„Siguranța este o piatră de temelie și un ghid pentru

îngrijirea acordată pacienților” (Prof. Charles Vincent – Director al

Centrului imperial pentru siguranța pacienților și calitatea serviciilor (CPSSQ)

Managementul riscurilor clinice

Dr. Vasile Cepoi

Situația actuală

 „Asistența medicală este cea mai mare industrie din lume,

cu un grad extraordinar de diversitate, în ceea ce privește
activitățile implicate și modul de executare a acestora”.

 „Înțelegerea și asigurareaa siguranței actului medical

reprezintă o provocare egală înțelegerii sistemelor biologice
pe care medicina dorește să le influențeze”.

(Prof. Charles Vincent – Imperial College)

).
Situația actuală

 Există dovezi convingătoare că, în timp ce asistența

medicală aduce beneficii enorme tuturor, frecvența
erorilor și a evenimentelor adverse indezirabile este în
creștere, în relație directă cu dezvoltarea inovației în
tehnologiile medicale.
 Situația actuală

 în Europa se înregistrează, anual, în medie:

 37000 de decese imputabile direct IAAAM;
 110.000 de decese pentru care IAAM sunt un factor contributor;
 un număr nedeterminat de decese, cauzate de alte erori medicale;
 înre 8 și 12 % dintre pacienții admiși într-un spital din UE sunt, pe durata
primirii îngrijirilor medicale, victime ale unor evenimente adverse precum
IAAM;
 cheltuieli de 5,4 miliarde de € numai pentru tratarea efectelor adverse
generate de actul medical .
(Al doilea raport al Comisiei către Consiliu privind implementarea Recomandării 2009/C 151/01 a Consiliului)

 decesele cauzate de erorile de diagnostic reprezintă aprox. 13,5%

din EAAAM
 SUA raportează între 60.000 și 90.000 de decese/an;
 Franța raportează între 6.000 și 12.000 de decese/an.
Situația actuală

 Consecițele acestor erori

 La nivel mondial, se înregistrează de sute de mii de tragedii

individuale:
 decese evitabile;
 invalidități temporare sau permanente;
 dureri inutile;
 întreruperea sau întârzierea acordării îngrijirilor de erori și
probleme minore.

 Chiar atucni când consecințele nu sunt grave pentru

pacienți, consecințele economice sunt importante și
afectează în final siguranța pacienților, prin epuizarea
resurselor.
Situația actuală

 Asigurarea siguranței pacientului, este o problemă de

sănătate publică , la nivel internațional;

 Dificultatea rezolvării ei este determinată de

mentalitățile înrădăcinate în interiorul sistemelor sanitare.
 Concluziile unor studii privind riscurile clinice

 aderența personalului medical la programele privitoare la calitate și

siguranță este scăzută;

 percepției personalului medical asupra siguranței pacientului este diferită

reglementările propuse de managementul calității;

 medicii acordă importanță numai noilor tehnologii și tratamente și nu sunt

preocupați de reglementările destinate procesului de îngrijire;

 decidenții din sănătate, care fac politicile sanitare subestimează,

proporțiile reale ale riscului de comitere a greșelilor și dimensiunea
prejudiciului pe care acestea îl pot determina;

 pacienţii nu sunt responsabilizaţi cu privire la riscurile apariţiei efectelor

adverse prin nerespectarea recomandărilor medicale;

 unităţile medicale şi clinicienii nu reuşesc să coreleze nivelul de

complexitate a actelor medicale cu nivelul de competenţă şi cu resursele
disponibile.
 Al doilea raport al Comisiei către Consiliu privind
implementarea Recomandării 2009/C 151/01 a Consiliului

 Propune 4 grupe de acțiuni pentru asigurarea și îmbunătățirea

siguranței pacientului, respectiv:
 educarea și intruirea profesioniștilor din sănătate,
 raportarea evenimentelor indezirabile și învățarea din erori,
 educarea și implicarea pacientului,
 dezvoltarea de politici și programe privind siguranța pacientului.

 Nivelul de aderență a statelor membre:

 17% și-au exprimat acordul total,
 58% și-au exprimat un acord parțial,
 6 % nu și-au exprimat acordul,
 19% nu s-au exprimat.

 România nu și-a exprimat acordul pentru niciuna din acțiunile

menționate.
Situația din România

 Din monitorizare, de către Autorităţii Naţionale de

Management al Calităţii în Sănătate ANMCS, a
evenimentelor din sănătate mediatizate, a rezultat:
 562 de articole referitoare la sistemul sanitar/, primele 8 luni
ale anului 2017,
 151(26,8%) articole cu evenimente indezirabile.
 Situația din România

 Tipuri de evenimente adverse mediatizate:

 Intervenții tardive;
 Erori terapeutice;
 Erori de diganostic;
 Lipsa reglementărilor privind internarea, externare și transfer a
pacientului;
 Infecțiile asociate asistenței medicale;
 Comunicare deficitară;
 Nerespectarea regulilor de igienă.
 Situația din România
 O femeie susține că a născut pe holul spitalului pentru că a fost ignorată de
medic.

 O femeie a leşinat, aşteptând după medic.

 Tratat cu indiferentã, un bebelus de opt luni, internat cu febrã, a murit în spital!

 CLOSTRIDIUM a mai făcut o victimă într-un spital din România! Un tânăr de 22 de

ani a murit după prima internare din viaţa lui.

 În spitalele din România nu iei bacterii ucigaşe doar dacă ai noroc!

 Cristina Cioran, în doliu. ”S-a luptat două luni cu bacteriile!

 O tânără de 36 de ani moare infectată cu două bacterii după o operație de

hernie cervicală.

 O noua situatia scandaloasa din Spitalul Judetean / Sacii menajeri, care in mod
normal sunt de unica folosinta, sunt refolositi.
 Riscuri clinice
 Riscul clinic:
 reprezintă probabilitatea ca un pacient să fie
victima a unui eveniment advers apărut ca urmare
a unei intervenții medicale
 să sufere prejudicii sau neplaceri, imputabile
asistenței medicale primite în cursul asistenței
medicale, care determină:
 prelungirea duratei îngrijire,
 înrăutațirea stării de sănătate,
 Invaliditate,
 moartea pacientului.
 Managementul riscurilor clinice

gestionare a riscurilor implică luarea în

considerare a următoarelor componente:
 Riscurile pentru pacient
 Riscurile pentru profesioniști
 Riscurile pentru organizație
 Managementul riscurilor clinice

 Riscurile pentru pacienți pot fi reduse prin:

 Cunoașterea și respectarea celor mai bune practici;
 Cunoașterea riscurilor asociate practicilor medicale;
 Evaluarea riscurilor pentru fiecare pacient și adoptarea
măsurilor necesare;
 Evaluarea regulată a protocoalelor de diagnostic și
tratament;
 Respectarea standardele etice;
 Identificarea și raportarea, fără caracter a acuzator, a
evenimentelor adverse și învățarea din din erori.
80% din cauzele EAAAM ți de sistem și numai 20% sunt imputabile
persoanei
Managementul riscurilor clinice

 Riscurile pentru practicieni pot fi reduse prin:

 asigurarea că personalul medical este
imunizat împotriva bolilor infecțioase;
 lucrul într-un mediu sigur;
 asigurarea informării și formării profesionale
continue;
 Managementul riscurilor clinice

 Riscurile la adresa organizației pot fi reduse prin :

 reducerea riscurilor pentru pacienti și practicieni
 asigurarea condițiilor de practică pentru fiecare loc
de muncă;
 evaluarea practicii profesionale și a performanței
individuale și a echipei;
 politici bine concepute privind comunicarea cu
societatea.
Managementul riscurilor clinice

 Managementul riscului se va baza pe:

 cunoașterea riscurilor;
 eliminarea riscurilor inacceptabile;
 prevenirea riscurilor acceptabile, a căror asumare este
necesară pentru protecția pacientului.

 Identificarea și tratarea riscurilor urmărește obținerea

maximumului de siguranță pentru pacient.
Managementul riscurilor clinice

 Asumarea riscurilor se face:

 în urma evaluării gradului de risc, în funcție de probabilitatea
de apariție și de impactul consecințelor;
 prin adoptarea de protocoale și proceduri care pun în
aplicare măsurile menite să prevină, să limiteze apariția sau
să trateze evenimetele indezirbile.

 Asumarea se face atât la nivelul:

 medicului și a echipei medicale, evaluarea gradului de risc;
 spitalului
 prin stabilirea misiunii acestuia în funcție de competență.
Managementul riscurilor clinice

 Este greu de înțeles modul prin care putem face asistența

medicală mai sigură, iar a o face, este și mai greu;

 Problemele de rezolvat sunt în interiorul nostru și al

sistemului;

 Pentru a reuși este necesară o schimbare de

coportament, la nivelul sistemului, care să se repercute la
nivelul societății:
 Să alocăm resurse pentru prevenirea riscurilor;
 Să căutăm în primul rân cauzel și vinovați.
Rolul ANMCS în schimbarea culturii
organizaționale

 Standardele de acreditare sunt centrate pe siguranța

pacientului și a personalului
 Evaluarea riscurilor clinice la nivelul fiecărei secții și
compartiment și elaborarea registrului riscurilor;
 Evaluarea periodică a eficacității protocoalelor de
diagnostic și tratament;
 Identificarea și raportarea, fără caracter acuzator, a
evnimentelor indezirabile, analiza pentru identificarea
cauzelor și adoptarea de măsuri de prevenire;
 Implementarea unui sistem de învățare din erori.
Rolul ANMCS în schimbarea culturii
organizaționale

 Sistemul de monitorizare postacreditare permite

rapotarea „on-line” a evenimetelor și a analizei pentru
identificarea cauzelor și prezentării măsurilor de
prevenție
 Au fost raportate 1146 de EAAAM

 Este în lucru crearea unei colecții de studii de caz, prvind

aceste evenimete, care vor fi puse la dispoziția
profesioniștilor pentru învățarea din erori.
Rolul ANMCS în schimbarea culturii
organizaționale
Evoluția raportărilor EAAAM

centru

Total
B-IF

NV
NE

SV
SE

V
S
februarie 0 0 0 0 0 0 0 0 0
martie 0 0 0 0 0 0 0 0 0
aprilie 5 14 31 50 7 89 17 14 227
mai 15 8 32 21 13 42 39 11 181
iunie 21 28 61 29 18 24 17 15 213
iulie 14 14 30 164 16 35 17 35 325
august 8 16 32 64 5 28 20 27 200
Total 63 80 186 328 59 218 328 102 1146

Spitalele din 8 județe nu au raportat nici un EAAAM

Concluzii

 Riscurile clinice constituie un risc major pentru siguranța pacientului,

la nivel internațional;

 Percepția profesioniștilor din sănătate asupra riscurilor clinice,

constituie o dificultate majoră în reducerea evenimetlor adverse
asiciate asistenței medicale;

 Caracterul acuzator al raportării și cercetării evenimetlor adverse,

este cauza principală a neidentificării acestora;

 Elaborarea unei metodolgii de raportare fără caracter acuzator,

este condiția „sine qua non” a dezvoltării culturii învățării din erori;

 ANMCS este instituția abilitată să promoveze aceste principii ale

asistenței medicale, care să determine schimbarea
comportamentului și îmbunătățirea practicii medicale.
Concluzii

 Buna practică medicală trebuie să includă evaluarea și

prevenirea riscurilor clinice pentru fiecare pacient;

 La nivelul fiecărei structuri de asistență medicală, pentru

fiecare specialitate, trebuie să existe un registru al
riscurilor clinice;

 Când unitatea sanitară și echipa medicală are ca

priorotate siguranța pacientului, alături de celelalte
priorrități, privind eficacitatea actului medical, rezultatul
va fi cel așteptat.
Multumesc