, inclusiv sporii bacterieni, de pe
obiectele contaminate, rezulatul acestei operațiuni fiind starea de sterilitate.

Toate dispozitivele medicale și materiale care urmează a fi sterilizate trebuie curățate și dezinfectate
înainte de a fi supuse unui proces de sterilizare standardizat.

Este interzisă reprocesarea în vederea reutilizării dispozitivelor/ materialelor de unică folosință.

Sterilizarea se realizează prin metode fizice (abur sub presiune), precum și metode combinate fizico-
chimice (plasma).

Sterilizarea cu aburi sub presiune trebuie să fie metoda de elecție, dacă dispozitivul medical suportă
această procedură.

Metoda fizico-chimică (plasma) se poate utiliza pentru sterilizarea instrumentarului care nu suportă
 STERILIZAREA
conform OMS 961/2016
Controlul sterilizării se efectuează, după cum urmează:
a. Cu indicatorii fizico-chimici;
b. Cu testul de verificare a penetrării aburului (testul Bowle & Dick, pentru autoclavă);
c. cu indicatorii biologici.

Pentru fiecare ciclu de sterilizare evaluarea eficacității sterilizării se realizează astfel:

d. Pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se urmărește pe panoul de comandă și se notează temperatura și
presiunea atinse pentru fiecare fază a ciclului sau se analizează diagrama;
e. Se citește virarea culorii indicatorului pentru temperatura de pe banda adezivă; se citește virarea culorii indicatorului
integrator pentru sterilizatorul cu abur sub presiune, care controlează timpul, temperatura și saturația vaporilor.

Cu periodicitate zilnică, evaluarea eficacității sterilizării se realizează astfel:

f. Se controlează calitatea penetrării aburului cu ajutorul testului Bowle & Dick, dacă se efectuează sterilizarea
materialului moale;
g. Se efectuează controlul cu indicatorul biologic (Bacillus stearothermophyllus) pentru autoclavele din stațiile de
sterilizare sau pentru autoclavele care nu sunt echipate cu dispozitiv automat de înregistrare (diagrama).
 STERILIZAREA
conform OMS 961/2016
Durata menținerii sterilității materialelor ambalate în cutii metalice perforate sau în casolete
colier este de 24 ore de la sterilizare, cu condiția menținerii acestora închise.

Durata menținerii sterilității materialelor ambalate în pungi hârtie-plastic sudate este de două luni
de la sterilizare, cu condiția menținerii integrității ambalajului, cu excepția celor pentru care
producătorul specifică o altă perioadă de valabilitate, cu condiția menținerii condițiilor specificate
de acesta.

Se notează pe fiecare ambalaj data și ora sterilizării.

Sterilizarea prin metode fizice și fizico-chimice se înregistrează în Registrul de evidență a

sterilizării.
 STERILIZAREA
conform OMS 961/2016
Sterilizarea cu oxid de etilenă nu trebuie să reprezinte o metodă uzuală de sterilizare având în
vedere riscul toxic pentru personalul stației de sterilizare, pentru cei care manipulează sau pentru
pacienții la care se utilizează obiectele sterilizate prin această metodă.

Este interzisă sterilizarea cu oxid de etilenă pentru instrumentarul medico-chirurgical din urgență
și a cărui compoziție nu este cunoscută.
SUPRAFEȚE, INSTRUMENTAR ȘI ECHIPAMENTE CRITICE
conform OMS 961/2016

• Alegerea metodei de dezinfecție și/ sau sterilizare pentru suprafețe,

instrumentar și echipamente trebuie să țină cont de categoria din care
acestea fac parte: noncritice, semicritice și critice.

• CRITICE – cele care vin în contact cu țesuturile corpului uman sau

penetrează țesuturile, inclusiv sistemul vascular, în mod normal sterile.
• Ex: instrumentar chirurgical, stomatologic, material utilizat pentru suturi, trusele
pentru asistența la naștere, echipamente pentru sala de operație, câmpuri operatorii,
tuburi de dren, implanturi, ace și seringi

• Aceste dispozitive trebuie sterilizate.

SUPRAFEȚE, INSTRUMENTAR ȘI ECHIPAMENTE SEMICRITICE
conform OMS 961/2016

• Alegerea metodei de dezinfecție și/ sau sterilizare pentru suprafețe, instrumentar și

echipamente trebuie să țină cont de categoria din care acestea fac parte: noncritice,
semicritice și critice.

• SEMICRITICE – care vin în contact cu mucoase intacte și nu penetrează bariera

tegumentară, cu excepția mucoasei periodontale sau pielea având soluții de continuitate.
• Ex: suprafața interioară a incubatoarelor pentru copii și dispozitivele atașate acestora, endoscoape
flexibile și rigide, laringoscoapele, tuburile endotraheale, echipamentul de anestezie și respirație
asistată, termometre de sticlă, ventuze.
• Acestea ar trebui să beneficieze de cel puțin dezinfecție la nivel mediu.
• Suprafețele inerte din secții și laboratoare, stropite cu sânge, fecale sau alte secreții,
și/sau excreții potențial patogene, și căzile de hidroterapie utilizate pentru pacienții a
căror piele prezintă soluții de continuitate sunt considerate semicritice.
SUPRAFEȚE, INSTRUMENTAR ȘI ECHIPAMENTE NONCRITICE
conform OMS 961/2016

• Alegerea metodei de dezinfecție și/ sau sterilizare pentru suprafețe,

instrumentar și echipamente trebuie să țină cont de categoria din care acestea
fac parte: noncritice, semicritice și critice.

• NONCRITICE – care nu vin frecvent în contact cu pacientul sau care vin în

contact numai cu pielea intactă a acestuia.
• Ex: stetoscoape, ploști, urinare, manșeta de la tensiometru, specul auricular, suprafețele
hemodializoarelor, cadrele pentru invalizi.
• Aceste dispozitive trebuie să fie curățate și trebuie aplicată o dezinfecție
scăzută.
• Suprafețele inerte, cum sunt pavimentele, pereții, mobilierul de spital,
obiectele sanitare, se încadrează în categoria noncritice.
 IGIENA
MÂINILOR
TIPURI DE IGIENĂ A MÂINILOR
IGIENA MÂINILOR ȘI DEZINFECȚIA PIELII
conform OMS 961/2016

• Igiena mâinilor și dezinfecția pielii se realizează după cum urmează:

a. Spălarea simplă igienică a mâinilor se face utilizându-se apa și săpunul
lichid;
b. Dezinfecția igienică a mâinilor – prin spălare sau frecare, utilizându-se de
rutină un produs antiseptic de preferat pe bază de alcooli; în cazurile de
infecție cu C. difficile dezinfecția igienică a mâinilor se face cu apă și
săpun, nu cu soluții alcoolice;
c. Dezinfecția chirurgicală a mâinilor prin spălare sau frecare este procedura
care se realizează numai după dezinfecția igienică a mâinilor, utilizându-se
un produs antiseptic.
PROCEDURILE RECOMANDATE pentru dezinfecția mâinilor, în funcție
de nivelul de risc
conform OMS 961/2016
PROCEDURILE RECOMANDATE pentru dezinfecția mâinilor, în funcție
de nivelul de risc
conform OMS 961/2016
IGIENA MÂINILOR - PRACTICARE

• Când trebuie să practicăm igiena mâinilor?

• Cele 5 momente când este indicată igiena mâinilor:

1. Înainte de a atinge pacientul;
2. Înainte de manevre aseptice;
3. După contactul cu lichidele biologice;
4. După ce am terminat manevrele la pacient;
5. După ce am atins suprafețele din jurul pacientul
IGIENA MÂINILOR - PRACTICARE
IGIENA MÂINILOR - PRACTICARE
RECOMANDĂRILE PRIVIND INDICAȚIA DE
REALIZARE A IGIENEI MÂINILOR
• Înainte de efectuarea manevrelor la pacient;
• După efectuarea manevrelor la pacient;
• Imediat sau înainte de efectuarea unor manevre invazive/ aseptice, indiferent
dacă aveți sau nu mănuși;
• După contactul cu fluide sau excreții ale pacientului, după contactul cu mucoase/
tegumente lezate, pansamente, etc, chiar dacă mâinile sunt vizibil murdare;
• În cazul în care continuați manevrele de îngrijire la același pacient, de la un loc
anatomic contaminat în alt loc anatomic curat;
• După contactul cu suprafețele/ echipamentele din jurul pacientului;
• Înainte de manipularea medicației și pregătirea/ administrarea alimentației;
• Înainte și după purtarea mănușilor sterile sau nesterile.
TEHNICA CELOR 6 PAȘI
CE FOLOSIM PENTRU REALIZAREA IGIENEI
MÂINILOR?

• Soluții alcoolice aplicate prin frecare – în toate situațiile clinice și de îngrijire, cu

condiția ca mâinile să fie vizibil curate;
• Soluțiile alcoolice se aplică doar pe mâinile uscate;
• Se aplică o cantitate suficientă de soluție alcoolică, astfel încât soluția să acopere în
întregime mâinile, apoi se freacă mâinile conform tehnicii celor 6 pași până la
completa uscare, timp de 30 secunde;
• după aplicarea soluției alcoolice trebuie să se aștepte uscarea acesteia, astfel încât
ingredientul activ (antisepticul) să își poată realiza acțiunea antimicrobiană;
• spălarea antiseptică cu apă și săpun antimicrobian și dezinfecția cu soluții alcoolice
nu trebuie utilizate concomitent;
• se recomandă că personalul medical să realizeze de rutină dezinfecția igienică a
mâinilor prin frecare cu produse antiseptice pe bază de alcool (Ordin MS 1101/2016,
AVANTAJELE DEZINFECȚIEI MÂINILOR CU
SOLUȚII ALCOOLICE
• Timp redus pentru realizare (20-30 sec);
• Uscare foarte rapidă (nu necesită ștergere);
• Cea mai rapidă acțiune dintre antiseptice;
• Accesibilitate mult mai mare comparativ cu chiuvetele;
• Cauzează mai puține efecte adverse (iritații și uscarea pielii);
• Excelente proprietăți antimicrobiene;
• Utilizarea soluțiilor alcoolice a dus la reducerea ratei IAAM, la îmbunătățirea
practicilor de igiena mâinilor în toate situațiile clinice, cu excepția cazurilor
când mâinile sunt vizibil murdare sau după examinarea pacienților cu C.
Difficile sau norovirus
Ce folosim pentru realizarea igienei mâinilor?

• Spălați mâinile cu apă și săpun atunci când sunt VIZIBIL MURDARE/ după
utilizarea toaletei;
• În cazul mâinilor contaminate cu sânge/ alte fluide biologice se va utiliza
săpun lichid antimicrobian;
• În cazul în care există un risc de expunere la microorganisme sporulate este
obligatorie spălarea mâinilor cu apă și săpun antimicrobian;
• Pentru spălarea mâinilor se recomandă săpun lichid;
• Înainte de aplicarea săpunului lichid se recomandă umezirea cu apă;
• Cantitatea de săpun trebuie să fie suficientă;
• Pentru închiderea robineților se folosește prosopul de hârtie de unică
folosință.
Dezavantajele spălării mâinilor cu apă și
săpun

• Necesită un timp crescut pentru realizare (50-60 sec), comparativ cu

soluțiile alcoolice pentru igiena mâinilor (20-30 sec);
• Necesită ștergere;
• Aplicarea repetată a săpunului duce la apariția dermatitelor de contact
și uscarea pielii, mai ales când este folosită apă fierbinte;
• Bacilii gram negativi pot fi rezistenți la săpunuri, iar săpunurile solide pot
fi ușor contaminate = interzicerea lor.
Recomandări suplimentare

• Unghiile trebuie să fie tăiate cât mai scurt, fără lac;

• Este interzisă utilizarea unghiilor false;
• Este interzisă purtarea de bijuterii pe degete/ antebraț;
• Utilizați creme hidratante pentru prevenirea dermatitei;
• În cazul alergiei la un produs, anunțați compartimentul SPIAAM;
Relația dintre
IAAM și igiena
mâinilor
Flora microbiană a mâinilor

• FLORA TRANZITORIE
• Cel mai frecvent implicată în IAAM;
• Colonizează straturile superficiale ale pielii;
• Poate supraviețui câteva minute;
• Este mai ușor de îndepărtat prin metodele de igienă a mâinilor
Flora microbiană a mâinilor

• FLORA REZIDENTĂ
• Este reprezentată de microorganisme care colonizează permanent
straturile superficiale/profunde ale pielii;
• Este mai rezistentă la îndepărtarea prin metodele de igienă a
mâinilor.
Flora microbiană a mâinilor la personalul
medical

• Personalul medical își poate contamina mâinile cu 100-1000 UFC

de Klebsiella spp., în timpul realizării unor manevre simple, non-
invazive, ca măsurarea pulsului, TA;
• Personalul care lucrează în saloane de izolare poartă aproximativ
10000UFC de S. aures pe mâinile lor;
Cauzele complianței scăzute cu igiena
mâinilor

• Prea multe activități de efectuat, volum mare de muncă lipsă de timp;

• Spălarea mâinilor necesită prea mult timp;
• Distanța mare până la dispozitivul de igienă a mâinilor;
• Cantitate insuficientă de săpun/ soluții alcoolice/ hârtie prosop;
• Lipsa disponibilității soluțiilor alcoolice;
• Iritații ale tegumentelor mâinilor;
• Senzația greșită că mâinile nu sunt murdarE;
• Percepția că riscul de contaminare este scăzut;
• Prioritizarea îngrijirii pacientului/ false situații de urgență;
• Urmarea exemplului negativ al unor colegi sau superiori.
 INFECȚIA DE
PLAGĂ
POSTOPERAT
ORIE
DEFINIȚIA DE CAZ PENTRU INFECȚIA LA NIVELUL INTERVENȚIEI CHIRURGICALE
conform OMS 1101/2016 & Decizia UE 2012/506

Superficială la nivelul inciziei

Infecția apare în primele 30 zile + afectează doar tegumentul și țesutul

subcutanat la nivelul inciziei + unul dintre următoarele:
a. Scurgere purulentă;
b. Microorganisme izolate obținute dintr-o cultură efectuată de la nivelul
superficial al inciziei;
Cel puțin unul dintre semnele de infecție: durere, tumefacție, roșeață,
căldură locală
+ inchizia este deschisă în mod deliberat de către chirurg
DEFINIȚIA DE CAZ PENTRU INFECȚIA LA NIVELUL INTERVENȚIEI CHIRURGICALE
conform OMS 1101/2016 & Decizia UE 2012/506

Profundă la nivelul inciziei

Infecția apare în primele 30 zile dacă nu este lăsat niciun implant în locul
respectiv sau în decurs de un an în cazul în care a fost implant;
Și infecția apare a fi asociată intervenției;
ȘI afectează țesuturi moi profunde;
Și una dintre următoarele:
a. Scurgere purulentă;
b. Incizie profundă deschisă spontan/ deliberat de chirurg atunci când pacientul
prezintă: febră peste 38C, durere locală;
c. Un abces/ alte semne de infecție
ITU ASOCIATĂ
IAAM
DEFINIȚIA DE CAZ PENTRU ITU
conform OMS 1101/2016 și decizia UE 2012/506

• ITU simptomatică confirmată microbiologic:

Pacientul prezintă cel puțin unul dintre următoarele semne sau simptome,
fără a putea fi explicate de vreo altă cauză cunoscută:
Febră (peste 38C), micțiuni imperioase și frecvente, disurie sau
sensibilitate suprapubiană

ȘI

Cultura efectuată din urina pacientului este pozitivă

DEFINIȚIA DE CAZ PENTRU ITU
conform OMS 1101/2016 și decizia UE 2012/506

• ITU simptomatică neconfirmată microbiologic:

Pacientul prezintă cel puțin două dintre următoarele, fără a putea fi
explicate de vreo altă cauză recunoscută:
Febră (peste 38C), micțiuni imperioase, frecvente, disurie sau sensibilitate
suprapubiană
ȘI
Cel puțin unul dintre:
a. Test cu bandeletă pozitiv;
b. Probă de urină piurică;
c. Microorganisme observate prin colorare Gram a urinei necentrifugate.
DEFINIȚIA DE CAZ PENTRU ITU
conform OMS 1101/2016 și decizia UE 2012/506

• O infecție a tractului urinar este definită ca fiind asociată unui cateter

dacă cateterul a fost prezent în cele 7 zile (chiar și intermitent) care
precedă debutul infecției
FACTORII DE RISC PENTRU APARIȚIA ITU

• Existența unor sonde vezicale/ sonde urinare/ catetere urinare;

• Durata menținerii SV/ SU/ CU;
• Sexul feminin;
• Colonizarea prealabilă a meatului urinar;
• Diabet zaharat;
• Imunodepresia;
• Antibioterapia
MĂSURI PREVENTIVE ÎN SCOPUL REDUCERII
RISCULUI DE APARIȚIE A ITU

• Limitarea la maxim a cateterizării vezicii urinare – indicație medicală strictă;

• Limitarea la maxim a duratei de menținere a SU;
• Interzicerea utilizării SU pe termen lung;
• Înlocuirea SU nu se face de rutină, doar în cazul obstrucției/ ieșirii accidentale/
infecție;
• Fixarea sondei: o bună fixare a sondei previne riscul unei leziuni de col vezical/
mucoasă vezicală;
• Igiena mâinilor!!!
• Respectarea riguroasă a tehnicii aseptice;
• Menținerea sistemului de drenaj al urinii în circuit închis;
• Tehnica corectă de golire a pungii colectoare a urinii
Menținerea unui sistem de drenaj închis

• Conectarea SU la punga colectoare a urinii înainte de producere/ imediat după;

• Respectarea obligatorie a sistemului închis pe toată perioada de menținere;
• Schimbarea simultană a SU și a pungii de colectare în caz de deconectare
accidentală;
• Nu se deconectează joncțiunea sondă-tub-drenaj;
• Recoltarea urinii pentru urocultură se va realiza prin puncționarea capătului
extern al sondei urinare și nu prin deconectarea sondei de la tubul de drenaj;
• Colectarea se va realiza prin robinetul de vidanj aflat în partea inferioară a
pungii de colectare a urinii și cu respectarea tuturor precauțiilor în scopul
prevenirii contaminării
Îndepărtarea sondei urinare

• Asigurarea intimității pacientului;

• Echipament de protecție;
• Câmp de protecție sub pacient;
• Recipient pentru colectarea deșeurilor contaminate în zona
efectuării manevrei;
• Punga de colectare a urinii golită în prealabil;
• Se extrage încet, după desumflarea balonașului, fără a crea tensiune
suplimentară;
• Se îndepărtează toate materialele contaminate;
• Igiena mâinilor înainte/ după manevră